Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Targavista de e.t.b. stoian

Carti

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
BUFET SATESC
Rudolf Steiner - FRIEDRICH NIETZSCHE, UN LUPTATOR IMPOTRIVA EPOCII SALE
Himalaya
RECOLTATUL
Lewis Carrol - Alice in Tara Minunilor
IOAN FLORA: ,,STAREA DE FAPT”
Lebedele Vrajite de Radu Preda
ACTIUNI PIONIERESTI
Cronicile din Narnia 2 - SIFONIERUL, LEUL SI VRAJITOAREA
COBAI

TERMENI importanti pentru acest document

: ana s elfa hai afara la zapada :

E.T.B. Stoian

TARGAVISTA



Capitolul I: Plecarea

“De ce profesorii stiu sa dea numai teme idioate? Probabil din acelasi motiv pentru care invatam o multime de lucruri care nu ne vor folosi niciodata in viata? Adica ce ma intereseaza pe mine ce presiune are un gaz dupa ce a trecut din starea unu in starea doi…. sau ce pateste substanta x cand se amesteca cu substanta y; sau la ce  iti sunt de folos alogoritmi cand tu niciodata nu o sa-i folosesti (asta daca nu cumva iti alegi o cariera in cibernetica). Ok sunt de accord: nu e vina profesorilor, nu e vina lor ca unii nu au avut ce face si s-au apucat sa invanteze teorii si teoreme…Totusi ar trebui sa ii apreciem ca ne suporta zi de zi fiindca sunt sigura ca si lor le face aceeasi <<placere>> sa vina la liceu si sa ne predea o multime de lucruri care nu intereseaza pe nimeni. Ei ne predau fiindca sunt platiti, iar noi  invatam pentru note bune, asta daca chiar ne dorim sa participam in eternul concurs “Suntem toti EGALI, dar DIFERITI”.

Din prima zi de scoala ne spune ca suntem egali, dar totusi suntem tratati diferit. Deaceea fiecare e unic in felul sau. Prin urmare unii incearca sa ia noate cat mai bune, iar altii sa se imbrace cat  mai bine, sau sa se distreze cat mai mult.

Oameni buni sa fim sinceri ce legatura are fusta pe care o porti sau cercelul din nas cu creierul pe care il ai…… Pai sa vedem…. nici una, dar totusi in functie de acest lucru multi sunt judecati si triati si astfel un liceu e impartit in ani dupa varsta elevilor, in clase A, B, C etc dupa criterii pe care inca nu le stiu , iar clasele in grupuri sau gasti in care daca ai noroac o sa intalnesti un prieten adevarat, daca nu ghinionul tau, va trebui sai suporti pe toti timp de patru ani.

Prin urmare, liceul, aceasta institutie cu rol in modelarea tinerelor minti, este un lucru pe care multi il uram. Este locul de intalnire al ipocritilor, ca un teatru, unde fiecare poarta o masca. Adica sa fim sinceri cui ii place sa se scoale dimineata, sa scrie teme s.a.

Desi nu e atat de groaznic precum pare in filme: adica nu cred ca am vazut vreodata persone super populare incat sa se creada buricul pamantului sis a umileasca pe altii sau tocilari, care sa nu stie nici ce se intampla mondena din jurul lor. Dar ce se intampla daca pui  toate acele personalitati diferite intr-un singur loc si ii obligi sa locuiasca impreuna?

Dragi ascultatori am sa va povestesc acum o poveste care am auzit-o de la mama mea, care a auzit-o de la tatal ei, caci tin neaparat sa precizez ca intreaga mea familie a invat la acest liceu.

Precum spuneam se zice ca o data de demult, intr-un an sa adunat intr-o clasa de toti si de toate: tigani, romani, blonde, roscate, brunete, bogati, saraci, destepti, prosti, frumosi si urati. Si cum era de asteptat sau facut grupuri si grupulete. Fiecare grup era separat de celalate, unic si atotputernic. Inchipuitiva ca intr-o clasa erau mai multe clase. Uni refuzau sa dea aceleasi teste ca ceilalti deoarece spuneu desteptii nu pot fi tratati ca prostii; bogatii isi cumparasera banci si scaune noi, pe cand saracii stateau pe cele vechi si rupte. Nemai stiind ce sa faca, diriginta, femeie destepta si inteligenta, le spuse ca vor organiza un bal si numai unul si sa se decida care grup il va organiza. Prin urmare dupa multe certuri si dispute grupurile au decis sa faca balul impreuna si se spune ca a fost cel mai frumos bal organizat vreodata.

 Desi eu una nu sunt sigura…. Dar cum cel care a spus ca viata are numai nuante de roz, gen flower power, a uitat probrabil sa precizeze tonurile de negru, tip rock, care adesea se intalnesc. Prin urmare dragi colegi, ca doar nu sunteti si prieteni mei, dedic ziua de azi ziua rockului asa ca veniti si propuneti melodii, rock binenteles….. Va asteapta partenerii mei ca eu nu sunt atat de dornica sa va vad….”

-          Ai teminat ? Nu-mi vine sa cred ca ai zis asta!!!

-Ce am zis ? Nu e adevarul… Sa fim sinceri nimeni nu da doi bani pe liceul asta… Nu au decat sa se supere dar eu am spus adevarul, nu e vina mea ca adevarul doare, viata doare.

Desi Chris avea dreptate, nu i-am aratat ca sunt de acord cu ea pentru a nu o face sa-si manifeste toat caracterul rebel. Chris era cea mai buna prietena a mea, “vocea liceului”, rockerita inraita, se imbraca in negru, avea pircing in nas si in urechi, si o suvita rosie, ii placea sa iasa cu baieti mai invarsta deoarece spunea ea “ei nu sunt atat de tembeli si nu trbuie sa-i dadacesti”.Am cunoscut-o in prima zi la liceu si am ramas prietene bune de atunci. Adevaratul motiv pentru care o respectam era acela ca ea era o persoana realista si avea obiceiul sa spuna tot ceea ce gandeste. Initial numele ei era Christinne, mama sa o numise dupa o actrita frantuzoaica, dar ea prefera sa fie strigata Chris.

O data ce am ajuns la capatul culoarului am deschis usa si am intrat

-De ce ati intarziat. Eu sunt aici de cinci minute, se rasti profesorul Curly, de parca noua chiar ne pasa ce spunea el.

-Pai.. idiotii aia m-au confundat cu un tip si nu au vrut sa ma lase sa intru la radio.

Desi probabil ar fi trbuit sa ma apuce rasul eram obisnuita cu astfel de situatii. Nu o data am fost confundata cu un baiat din cauza lui Chris. Ea avea prostul obiecei sa ma inscrie Alex si pe ea, Chris, si lumea automat credea ca e vorba de baietii. O data chiar am primit bilete gratis la meciul de fotbal crezand ca noi suntem fotblistii Cristian si Alexandru. Desigur sa aflat adevarul pentru ca noi nu avem…pai… nici pectorali lucrati la sala si nici figuri atletice.

-In fine sa continuam, spuse profesorul de parca in 5 minute avuse timp sa vorbeasca despre tot ce era important. Precum probabil ati aflat iubita noastra echipa de fotbal sa calificat pentru urmatoarea etapa. Alaturi de echipa de fotbal si de domnul antrenor Ball vor merge majoretele, vocea scoli si seful consilului elevilor, adica domnii Chris Carr si Alex Soare.

- DOMNISOARELE!il corecta Chris.

-Poftim? A da …domnisoarele, imi cer scuze! Prin urmare sunteti toti asteptati maine la ora 7 in curtea scolii.

De acesta data nu m-am putut abtine sa nu zambesc era amuzant sa vezi un profesor cerandu-si scuze. Probabil va intrebati cum am ajuns eu sefa consiliului elevilor? Pai simplu: nimeni n-a vrut sa fie seful clasei asa ca m-au votat pe mine si acelasi lucru sa intamplat si cu consiliul elevilor, nici n-a contat daca vroiam sau nu fiindaca era evident ca toata lumea avea ceva mai bun de facut decat asta …

Dupa doua ore de fizica, una de matematica si doua de informatica, veni, slava Domnului, si vremea sa plecam acasa.

-Grazav nu-mi vine sa cred ca trebuie sa-mi petrec vacanta cu echipa de majorete si cea de fotbal!

-Nici mie! Mai bine imi leg o funie de gat si ma arunc intr-un lac, raspunsei eu ironic.

-Numai fi pesimista totul o sa fie bine!!

-Bine? O sa ne petrecem vacanta alaturi de niste personae insipide, nesuferite si….

-…. Si tipi incredibili de frumosi cu corpuri bine lucrate la sala si bogati

            -Esti complet nebuna.

-De ce?

-Tu realizezi ca fiecare jucator de jotbal e cuplat cu o majoreta si ca ambii sunt nesuferitii si se cred buricul pamantului?

            -NU, dar tu ai uitat ca eu sunt vocaea liceului si cine stie ce stiri de ultima ora aflam: “Majoreata isi inseala iubitul”, “jucator acuzat de dopaj” si multe alte subiecte.

-Asta imi aminteste de ce nu suntem noi unele din cele mai populare fete.

-De ce?

-De ce ce?

-De ce nu suntem populare?

-Fiindca tu ai prostul obicei de a le spune tuturor, lururile verde in fata.

-Da? Eu credeam ca e din cauza faptului ca nu avem 240C.B

-Nu avem ce?

-240C.B. Stii tu?

-Nu nu stiu?

-90-60-90 adica 240 si C.B. inseamna cont in banca..

Da cred ca am uitat sa precizez faptul ca nici una nu suntem missurii si ca banii nostri de buzunar nu depaseste suma de 2 lei pe zi. Pot sa spun in schimb ca sunt foarte multumita de mine. Desigur am zile in care ma consider mica, grasa, cu coapse uriase si solduri gigantice si urata, dar si zile cand oglinda imi spune ca sunt inalta, cu greutatea potrivita si cu un gat si un zambet frumos. Depinde de starea pe care o am, dar stiu ca niciodata nu mi-am dorit sa slabesc sau sa schimb ceva fiindca consider ca daca cineva ma place trebuie sa ma placa asa cum sunt. Probabil de aceeea Chris e cea mai buna prietena a mea. Noi ne acceptam diferentele. Nu suntem precum acele copii care atunci can una vine cu o bluza vin toate la fel si nici nu numaram caloriile fiecarei inghitituri. Deaceea, precum probabil observati, desori facem glume pe seama celor ce vor sa para perfecti, dar ce in realitate sunt plini de imperfectiuni. Desigur nu pot sa zic ca sunt de acord cu ea in totul si in toate. Ei, de exemplu, ii place sa mearga prin cluburi, sa bea, pe cand eu sunt genul de om caruia ii place sa stea acasa sa se uite la un film bun sau sa citeasca o carte interesanta. Desi stiu ca nu poate intelege cum pot face aceste lucruri, nu se supara cand o refuz la petreceri. Singuratatea nu ma deranjeaza si de aceea nu am avut vreodata un prieten. Chris spune ca e din cauza ca mie frica sa nu fiu ranita. Poate are dreptate, dar sincera sa fiu consider ca am destule pe cap incat sa-l mai suport si pe el. In plus a fi singur are avantajul sau, nimeni nu te deranjeaza si esti propiul tau stapan.NU?

Pana cand noi am terminat aceasta discutie am ajuns in curtea scolii.

-Deci ne vedem maine la 7.Pa!

-Pa! Si zicand acestea ne-am indreptat fiecare spre casele noastre despartindu-ne.

Capitolul II: Meciul

Cum sculatul devreme nu e punctual meu forte, a mai durat cinci minute m-am trezit. Cinci minute destul de lungi fiindca ceasul arata ora 6:30, chiar daca il pusesem initial sa sune la 5:45. In panica de timp m-am imbracat rapid cu o bluza rosie pe care scria DOLCE & GABANNA, dar nu stiu cat de dolce & gabanna era,  avand in vedere ca am cumparat-o de la un magazin din oras, iar cum bunica mea mereu spunea “Sa dai jos de pe tine poti, dar sa mai pui nu” mi-am luat si geaca de culoare crem. In buzunare am aruncat rapid mp3, mobilul, un pachet de servetele si ceva bani, ca doar nu se stie niiodata si intr-un mic rucsac am pus rapid un schimb de haine si pijamalele. Fiind sigura ca nu  o sa prea am subiecte inteligente de discutie cu cu colegii de autobuz mi-am luat si cartea “Mandrie si prejudecata” caci se pare ca de cand am terminat seria Harry Potter, m-am reorientat spre romantism.

            In curtea scolii ma astepta retrasa Chris imbracata in jensi de si o jacheta de culoare neagra si rasfoia o revista mondena.

-Salut! Ce faci?mi-am facut eu simtita prezenta.

-Aaaa! Buna! Incerc sa inteleg moda asta! Iti vine sa crezi ca fetele chiar imbraca asa ceva? Costa si o groaza de bani?

-Serios?

-Da asa ceva are si bunica mea la tara!. Ce buline urate….

-ADUNAREA, se auzi stricatul antrenorului Ball. Fiti atenti stam toti uniti, clar! Sa nu va prind ca plecati fara sa ma anuntati. Hai sus! Mai repede. Voi unde va credeti aici? La parade modei? Nu puteti veni mai decent?Una parca se duce la inmormantare, alta la disco!

-In caz ca pierdem vreau sa fiu pregatita, raspunse Chris care se simti ofensata, dar ele nu au nici o scuza sa vina in febroarie in fusta.

In timp ce un zambet larg se asternu pe fata mea, Chris arata spre grupul de majorette, care tocmai incercau sa urce in autoobuz.

Cum era de asteptat singurele locuri ramasera libere au fost cele din fundul autobuzului si la fel cum presimtisem autobuzul se transforma rapid intr-un balamuc pe roti.

In timp ce antrenorul sforaia nestingherit, majoretele se machiau, iar jucatorii fie tipau, fie aruncau cu mingea dintr-un capat in celalalt, iar un cuplu pur si simplu se retrase in spate pentru putina giugiuleala. Prin urmare cartea si mp3-ul fu cea mai buna alegere a mea si daca in caz ca ma plictiseam de ele, tot mai aveam micile joculete de pe mobil sa-mi tina companie.

-Auzi nai ceva de mancare? Mi-e foame!se adresa Chris care abia se trezi din somn.

-Nu! Sorry! Dar m-am trezit asa tarziu ca abia am apucat sa ma imbrac!

-Pai cum vezi nici eu nu am dormit prea bine…

-Vreti chipsuri?se adresa un tip din fata, care paru ca auzise conversatia noastra. Am luat 4 pungi: cu cascaval, smantana, pui si sare?

-Nu conteaza nu sunt pretentioasa, raspunse Chris mirata, dar cine esti?Nu-mi amintesc sa te fi vazut.

-Nici eu pe voi. Sunteti noi in trupa majoretelor?

In acel moment ambele izbuctiseram in ras.

-Glumesti nu?

-Aratam noi ca majorete?

-Pai sa vedem: sunteti fete dragute intr-un autobus plin cu jucatori de football si majorete deci…

-Deci eu sunt sefa consiliului elevilor, din nefericire, iar ea e vocea liceului, slava Domnului.

-Aaahhaaaa, deci tu esti tipa care tine discursurile alea meseriase! Mi-a placut mult ala in care le puneai porecle profesorilor

-Si totusi am fost pedepsita…suspina Chirs.

-Dar tu cine esti? Am intrebat eu curioasa

-Edy, portarul echipei. Voi?

-Eu ma numesc Alex si ea e Chris.

  Desi nu-l cunoscusem personal auzisem de el. Edy era un tip blond cu ochii albastri si din cate se spune cu un extraordinar simt al umorului.E prietenul cel mai bun al lui Dereck si portarul cel mai priceput pe care l-a avut liceul nostru vreodata. Din cate azisem tatal sau se era managerul unei firme importante de produs cafea, iar mama sa era designer vestimentar. Iesise doi ani cu Matilda, majoreta roscata ce se machia de zor langa gheam, dar se despartise de aceasta ea ii dadu papucii pentru Marc. Marc, desi era aratos, era nesuferit si nu avea deloc intentia de a avea vreodata vreo relatie stabile cu o fata.

-Tu esti prietenul lui nu? Am intrebat eu aratand spre tipul care se giugiulea de zor .

-Aaaa….. da. De ce?

-A nu …nimic!

-Eu nu sunt ca el! Supuse baiatul aparandu-se.

Tipul care se giugiulea de zor era Derek si, cum am spus mai devreme, prietenul sau cel mai bun. Desi auzisem ca erau foarte diferiti nu imi puteam imagina cum doua personae ca ei pot fi prieteni, deoarece Derek semana si avea aceleasi idei cu Marc sin u cu Edzy. In liceul nostru fetele, in afara de urate, frumose, bogate ,sarace, grase sau slabe, se mai imparteau in fete carora le placeau baietii frumosi si bogati si care nu, ferindu-se de ei din cauza faptului ca acestia aveau darul de a-ti da papucii in cel mai urat loc posibil si de obicei in locuri publice terminandu-se mereu cu lacrimi, tipete si injuraturi. Insa nu auzisem nici o fata tipand sau plangand dupa Edy, cum am auzit plangand dupa Derek sau Marc.

-Atunci de ce stai cu el?il inteba Chris printer imbucaturile de chipsuri.

-Pai in prima zi cand am venit el a fost primul care ma salutat, primul care m-a ajutat sa intru in echipa de football . Nu e asa de groaznic daca ajungi sa-l cunosti!

Restul drumului l-am petrecut in compania lui Edy, ce avu grija sa ne spuna o groaza de bancuri si de povesti haioase la care a fost martor. Intr-un final am ajuns si noi la hotel. Hotelul avea numai doua stele, dar era frumos decorat.

Camera noastra era mica avand doua paturi de o persoana de o parte si de alta a peretilor si o mica masuta lipita de peretele opus in fata acestora. Dreapta usi de la baie inaintea patului meu se afla un dulap introdus in perete, iar in fata patului lui Chris era un fotoliu de culoare galben-mustar.

Dupa o mica gustare  si un pui de somn am mers la meciul nocturn.

Stadionul era plin de elevi. In ciuda frigului din mijlocul lui februarie, majoretele erau lejer imbracate si dansau si strigau cantece de incuarajare pe care nimeni nu le intelegea sau macar auzea din cauza tipetelor suporterilor. Cand am sosit noi, echipa noastra abia reusise sa faca un egal.Insa, in ultimile minute ale meciului, Derek recupera mingea si dupa ce dribla pe toti jucatorii echipei adverse pasa lui Marc care in cele din urma suta un golul ce aduse scolii noastre victoria. Cum era de asteptat suporterii incepura sa tipe si mai tare „ajutati”de majorete, pe cand fotbalistii incepura toti sa faca una din gramezile alea umane sau sa alerge ca idiotii pe teren in bustul gol pe o astfel de vreme, caci desi nu ningea era un ger de ingheta si sucul din pahar.

-Nu inteleg ce e asa mare scofala! Cand am castigat eu olimpiada la mate, anul trecut, nimeni nu s-a bucurat asa.

-Da, dar.  am incercat eu sa ii explic ca sportul nu se compara cu matematica, dar ea ma intrerupse brusc.

-Pe toti idiotii pe care ii intrebi ce cariera vor sa urmeze, spun ca vor sa devina fotbalisti, de parca asta e o cariere, e un hobby!

-Da, dar se castiga bani multi.

-Desigur dar nu iti trebuie un creier sa bagi o amarata de minge in poarta.Pe mine ma doare capul. Ma duc in camera.Vii?

In cele din urama am renuntat sa ii mai explic importanta fotbalului, care parea cel putin un sport mai inteligent si mai inofensiv decat ruigbyul sau boxul. La iesirea din stadion am auzit insa un glas strigandu-ma, parca pe nume. M-am intors si l-am vazut pe Edy alergand disperat prin multime. Prin urmare a trebuit sa ma opresc, in timp ce Chris inainta o data cu multimea spre iesirea din stadion.

-Unde e Christinne?

Christinne? Ma intreba de Christinne? Ciudat toata lumea, cu exceptia mamei sale o strigau Chris. De ce o striga Christinne? Ea uraste sa i se spuna asa si de unde stiau el ca o  cheama Christinne si nu Cristina.

-A plecat! De ce?i-am raspuns eu in cele din urma.

-A. nu nimic! Auzi?

-Din 91.

-Sunteti invitate la petrecere?imi spuse tanarul zambind probabil din cauza glumei ironice facute.

-Ce petrcere?

-Cea pe care o dam acu, dupa ce facem un dus. Marc a inchiriat un apartament numai pentru asa ceva. Va fi muzica si bautura. E la etajul doi, camera 223. Va astept!

Cum ideea mea de petrecere nu era sa ma imbat, sa fac glume proaste si sa dansez cu necunoscuti si persoane pe care nu le sufeream mi-am permis sa refuz pe pretexul ca Chris era obosita si ca o durea capul de la atatea tipete, desi sunt sigura ca ar fi acceptat sa mearga daca o intrebam.

Cand  am ajuns in camera, am gasit-o pe Chris uscandu-si parul, probabil ca facuse un dus.

-De ce nu ai mai venit?ma intreba ea curioasa.

-Pai Edy ma oprit.

-De ce?

-Ne-a invitat la o petrecere.

-Unde.

-Nu stiu ca am refuzat invitatia, am mintit eu.

-De ce ?

-Pai ai zis ca te doare capul!

-Da da mia trecut!

-Oricun nu cred ca ar fi fost interesat sa auda despre teoria ta cu fotbalistii fara creier.

-Auzi?

-Ce-i?

-Edy ma intrebat de Christinne si nu de Cristina?

-Si? Ala e numele meu nu?

- Da dar tu urasti sa ti se spuna asa. Deaceea toata lumea te striga Chris, doar mama ta te striga Christinne, iar el daca ar fi vrut sa te strige pe numele complet te-ar fi strigat Cristina si nu Christinne. Nu?

-Pai da, dar i-am zis eu cum ma cheama.

-De ce?

-Pentru ca asa am vrut. Mare scofala!zise ea enervata

-Bine, bine. Ma duc sa fac si eu un dus.

In timp ce ma spalam mi sa parut ca aud voci. Multe voci. Prin urmare am oprit apa, dar si vocile s-au oprit de parca ar fi venit din dus. Dupa ce mi-am sters corpul. Mi-am infasurat un prosop in jurul meu si am deschis usa de la baie. Din nefericire am aflat de la cine erau vocile. In fata usii se afla un tip inalt, brunet cu ochii albastri si cu o constitutie atletica ce indica multe ore petrecute la sala. Tipul ma masura din cap pana in picioare, dupa care isi schimba privirea fara a spune vreun cuvant.

-Edy si Derek au adus un DVD pe care o sal vedem pe laptopul lui Edy. Cu un film supertare. O sa-ti placa, spuse Chris cand ma vazu.

Ma indoiam desi Edy era un tip amuzant, dragut, cu bunul-simt, toate antonimele calitatilor sale erau atribuite prietenului sau. Acesta era un tip nesuferit, care iesea cu o mie de fete si pe care le facea mereu sa sufere. Era nesimtit, tupeist, nesuferit si se credea centrul pamantului. Tatal era un englez ce a venit in Romania si acum detinea o afacere imobiliara, iar mama sa era casnica.  Ce facea aici? De ce nu era la petrecere a de la camera 223? Pana la urma pasa sa a adus victoria scolii, nu!?!

Dupa ce m-am imbracat m-am alaturat grupului. Filmul se dovedi a fi ultimul din seria Harry Potter. Desi eu si Chris il mai vazusem o data ne-am prefacut amandoua entuziasmate. In cele din urma m-am simtit foarte bine in seara aceea chiar daca Derek abia scoase un cuvant. Era evident ca nu se simtea bine, de parca fusese obligat sa vina. Pe la miezul noptii eu m-am culcat lasandu-i pe cei trei, sau mai bine zis doi, sa discute nestingheriti.

Capitolul III: Schimbarea

A doua zi am realizat ca baietii dormira la noi: Derek pe fotoliu unde l-am lasat, probabil ca nici nu se miscase de acolo, Edy pe jos pe o patura, iar Chris in patul sau. Singura diferenta fu prezenta unor sticle de bere,  pe care sigur le cumparasera dupa ce am adormit si care acum erau goale si nestingherit imprastiate pe jos..Cand m-am uitat la mobil, ora acestuia arata 14:35. Am lasat mobilul pe masa si m-am dus la baie. In timp ce eram pe WC, micele rotite ale procesorului meu imi trimise o informatie de ultima ora: ERA 14:35. Nu se putea asa ceva!Prin urmare ca m-am ridicat si m-am mai uitat inca o data la ceas. Era 1 4:40. Era clar. Pierduseram autobuzul!!!!!!!

Imediat i-am sculat si pe ceilalti. Cu greu fiindca fiecare cuvant al meu era ca un tipat pentru mahmureala lor si dupa ce ne-am strans lucrurile am plecat spre camera antrenorului. Acolo se afla doar o menajera invarsta ce ne informa de ce ne temeam: antrenorul nostru plecase de dimineata cu ceilalti. Asa ca ne-am decis sa mergem la camera baietiilor sa-si ia lucrurile dar si aceasta era goala.

-Poate ca Marc ne-a luat lucrurile . incerca Edy sa-l incurajeze pe Derek stiind ca acesta il invinuieste de cele intamplate.

 In cele din urma cand am coborat la receptie se facuse deja ora 15:00 si am decis sa predam camera si sa ne indreptam spre casa. De parca totul nu ar fi fost de ajuns am avut camera de platit: chiar daca statusem doar o zi si aceasta era platita de liceu, intrasem in a doua zi de cazare. Cum Edy isi cheltuise toti banii, iar Derek zicea ca portofelul sau era in bagaj, de parca ar fi trebuit sa-l credem, camera a fost platita cu ultimi bani de buzunar ai mei si a lui Chris.

-Ok acum ca am platit camera trebuie sa sunam pe cineva sa vina sa ne ia.spuse Derek pe un ton superior

Cum adica el a platit camera?!?! Noi am platint-o!!!Idiotul.

-Deci ce asteptati . moabilul meu era in bagaj.

-Eu unu nu mai am credit.

-Iar eu lam lasat acasa ca sa nu ma bata mama la cap cu telefoanele. Alex stii tu cum e.

-Lasa ca sun eu.

Cum vestile rele, nu vin niciodata singure: telefonul meu era descarcat.

-Ia murit bateria.

-Glumesti nu?Grozav!!! Ti-am zis ca e o idee proaste sa mergem la ele.

-Derek calmeaza-te. O sa telefonam de aici. Buna ziua! Putem folosi telefonul dumneavoastra?

-Ma indoiesc.Telefoanele nu merg aici de trei zile. Atunci a fost o furtuna care a doborat cativa copaci si ei au cazut peste linii.

Era grozav. Eram singuri intr-un oras, Dumnezeu stie unde, fara bani si fara telefon. Probabil ca as fi inceput si eu sa ma cert cu Chris daca Derek nu ar fi inceput o cearta cu Edy.

-Gata! Toata lumea sa se calmeze! Va fi bine! Vom face autostopul! Decise Edy.

Desi nu eram de acord cu acest lucru, deoarece nu poti sti niciodata ce dement opreste, am acceptat fiindca aceasta parea cea mai buna idee. Dupa 15 minute de mers am gasit „autostrada”. Aceasta era o sosea cu doar doua benzi: una dus, una  intors prin mijlocul unui camp. Cum in urmatoarea jumatate de ora nici o masina nu a trecut. La sfatul lui Chris am decis sa mergem de-a lungul drumului. Dupa cateva ore de mers tacerea a fost sparta de o masina.

In cele din urma aceasta opri la cativa metri in fata noastra, iar noi am alergat rapid catre vehicul. Masina, daca se poate numi asa, era de lemn vopsit cu culoarea mov. Inauntru se afla un barbat cu parul alb, cu o barba  neingrijita si imbracat intr-o toga alba. Uitandu-se la noi acesta intreba:

-Deci unde mergeti?

-Buna ziua! Noi incercam sa ajungem in Targoviste, se adresa politicos Chris.

Dupa un timp de gandire mosul raspunse:

-Urcati va duc eu! E in drumul meu.

-Multumim spuse Edy in timp ce ii deschidea usa lui Chris.

-Glumesti nu? Sa mergem cu asta!spuse Derek sfidator.

Avea dreptate. Masina era parca o corcitura intre o caruta si odacie vopsita strident, neparand prea sigura. Omul care o conducea nu numai ca era in varsta, motiv pentru care probabil sigur nu mai vedea sau auzi la fel de bine ca o persoana tanara, dar era imbracat intr-o toga, ceea ce ma facea sa cred ca fie face parte dintr-o secta periculoasa, fie e nebun. Probabil ar fi trebuit sa ii tin partea, dar in schimb sa recunosc acest lucru m-am urcat in masina, desi nu eram sigura ca era cea mai buna idee.

-Pai atunci poti sa ramai acolo. Am raspuns eu.

Inauntru mirosea ciudat, dulce, dar ciudat. Batranelul se uita la noi inca o ultima data si porni. In timp ce conducea acesta incerca sa deschida un subiect:

-Cati ani aveti, copii?

-18. am raspuns eu

-Oooooo  deci nu mai sunteti copii! Scuze! Cum va cheama?

-Eu sunt Alex, ea e Chris, iar ei sunt Derek si Edy

-Pai Alex inseamna „protector sau luptator al oamenior”, Chris are mai mult a semnificatie religioasa fiind o derivatie de la „crestin”, Derek reprezinta o persoana ganditoare si rezervata, pe cand Edy e potrivit pentru cineva artistic ce prefera sa evide rutina si monotonia. Bune nume.

-Dar dumneata cum te numesti. Intreba Edy razand



-Wise. Stii inseamna intelept in engleza. Gata aproape am ajuns.

M-am uitat pe geam, dar nu vedeam nimic. Nu era nici urma de oras si eram sigura ca am mers mai mult la dus. Adica stiu ca la intoarcere drumul pare mult mai scurt, dar acum era prea scurt.

 Deodata soseaua curba la dreapta, dar noi continuam sa mergem inainte. De ce? Unde mergeam? Brusc in fata noastra aparu un munte. Era im posibil. Acum cateva minute tot ce se vedea era campul si acum aparuse un munte, iar noi ne indreptam cu viteza spre el.Cum se intamplase? Doar nu aveam vedenii Chris incepu sa tipe, Edy incerca sa traga de volan, dar eu nu putem spune nimic. Nu puteam deschide gura sau scoate vreun sunet, nici macar nu puteam gandi.. Derek incerca sa-l ajute pe Edy, dar renunta deoarece eram mult mai aproape de zid. Am inchis ochii si singurul lucru la care ma gandeam era ca vom muri.

Capitolul IV: Targavista

Deodata am izbit ceva, dar nu frontal sau lateral. Mai bine zis ceva ne-a izbit sub vechicul. Din instinct am deschis ochii. Acel obiect care ne-a izbit, sau mai bine zis pe care am aterizat era pamantul. Nu stiu unde era muntele, sau ce sa intamplat cu el.Nu mai gandeam, ci doar ma uitam inainte. In fata vehicului, la cativa metri departare se afla un oras.

-Gata! Ce v-ati mai speriat! Chiar ca sunteti copii. Nici nepoata mea de 10 ani nu tipa asa., rupse batranelul tacerea.

Nimeni nu spunea nimic, eram cu totii in stare de soc. Am intors capul dar in spatele meu nu era nici munte, nici camp, ci doar un zid inald din caramizi rosii. Dupa cateva minute ajusesem in oras. Acesta nu semana cu nici un alt oras pe care l-am vazut vreodata. Era mai mult un sat, deoarece plin de cabane de lemn si case de piatra. Fiecare avea indreptul geamurilor flori, iar strada parea mai mult o ulita. Vitrinele magazinelor erau viu colorate, iar oamenii erau imbracati asemenea mosului in togi romane sau grecesti de toate culorile sau nuantele. Un lucru ciudat era insa parul trecatorilor: femeile aveau parul blond, iar barbatii parul negru. Nu erau multe vehicule asemanatoare acesteia, dar cele existente erau de culori stridente si parcate  in fata  caselor.Intr-un final masina se opri.

-Gata am ajuns in Targavista. Aici coborati voi eu merg in Aquavista.

-Poftim? Cred ca glumesti? Nu ne poti lasa aici? Noi tiam cerut sa ne duci in Targoviste, am spus prinzand parca curaj.

-Da si v-am adus. Nu e vina mea ca voi nu stiti sa vorbiti. Se pronunta Targavista, si nu Targoviste.

-Ba nu e bine! TAR-GO-VIS-TE!

-Eu unul nu am auzit niciodata de un asemenea oras. Sa stai de parte de ala, spuse batranul aratand spre Derek, caci se pare ca nesimtirea se molipseste.

-Da, dar noi nu avem unde sa mergem si nu avem bani, nu avem nimic. Va rugam!!!!!, il ruga Chris vazand ca eu imi pierd rabdarea.

-Bine, bine dar numai pentru ca ma rogi tu Crestino. Am sa va duc la sora mea care sta la cateva drumuri de aici.

In scurt timp, dupa ce am cotit pe cateva strazi am ajuns la ceea ce parea o casa de lemn, dar mult mai mare decat cabanele de la inceput. Aceasta avea in jurul sau o minunata gradina plina cu flori de toate soiurile si culorile. Flori in febroarie? CiudatDar cand am coborat am realizat ca nu era asa de ciudat. Afara era cald, mult mai cald decat era atunci pana sa izbim muntele.

Am pasit usor pe alea de pietris spre casa. In cele din urma am ajuns la usa masiva de stejar ce avea scrijelite pe ea trei trandafiri. Batranelul sosi si deschise usa lasandu-ne inauntru. Prima incapere si cea mai spatiosa era livingul care era modest mobilat. Peretii de culoare crem inchis aveau cateva tablouri atarnate majoritatea cu peisaje, sau mai bine zis cu acelasi peisaj, dar in diferite anotimpuri. In partea stanga se afle o biblioteca din lemn de visin, langa care era un fotoliu de culoare visiniu ce parea foarte confortabil, in partea stanga a usii era un cuier,  in dreapta erau scarile ce duceau la etaj, probabil unde se aflau camerele, iar in fata semineului se afla o canapea de un rosu aprins. Inainte se vedea o usa care dadea in bucatarie. In casa se simtea o mireasma dulce de prajituri. Deodata aparu o femeie invarsta, grasuta cu un par blond prins in coc.

-Daca stiam ca vei aduce oaspeti as fi facut mai multe prajituri. Astea o sa-ti ajunga pentru drum. Pa si Domnul fie cu tine.

Batranul lua pachetul si pleca de indata, lasandu-ne singuri.

-Numele meu e Ana Cadet, dar voi imi puteti spune Ana. Sunteti noi in oras nu?

-Da. Am raspuns eu scurt.

Pentru prima data Chris nu zise nimic. Cred ca era inca in stare de soc dupa cele intamplate. Toti eram, dar doamna Cadet observa acest lucru si adauga:

-Haideti sa mancati ceva. Cred ca sunteti lihniti si apoi o sa-mi povestiti cele intamplate.

Intre timp afara se inoptase. Friptura fusese delicioasa, iar dupa aceasta noi am inceput sa ii povestim cele intamplate. Doamna ne asculta pe toti. Si dupa ce noi am terminat de vorbit ea spuse:

-Pai chiar ca aveti o problema. Nu v-ati urcat in masina cui trebuia! Fratele meu nu e un om rau, dar e batran si cand omul imbatraneste, copilareste. Targavista e un oras oflat in Lantidia.Neuron e regele nostru. Aici traim noi. Noi suntem mai speciali, decat voi. Vedeti voi noi eram Precum probabil ati observat femeile au parul blond, iar barbatii negru. Acest lucru este o insemn al luminii si a intunericului. Ma tem ca nu va mai puteti intoarce.

-Da de ce? Intreba Derek.

-Stii simbolul Yin-Yang de fapt noi l-am inventat, reprezinta steagul nostru: Bine-rau, Zi-noapte, Lumina-intuneric. Prin urmare femeia e simbolul luminii, deoarece ea e elf , iar barbatul al intunericului, acestia fiind  vrajitori.

-Da dar nu ne-ai raspuns la intrebare? O intrerupse Chris pentru prima data.

-Incerc. Aaaaa..O legenda spune ca vrajitorii  inebunisera, vroiau putere si omorau si torturau oamenii. Atunci elfii au decis sai inchida in aceasta lume nevazuta pentru oameni, pentru ai proteja. Neuron, regele elfilor a pus un blestem pe acest loc. A facut o vraja de sange ce e foarte puternica. Aceasta vraja ii impiedica pe cei intrasi sa mai iasa. Afland ca au fost pacaliti, vrajitorii ceva, nu stiu ce ca legenda e foarte veche si nu se mai stie, si le-au atras elfe, inclusiv pe doica fatei lui Neuron, care o lua cu ea. Saraca fata era abia in fasa. In cele din urma, afland acestea Neuron se decise si se duse dupa ea. Ajuns aici, el nu mai putea iesi, asa ca a pus un blestem asupra locuitorilor. Sa nu fie elf intunecat si vrajitor pur. Dar cu timpul vrajitorii sau casatorit cu elfele si acestea cu ei, dar parul si caracterul  sangele si puterile lor au ramas pure mereu.

-Ce sa intamplat cu fata, intreba Edy.

-Ciudat ca ma intrebi. Cand fata a implinit 3 ani, un vrajitor sa dus la imparat si ia prezis ca un tanar cu parul pur ii va conduce imparatia spre prosperitate si ca acesta e cel fagaduit pentru tanara Uniq.

-Si a venit?intreba Edy curios.

-Nu inca. Anii au trecut, imparatul a imbatrit, si fata a crescut. Cine a cunoscut-o spune ca pe unde trece ea bobocii infloresc. Va implini saptamna viitoare 18 ani. Va fi o sarbatoare mare!

-Normal ca tipu n-a venit doar n-o sa fie tampit sa stea in locul asta izolat. Iar cat despre toata povestea asta gen telenovela nu are nici o legatura cu problema noastra. Deci prin urmare CUM IESIM NAIBII DE AICI?se enerva Dereck.

-Pai daca ai asculta, ai afla, zise batranica. Tot ce aveti de facut e sa va duceti la castel si sa-i cereti imparatului o dezlegare, pe care sigur o s-o v-o dea cand o sa va vada.

-Pai si cum ajungem acolo? Am intrebat eu dornica sa ajung acasa.

-Simplu. Maine va duceti la targ si il rugati pe domul Sima sa va duca la castel. O sa-l gasti usor. Afacerea lui e foarte prospera.. Dumnezeule! Ia te uita cat e ceasul. Hai fuguta toti la culcare!

Dupa ce ne  arata camera noastra, doamna Cadet pleca cu baietii, lasandu-ma singura cu Chris.

-Auzi..,imi spuse ea rupand tacerea,

-Da?!

-Ai avut dreptate. Nu trebuia sa beau. Cred ca am intrat in coma alcoolica si am murit?

-Ai inebunit!!!

-Nu! Sti filmul ala cu Bruce Willis? Al saselea simt. Unde el era mort dar nu aflase. Daca eu sunt moarta?

-Daca tu esti moarta atunci de ce sunt si eu cu tine, ca eu nu am baut!

-Poate esti in imaginatia mea, dar sigur sunt moarta! Cred ca am ajuns in Purgatoriu!!!Trebuia sa ma spodevesc inainte sa plec de toate pacatele, poate asa ajungeam in rai. Asa-mi trebuie!!! Asa-mi trebuie!!!! E numai vina mea. Tu mi-ai spus sa stau in banca mea, dar eu nu. Eu a trebuit sa-i vorbesc de rau pe profesori, sa rad de majorete, sa beau la petreceri, sa ascult muzica rock, sa am relatii cu baietii inainte de casatorie, sa ma cert cu mama O Doamne , MAMA!!! Tocmai azi inainte sa plec m-am certat cu ea! Daca scap vreodata Iti promit ca o sa ma spovedesc mereu, ca o sa ma schimb

-Auzi nu vezi ca spui numai tampenii!!!! Eu nu mam certat cu ai mei, nu beau, rockul nu e prin genurile mele favorite si din cate sitiu eu sunt virgina si ma spovedesc de doua ori pe an de Craciun si de Paste,dar totusi sunt in aceiasi postura cu tine!!! Nu crezi ca daca am fi moarte eu macar as fi intr-o situatie mai buna decat tine! am spus eu pe un ton rastit. Respira adanc si culcate o data!!!!!!

Desi sunt sigura ca n-am prea convins-o si nici ca sa culcat macar am reusit s-o fac sa taca. Chris a reusit ca  de obicei sa ma faca sa ma indoiesc de mine si toata noaptea m-am gandit la ”Al saselea simt”, la ai mei, la mine Nu, nu puteam sa fiu moarta. M-am gandit ca daca eram moarta nu as fi putut manca friptura. Dar dupa un timp mi-am adus aminte ca bunica mea mi-a zis ca se da de pomana ca mortii sa aiba ce manca, deci daca Chris avea dreptate. Daca eram moarta..

Capitolul V: Stallzofsky

-Trezeste-te!, imi spuse Chris incet. Trebuie sa mergem!

Chris parea ok, mai linistita decat de obicei, dar ok.. Poate ii trecuse criza de aseara, asa ca nu am vrut sa deschid iar subiectul. Dupa ce m-am schimbat, am coborat jos. Acolo ma asteptau toti pe canapea.

-Ce ti-a luat atat?spuse Derek iritat.

Nu imi veni nici o replica taioasa in gand, asa ca am refuzat sa-i raspund.

-Aici aveti niste sandviciuri, o sticla cu  apa si niste bani pentru drum! Spuse batranica intinzandu-mi un cos.

-Multumesc pentru tot!am adaugat eu politicoasa.

-A fost onoarea mea sa va cunosc, spuse ea zambind dulce. Iar tie pentru ca ai ratat micul dejun ti-am pregatit un sandvici. Sa-l mananci pe drum.

Zicand astea femeia imi intinse un pachet, pe care l-am deschis imediat. Dupa ce ne-am luat la revedere de la dansa am colindat strazile, intrebandu-i pe targavisteni unde se afla targul. Dupa cetava cotituri am gasit si targul. Undeva in fund se vedea scris cu litere rosii mari de tipar pe un fond galben „LA DOMNUL SIMA”.

-Acolo e! Haideti odata ca vreau sa ajung azi acasa!!!spuse Derek.

-Stati! striga Edy. Veniti sa vedeti asta.

Desi eu si Chris ne-am orrit, Derek a continuat sa mearga fara a se uita macar inapoi. Cand am ajuns langa Edy, acesta ne intinse mobilul sau fara credit.

-Ce-i? Nu-mi spune! Ai descoperit ca mai ai doi dolari?am spus eu pe un ton ironic.

-Nu, e data. Conform mobilului meu de ieri pana azi nu a trecut decat o ora!spuse Edy vinovat. Imi cer sincer scuze, stiu ca nu trebuia sa cumpar berile, iar astfel nu am fi pierdut autobuzul. Te rog iarta-ma!

Ooooooooooo!!! Ce se intampla!!!! In primul rand ceasul arata „vineri,13 februarie, ora 16:00. Lucrurile nu puteau fi in regula Ar fi trebuit sa arate „vineri 14 februarie, ora 16:00”. In al doilea rand de ce Edy imi cerea iertare. Adica din cate stiu eu nu l-am invinovatit si nici nu l-am acuzat. A fost vina tuturor. Ce se intamplase? Parca toti innebunisem! Eram intr-un tinut de care nu am auzit niciodata cu elfi si vrajitori, Chris se schimbase enorm, adica din fata glumeata si ironica, dar mereu optimista, acum era tacuta si retrasa, asemena noului Edy. Care nu mai spuse nici o gluma de cand sosisem in Targavista, iar Derek.. Asta e !!! Sigur idiodul ala l-a acuzat pe Edy si de aceea saracul se simtea vinovat.

-E Derek, nu-i asa? El ti-a zis ceva? E un idiot si un nesimtit nu ar trebui sa-l bagi in seama !! am incercat eu sa-i ridic moralul.

-Nu! Nu intelegi.e vina mea!!!! Derek nu mi-a zis nimic. Ba chiar a incercat sa ma invseleasca de cateva ori, doar ca.

-Doar ca ce?

-Pai nu ar trebui sa-ti spun asta, dar. Derek nu si-a uitat mobilul si banii in bagaj.

Stiam eu zgarcitul a mintit ca sa ne lase pe noi sa platim. Ticalosul!

-Firma tatalui lui a dat fafiment si. au trebuit sa-si vanda casa, masina, mobilul, totul. E doar ingrijorat pentru ai lui. De aia se poarta asa. Isi face griji ca pentru mama sa. Te rog sa nu mai spui la nimeni!

-Sigur!

In acel moment chiar ca imi era mila de el. Eu il acuzasem pe nedrept tot timpul si el era doar ingrijorat si pe buna dreptate. Saracul

 -Dragi colegi am placerea sa va anunt ca suntem cei mai ghinionisti de pe planeta. E INCHIS!!!spuse Derek ironic, dar zambind.

-Grozav. Asta nemai trebuia! Acum o sa ramanem aici pentru totdeanuna. Cui ii pasa de noi? Nimanui. N-o sa mai ajungem nicodata la afurisitul ala de castel!!! tipa Chris intr-o criza de furie, atragand astfel privirile tuturor trecatorilor.

-Va duc eu, se auzi un glas din multime.

In mijlocul drumului pasi un tip imbracat intr-o toga murdara, care era legata de picioare cu niste funii. Capul ii era acoperit cu o panza neagra ce nu lasa parul sa se vada. Ochii ii erau verzi si buzele rosii. Slab, dar solid avea in mana dreapta un toiag ce parea de lemn.

-Eu sunt nepotul domnului Sima. Va duc eu.

-Si tu nepotule ai vreun nume?intreba Derek.

-Ironieimi place? Raspunse tipul zambind. Ma numesc Remynoviskynavoci Stallzofsky , dar prieteni imi spun Stall.

-Noi suntem Alex, Chris, Edy, iar ironicul e Derek.

-Incantat! Deci vreti sa ajngeti la castel? De ce?

-Vezi tu noi nu suntem de aici. S-a produs o greseala si un domn ne-a adus aici din greseala si dorim sa plecam. O doamna ne-a spus ca avem nevoie de dezlegare de la rege pentru a pleca de aici asa ca .; am incercat eu sa explic lucrurile cat mai scurt.

-Pai va duc eu daca vreti, acolo merg si eu.

-De ce? se amesteca Derek in discutia noastra.

-Pentru ca peste trei zile printesa noastra implineste varsta de 18 ani. Daca ne grabim vom putea ajunge exact in ajunul aniversarii sale. Asa ca haideti.

Fara a mai spune ceva tanarul inainta prin multime pana iesi din ea. Din priviri ne-am inteles ca aceasta era cea mai buna decizie si l-am urmat pe Stall. In cele din urma situatia nu putea deveni mai rea decat era

Capitolul VI: Hanul Rasaritului

Parasisem orasul in scurt timp si acum traversam, de ceva timp, dealurile pline de flori ce te imbatau cu miresmele lor. Cerul plin de nori arunca tonuri de umbra, in caldura acelui soare dogorior.

Sall se dovedi a fi un tovaras foarte bun de drum. Edy se simtea vinovat asa ca abia deschidea gura, Derek se gandea la problemele sale si prin urmare de cate ori vorbea scotea o vorba rautacioasa, iar Chris nici nu stiu la ce se mai gandea ca nu spunea nimic, doar isi privea picioarele, rar ridicand capul sa zareasca orizontul. Prin urmare eu eram singura care discuta cu Sall.

-Deci cum ti-am zis locul asta e super!! Pacat ca nu mai puteti sta. V-as fi dus in Valea Dragonilor. Daca avem noroc poate o sa vedem unul la Lacul Sirenelor.

-Aveti sirene si dragoni?

-Da!Si zane si cistine si molite.

-Ce sunt alea.?

-Pai de zane sigur ai auzit. Cistinele sunt un fel de plante vorbitoare, iar molitele sunt un fel de oameni ce au puterea de a zbura, fara aripi sau altceva.

Discutia despre molite ma dus cu gandul la ingeri si astfel la moarte

-Auzi noi nu suntem morti nu?, am intrebat eu incet astfel incat daca raspunsul ar fi fost afirmativ Chris sa nu ma poata auzi.

-Nu?!?!De unde ai mai scos-o si pe asta?

-Nu conteaza.

            Subiectele noastre au variat apoi de la mancarea traditionala, la haine, slujbe, timp.

-Problema cu timpul e ca la voi pana si el se grabeste si de aia trece mai repede daca nu ma insel o zi la voi e douazeci si patru de zile, adica aproape o luna la noi. In noaptea asta vom dormi la Hanul Rasaritului. De aceea oameni traiesc mult mai mult aici.Ei nu sunt prea vorbitori, imi spuse el aratand spre restul colegilor mei.

-Chris e inca in stare de soc, dupa cele intamplate. Sper sa-si revina. In general e foarte prietenoasa. Edy e un tip foarte amuzant si de treaba. Numai bun sa te inveseleasca in zilele ploioase. El si prietenul sau sunt jucatori de fotbal.Stii ti-am povestit de fotbal. Ei erau, acolo la noi, foarte populari si bogati. Din cate am inteles familia lui Derek are niste probleme si cred ca isi face griji pentru ei.

-Si tu esti bine_

-Incerc, dupa cum vezi sa fiu stapana pe sitatie. Auzi ce fel de nume e ala: Romanazismikonici?

- Remynoviskynavoci! Rus.Da numele voatre ce sunt. Adica fete cu nume de baieti.

-De fapt eu sunt Alexandra Soare, iar pe o chema ea Christinne Carr. Mama ei  a numito dupa o acrtrita franceza. Pe Edy il cheama de fapt Eduard Campu, iar el e Derek London. Tatal lui era un englez stabilit in Romania ce a deschis o afacere imobiliara si s-a casatorit cu o romanca. Daca tu esti rus cum se face ca pe unchiul tau il cheama Sima.

-Uite hanu. Hai! Pai de fapt il cheama Simanovokinotici. Ai grija la piatra aia… Dar si la scurtat in Sima.. De fapt matusa i l-a schimbat. A zis ca pana il cheama la masa se raceste mancare….,si zicand acestea deschise usa hanului

Hanul parea parca desprins din povestile lui Sadoveanu, despre Hanu Ancutei. Era o cladire din piatra inconjurata de niste brazii la umbra carora erau legati trei cai. Avea doua etaje, iar acoperisul de lemn parea plin cu paie, deoarece ici colo se puteau zari spocuri de paie iesind.

In cele din urma am ajuns si eu la usa de lemn de nuc pe care era simplu sculptate un soare si o luna. Incaperea era plina cu mesesi scaune din lemn, iar undeva se putea vedea un semineu urias. Scarile erau coborate de trei domni, care erau probabil stapanii cailor. Stall se duse si discuta cu o doamna, despre care presupuneam ca e hangita. Dupa cateva minute s-a intors la mine si mi-a zis:

-Am avut noroc si am gasit  doua camere libere.

Dupa ce am urcat sacrile de lemn, care scartiau la fiecare miscare, dandu-ti impresia ca intregul han are sa se prebuseasca pe tine, sau ca ai sa cazi in gol in orice moment.

-Tu si ea veti sta aici., spuse el aratand spre ultima camera din capul culoarului, iar noi vom sta alaturi asa ca daca aveti nevoie de ceva sa spuneti. Acum va sfatuiesc sa va odihniti o ora ca sa putem participa la Unire.

-La ce?

-O sa vezi tu va fi grozav!

Si zicand aceste baietii intrara in camera lor, si noi in a noastra. Aceasta era simplu mobilata cu doua paturi de o persoana si un mic dulap. Pe masuta se afla o carafa cu apa si cateva pahare. In cele din urma Chris se aseza in pat si adormi fara a spune nici un cuvant. Urmandu-i exemplul m-am culcat si eu.

M-au trezit niste busituri in usa. M-am sculat. Chris inca dormea asa ca m-am dus sa deschid usa. In prag statea Stall:

-Haideti!O sa intarziem. Am zis sa va odihniti nu sa dormiti!

-Chris scoala-te.

-De ce?

-Intrziem!

-La ce?

-Nu stiu! Asa zice Stall.

Am folosit apa din carafa sa ne desmeticim si in cele din urma am coborat. Hanul era plin de oameni. Barbati, femei, tineri chiar si cativa copii se aflau acolo. Intr-o singura ora cat dormisem intregul han se umplu. Baietii

erau asezati la o masa si aratau fresh. Ori noi dormim prea mult, or ei n-au dormit de loc, caci eu si Chris nu ne puteam opri din cascat.

-Asta ar trebui sa va trezeasca?ne spuse Stall cand ne-am apropiat de masa.

-Ce-i?am intrebat eu.

-Cismona. O sa-ti placa. E o bautura traditionala.

M-am uitat in pahar. Era dulce si avea un gust de capsuni, dar avea o culoare galbena.

-E buna.

-Mi-e nu-mi place e prea dulce. Desi ar trebui sa ma obisnuiesc sa beau sucuri raspunse Chris ingandurata.

-Deci la ce trebuia sa fim de fata?intreba Edy

-Aaaaa ..da. La Unire. Se spune ca aici, in a paisprezecea zi a lunii, s-au casatorit pentru prima data un vrajitor cu o elfa. De atunci in fiecare zi de paisprezecea zi a lunii are loc Unirea. Vin cupluri de peste tot si se unesc, se danseaza si se distreaza pana dimineata si se bea cismona.

-Ce porcarie zise Derek dand pe gat un pahar de cismona.

-Eu cred ca e romantic, adauga Edy

Deodata muzica se opri, facandu-se liniste. Se parea ca avea loc o unirea intre doi tinei. Ambii purtau togi albe, iar baiatul bolborisi cateva cuvinte si-i puse fetei un medalion la gat. Procedeul se repeta si cu fata care facu acelasi lucru. Un mosneag de statura miniona spuse ceva, nu stiu ce ca nu am auzit, si isi ridica toiagul la cer. Toata lumea incepu indata sa aplaude.

-E chiar frumos. Am zis eu.

Dupa aceea muzica porni din nou si toata lumea incepu sa danseze si sa bea cismona..

Capitolul VII: Unirea

Am deschis ochii. Lumina ma orbea. Dupa un timp insa ochii mei se obisnui cu ea. Ma simteam asa obosita. Simteam de parca capul era gata sa-mi explodeze. Nu vroiam sa ma ridic ci doar vroiam sa dorm. Un zgomot ciudat, asemenea unui marait, se auzi langa mine. Am intors capul incet si greoi. Dupa care  am deschis ochii.

Langa mine se mai afla o persoana, probabil Chris. Dar de ce se afla Chris in pat cu mine cand avea propriul ei pat? Am deschis larg ochii si m-am uitat in jur. Peretii erau verzi si in dreapta camerei se afla un dulap, in stanga o masa cu oglinda pe care se afla o carafa de apa. Asta nu era camera mea.

M-am mai uitat o data la persoana de langa mine. Aceasta persoana nu avea parul la fel de lung ca Chris si spatele gol era mult mai lat. Nu nu era Chris, doar nu dormea fara sutien? Incet am pus mana pe umarul acelei persoane sa vad cine e. Aceasta se intoarse cu fata spre mine, dar nu deschise ochii

Nu se putea!!! Traiam un cosmar si nu ma mai trezeam. Mai stiti cand am zis ca nimic rau nu se mai putea intampla? M-am inselat. Si tocmai situatia devenise si mai groaznica. M-am ridicat ca prin minune din pat si m-am imbracat rapid cu bluza si jensi si am zbughit-o iute pe usa intrand in camera mea. Acolo Chris dormea in patul ei si in al meu dormea Edy, in timp ce Stall era pe jos.

Am tras-o rapid de mana pe Chris si am scos-o afara din camera.

-Esti nebuna ce te-a apucat?m-a intrebat ea cascand.

-Da am innebunit!Mai nou am si vedenii. Spune-mi tu vezi pe cineva in pat, si spunand astea am deschis usa camerei din care tocmai iesisem.

Chris se freca la ochi si baga capul pe usa. Dupa ce il scoase imi spuse:

-Da. E Derek.

-Si o spui asa de linistita!!ma rastii eu disperata

-Si ce ai vrea sa fac? Sa plang?

-Nu sa-mi spui ce s-a intamplat? Nu imi amintesc nimic.

-Nu-i de mirare la cata cismona ai baut. Hai sa manacam ceva. Mie mi-e foame.

-Grozav m-am imbatat si m-am culcat cu el.

Nu imi venea sa cred eu nu beau niciodata alcool.Ok recunosc gust un pahar de bere sau de vin, pe care apropo il beau in amestec cu sifon sau apa minerala. Alcoolul nu e pasiunea mea si spun asta fiindca dupa un pahar imediat mi se imoaie picioarele. Nu imi amintesc sa fi simtit asta la cismona. Nu se poate!!!!!!!

-O omleta, spuse Chris hangitei, nu-ti face griji. Putea fi si mai rau.

-Mai rau de atat? Ce poate fi mai rau de atat? Ce poate fii mai rau decat sa afli ca ti-ai pierdut virginatea cu un tip pe care nu-l suporti si pe deasupra nici nu iti amintesti cum?,am intrebat-o eu disperata.

-Sa te culci cu el fara un inel pe deget, bine in cazul tau medalian la gat.

-Ce?

Atunci din reflex mi-am dus mana la gat. Acolo se afla legat de o sfoara neagra, un medalia sau mai bine zis o jumatate de medalian: jumatatea alba din simbolul chinezesc Yin-Yang.

-Te-ai casatorit, cununat, sau cum zic astia cu el.

-Unit.

-Fie. Vrei?

-Nu. Nu mie foame.

Si nu imi era gandul la mancare, creierul meu era prea ocupat sa proceseze informatiile. M-am unit cu Derek si m-am mai si culcat cu el. Nu imi vine sa cred. Eu cea care  radeam de proastele care beau mult si apoi se culca cu o droaie de tipi si fac o graza de prosti. Nu mi se puatea intampla asta, nu MIE!!!!

-Si tu de ce m-ai lasat?

-Am incercat. Dar n-ai vrut sa ma asculti. Ati inceput sa va giuguliti. El t-ea intrebat daca vrei sa te casatoresti cu el. Tu ai acceptat. Si in urmatorul moment tot ce stiu e ca erati acolo cu piticul ala.

In doua zile viata mea sa schimbat complet. Nu imi venea sa cred. Cum voi da eu acum ochii cu Derek? Suparata m-am uitat spre scari. El era la capatul lor venind spre noi. Grozav!!! Imi venea sa ma bag in pamant!!!!!

-Ce fac acu?




-Cu ce?

-Cu Derek?

-Ce-i cu el?

-Vine incoace!

-Si ce ma intrebi pe mine? Tu esti sotia lui.

-Buna.

-Buna Derek. Ar trebui sa incerci omleta.E delicioasa.

Baiatul se aseza langa mine, fara a spune insa nici un cuvant. In curand aparura si Stall si Edy.

-Edy pot sa discut ceva cu tine, spuse Derek tragandu-l pe Edy intr-un colt.

-De ce nu mi-ai spus ca cismona imbata!!!m-am repezit eu la Sall.

-Am zis ca cismona e o bautura, iar bauturile imbata. Nu e logic.

-Las-o Sall ca ea e incepatatoare.

Dupa vreo cinci minute, baietii sau intors si dupa ce am mancat am hotarat sa plecam.

-Acum o sa trecem pe la Lacul Sirenelor si dupa aceea ar trebui sa ajungem la castel pana la asfintit.

Capitolul VIII: Lacul Sirenelor

Dupa ce am parasit hanul am intrat intr-o padure. Cred ca am mers vreo ora pe acolo, cand in final am iesit intr-un luminis. Nimeni nu vorbea. Eu eram cea care facea de obicei conversatie, dar acum nu prea aveam chef, inca ma gandeam la cele petrecute. De obicei ma obisnuiesc usor cu schimbarile, acum insa creierul meu abia incerca sa inteleaga cele petrecute in ultimile ore. Simtem ca inebunesc si tot ce puteam sa fac era sa sper si sa ma rog ca totul sa fie doar un vis, mai bine zis cosmar, si sa se termine rapid. Derek nu deschisese subiectul despre cele intamplate, iar Chris ramase cu Edy in urma. Ei macar se distrau fiindca din cand in cand ii auzeam chicotind. Stall mergea inainte concentrat si ingandurat, nu stiu la ce se gandea, dar din cand in cand il vedeam zambind. Nu eram atenta la nimic, nu stiam unde mergem, pe unde mergem sau de cat timp mergem, dar dintr-o data linistea se sparse:

-Acolo jos vom merge noi. Vom ocoli lacul si vom traversa padurea pana la muntele ala., spuse Stall aratand spre un munte ce se ridica in spatele padurii si pe al carui varf se ridica maret un castel.

-Apropo fiti atenti pe unde calcati si incercati sa nu scoateti prea multe zgomote.

-De ce? intreba Chris.

-Pai nu vrem sa anuntam sirenele. Stiti daca ati fi fost doar voi doua n-ati fi avut probleme, dar cum suntem si noi..

-Ce nu-mi zice ca sunt feministe inraite?

-A nu! Din contra vor incepe sa cante si. si daca nu vrei sa mori inecat ai face bine sa te tii departe de ele.

Prin urmare am incercat sa coboram cat se putea de incet si fara a face zgomot. Chris aluneca pe panta, dar Edy o prinse la timp. Jos in vale, o mireasma imi umplura narile de parca toate florile de pe pamant erau acolo, dar se aflau doar cateva tufe de trandafiri de diferite culorile. Lacul era avea apa cristalina si limpede, iar in mijlocul sau se afla o salcie cu trunchiul de un ros sangeriu, frunzele erau move, iar  iarba din jurul sau era galbena, dar nu parea vestejita.

-Auuuuuuuuuuuuu!!Ma doare si pe mine!! Tu cum te-ai simti daca cineva ti-ar rupe picioarele!Auuuuuuuuuu!!se auzi o voce din dreapta mea.

M-am intors repede si l-am putut vedea pe Edy incercand sa rupa un trandafir,cred  ca era pentru Chris, care se dovedi a fi o cistina. Floarea incepu sa tipe si sa se vaite.

-Acoperiti-va urechile!striga Sall.

Toti si le acoperira numai eu nu. Apa lacului se misca si din dansa, pe mica insulita aparura sirene. Nu erau ca cele din filme sau cele de la desene animate. Aveau intregul corp de femaie, dar acoperit in intregime acoperit cu sozi, de culoare bruna sau verde inchis. Erau frumoase, fermecatoare si incepura a canta ceva. Nu stiu ce ca nu le intelegeam, dar era melodios si frumos. Copacul incepu a elibera frunze una cate una care pareau ca danseaza langa dansele. Dar vazand ca noi ne continuam drumul nestingheriti, acestea scoasera un tipat ascutit care aproape ca imi sparsera timpanele.

Brusc cerul se intuneca si aparura alte fiinte. Acestea zburau, dar nu aveau aripi, insa erau acoperite cu fulgi de culoare bruna, sau alba.

-Ati incalcat onorabila proprietate iubitului nostru Rege, prin urmare va este ordnat sa va opriti!!!!, striga la noi unul din aceia.

-Nu-i ascultati fugiti!!!ne spuse Stall.

Sa fug ? Abia mai puteam sa respir, iar splina ma durea ingrozitor. In acea clipa imi doream sa fiu mai slaba si sa ma fi dus la mai multe ore de educatie fizica, pe care apropo le consideram complet inutile.

-El e seful!! Prindeti-l!!!

Imediat dupa auzul acestor cuvinte doi moliti se apropiara si il prinse pe Stall, iar apoi il ridicara inapoi spre cer si renuntasera sa ne urmareasca din cauza faptului ca noi reusisem, cu chiu cu vai, sa intram in padure.

-Grozav acum ce facem?am intrebat eu gafaind.

-Pai ce sa facem?! Mergem la castel! Cum te simti?ma intreba Derek.

-Bine! Multumesc!

Nu imi venea sa cred. In sfarsit ma intreba ceva. Nu ma intrebase niciodata nimic. Si acum brusc ma intreba cum ma simt. Se simtea bine sau cantecul sirenelor ii afectase creierul cumva?

-Daca mai apare ceva?intreba Chris ingrijorata.

-Daca apare te apar eu?spuse Edy mandru.

M-am uitat atunci la ea. Fata ii se inrosise ochii ii sclipeau, intr-un fel in care nu ii mai vasusem niciodata si sunt foarte sigura ca nu era din cauza alergaturii.

Am mancat din mers cele impachetate de doamna Cadet, deoarece nu vroiam sa ne oprim. Padurea era de-a dreptul fantastica. Frunyele copacilor aveau culori diferite. De la departare ai fi putut jura ca sunt flori, dar nu, erau frunze. Pe parcursul drumului se auzisera diferite zgomote melodice, dar nu am putut vedea nimic si din fericire nimic nu ne-a mai atacat.Pe la asfintit cand cerul devenise sangeriu am ajuns in sfarsit la poalele castelului.

In timp ce urcam acele probabil un milion de trepte de piatra m-am gandit la Stall. Daca creaturile alea l-au omorat, sau daca il torturau. Ce se intampla cu el? Tare mi-as fi dorit sa il fi putut salva! Imi era mila de el. Fusese un tip de treaba, iar eu nici macar nu apucasem sa-i multumesc pentru cate a facut pentru noi.

Castelul era o imensa constructie de piatra. Asemenaea castelelor din filmele fantastice acesta avea nenumarate turnuri, iar acoperisul era de un rosu sangeriu. In cele din urma am ajuns la usa imensa a castelului. De aici putei vedea intreg tinutul: padurile alcatuiau o mare de culori ce se imbinau perfect cu micile case de lemn din sat. Undeva se putea zari Lacul Sirenelor, care acum din cauza asfintitului parea rosu. Curioasa m-am uitat pe cer. Speram sa-l vad pe Stall sau macar ceva, dar tot ce am putut zari erau dealurile si casele din acest taram magic. Derek a batut la poarta cat l-au tinut puterile. In cele din urma aceasta se deschise.

Capitolul VIII: Castelul

           

Un domn batran, dar bine imbracat intr-o toga albastra deschise usa.

            -Da???

            -Am dori sa vorbim cu maiestetea sa, daca se poate! Spuse Edy.

            Batranul se uita la noi, masurandu-ne din priviri si intr-un final spuseS

            - Pentru a vorbiti cu Maiestatea sa, onorabilul Imparat Neuron va trebuie discutie.

            -O ce? intreba Chris mirata.

            -O discutie e  ca programarea la doctor, anunti din timp.

            -Atunci am dori sa facem o discutie!spuse Edy

            -Discutie indeplinita. Maiestatea sa, onorabilul Imparat Neuron va va primi in a paisprezecea zi a celei de-a saptea luna a anului la aceeasi ora la care a fost trimisa discutia.

            -A saptea luna a anului asta inseamna abia in iulie!!! Cred ca glumesti!

            -Nu domnule asta e regulamnetul. Maiestatea sa, onorabilul Imparat Neuron va asteapta atunci! O seara buna.

            Zicand acestea batranelul vru sa inchida usa dar in acel moment Derek puse piciorul in prag si spuse nervos

                        -Spunei maiestatii sale ca e urgent. Eu nu astept pa..

Dar Derek nici nu apuca sa termine propozitia ca o forta il impinse si acesta cazu jos.

-V-as sfatui sa plecati si sa va intoarceti in ziua care va fost comunicata.,spuse batranul ce incerca iar sa inchida usa.

-Staaaaaaaaaaaaai!!se auzi un tipat.

            O fata aparu fugind. Aceasta avea parul ei blond prins intr-o frumoasa coada spic la spate si purta o toga de un albastru deschis. Tanara se duse la batranel si ii sopti ceva la ureche. Acesta se intoarse spre noi si zise:

-Ma scuzati! Batranetea ma face sa uit lucruri importante! Ma scuzati!

Dupa ce batranul isi ceru scuze disparu si in pragul usii aparu tanara.

-Scuzati-l a uitat de voi. Dar se pare ca nu si-a uitat vrajile! Poftiti nu stati acolo.

Astfel fata deschise usa si ne lasa inauntru. Coridorul era inalt si mare, tapetet intr-o folie aurie. Din cand in cand erau de-a lungul peretilor erau prinse tablouri unele repreyentau locuri si peisaje altele erau portrete ale unor renumiti vrajitori sau elfe. Candelabrele stralucitoare luminau fiecare colt, nelasand nimic ascuns.

-Dar discutia nostra e programata abia in iulie.,am intrebat eu.

-Prostii. Voi nu aveti nevoie de discutie.

-De ce?

-Oricum stiam ca veniti.

-De unde?

-Pai v-au vazut locuitorii Targavistei si zanele din padure

            -Zgomotele pe care le-am auzit au fost facute de ele?

            -Da. Tu pui cam multe intrebari!mi se adresa ea mie.

            -Pai suntem noi aici si.

            -Stiu.

            -Ce stii.

            -Ca sunteti nou veniti.

            Desi imi raspunse la toate intrebarile cu zambetul pe buze, ceva nu era in ordine. De ce noi nu aveam nevoie de o discutie? Din cate stiu eu nu eram speciali prin nimic. Nu puteam face vraji, nu aveam puteri magicenimic.

            -Cine e fata asta? Intreba Edy care se o pri in fata unui portret.

            -Care?intreba Derek.

            -Ce-a blonda.

            -Toate sunt blonde, geniule.raspunse Derek sarcastic

            -Iti place? intreba tanara care se indrepta spre tabloul la care se uita Edy. E Printesa Uniq.

            Desi Edy nu zise nimic raspunsul era clar. Portretul infatisa o tanara de o frumusete orbitoare. Ochii albastrii deschisi pareau ca sunt o farama de cer, pielea ii era alba ca zapada, parul blond asemenea aurui, iar buzele rosii ca sangele.

            -Mergem?intreba Derek. Vreau azi sa plec acasa.

            -O! Dar ma tem ca nu se va putea!

            -De ce ?intreba baiatul

            -Fiindca toata lumea e prea preocupata cu pregatirile pentru ziua si unirea printesei.

            -Unirea? a intrbat Chris curioasa

            -Da.. Un vrajitor i-a prezis o data printesei ca se va uni in cea de-a optusprezecelea an al vietii sale.

            -Gata am ajuns. Aceasta sunt camerele voastre.

            Si spunand acestea deschise o usa de lemn.

            -Cred ca ve-ti gasi cele intrebuincioase in dulap. Am pus fetele sa va pregateasca baia. Doamnilor va rog sa ma urmati.

            Eu am intrat in camera mea. Usa se inchise singura in urma mea. Era cea mai mare camera pe care am vazut-o vreodata! Peretii erau acoperiti de un tapet rosu ce avea pe el flori formate dintr-un fir auriu. Dulapul era din lemn de mahon. Geamurile imense erau acoperite cu draperii uriase. Le-am tras si am putut vedea stelele. De fapt cand m-am uitat mai bine stelele se vedeau si in camera mea. Acestea pareau autentice. Parca tavanul era  ar fi fost real. Obiceiul de la bloc de a trage jaluzelele ma facu sa trag draperiile. Covorul era pufos si crem. Langa geam se afla un mic birou in fata caruia se afla un scun foarte comod. Atunci am observat cada. Cada alba avea scluptat  in marmura flori. Fara sa ma gandesc de doua ori am intrat in baie.

 Dupa acea baie divina m-am culcat in patul ce era extrem de comfortabil. Era asa de bine..       

           

Capitolul IX: Printesa Uniq

            A doua zi micul-dejun mi-a fost adus la pat de catre Eve. O fata slabuta, dar de treaba, imbracata intr-o toga roza. Am mancat un minunat fel de mancare din care am putut sa disting oul si cartofii si inca cateva legume cu denumiri ciudate, pe care Eve mi le insira, dar pe care eu nu le retinusem.

Eve m-a ajutat sa ma imbrac intr-o toga de un frumos verde smarald inchis, asta dupa ce ea sa amuzat vazundum-a cum ma chinui sa ma imbrac cu toga.

            Dupa ce mi-am ridicat parul, prinzandu-l sus cu o clama, Eve m-a condus undeva jos intr-o gradina interioara.

            Aceasta nu arata foarte diferit de padure, cu exceptia faptului ca arborii si tufisurile erau mult mai ingrijite. Dupa cateva minute de mers am ajuns undeva int-un luminis unde erau asezate mai multe banci de piatra.

            Acolo se aflau o multime de fete cu robe de tote culorile si cu diferite imprimeuri. I-am putut vedea pe baieti undeva printre ele asa ca m-am indreptat spre ei. Derek statea undeva intins pe iarba de voarba cu trei fate, iar Edy se juca baba oarba cu celelalte. In cele din urma am zarit-o pe Chris. Aceasta era inbracata intr-o toga de culoare rosie ce avea pe margine o dunga aurie. Parul ei rebel era prins la spate, avand o floare de culoare verde in el. Suvita rosie ii cazuse pe obrazul stang acoperindu-i ochiul. Cand ma vazu zambi asa ca m-am asezat langa ea.

            -Salut!

            -Buna! Esti aici de mult?

            -Nu abia am sosit. Este asa amuzant. S-a impiedicat o data de busteanul ala trebuia sa-l vezi.. era asa comic.

            -Voi sunteti cumva impreuna? Am intrebat-o eu.

            -Cine? Noi? Nuadica nu cred. Edy e un tip dragut si atata tot.

            Dar eu nu mai eram atenta la Chries ci m-a uitam la Derek. Acesta ma observa in cele din urma si se ridica, parasindu-le pe fete. Veni si se aseza langa mine.

            -Iti sta mai bine asa?spuse el carismatic

            -Cum?

            -In verde si cu parul prins?

            -Multumesc.

            Ce se intampla cu mine?? Cred ca ma inrosisem  la fata. Ma treceau toate caldurile si eram sigura ca transpiram. Cele spuse de el ma faceau sa ma simt frumoasa, speciala si deosebita.

            -Stii

            Derek incerca sa-mi spuna ceva, dar linistea il intrerupse. Fetele se oprira din ras si de alergat, iar privirile tuturor fura furate de  fata care pasea in gradina. Edz isi scoase banderaola de la ochi si se uita la fata: Era Printesa. Uniq era mult mai frumoasa decat in tabloau. Ochii ei pareau ca ii citeste gandurile, iar parul ei balai parea format din raze de soare. Fata purta o toga alba si lunga.

            -Va rog nu va opriti!spuse ea apropiindu-se de noi.

            Dintr-un reflex neinteles m-am uitat la Derek. Acesta insa o urmarea pe Uniq cu privirea, lucru care ma facu trista.

            -Buna eu sunt printesa, dar voi imi puteti spune Uniq.spuse ea in timp ce imi atinse mana in semn de prietenie.

            Edy abandona jocul si se alatura si el grupului nostru impreuna cu celelalte elfe.

            -Eu sunt Edy, el e Derek, iar ele sunt Alex si Chris.

            -Incantata.

            -La multi ani si sper sa primesti tot ce iti doresti vreodata.,o felicita Chris

            -Multumesc, dar ziua mea incepe abia la miezul noptii. Pot sa iti ating parul?,spuse ea uitandu-se spre mine. Stii eu nu am mai vazut o fata cu parul negru pana acum.

            -Desigur.

            Printesa puse mana in parul meu. Aceasta cobori in schimb la gatul meu de unde trase medalionul la iveala si il privi indelulg. Intr-un final spuse:

-Petrecerea mea incepe diseara la orele douazeci ale zilei. Sunteti cu totii invitatii. Eve muta lucrurile domnului Derek in camera domnisoarei. Imi pare rau n-am stiut ca el e jumatatea ta.

            -Noi de fapt nu

            -..Suntem suparati. Nu va faceti probleme., completa Derek incercarea mea de a-i explica Printesei cele intamplate.

            - Ma bucur. Ar trebui insa sa va duceti sa va odihniti altfel nu veti putea petrece diseara cu mine pana in zorii zilei., si zicand acestea printesa se ridica si mergand incet iesii din luminis urmata de trei fete si de Eve.

             In cele din urma ne-am inteles ca astfel e mai bine, doar nu doream sa pierdem o pertrecere la un castel asa minunat precum aceste.

            In timp ce ne indreptam spre castel, eu si Chris mergeam in fata schimband impresii despre cele intamplate:

            -Camera mea e de-a dreptul superba, iar asta e singura rochie care chiar imi place si in care ma simt bine.spuse ea fericita.

            -Arati minunat!

            -Stiu! Ce n-as da sa ma vada idioatele alea din scoala. Desteapta, haioasa si acum si frumoasa! Sunt perfecta!

            -Da stiu ca nu esti modesta deloc.

            -Pai daca eu nu imi fac complimente atunci cine sa-mi faca?

            -Nu stiu poate ……

            As fi spus Edy dar acesta ajunse in dreptul meu. Si imediar el si Chris au grabit pasul inaintand in fata mea. Din urma ma prinse insa Derek:

            -Cred ca o place!spuse el aratand spre cei doi.

            -Atunci de ce nu-i zice?

            -Simplu: ii e frica. Stii Matilda la ranit foarte mult si probabil nu vrea sa mai sufere o data. Apropo am uitat  sa te intreb?

            -Vrei sa fii partenera mea diseara?

            -Cum? Partenera ta? Si o inseli tu pe Veronica?

            Probabil ca am uitat sa precizez, dar iubita lui Derek era Veronica. Veronica era o fata roscata natural, asa spune ea, si fotomodel din copilarie. Trebuie sa mai adaug ceva??? Pai……nu. Fiindca Veronica era frumoasa si cate o data chiar draguta. Bunatatea ei, insa, te facea sa te simti mic. Era parka ii era mila de tine si mai rau era ca facea sip e altii sa le fie mila de tine. Ceea ce nu suporta era sa fie inselata. Daca se intamla, insa, sa o inseli si ea afla acest lucru facea tot ce ii statea in putinta sa se razbune. Imi amintesc o data ca un tip a inselat-o si ea a raspandit un zvon rautacios despre el, datorita caruia toti incepura sa rada de el si saracu a trbuit sa se mute pentru a scapa de aceasta povara. In concluzie daca incepeai sa iesi cu Veronica tot ce puteai sa faci era sa speri ca ea te va parasi pe tine si nu viceversa.

            -Pai….nu chiar. Vezi tu, tata a avut niste probleme la firma si a trebuit sa vindem nite lucruri.

            -De aceea nu aveai mobilul la tine?

            -Pai da. Am vandut casa, masinile, mobilele. Totul. Acum ai mei si cu mine ne-am mutat in suburbie.

            -Si ce legatura are asta cu Veronica.

            -Pai…..Ea mi-a propus mie sa inchiriez camera pentru petrecerea si a trbuit sa ii explic situatia mea si….. pai ne-am despartit.

            -Adica ti-a dat papucii., am eu zambind.

            -Nu ea mi-a zis ca nu poate isei cu cineva care nu are bani si eu i-am zis ca nu vreau sa ies cu o fata materialista ca ea.

            -Ahaaa.

            -Deci?

            -Deci ce?

            -Pai nu mi-ai raspuns.

            -La ce la propunerea mea.

            -Pai tu esti sotul meu, nu?

            Dumnezeule nu imi vine sa cred ca eu am zis asa ceva. De ce? Adica nu  ne-am casatorit din dragoste. Ne-am casatorit din betie. De ce am zis asta.

            -Atunci am sa consider raspunsul afirmativ., si zicand acestea am pasit printr-o usa de sticla in interiorul castelului.

 In scurt timp am ajuns si in fata camerei mele, scuze a noastre. Acolo Derek a deschis usa si am pasit inauntru.Acolo era Eve care se pare ca abia terminase asezat niste togi barbatesti in dulap.

-Gata am terminat. Ma scuzati., zicand acestea fata se retrase inchizand usa si lasandu-ne singuri.

            -Imi plac camerele astea. Sunt demne de un palat.

-Pai tu o sa dormi pe jos., am zis eu in timp ce am aruncat o patura si o perna pe podea.

-Ce? Glumesti, nu?

-Nu! Doar nu crezi ca o sa dormin impreuna?!

-De ce nu?Am mai dormit odata. In plus suntem sot si sotie.

-Da si eu eram beata cand m-am casatorit cu tine.

-Se zice ca betivii si copii spun adevarul. Si tu atunci erai beata.

-La fel si tu!

-Tocmai!

Zicand acestea baiatul se apropie de mine rapid si ma saruta. Nu puteam opune rezistenta deoarece el era mult mai puternic decat mine asa ca l-am lasat sa ma sarute sperand ca se va opri. Dar nu se opri…

Capitolul X: Noaptea

Cand m-am trezit se facuse noapte. Prin imenselegeamuri se putea vedea cerul instelat, iar luna plina lumina camera aruncand-o intr-un semiintuneric mistic si romantic.

Derek dormea linistit langa mine. Ii puteam simti respiratia si bataile inimii. Avuse dreptate! Probabil inadancul sufletului meu il placeam de mult, dar mi-a fost prea frica sa nu sufar. Deaceea nu am avut curajul sa zic sau sa fac ceva. Acum, insa, totul se schimbase. Imi spusese ca ma iubeste si imi soptise vorbe dulci. Ma sarutase si ma imbartisase. In bratele sale ma simteam in siguranta, ma simteam frumoasa si iubita. Nu ca familia mea sau Chris nu m-au iubit vreodata, ci asta era un alt fel de iubire ce ma facea sa ma simt speciala.

Derek deschise ochii. Se uita somnoros si imi zambi. I-am zambit si eu.

-Cat e ceasul?, m-a intrebat el.

-Nu stiu. Dar cred ca e tarziu.

-Ar trebui sa mergem nu?

-Da.

Dupa ce am mai lenevit vreo cinsprezece minute in pat, ne-am ridicat si ne-am schimbat. Eu m-am imbracat intr-o toga neagra ce semana mai mult cu o rochie si mi-am prins parul sus cu clama lui Eve si am lasat medalionul meu la vedere. Derek nu parea insa prea fericit ca va trebui sa poarte ”o rochie”, dar in cele din urma alesese o toga una alba cu rosu. Cand, in final am fost gata, am iesit pe coridor.

Ajunsi in sala festivitatii am zarit-o, in mijlocul multimii,pe Chris langa Edy si ne-am alaturat lor. Chris era imbracata cu o toga argintie cu un model auriu pe el, iar Edy se pare ca avu aceleasi gusturi ca si Dereck deoarece purta accelasi model.

Sala festivitatii era imensa. Peretii aurii aveau ferestre imense. Candelabrele din aur luminau intreaga sala. De-a lungul zidurilor eru asezate mese rotunde inconjurate de scaune, iar in fundul salii se aflau tronurile. Acestea erau din lemn masiv incrustrat cu pietre pretioase de toate culorile si tapitate cu catifea  rosie. Intr-un colt se afla o orchestra alcatuita din treisprezece barbati ce canta de zor.

Brusc muzica se opri, iar invitantii tacura din gura. Usile se deschise si inauntru pasi imparatul si printesa. Aceasta purta o toga din matase alba cu reflexe roz si stelute aurii, parul ii era despletit, iar pe cap purta o mica coronita de aur cu un rubin in fata. Cand trecu pe langa noi ne zambi. Ea a fu imediat urmata de catre tatal ei. Imparatul era un barbat in varsta, fara barba.  Purta o toga bluemarina, iar pe cap avea o coroana masiva, incrustata cu pietre stralucitoare.  Cand acesta trecu pe langa noi, isi pleca capul in aceeasi directie in care zambi si Uniq. M-am uitat in langa mine si nu i-am putut vedea decat pe Chris si pe Edy. Sa zicem ca Uniq ne zambi fiindca ne cunostea, dar de ce Imparatul ar salutat pe cineva pe care nici nu cunoaste?

Cand imparatul a ajuns la tron a cesta a batut din palme si de indata muzica se pornise, iar invitatii incepura a petrce si a savura felurile de mancare. Acestea, de altfel, au fost deosebite si delicioase, desi nu pot sa stiu ce am mancat  sau cum erau pregatite. Si eu si Derek am evitat sa m-ai bem cismona pentru a nun e imbata iarasi si pentru a evita alte probleme. Prin uemare ne-am limitat doar la ceai si apa.

Derek si cu mine am dansat de cateva ori. Nu au fost dansuri potrivite si ne simteam penibil si stupid deoarece nu steam cum se danseaza si nu o data am incurcat pasii. In cele din urma ajunsesem sa-i incurcam sip e ceilalti sis a ne calcam recirproc degetele de la picioare. Intr-un final am decis san e lasam pagubasi si sa ne alaturam prietenilor nostri. Edy si Chris au stat toata noaptea si au discutat sir as impreuna. Noi paream de prisos, dar discutia lor a fost intrerupta de un domn. Acelasi domn in varsta care ne-a deschis prima data usa si care apoi si-a cerut scuze de mii de ori.

-Alteta va rog sa ma scuzati, dar Maiestatea sa, onorabilul Imparat Neuron doreste sa va vorbeasca intre patru ochi.

Dupa ce ne-am uitat putin in jur, am inteles ca batranelul se adresase lui Edy. De ce vroia imparatul sa-i vorbesca lui personal si de ce il numi „alteta”?

-Sa-i spui ca dorim sa pleca!,il sfatui Derek

Edy se ridica si se duse cu batranul intr-o incapere parasind festivitatea. La scurt timp dupa aceea imparatul parasi tronul iesind prin aceeasi usa.

***

Cred  ca trecuse aproape treizeci de minute cand Edy se intoarse. Acesta era extrem de alb la fata si nu spuse nimic.

-I-ai zis ca vrem sa plecam?, a intrebat Derek.

-Ahaaaa.

-Deci?

-Deci ce?

-Ce-a zis.

-Ca puteti pleca si maine daca vreti.



-Cum adica „plecati” tunu vi cu noi?am intrbat eu surprinsa.

-Pai.aici e o problema.

-De ce?

-Pai eu trebuie sa raman sa ma unesc cu Uniq.

-Ce? a intrebat Chris socata.

-Pai a zis. ca.. ca trebuie sa ma insor cu ea. Nu stiu de ce? Dar voi puteti pleca.

-N-o sa te lasam aici. Nu plecam fara tine.

In acel moment Edy se ridica se ridica de la masa si parasi incaperea. Nu cred ca mai avea chef de petrecere. Nici unul dintre noi nu mai avea chef de perecere. Ca sa plecam de aici trebuia sa parasim pe unul dintre noi aici. Inca unul. Dupa ce l-am pierdut pe Stall acum il pierdeam si pe Edy. De ce? De ce trebuia sa se uneasca cu Uniq, de ce? Atunci mi-am adus aminte de ce spuse batrana Ana: „un tanar cu parul pur ii va conduce imparatia spre prosperitate si ca acesta e cel fagaduit pentru tanara Uniq”. Asta trebuia sa fie Edi avea pentru ei cei puri erau elfi, adica ma rog elfele, avand in vedere ca singurul barbat elf era imparatul neuron. Elfele aveau parul blond, semn al puritatii lor, la fel ca Edy. Daca ei credeau ca Edy e elf si prin urmare printul mult fagaduit ce avea sa conduca imparatia spre prosperitate.

            Chris suparata parasi si ea in scurt timp sala. M-am gandit ca ar fi o idee buna sa o urmez. Ea se retrase in camera sa. Cand am intrat eu acolo, se uita la cerul instelat. M-am apropiat incet de ea desi nu plangea ochii ii erau rosi. Se uita la mine asemenea unui catelus trist, dar nu spuse nimic. Prin urmare m-am decis sa sparg tacerea.

            -Nu-ti face griji! Totul va fi bine.

            -De ce trebuie sa se insoare cu ea?

            -De fapt trebuie sa se uneasca.

            -Nu conteaza e acelasi lucru!

            -O mai ti minte pe doamna Ana!

            -Pe cine?

            -Pe sora celui care ne-a adus aici. Iti amintesti am stat la ea o seara.

            - Da ce-i cu ea?

            - Pai ..stii ea ne-a povestit cum s-a infiintat Targavista.

            -Da!

            -Ea ne-a zis ca un vrajitor i-a prezis lui Uniq ca un tanar cu parul pur ii va conduce imparatia spre prosperitate si ca acesta e cel fagaduit pentru ea

            -Doar nu vrei sa spui ca idiotii astia cred ca Edy e cel faagaduit?

            -De ce nu? Gandeste-te elfi sunt considerati puri, fiidca au parul blond si Edy are parul blond.

            -Edy nu poate fi rege! Mai degraba bufon, dar nu rege! Nu nu poate!

            -Dar va fi.

            -De ce?

            -Fiindca se va uni cu Uniq si ea e o printesa. De obicei asta devii cand te insori cu un membru al familiei regale.

            -Nu va deveni fiindca nu se va insura cu ea!

            -Ce ai de gand? Sa-l rapesti!

            -Ar fi o idee

            -Ai inebunit complet!

            -De ce! Daca fugim nu o sa ne mai gaseasca niciodata.

            -Esti un geniu. Numai ca e o singura problema.

            -Care?

            -Unde vei fugi? De aici nu poti iesi, bani nu avem si stii sunt sigura ca nu gasesti Londa Color, Pallette sau Garnier la magazin.

            -Ce sa gasesc?

            -Vopsea neagra.

            -Il tundem.

            -Da si cu sprancenele ce fac? O sa i le epilezi. In plus ai vazut ce creaturi pe post de paznic au! V  rei sa patim ce a patit saracul Stall? Nu inteleg de ce iti faci griji?

            -Cum de ce? Edy se va insura cu ea.

            -Uni.

            -Fie!

            -Se va uni cu ea. Nu va fi ucis, intemnitat sau torturat. Tot ce va trebui sa faca va fi sa se uneaca cu ea. Apoi va trai pentru tot restul vietii sale ca un imparat, iar noi vom pleca linistiti acasa. Ce e asa de ingrojitor in asta?, am tipat eu la ea.

            -Nu pot sa cred cat de egoista esti! Nu vezi ca eu tin la el. Se presupune ca tu esti prietena mea?

            -Pai sunt!

            -Atunci poarta-te ca atare!

            -Cum ramane cu Edy e un bufon nu un rege?

            -Pai e!

            -Atunci de ce te porti de parca ti-ai pierde printul de pe calul alb? De parca e ultimul baiat de pe pamant. Noutati: Nu e! Tu esti o fata super nu ai nevoie de el.

            -Nu pot sa cred asta.

            -Cum ramane cu fotbalisti nu au creier sau baietii mici trebuie dadaciti. Teoriile tale de o viata.

            - Esti grozava stii. Fiindca tu ai totul nu inseamna ca toti au?

            -Poftim?

            -Pai il ai pe Derek si acum nu iti mai pasa de ce simt ceilalti.

            -Nu am totul! Mai trbuie sa ajung acasa., am  tipat eu la ea in timp ce Chris iesea din camera.

            Derek statea langa usa.

            -Crezi ca sunt egoista? l-am intrbat eu furioasa.

            -Nu! Dar te-ai cam inselat!zise el intrand in camera.

            -In ce privinta?

            -Pai e o tortura sa te unesti cu o fata ca Uniq. Adica imagineaza-ti numai cum e sa domnesti pente un tinut magic si in fiecare noapte sa adormi langa o zana superba ca ea., spuse el trantindu-se in pat.

            -Nu stiu! Eu sunt fata.

            Derek zambi.

            -Nu mai fi suparata. Si Edy se poarta de parcaar fi sacrificat. Ce mai sacrificiu!

            -Auzi daca e asa de bine de ce nu te unesti tu cu ea.

            James se apropie de mine si ma saruta dulce pe obraz.

            -Nu pot: nu am nici parul blond si sunt deja unit cu tine.

            -Eu si Chris am fost prietene dintotdeauna.

            -Totul va fi bine. Ai sa vezi. Si daca nu ar fi aceptat atunci probabil ne-ar fi zvarlit in temnite si s-ar fi unit tot cu ea in final.

            -Cum adica daca n-ar fi aceptat?am spus eu suparata.

            -Dupa ce am vorbit eu cu el si i-am spus i-am amintit de prevestirea pe care un vrajitor i-a facut-o lui Uniq. Stii?

            -Da!

            -Am picat de acord ca e mai bine daca se uneste cu ea. Unirea va avea loc azi.

            -Adica maine.

            -Nu azi! A trecut deja de miezul noptii. Maine dupa unire vom putea pleca acasa.

            Imi faceam griji pentru Chris ea chiar il placea pe Derek, iar eu fusesem egoista cu ea, dar stiam ca am dreptate. Nu putem face nimic. Ei ne-ar fi putut intemnita sau tortura si Edy tot s-ar fi unit cu ea. Inteleg ca tinea la el , dar nu era sfarssitul lumi, nu? Adica Edy nu ar ramane infometat, aici, intr-o temnita intunecata. El o sa devina rege, si cum Derek spunea, desi nu eram de acord cu el avea dreptate,  si impreuna cu frumoasa sa regina avea sa domneasca peste acest tinut magic si minunat. Ar fi fost groaznic daca l-am fi lasat aici sa moara de foame, nu? Oricum urma sa terminam liceul si probabil ne-am fi despartit. Prin urmare ce conteaza daca ne despartim acum sau peste 5 saptamani, sau peste  4 luni. E doar o chestiune de timp. Oricum Edy nu s-ar fi insurat cu Chris sau ea cu el! Adica ar fi fost o relatie trecatoare. Derek incerca sa ma consoleze soptindu-mi cuvinte dulci in ureche si tinandu-ma strans in brate.

Capitolul XI: Cel Fagaduit

            Cred ca am atipit fiindca m-am trezit, in bratele lui Derek care de asemenea dormea, din cauza unor batai constante in usa.

            -Cine bate asa?spuse Derek somnoros.

            -Nu stiu. Ma duc sa vad.

            Ridicandu-ma m-am indreptat spre usa si am deschis-o. In prag statea Edy alb ca varul, ca toga pe care o purta. Arata de parca ar fi vazut o stafie, sau de parca i-ar fi fost rau toata noaptea, lucru care de altfel cred ca s-a si intamplat. Edy patrunse rapid in camera. Era clar ca dorea sa vorbeasca cu Derek.

            -Nunta incepe peste o ora. Ar trebui sa te imbraci Alex.

            N-am vrut sa-l mai corecteaz, spunandu-i ca e „unire” nu „nunta” asa ca m-am dus la dulap si m-am decis asupra unei togi rosie cu auriu. Cum era evident ca vroiau sa discute intre patru ochi. Mi-am luat toga si am plecat la baie sa ma schimb. Acolo mi-am dat cu apa rece pe fata ca sa ma trezesc, iar apoi m-am imbracat. De aceasta data m-am decis sa-mi las parul despletit asa ca tot ce a trebuit sa fac a fost sa-l pieptan. Cand am termitat, am iesit.

Derek era singur si privea pe geam, imbracat intr-o toga verde inchis cu un model argintiu

            -Arati minunat!

            -Multumesc!

            - Mergem?

            - Da!

            -Unde-i Edy.

            -A plecat! Avea doar putine emotii, atata tot., spuse el inchizand usa in urma mea.

            -Esti sigur? Arata rau?

            -Orice barbat are emotii inainte de nunta!

            -Da? Tu nu ai avut!

            -Pai eu eram beat..de iubire pentru tine, spuse el reftificandu-si gafa.

            -Esti cel mai groznic mincinos pe care l-am vazut.

            -La ce te astepti. Nu ne  invata la scoala asta. Din pacate minciuna e un capitol ce trebuie studiat individual., spuse el deschizand usa Salii Festivitatii.

Aceasta era diferit aranjata. Draperiile albe se asortau perfect fetelor de masa pe care se aflau trandafiri de cel mai pur alb. Incaperea era plina. Invitatii se asezasera deja la mese. Orchestra reusea cu greu sa se faca auzita. Melodia lenta cantata de acestia abia se mai auzea in marea de voci ce imi amintea de colegii mei in timpul pauzelor.

La o masa se afla Chris. Parul era la fel aranjat, iar ochii erau rosi si umflati, semn ca plansese. Purta o toga neagra. Lui Chris ii placea negrul, asa ca nu ma surprindea sa o vad astfel imbracata. Acum insa eram sigura ca negrul era simbolic pentru pierderea lui Edy. Un doliu. Daca ma uitam bine la ea, Chris semana cu o vaduva venita la inmormantarea sotului ei si nu cu o fata  care sosise la nunta unui bun prieten de-al ei. Am inaintat usor printre mese si m-am asezat langa Chris.

-Buna!,am spus eu incet

-Buna! Ai avut dreptate., rosti ea cuvintele cu o tristete, care  iti provoca mila; Nu tine la mine. Altfel nu s-ar uni cu ea. Dar ai dreptate nu e ultimul barbat de pe pamant si.. si am avut dreptate fotbalistii nu au creier, baietii mai mici trebuiesc dadaciti, iar Edy e un bufon.

-De fapt.. nu am avut dreptate. Edy tine la tine. tine la toti De aceea se sacrifica pentru noi, ca noi sa putem pleca acasa. Chris, Edy e constient ca daca nu accepta de buna voie, probabil ne-ar fi ucis, tortura sau intemnita. Chris?

-Da?

-Iarta-ma!

-Nu-ti face griji. Nu e vina ta!

-Ba e! Nu trebuia sa-ti vorbesc asa.

-N-ai facut altceva decat sa-mi expui adevaratele fapte. Nu e vina ta ca realitate e dureroasa.

In acel moment usa se deschise. Multimea, urmata de orchestra, tacu, ridicandu-se in picioare. Nimic nu se mai auzea decat zgomotul pasilor ai celor ce paseau in incapere. Uniq era imbracata intr-o frumoasa toga alba, care cred ca avea un fir argintiu, deoarece stralucea asemenea unui inger.Mergea de parca plutea, buzele rosii ii zambeau, iar ochii de cel mai pur albastru aprins fermecau intreaga incapere. Ea statea la bratul tatalui sau, ce isi exprima mandria cu un larg zambet pe fata ridata. Mireasa purta o toga alba cu stelute aurii, iar sub coronita subtire se afla un voal transparet. In urma celor doi se aflau Edy. Acesta se simtea inca rau, sau dupa spusele lui Derek era inca emotionat. Ii arunca o privire trista lui Chris in timp ce inainta. In dreapta lui se afla acelasi omulet micut pe care il vazusem la Hanul Rasaritului. Acesta se uita la noi si ne saluta, plecandu-si capul. Probabil, era si cel care ma unise pe mine cu Derek, desi nu eram sigura fiindca nu imi amintem prea bine, din cauza cismonei. M-am gandit ca ar fi politicos daca as face acelasi lucru.

Au inaintat pana in fata tronurilor. Atunci imparatul se aseza pe tron. In fata lui statea mosuletul, iar inaintea acestuia era Uniq cu Edy. Invitatii   s-au asezat pe scaune. Era o liniste de-a dreptul asurzitoare. In scurt timp batranelul incepu a vorbi:

-Ne-am adunat in aceasta minunata zi pentru a sarbatori implinirea profetiei. Acesta este tanar caruia ii este dat sa ne conduca spre prosperitate si in curand imparatul nostru. Fie ca aceasta mareata zi sa ramana in istorie ca ziua in care Tinutul nostru alaturi de prinsesa noastra si-au gasit fericirea.

Toti invitatii incepura sa aplaude zgomotos. Toti, cu exceptia noastra. Brusc usa se lovi de perete deschizandu-se larg.  Eva intra rapid. Desi imparatul suparat dori sa o certe nu apuca, deoarece inainte ca acesta sa poata deschide gura Eva deja ajunsese langa el. Aceasta se apleca si incepu sa-i sopteasca ceva.  Vestile, insa, nu parura a fi deloc bune deoarece imparatul parea mult mai suparat.

-Spune-le neghiobilor aia sa intre.

Fata parasi incaperea la fel cum intrase, cu o viteza demna de Jocurile Olimpice. Dupa cateva momente in prag au aparut, insa, doi moliti ce carau dupa ei o gramada de haine murdare.

-Cum indrazniti sa intrerupeti unirea ficei mele!urla imparatul vizibil suparat, avand fata rosie si ochii iesind din orbite.

- Maiestatea sa, onorabile Imparate Neuron ne cerem scuze pentru deranj, dar trebuia sa vedeti asta., si spunand acestea molitul ii arata gramada de haine.

-O gramada de boarfe?!

-Scuzati-ma!, spuse celalalt molit care se apleca si ridica o maneca.

De fapt maneca nu era altceva decar capul unei persoane, grav ranite. Imi era mila pentru ea. Sangera groaznic si probabil avea dureri. Nu stiu de ce dar acea persona imi amintea de Stall. Daca molitii care il prinsesera ii facuse si lui asa ceva. Atunci mi-am amintit ca molitii erau paznicii imparatului . Daca gramada de haine era Stall. Am inaintat mai infata incercand sa-i vad chipul. Ochii verzi se uitara la mine, iar buzele sale insangerate incerca sa-mi spuna ceva. Desi nu intelesesem ce zise, descifrasem mesajul: Era STALL!

             Am vrut sa-i spun lui Derek, dar atunci am obseravat. Un zumzait se auzea in jurul meu. Zgomotele erau prvocate de invitati, care pana in acel moment nu mai vorbisera asa de fata cu imparatul. M-am uitat atunci la majestatea sa care isi recapatase culoare fetei, dar avea intiparita o expresie de uimire ciudata. De altfel toti se uitau ciudat la Stall. De ce? Il cunosteau?

            -George! Nu mai manca de parca ai fi spart. Ai vazut?spuse o femeie de la masa vecina certandu-si barbatul

-Ce?

-Tata, baiatul asta are parul la fel ca fagatuitul!

Pana in acel moment nu observasem, dar aveau dreptate. Parul lui Stall era obiectul uimirii lor.parul lui blond. O clipa n-am stiut ce sa zic, dar acum intelegem totul. Nu Edy era cel fagaduit ci Stall. Deaceea era in drum spre palat. Deaceea purta acel batic negru pe cap, probabil, sa-i acopere balaiele cosite. Acum intelegem de ce atunci cand se uita la castel avea cu o stralucire anume in ochi. Probabil se gandea la Unirea sa cu Uniq.

-Poate el e cel fagaduit!, imi sopti Chris la ureche.

-Pai el e!spusei eu zambind.

N-am asteptat mult si inaintat in fata, ducandu-ma langa Stall. Ajungand in fata lui am ingenuncheat supunad:

-Gata Stall! Ai ajuns la mireasa ta! Totul va fi bine.

Acesta zambi stiind ca am inteles cine era si ce vroia. Uniq, auzindu-ma, se apleca in spre Stall si uitandu-se la chipilul sau ii spuse Evei:

-Are nevoie de ingrijiri urgente! Brutelor priviti ce i-ati facut sotului meu.

-Nu stati si va uitati ajutati-ma sa-l duc sa-l ingijesc., stiga Eva vazand ca nu reusea sa-l ridice singura. Moliti impreuna cu Eva si printesa parasira Sala Festivitatii. Edy, care era dornic sa afle ce se va intapla cu el, si imparatul ii urma indeaproape, dar nu inainte de a ordona orchestrei sa cante. Toti invitatii incepura sa vorbeasca si sa comenteze cele intamplate. Noi ne-am decis ca ar fi bine sa-l lasam pe Stall sa se linistesca. Era bine ca traia si ca era cu noi, la castel, unde dori sa ajunga initial.

Derek ma invita la dans. Mai bine spus, ma tari la dans, deoarece cum toti discutau noile informatii, nimeni nu dansa, iar eu nu vroiam sa fiu in centrul atentiei, avand ochii invitatilor atintiti asupra mea. De fapt nu se intampla deloc asa, desi Derek se strama des, spre amuzamentul meu. Chris fericita, ca Edy nu mai era nevoit sa se uneasca cu Uniq, se delecta cu friptura de gamona, fel de mancare, care dupa spusele lui Derek avea gust de pui, nu am indraznit sa-l gust din cauza sosului purpuriu.

           

Capitolul XII: Totul e bine cand se termina cu bine!

In scurt timp, invitatii au pasit pe ringul de dans, iar melodiile cantate de orchestra acum rasunau in intreaga sala. Printre togile invitatiilor am putut s-o zaresc pe Chris. Dansa fericita. M-am uitat sa vad cu cine si am putut observa un baiat cu parul blond imbracat intr-o toga visinie. Sigur era Edy! Probabil ca terminase de discutat cu imparatul si se intorsese la Chris. Acum arata mult mai bine. Fetei sale ii reveni culoarea obisnuita, iar buzele sale mimau acelasi zambet strengar din totdeauna. Ochii sai imbatati de fericire ii acordau atentie numai lui Chris. I i-am aratat subtil lui Derek. Acesta dori sa sa se duca sa-l salute. Dar nu l-am lasat. M-am gandit ca ar fi trebuit sa-i lasam singuri un timp, iar Derek fu de acord cu mine.

Dupa un timp imparatul pasi in incapere. Merse pana in mijlocul acesteia si zise:

-Dragi prieteni si supusi, astazi eram pe cale sa dobandim un rege maret, dar nu cel fagaduit. Din fericire acesta si-a facut aparitia si prezentat pure sentimentele pe care le nutreste pentru iubita si unica mea fica. Desi ar fi fost bine sa se odihneasca, printul Stall a decis sa indeplineasca prezicerea, unindu-se in aceasta prea slavita zi cu Uniq. Prin urmare uratiii bun venit printului Stall!

Usa se deschise si Stall patrunse in camera la bratul lui Uniq. Desi era vizibil accidentat si abia radea era fericit. Purta o toga alba a lui Edy, iar la bratul sau se afla Uniq, la bratul sau se afla Uniq, la fel de fericita ca inainte. Ceremonia avu loc la fel ca cea pe care am vazut-o la Hanul Rasaritului si presupun ca la fel ca si a mea. Dupa unire Stall si sotia lui s-au retras lasandu-i pe invitati sa se distreze. Cum totul se terminase cu bine Chris se impacase cu Edy, iar acum dansau, eu si Derek am decis sa vedem ce se intampla cu noi. Prin urmare ne-am facut loc prin multimea de cupluri ce dansau neincetat pana la imparat. Derek se adresa primul:

-Prea marite imparate stiu ca nu e momentul, dar ne intrebam cu noi ce se va intampla?

-Cum adica!, spuse imparatu nedumerit.

-Pai ati spus ca o data ce printesa Uniq se va uni cu cel fagaduit o sa ne dati dezlegare pentru a ne intoarce acasa, in lumea noastra!

-Asigur!Puteti pleca cand doriti, dar inainte printul m-a rugat sa  va trimit sa vorbiti cu el. Cred ca e  inca la infirmerie.

-Dar putem pleca asa..pur si simplu! Nu ne trebuie ceva?,am intrebat eu curioasa.

-Desigur!

-Dar credeam ca o data intrat nimeni nu mai poate iesi, majestatea voastra?.

-Desigur in cazul creaturilor magice, dar voi nu sunteti creaturi magice. Prin urmare puteati iesi oricand doreati, dar daca ati fi fost creaturi nimeni si nimic nu v-ar fi putut ajuta. Acum mai bine va duceti la infirmerie sa vorbiti cu prietenul vostru., spuse el blajin.

M-am uitat la Chris si la Edy vroiam sa ma duc sa le spun vestea cea buna ca in curand vom putea fi acasa. Vroiam sa ma duc sa ii luam si pe ei cu noi sa il vada pe Edy, dar imparatul parca citindu-mi gandurile imi spuse:

-Lasa-i! Urmati-ma voi pe mine. Nu are rost sa ii intrerupem acum ca sunt fericiti si impreuna.

Am considerat ca avea dreptate asa ca l-am urmat. A iesit pe usita din dreapta tronului si pasi pe m-ai multe coridoare, pana in dreptul unei usi netede de lemn. Batu de trei ori dupa care o deschise. Infirmeria arata ca o camera obisnuita, cu exceptia baloanelor de sticla si a sticluteor cu diferite substante. Ferestrele largi luminau tablourile, care de fapt erau panouri sau planse pe care erau reprezentate schematic diferite plante sau organe ala omului.

Stall statea in mijlocul patului ce era izbitor de asemanator cu al meu, iar langa el se afla un batranel cu o barba lunga si alba, dar fara pic de par in cap.

-Asta o sa te faca sa te simti mai bine. Molitii aia te-au mototolit ca o carpasaracul!

Imparatul insa ii facu un semn si impreuna parasira incaperea, lasandu-ne singuri. Stall parea fericit sa ne vada, de fapt cred ca asta era cea mai fericita zi din viata sa.

-Salut! Chris si Edy nu sunt?

-Buna! Nu. I-am lasat singuri un moment. Aveau nevoie de asta.

-Ei au crezut ca Edy esti tu si.

-Inteleg.dar totul s-a rezolvat acum. Nu?

-Da.

-Tu cum te mai simti?

-Bine! Vraciul spune ca pana diseara voi fi ca nou! Asa ca totul va fi ok.

Spunand acestea Stall ii arunca o privire lui Derek si amandoi au inceput sa zambeasca. Desi stiam ca se refera la noaptea nuntii, am preferat sa nu deschidem un subiect pe aceasta tema.

-Dar esti fericit! Adica Stall tu esti prietenul nostru si sincerp sa fiu.. eu nu cred ca

-Ce nu crezi?

-Pai nu cred ca tine la tine! M-am uitat la ea in timpul unirii si avea aceeasi expresie si gesturi ca si atunci cand urma sa se uneasca cu Edy. Te rog sa nu te superi, dar am impresia ca ei ii era indiferent cu cine se va uni.

-Normal ca ii era indiferent. Persoanele nobile sau regale nu au dreptul de a alege cu cine se unesc. Nu conteaza atata timp cat e cel mai bine pentru tine si familia ta. Iubirea vine dupa aceea.

-Dar daca nu vine si daca nu veti fi nuci unul fericit.

-Aminteste-ti ca unchiul meu detine o magazie in targ. Nici eu nu am mai vazut-o pana acum pe Uniq, doar am auzit despre ea si pentru mine nu conteaza.

-Bine, dar.

-Aminteste-ti ca nici noi nu ne placeam cand ne-am unit!, imi sopti Derek incet la ureche.

Stall cred ca ne auzise din cauza ca zambii la noi. Usa se deschise si Uniq intra.

-Ma scuzati nu am stiut ca.

-Nu-ti face griji!, spuse Stall. Ei oricum pleacau deoarece se grabesc sa ajunga acasa.

Auzind acestea Uniq se intoarse din drum si se aseza pe marginea patului langa sotul ei.

-In acest caz doresc sa va spun ca a fost o onoare pentru mine sa va cunosc.

-Da sunt niste prieteni extraorinari. Desi probabil nu o sa ne mai intalnim, va anunt ca aici in Targavista cineva o sa va astepte mereu.

-Multumim Stall!

-Tata va asteapta afara.

Desi practic eram dati afara din camera, nu am zis nimic. I-am inteles. Erau abia uniti si vroiau sa ramana singuri. Dupa ce l-am imbratisat pe Stall eu si Derek am iesit afara din camera, dar nu era nici urma de imparat.

-Poate e chiar afara!

Urmandu-i sfatul lui Derek ne-am indreptat spre iesire. Acolo imparatul radea impreuna cu Chris, din cauza unui banc pe care Edy abia i-l spusese.

-Salut!spuse Chris.

-Buna!

-Cum se simte Stall?

-Bine! De ce n-ati venit si voi?

-Vroiam, dar Uniq se ducea sa-l vada si Edy a spus sa-i lasam singuri.

-Sunteti gata!

-Da!

-Vreau sa iti spun sincer ca imi pare rau ca nu ai putut sa devi ginerele meu. Ai fi fost un imparat foarte bun. Sunt sigur!, spuse imparatul.

-Multumesc, majestate.

-Tot ce aveti de facut e sa beti din asta.

Spunand acestea ne intinse fiecaruia o sticla cu un lichid verde.

-Am crezut ca puteam pleca oricand fara nimic! Am intrebat eu mirata deoarece mi se parea ca imparatul se contrazicea singur.

-Pai da! Asta e fegota. O bei si te gandesti unde vrei sa ajungi si. ajungi. Oricine o are. Desigur puteti sa plecati pe jos daca doriti sa mergeti patru zile pana la hotar.

Cum nuci unul nu vroia sa mai mearga inca patru zile pe jos, ne-am decis sa bem fegota. Edy fu primul care gusta.

-Miroase bine!, spuse el uitandu-se la Chris care era vizibil sceptica.

Dupa ce bau ii intinse sticla lui Chris si apoi disparu brusc. Chris, insa, nu fu de aceeasi parere cu el. Cand duse sticla la nas se stramba si scoase un „Ihhh!” prelung. Era clar ca Edy nu dori sa o sperie si o minti. Cu mana la nas chris bau si imi intinse mie sticla, dupa care, la fel ca Edy, disparu. Am dus sticla la gura, hotarata sa nu o miros. Din pacate nu m-am putut abtine. Mirosea a ceva stricat sau putrezit. Acum intelegem de ce Chris se stramba asa si de ce Edy a incercat sa o minta. Am luat o gura si i-am intins rapid sticla lui Derek. Avea gust de lamaie amestecata cu grepfruit. Trebuia sa fie asa deoarece era cea mai acra solutie pe care am baut-o, chiar daca mie imi placeau lamaile. Stiam ca trebuie sa ma gandesc unde vreau sa ajung. Prin urmare m-am gandit la casa mea. Involuntar, apoi, mi-am adus aminte de scoala, de casa bunicilor.

Brus a inceput sa-mi fie somn. Ma simteam ametita si amotita. Mi-era cald si totul in jurul meu deveni intuneric.

***

Se auzeu voci. In fundal se auzea hitul „Shut up & Drive” al Rihannei. Am deschis ochii. Ma aflam in autobuzul scolii. M-am ridicat si m-am uitat pe geam. Afara am putut zari casele mici si curtile pline de copaci dezgoliti ai unui mic sat. In autobuz era aceeasi agitatie din totdeauna: unele fete se machiau, cinci baieti se certau, iar un cuplu se saruta de zor sub privirile barfitoare ale unui grup de fete.

-Cred ca sunt impreuna!, spuse o voce de langa mine.

M-am uitat atunci langa persona de langa mine. Era Derek!

-Ar trebui sa vezi urgent un doctor! Tu dormi cel mai mult!,spuse el zambind.

„Dormi”! A spus „dormi”?! Deci asta a fost? Am dormit? Totul nu a fost decat un vis? Nu, nu se putea asa ceva. Desi eram fericitamai bine spus putin fericta, eram.totusi trista. Nu stiu de ce ma miram. Adica, in fond, era de asteptat ca totul sa fie un vis. Doar nu ar exista moliti, sirene, si sigur Derek nu m-ar placea in realitate.

Trista si melancolica mi-am dus mana la gat. Acolo legat de o sfoara se afla o jumatate din medalionul Ying-Yang, simbolul unirii. Oare Derek il avea si el? M-am uitat la el si atunci am observat o sfoara neagra pe sub bluza sa. Am realizat de asemenea ca mana lui stanga era pusa in jurul meu.

-Crezi ca ar trebui sa le oferim si noi un spectacol ca acela?, spuse el aratand spre cuplul ce se giugiulea de zor.

In acel moment i-am recunoscut  pe micii porumbei. Nu erau altcineva decat Chris si Edy. Acest lucru ma mira foarte mult, deoarece desi stiam ca Chris il place mult pe Edy, stiam ca nu-i place sa se dea in spectacol. Nu stiu de ce ma miram. Adica in fond Chris avea multe prejudecati pe care Edy o convinsesera sa le incalce.

-Nu cred ca ar suporta doua astfel de spectacole., i-am raspuns eu intr-un final lui Derek.

Acum insa eram fericita. Eram acasa si desi unirea mea cu Derek nu m-ai era valabila, eram impreuna. Acelasi lucru se putea spune si despre Chris si Edy care devenisera din acea zi de nedespartit.

***

Ceea ce vreau sa spun oameni buni e ca desi suntem diferiti, suntem la fel. Cred ca ma intelegeti, nu? Prin urmare deschideti bine ochii fiindca nu se stie daca ciudatul de langa tine poate fi baiatul sau fata pe care o cautati. Pentru cei ce comenteaza tin sa le spun ca aceasta magnifica poveste mi-a fost spusa de bunica mea, o fosta eleva a acestui liceu, si desi nu stiu cat de reala e, am vazut medalioanele pe care ea si bunicul le au. Din cauza faptului ca ministerul asta al educatiei a dat stupida si idioata lege ca pauza sa fie de 10 minute, iar ora de 50 si nu viceversa, trebuie sa va anunt, cu parere de rau, ca: S-A SUNAT!. Prin urmare indreptativa suncile spre clase ca doar nu vreti sa va intalniti cu directorul.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 753
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2018 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site