Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Clasa flexionare de verbe

Gramatica

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Verbele auxiliare
EN LA TIENDA- LA MAGAZIN
MODUL CONDITIONAL SI FRAZELE CONDITIONALE
REPETITIA LEXICALA
Préparez-vous pour la vie professionnelle
PREFIXOIDE SI SUFIXOIDE
Substantivul - Felul si Genul substantivelor
CURS DE LIMBA ENGLEZA
CONSTRUCTIILE (AND) SO ------ (AND) NEITHER - engleza
Subiectul

TERMENI importanti pentru acest document

: verbe neregulate cu o singura forma : text in care sa folositi verbele a venit clasa a patra : dex de verbe : conjugarea verbului a concura :

Clasa flexionare de verbe

Dupa 1880, cele mai multe inregistrari se inregistreaza in inventarul claselor de verbe (stabilite in functie de flectivele relevante si de repartitia in paradigma a formelor omonime), constatandu-se numeroase treceri de la o clasa la alta, si in mai mica masura si numai la nivelul subclaselor, intervin modificari care afecteaza flexiunea intregii subclase de verbe.

 A. Cele patru conjugari: -a, -ea, -e, -i ( i )

In perioada la care ne referim, se produc numeroase interferente intre cele patru conjugari, manifestate fie prin forme oscilante, fie prin treceri definitive de la o conjugare la alta, care au afectat atat verbele neologice, cat si clasa verbelor vechi.

  1. Fluctuatia verbelor neologice

Se produc interferente intre conjugarile I-IV, I-III, si, in mai mica masura, intre III-IV.

( a ) Fluctuatia intre conj. I si a IV-a se inregistreaza la verbele: adera~aderi (v. a aderit. Hamangiu, C.C. 248, dar a aderat, Hamangiu, Georgean, C.C., III, 713), constitua~constitui (v. constitua, 3 sg. prez. ind., Hasdeu, EMR, I, 15, 40, 41, ib. II, 12, ib. III, 20, alaturi de constituie, Hamangiu, C.C. 11, 16, 56, 259 si constituiesc, ib. 312, 313), prefera~preferi (v. a preferit Caragiale, O., III, 50, preferim, ib. IV, 169, de preferit, Delavrancea, S.A., I, 30, fata de formele actuale, fixate la conj. I: a preferat, preferam, de preferat), repeta~repeti (v. repetit EMR, I, 6, repetirea, Lambrior, S. 93, a fi repetita, Hamangiu, C.C. 71, poate repeti, ib. 249, repetite, Iorga, I.R. 266, Radulescu-Motru, P. 192, alaturi de a fi repetata, Hamangiu, Georgean, C.C. I, 376, poate repeta, Radulescu-Motru, P. 17, repetata, ib. 286), rezolva~rezolvi (v. s-a rezolvit, Lambrior, S. 58, se va resolvi, Hamangiu, C.C. 349, se poate resolvi, ib. 350, a rezolvit, Radulescu-Motru, P. 289, rezolvita, ibidem, se rezolvi, 3 sg. perf. s., Calinescu, R;R;L: alaturi de resolvata, Hamangiu, C.C. 349, a resolvat-o, Iorga, I.R. 56, a resolva, Slavici, G.6.). Iorgu Iordan (cf. LRA, 128-129) inregistreaza si variantele absolva~absolvi, disolva~disolvi, indicand un inceput de diferentiere lexicala a formelor: absolvi „a termina studiile”~absolva”a achita pe un inculpat, a ierta pe cineva de pacate”, disolvi „a topi” (termen stiintific)~disolva „a imprastia o adunare de oameni”.

Considerate din perspectiva stadiului actual al limbii, se constata ca s-au impus formele de conj. I, in cazul a 5 verbe (adera, prefera, repeta, rezolva, dizolva) si formele de conj. a IV-a, in cazul a 3 verbe (constitui, absolvi, institui). Diferentierea lexicala a variantelor s-a realizat numai pentru a absolvi, dar cu mijloace morfologice diferite de cele care se conturau in deceniul al cincilea, a dobandit o valoare lexical distinctiva selectia, in cadrul aceleiasi conjugari in -i, a doua forme diferite de prezent (sufix -esc / sufix ø)[1].

( b ) Fluctuatia intre conj. I si a III-a apare la verbele: coincida~coincide (v. coincida, 3 sg. prez. ind., Hasdeu, EMR, I, 36, au coincidat, Caragiale, O., 105, a coincidat, Toparceanu, O.,A., II, 204, fata de formele actuale: coincide, a(u) coincis), concura~concurge (v. a concurs, Hasdeu, EMR, II, 11, sa concurga, ib., III, 23, concurg, 3 pl. prez. ind., Lovinescu, I.C.R., 320, alaturi de concura, Ibraileanu, A., 116), preceda~precede (v. preced, 3 pl. prez. ind., Hasdeu, EMR, I, 23, 27, sa fi fost preces, ib. 27, este preces, Maiorescu, C. 214, preceda, 3 sg. prea. ind., Ibraileanu, A. 205, putand precede, Ciofu, S. 22, fata de formele recomandate de Indreptar4: preceda, inf., preceda, 3 sg. si pl. prez. ind., Hasdeu, EMR, I, 21, as precede, ib. II, 10, se va precede, Stoicescu, D.R. 118), proteja~protege (v. protege, 3 sg. prez. ind., Caragiale, O. III, 57, fata de protejeaza, forma recomandata de Indreptar4), succeda~succede (v. succede, 3 sg. prez. ind., Sikion, I.A., fata de succeda, 3 sg. si pl. prez. ind., forma recomandata de Indreptar4)., suspenda~suspende (v. poate suspende, Hamangiu, C.C.347, dar poate suspenda, Hamangiu, C.C., IV, 694). Iorgu Iordan[2]inregistra si alte verbe neologice osciland intre formele de conj.I si a IV-a: conceda (~e), corija (corige), decerna (~e), discerna (~e), diviza (divide), elida (~e), erija (erige), neglija (negige), poseda (~e).

In stadul actual al limbii, fenomenul variatiei libere s-a incheiat in majoritatea situatiilor semnalate, impunandu-se mai ales formele de conj. I (v. concura[3] corija, decerna, erija, neglija, poseda, proceda, proteja, suspenda), dar si formele de conj. a III-a (v. concede, coincide, discerna). Pentru cateva verbe, fenomenul variatiei libere continua sa se manifeste, dar caracterizeaza zone limitate ale pradigmei. De exemplu, a divide, defectiv, folosit numai la prezent, concureaza, in aceasta zona a paradigmei, pe a diviza, iar a succeda, a preceda, desi fixate la infinitiv cu forme de conj. I, continua sa circule cu forme duble la sg. prez. ind.: preceda, succeda, dar si precede, succede. DOOM, care recomanda numai formele preceda, succeda, nu reflecta, in cazul acestor verbe, uzul real al limbii.

( c ) Fluctuatia intre conj. a III-a si a IV-a este mai restransa, inregistrandu-se la pereche converge~convergi (v. convergesc, Hasdeu, EMR, I, 2, fata de formele actuale: converge, inf., converg, 3 pl. prez. ind.).

2. Fluctuatia verbelor din fondul vechi

Treceri de la o conjugare la alta au suferit si verbele vechi. Cateva au circulat cu forme din trei paradigme (ex.: adauge~adaugi~adauga, sughita~sughiti~sughite); altele, mai numeroase, cu forme din doua paradigme (ex.: curata~curati, gadila~gadili). Oscilatiile de flexiune se manifesta:

a) Intre conj. I si a IV-a.Sunt caracteristice, pentru acest tip de variatie, verbele: adauga~adaugi (v. se adaoga, Hasdeu, EMR, III, 30, a se adaoga, ib. 28, adao(u)gam, Maiorescu. C. 516, 565, 586, alaturi de a se adaogi, Hamangiu, C.C. 341, adaogita, ib. 312, sa adaugim, Iorga, I.R. 55, se adaugeau[4], ib. 280), datora~datori (v. se datoreaza, Radulescu-Motru, P. 25, s-ar datora, Lovinescu, I.C.R. 77, datoram, ib. 337, alaturi de se datoreste, Radulescu-Motru, P. 25, datorim, Lovinescu, I:C:R: 334, a datorit, ib. 335), curata~curati (v. curati, 3 sg. perf. s., Hogas, O. 424, dar sa curate, ib. 335; in DEX se inregistreaza ambele variante), scrijela~scrijeli (v. scrigeleaza, Sadoveanu, O., XIII; 348, dar scrijeli, forma de inf. recomandata, alaturi de scrijela, de Indreptar4 si de DOOM), inapoia~inapoi, asmuta~asmuti (Philippide, Gram. 75, 81, inregistreaza pe asmuta si inapoi, incadrandu-le la conj. I si, respectiv, a IV-a; asmuta circula cu ambele variante, iar inapoia, numai cu forme de conj. I ( cf. DEX)), aciu(i)a~aciui (in DEX apar ambele variante), cainacaini (v. caineam, Slavici, G.; in DEX este notata si varianta in -i; dar e recomandata forma de conj. I), sughitasughiti, taragana~taragani, inflora~inflori, ingrija~ingriji (ultimele perechi, apud Iordan LRA, 127), insanatosa~insanatosi (v. voi insanatosa, Lambrior, S. 226; in DEX se inregistreaza ambele variante, dar e recomandata forma de conj. a IV-a), picota~picoti (v. picota, 3 sg. prez. ind., Stancu, D. 19; in DEX si DOOM e recomandata forma de conj. a IV-a), forfota~forfoti (v. forfota, 3 sg. prez. ind., Agarbiceanu, O. I, 47, spre deosebire de DEX si DOOM unde e recomandata forma in -i), zgribura~zgriburi, zgribuli (v. zgribura, 3 sg. prez. ind., Agarbiceanu, O., I, 233, dar zgriburi, zgribuli, forme inregistrate in DLRM si numai zgribuli, in DOOM, gata~gati (v. sa gate, Agarbiceanu, O., I, 238, dar gatesc, forma din DEX si DOOM).

In cazul unora din perechi, crearea variantelor pentru doua conjugari are o baza pur fonetica[5]. Verbele cu radical vocalic fara sufix la prezent, au cea mai mare parte din forme identice la conj. I si a IV-a, iar verbele cu radicalul terminat in -s, j-, au, in graiuri, forme identice pentru cele doua conjugari. Au existat, deci, conditii fonetice favorizante producerii unei forme de infinitiv pentru cealalta conjugare. Pentru verbele sughita, gadila, curata, taragana, gramaticile stabilesc o distinctie regionala intre variante: „Muntenii prefera variantele cu -a, iar moldovenii pe cele ci -i” (v. Iorgovan, LRA, 127; v. Scriban, Gram. 124). Delimitarea teritoriala nu pare sa fi fost prea stricta, astfel ca formele in -a circula si in Moldova (v. gadila, 3 sg. imperf., Eminescu, O., VII, 132; sa curate, Hogas, O. 335). O specializare regionala si stilistica a intervenit si in cazul perechii gata, gati, primul fiind termen regional, iar al doilea, literar. In alte cazuri una dintre variante a iesit din uz. La sfarsitul secolului trecut, Tiktin aprecia ca „admisibile”ambele variante ale perechii adauga, adaugi (v. Gram.98); dupa cateva decenii, limba s-a fixat la varianta in -a, eliminand formele de conj. a IV-a, cu exceptia formei de participiu adaugita, specializata pentru sintagma editie adaugita. La alte verbe, evolutia a mers in sensul specializarii semantice a variantelor. Iorgu Iordan (in LRA, 127-128) semnala fenomenul pentru verbele: datora- datori, indesa-indesi, inflora-inflori, ingrija (v. sint ingrijat)-ingriji. Pentru perechile indesa-indesi, inflora-inflori, procesul s-a definitivat: in DEX si in DOOM, cele doua variante apar ca unitati lexicale distincte. Continua sa se produca diferentierea semantica a perechii datora-datori, la care se asociaza si o specializare sintactica: formele de conj. I se specializeaza pentru sensul „a avea o datorie (de bani sau morala)” si pentru constructii activ-tranzitive (ex.: Iti datorez multi bani, Iti datorez un raspuns, Iti datorez intreg succesul meu), iar formele de conj. a IV-a, pentru sensul „a avea ceva (sau pe cineva) drept cauza” si pentru constructii reflexiv-impersonale (ex..Accidentul se datoreaza neglijentei)[6]. Pana prin 1940, distinctia nu se realizase inca (v. „Daca aceasta noua orientare se datoreste prestigiului sau se datoreaza progreselor proprii ale psihologiei”, Radulescu-Motru, P. 25, „formatia civilizatiei romanese datoreste acestei ideologii”, Lovinescu, I.C.R. 92, alaturi de „Romania moderna nu s-ar datora procesului de infiltrare”, ib. 77). Amestecul de forme mai apare si in romana actuala (v. „neglijarea lor se datoreste unei orientari mecanice”, in LL, 1978, 2, 261, dar „confuziase datoreste scolii”, ib., 1, 89), ceea ce probeaza ca procesul diferentierii semantico-sintactice nu este incheiat. Doom, fidel uzului, accepta, in variatia literara, ambele forme.



( b ) Intre conj. a II-a si a III-a. Fenomenul trecerii de la conj. a II-a la conj. a III-a se manifesta foarte puternic in intreaga perioada la care ne referim. In jurul anului 1880, il intalnim in toate categoriile de texte, inclusiv in cele stiintifice (v. ar auatine, Hasdeu, EMR, III, 11, alaturi de a tinea, Maiorescu, C. 464; a apare, ib. 403, va mai apare, Caragiale, O. III, 359, alaturi de pot parea, Maiorescu, C. 33; a intretine, Hamangiu, C.C. 54, 75, 76, a contine ib. 240, alaturi de se vor tinea, ib. 32). Dupa cinci decenii, Iorgu Iordan (in LRA, 125) constata ca din 20 de verbe de conj. a II-a, numai a avea, a bea, a durea, a putea, a sedea, gratie unor neregularitati flexionare, nu prezentau forme paralele de conj. a III-a. Aceste verbe au ramas si astazi puternic fixate la conj. a II-a, circuland cu forme fexionare unice. In cazul celorlalte verbe, raportul dintre variante s-a modificat continuu in favoarea formelor de conj. a III-a. Incadrarea la conj. a III-a a verbelor: a tinea (si derivatii lui neologici), a umplea, a ramanea a fost acceptata de normele limbii literare, fapt consfintit si de lucrarile academice (v. Indreptar1 s.u.). In limba actuala, cu toate restrictiile lucrarilor normative, fenomenul trecerii la conj. a III-a a atins majoritatea vorbitorilor, fiind, probabil, abaterea cu frecventa cea mai mare (exemple din beletristica: i-o place, Barbu, G. 20, nu ti-o place, ib. 94, mi-ar place, ib., L, II, 6 v-ar place, ibidem, placem, 1 pl., Preda, P. III, 7; din publicistica: va apare, Sp., 1978, 12 oct., p. 2-3, pot incape, ib., 1979, 16 iulie, p. 2-3; din literatura stiintifica: pot reapare, A.M. 100, pot apare, ib. 144, poate scade, ib. 236).

Fenomenul s-a explicat[7] prin insuficienta diferentiere a celor doua paradigme, redusa, in unele zone, exclusiv la diferente accentuale ale radicalului. La origine, pare sa fi fost un fenomen dialectal muntenesc[8], extins apoi in toate regiunile, la toate aspectele limbii si afectand inclusiv aspectul ei literar, normat.

Insuficienta diferentiere a celor doua conjugari a tolerat si treceri in sensul opus; de la conj. a III-a la a II-a, treceri determinate de presiunea sistemului de accentuare a majoritatii claselor de verbe, care la prez. ind., conjunct., inf. se comporta ca verbele in -ea, si ca cele in -e[9] (v. vedem, cantam, fugim, coboram, fata de facem; v. vedea, canta, fugi, cobori, fata de face). In consecinta, formele afectate de aceasta modificare de conjugare, redusa, in fond, la o deplasare de accent de pe radical pe sufix, sunt: prez. ind., prez. conjunct., imper. (omonim cu prez. ind.) si inf. In cazul imperativului, modificarea este facilitata si de lungimea silabica a formei, care, in prezenta pronumelor neaccentuate enclitice, ajunge la o structura de trei, patru sau cinci silabe, in care accentul cade pe prima (ex.: faceti-mi (3 silabe), faceti-va (4 silabe), faceti-mi-le (5 silabe) ). Deplasarea accentului pe sufix creeaza conditia aparitiei radicalului alternant (ex.: faceti-mi). Formele de imperativ cu accentuare pe sufix sunt atat de frecvente, incat au patruns nestingherite si in literatura (v. faceti-mi, Eminescu, O., VII, 180, faceti-va, Calinescu, S.N. 145, faceti-va comozi, Preda, P.III, 250, dar intoarceti-va, ib. 229). Celelalte forme de prez. ind., prez. conjunct. si inf. au ramas limitate la domeniul neliterar al limbii.

( c )Intre conj. a III-a si a IV-a. Sunt susceptibile de ezitari intre conj. a IV-a si a III-a verbele conjugate fara sufix la prezent. trecerile sunt accidentale si se datoresc adunarii formelor in unele zone ale paradigmei (ex.:[ei pot] desparte, [pot] inghite, [pot] simte, [pot] sughite, [pot] absoarbe[10]). Mai frecventa este trecerea de la conj. a III-a la a IV-a a verbului a scrie (si derivatii lui neologici: a descrie, a inscrie, a rescrie, a subscrie, a transcrie), care la 1 si 2 pl. prez. ind. si prez. conjunct. si la inf. circula cu forme duble: a scrie, dar si a scri (v. va descri, Delavrancea, S.A., I, 38, a scri, ib. 66), scriem, scrieti, dar si scrim, scriti (v. sa scrim, Delavrancea, S.A., I, 43). Cercetatorii (v. Scriban, Gram. 142, Iordan, LRA, 130) circumscriu fenomenul la zona dialectala a Munteniei si-l explica prin atractia exercitata de a sti. In Moldova, verbul circula, in toate zonele paradigmei, cu forme de conj. a III-a (ex.. scriem, Eminescu, O., VII, 179, vei scrie, Ibraileanu, O., VI, 466, scriem, Sadoveanu, O., XIII, 174).

( d )Intre conj. a III-a si I. Fluctuatiile de acest tip sunt rare. Gramaticile consemneaza doua asemenea perechi de variante: adauge~adauga, scrie~scria.

In cazul lui a scrie, aparitia formelorde conj. I, limitata la zona Tarii Motilor, Banat, Oltenia[11]are cauze fonetice. Fiind un verb cu radical vocalic, are particularitati flexionare comune cu ale verbelor de conj. I din acceasi clasa fonetica (compara cu formele de ger., imperf., 3 sg. pl. prez. ind. si prez. conjunct. ale verbelor de tipul: muia, taia), ceea ce a usurat refacerea unui infinitiv de conj. I.

La celalalt verb, forma etimologica de conj. a III-a cedat locul unor forme mai noi, intai de conj. a IV-a si apoi de conj. I[12]. Inca de la sfarsitul secolului trecut, Tiktin aprecia formele de conj. a III-a ca „iesite din uz” (v. Gram. 98). Eliminarea lor din limba nu s-a produs smultan in intreaga paradigma. Inlocuirea cu formele noi pare sa se fi produs mai repede la prezent: formele deconj. I se inregistreaza in paradigma prezentului inca de la sfarsitul secolului (v. se adaoga, 3 sg. prez. ind., Hasdeu, EMR, III, 20, adao(u)gam, Maiorescu, C. 516, 565, 586). Cele mai rezistente au fost formele de conj. a III-a de perf. s. si part. (v. s-a adaos, Hasdeu, EMR, III, 16, a adaos, Caragiale, O. III, 244, au adaos, Maiorescu, C. 433, 434, am adaos, I.Negruzzi, A. 78, ar fi adaos, ib. 52, a adaos, Sadoveanu, O., XIII, 174, adaose, perf. s., Agarbiceanu, O., III, 20, 22). Urmele participiului de conj. a III-a apar astazi in forma substantivala adaos, -uri, care functioneaza ca termen de-sine-statator, pierzandu-se legatura cu baza. Incercari de revitalizare a formelor vechi de conj. a III-a apar, izolat, in literatura artistica actuala (v. adause, part. pl., Fulga, F. 10) si tin de aspectul pretentios, cautat, al limbii unora dintre scriitorii de astazi.

3. Concluzii pe marginea fluctuatiei de forme

Oscilatiile de forme si trecerile de la o conjugare la alta analizate anterior nu prezinta aceeasi semnificatie din perspectiva generala a sistemului.

Multe oscilatii sunt accidentale, afectand paradigma unor verbe izolate sau a unor clase de verbe circumscrise fonetic (in functie de finala radicalului). Ele sunt semnificative numai in masura in care evidentiaza ca sistemul insusi tolereaza asemenea treceri, ca urmare a faptului ca diferentele dintre conjugari nu sunt la fel de nete in intreaga paradigma, ca unele zone prezinta diferentieri insuficiente, creand conditiile favorizante producerii interferentelor si refacerii unor forme pentru alta conjugare.

Numeroasele fluctuatii ale verbelor neologice, normale in procesul adaptarii la sistemul morfologic al limbii romane, privesc verbe izolate, si nu clase morfologice. Ele sunt semnificative din perspectiva rezultatului, a urmaririi formei adoptate in momentul incheierii procesului de variatie libera. In majoritatea cazurilor, s-au impus formele conjugarii I, evidentiindu-se, astfel, ponderea deosebita a acestei clase in ansamblul conjugarilor, caracterul ei foarte productiv in romana actuala[13]. Adoptarea altor variante decat cele de conj. I s-a limitat, cu rare exceptii, la verbele puternic sustinute de baze verbale din fondul vechi (ex.: cerne-discerne, sorbi-absorbi). S-au impus formele conjugarii a IV-a si pentru o grupa de verbe terminate in -ui (v. constitua~constitui), ceea ce arata ca, in raport cu restul conjugarii a IV-a, ajunsa neproductiva in romana actuala[14], grupa in -ui detine inca o pozitie avantajata.

Oscilatiile intre conjugarile a II-a si a III-a antreneaza clasele in intregime, si ni numai verbe izolate. Trecerile intr-un sens si in celalalt se repartizeaza pe zone aproximativ complementare ale paradigmei: trecerea de la conj. a III-a la a II-a determina modificarea formelor de prez. ind., prez. conjunct. si imper., zone neafectate de trecere in sens opus. Exista o zona a paradigmei: infinitivul (si formele compuse cu infinitiv) in care se suprapun ambele tendinte (v. voi facea, alaturi de voi apare).

Atractia exercitata de o clasa asupra alteia nu are totdeauna o motivatie cantitativa. Astfel, conj. a II-a, o clasa numeric slaba[15], isi extinde sistemul accentual asupra conjugarii a III-a, ca urmare a presiunii exercitate de restul claselor, cu care conj. a II-a are in comun sistemul de accentuare. In aceasta lumina, soarta conjugarii a II-a, in legatura cu pastrarea careia au existat indoieli inca din 1943[16], pare mai putin amenintata. Ea se sustine printr-o grupa de verbe neregulate, care se mentin si astazi cu forme flexionare unice, si prin sistemul de accentuare al prezentului si al infinitivului, conform cu al restului de verbe. Observatia priveste mentinerea clasei ca entitate, si nu componenta actuala a acesteia.




    4.  Productivitatea conjugarilor: raportul dintre conjugari din punct de vedere statistic

Constatarile desprinse din analiza fluctuatiei de forme concorda cu rezultatele analizei statistice a repartitiei verbelor in conjugari. Analiza statistica evidentiaza urmatoarele aspecte[17],

( a ) Clasa in -a a adaugat la un fond de 818 verbe vechi, 2466 unitati neologice, ajungand sa reprezinte 42,61% din totalul verbelor romanesti si sa domine cantitativ toate celelalte clase. Productivitatea tipului _a, evident in romana actuala, se manifesta prin marea deschidere fata de neologisme (un numar considerabil de neologisme s-au incadrat aici) si prin disponibilitatea de a crea formatii interne noi (dupa DEX, totalul derivatelor de conj. I, create pe teren romanesc, este de 4750).

( b )Conjugarea in -i a inregistrat o stagnare cantitativa, adaugand la fondul vechi, foarte numeros, de 1993 de verbe, numai 219 unitati neologice. Dintre acestea, multe prezinta o legatura derivativa cu o baza verbala veche de conj. a IV-a (ex.: absorbi, consimti, contraveni, conveni, deveni, dezminti, interveni, parveni, presimti, preveni, proveni, reiesi, reveni, surveni). Considerata din perspectiva momentului actual, clasa a incetat sa fie productiva. Singura grupa cu o pozitie aparte este cea in -ui, care si-a sporit inventarul printr-un numar de 22 unitati neologice, cu radicale inexistente pana atunci in limba (ex.. atribui, constitui, destitui, distribui, institui, restitui, retribui, substitui) si un numar considerabil de creatii romanesti de la substantive (ex.: chitui, nitui, prafui, vatui).

( c ) Clasa in -i, redusa numeric la 31 de verbe, toate vechi, dintre care mai mult de jumatate au o circulatie regionala sau populara, este o categorie „moarta” in romana actuala. Din momentul pierderii motivatiei ei fonetice (in romana actuala, in vecinatatea unui radical terminat in r- pot aparea atat -i, cat si -i, pentru ambele clase flexionare, cu -esc si fara -esc: cobori, dobori, dar si sari, pieri; hotari, uri, dar si fugari, slugari, gospodari), conjugarea in -i a ajuns o clasa definitiv inchisa.

( d ) Clasa in -e a adaugat la un fond vechi de 117 verbe, 143 formatii neologice. Majoritatea verbelor neologice in -e, ca si formatiile create pe teren romanesc, au ca suport o baza verbala veche apartinand tot clasei in -e (ex.: abate, combate, deduce, reduce, seduce). Verbele neologice in -e cu radical inexistent in fondul vechi sunt putin numeroase (v. coincide, converge, divide), dovedind productivitatea scazuta a acestui tip in romana actuala.

( e ) Conjugarea in -ea, compusa din 16 verbe vechi si cateva derivate cu prefixe neologice ale acestora, este o clasa numeric slaba si neproductiva.

( f ) Din compararea datelor statistice, reiese ca singura clasa productiva in romana actuala este conjugarea in -a. Cea mai evidenta mutatie a suferit-o clasa in -i, care, de la o pozitie anterioara de productivitate maxima, depasind considerabil toate celelalte clase, a inregistrat, in limba actuala, o stagnare cantitativa, ajungand o clasa cu mica deschidere.

     B.   Subclasa in interiorul conjugarii I: -ez, -ø

La sfarsitul secolului trecut, se constata, in cadrul conjugarii in -a, fluctuatia intre clasa cu -ez si cea fara -ez, continuandu-se un proces mai vechi din flexiunea romaneasca

1. Fluctuatia verbelor neologice

Fluctuatia afecteaza, in primul rand, verbele neologice, ca semn al insuficientei fixari a formei verbului in procesul de adaptare a neologismului. Alaturi de numeroase verbe cu forma de prezent deja fixata la sfarsitul secolului trecut (exemple de verbe cu sufix: concentreaza, Eminescu, O., VII, 120, sa argumenteze, ib. 122, parlamenteaza, ib. 123, sa ma familiarizez, ib. 126, sa figureze, ib. 177, sa violeze, ib. 209, exemple de verbe fara sufix: esprim, ib. 122, sa dizolve, ib.131, rezulta, ib. 180, [lumina] se reflecta, ibidem), altele circulau cu forme duble sau cu forme diferite de cele actuale.

Ezita intre cele doua tipuri de flexiune verbele: asigura (v. asigura, Caragiale, O., III, 282, alaturi de s-o asigure, ib. 166; cf. si Philippide, Gram. 85), autoriza (v. sa autorizeze, Maiorescu, C. 340, autoriza, Hamangiu, C.C. 5?, 57, alaturi de autorizeaza, ib. 71), caracteriza (v. caracteriza, # sg. prez. ind., Hasdeu, EMR, I, 42, ib. III, 15, 16, 17, Caragiale, O. III, 221, alaturi de caracterizeaza, Maiorescu, C. 212), interesa (v. interesa, Hasdeu, EMR, I, 18, ib. III, 18, dar intereseaza, Hamangiu, C.C. 12), interpreta (v. se interpreta, Hamangiu, C.C. 232, dar sa interpreteze, Caragiale, O., III, 267), libera (v. libera, Hamangiu, C.C. 245, dar libereaza, ib. 266), proba (v. proba, Hamangiu, C.C. 262, alaturi de probeaza, Hasdeu, EMR, I, 18, ib. III, 241, scuza (v. sa ma scuzez, Ibraileanu, O. VI, 402, fata de sa scuzi, Eminescu, O. VII, 178).

Altele circula cu forme diferite de cele actuale, fie cu forma nesufixata, limba fixandu-se ulterior la forma cu sufix (ex.. coordoana, Hasdeu, EMR, I, 21, protesta, Hasdeu, EMR, I, 26, se deterioara, ib. 33, se raporta, Lambrior, S. 95, Tiktin, G. 47, 48, 50, 90, Delavrancea, L.A. 40, tortura, ib. 5, 12, perfecta, Hamangiu, C.C. 241, dispensa, ib. 299, anula, ib. 301, ceda, ib. 336, se opera, ib. 264), fie cu forma sufixata, limba alegand ulterior forme fara sufix (ex.. circuleaza, Hasdeu, EMR, I, 34, 39, 41, 42, II, 682, ib. III, 35, 36, 39, imiteaza, Tiktin, G. 129, Lambrior, S. 184, Maiorescu, C. 239, atesteaza, ib. 102, precedeaza, ib. 49, Philippide, G. 7, releveaza, Tiktin, G. 53, respecteaza, Maiorescu, C. 293, determinez, ib. 297, executeaza, Hamangiu, C.C. 338, prospereaza, Caragiale, O., III, 283, iriteaza, ib. IV, 15, sa elimineze, ib. 22). Verbe neologice cu forma diferita de cea de astazi apar pana tarziu (v. Radulescu-Motru, P.: se raporta, 64, dar si se raporteaza, 65, sa proceada, 31, imiteaza, 294, 315, exerciteaza199, elimineaza 64, sa elimineze 195; v. Scriban, G.:detasa, angaja, 123; v. Stoicescu, D.R.: se manifesteaza („dreptul se manifesteaza ca un fel de instinct”, 13), succedeaza 173, necesiteaza 184, sa se conforme 172, proba, 173, alaturi de sa probeze 174; v. Topirceanu, O.A., II: secreteaza 308; v. Ibraileanu, A.. abundez 104, rezumeaza 6, 297; v. Calinescu, sugera, 3 sg. ind. prez., I.L.R. 320, id. U. 415, sa ne sugereze, U. 413). Pentru unele, raportul de variatie libera intre forma sufixata si cea nesufixata se manifesta si in limba actuala (ex.. anticipa~anticipeaza, degaja~degajeaza, detesta~detesteaza, dezagrega (v. Preda, P.I, 80)~dezagregheaza, extirpa~extirpeaza, exercit~exercitez, evapora~evaporeaza, diminua~diminiueaza, ignora~ignoreaza, inhiba~inhibeaza, perturba~perturbeaza, proemina (v. Ciofu, S. 11)~proemineaza, prostern~prosternez, revela~reveleaza). In unele cazuri, si lucrarile normative admit forme duble (in DOOM si, pentru unele verbe, in Indreptar4 se recomanda: anticipeaza/anticipa, decalca/decalcheaza, decerneaza/decerna, dezagrega/dezagregheaza,  evapora/ evaporeaza, ignoreaza/ ignora, profereaza/ profera, prosterna/ prosterneaza, raporta „ a aduce venit”: raporteaza/raporta, reanima/reanimeaza, secreta/secreteaza). Pentru alte verbe, desi lucrarile normative se fixeaza la o singura forma (v. DEX: diminueaza, extirpa), circula si cealalta varianta (v. diminua, 3 sg. ind. prez. A.M. 101, extirpeaza, Mag. 22 nov. 1980, p. 2).

          2. Fluctuatia verbelor vechi si a derivatelor din teme vechi

Fluctuatia verbelor neologice, desi semnul unei adaptari incomplete la sistemul limbii romane, se manifesta in limitele impuse de particularitatile si tendintele sistemului insusi. Verbele de conj. I din fondul indigen prezinta dese treceri de la o subclasa la alta.

Gramaticile de la sfarsitul secolului trecut indica un raport de variatie libera oentru urmatoarele verbe (majoritatea derivate de la teme vechi): alaturez~alatur, colindez~colind, deochiu~deochez, desfat~desfatez, dezbar~dezbarez, forfec~forfechez, incordez~incord, incovaez~incovoiu, inflacarez~inflacar, infoiez~infoiu, ingeman~ingemanez, ingreun~ingreunez, inhait~inhaitez, intrem~intrmez, paduchiu~paduchez, sar~sarez (apud Philippide, Gram. 85). Unele dintr acestea apar si astazi cu forme duble. In DEX sunt inregistrate doua variante pentru verbele: a desfata, a incovoia, a ingemana, a ingreuna, a inhaita, a paduchea, a sara. DOOM admite variatia libera pentru: crunta/crunteaza, cureaza/cura, („a curati stiuletii”), desfata/desfateaza, incrancena/incranceneaza,indrumeaza/indruma,infiripeaza/infiripa,infoaie/infoiaza,ingemaneaza/ingeamana,   injghebeaza/injgheaba, inseamna/insemneaza, instruna/instruneaza, invesmanteaza/invesmanta, involbura /involbureaza, raschireaza/raschira, scalambaiaza/scalambaie, tuguiaza/tuguie, tutuie/tutuiaza.

Alte verbe isi schimba, dupa 1880, tipul de flexiune, incadrandu-se intr-o noua subclasa. Philippide enumera ca verbe apartinand conjugarii fara sufix: defaim, incleiu, incunun, infirip, ingaim, injgheb, inviu, invintors, turb v. Gram. 75-77), verbe care isi creeaza in perioada urmatoare si o forma cu sufix, eliminand-o complet pe prima sau pastrand-o ca varianta libera (in DEX sunt recomandate formele: defaimez, incleiez, incununez, infiripez, injghebez, invartosez, turbez (si varianta apreciata ca „populara”, turb) ). Philippide (loc. cit.) incadreaza la tipul de conjugare cu -ez verbele: adiez, alaturez, periez, scheunez, strambez, care, in perioada urmatoare, se fixeaza la conjugarea fara sufix (in DEX sunt recomandate formele: adii, alatur, perii, scheaun, stramb). Fenomenul trecerii de la o clasa la alta se poate urmari si in texte: verbe care circulau cu forma sufixata (ex.. alatureaza, Hasdeu, EMR, III, 28, sa alatureze, Sadoveanu, O., XIII, 177, inlatureaza, Lambrior, S. 34, asemenea, Hasdeu, EMR, I, 6, indrepteaza, sa indrepteze, Maiorescu, C. 206, 467, Caragiale, O., III, 156, 266, ib. IV 21, Hogas, O.203, asudeaza, Delavrancea, S.A., I, 350) se fixeaza la varianta nesufixata in limba actuala (v. DOOM: alatura, inlatura, aseamana, indreapta, asuda).



             3. Predominanta clasei cu sufix

Acest indelungat si inca neincheiat proces de interferenta intre cele doua paradigme a dus la urmatoarea configuratie a repartitiei actuale a verbelor in clase flexionare: din total de 3284 de verbe de conj. I, 2416 se conjuga cu sufix, iar 868, fara sufix[18].  

                     

 



[1] V. infra, subcapitolul Subclase in interiorul conj. a IV-a, p. 89.

[2] V. Iorgu Iordan, in BPh, II, 1935, p. 96, 123.

[3] In cazul lui a concurge, eliminarea variantei de conj. a III-a este surprinzatoare, avand in vedere ca era puternic sustinuta de o tema verbala veche si de o serie derivativa legata de aceasta: curge- decurge, parcurge, recurge. In situatii similare, s-au impus formele de conj. a iII-a: bate-abate, combate; duce-conduce, deduce, reduce, seduce; cerne-discerne; pune-compune, depune, descompune, dispune expune, impune, indispune, opune, predispune, presupune, propune, transpune; prinde-cuprinde, surprinde, cu exceptia verbului a decerna, care a avut o evolutie flexionara identica cu a concura.

[4] Forma adaugeau, cu sufix -ea- de imperf., poate aparea si la conj. a iii-a, dar este exclusa la conj. I.

[5] V. Iordan, LRA, p. 125-128.

[6] V. Th. Hristea, in R. Lit., 1976, 2 dec., p. 8.

[7] V. Iordan, LRA, p. 124.

[8] V. Iordan, LRA, loc. cit.

[9] V. Gutu Romalo, Morf. struct., p. 153.

[10] Apud Iordan, LRA, loc. cit.

[11] V. Iordan, LRA, p.-30.

[12] V. supra, p. 63.

[13] V. infra, p. 70.

[14] V. infra, p. 70(b).

[15] V. infra, p. 71.

[16] Iorgu Iordan observa ca „nu-i exclusa posibilitatea reducerii numarului conjugarilor de la patru la trei, prin disparitia uneia din ele (si anume a celei de a doua)” (v. Iordan, LRA, p. 123).

[17] Se folosesc datele statistice si concluziile analizei efectuate de Gr. Brancus pe materialul din DEX (cf. Gr. Brancus, in SCL, XXVII, 1976, 5, p. 485-492).

[18] S-au folosit datele ultimei statistici efectuate de Gr. Brancus pe baza materialului din DEX (in SCL, XXVII, 1976, 5, p. 486-488).


loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2284
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2018 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site