Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


George Calinescu 1899 – 1965

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Noaptea de decemvrie - Al. Macedonski
Analizeaza constructia subiectului(conflict dramatic, intriga, scena, relatii temporale si spatiale) intr-un text dramatic studiat
La Tiganci de Mircea Eliade - Demonstrati ca este o opera fantastica
VIATA LA TARA - Fisa rezumat pe capitole
Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor)
SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, DESPRE PARTICULARITATILE DE CONSTRUCTIE A UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEXT NARATIV SAU DINTR-UN TEXT DRAMATIC STUDIAT
”Moara cu noroc” - o nuvela solida cu subiect de roman
Romanul Mara de Ioan Slavici - rezumat
Camil Petrescu (1894-1957) - Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi
Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu

George Calinescu

1899 – 1965



Studii de literatura universala

Principii de estetica           - 1939

Impresii asupra literaturii

 spaniole                            - 1946

Sensul clasicismului          - 1946

Studii si conferinte            - 1956

Estetica basmului              - 1965

Scriitori straini                  - 1967

Ceea ce da unitate operei este

Creatia

     

      

Poezia

Istorie si critica literara

Proza

Poezii               -1937

Lauda lucrurilor

- 1963

Viata lui M. Eminescu

- 1932

Opera lui M. Eminescu

-1934 - 1936

Cartea nuntii

- 1933

Enigma Otiliei

- 1948

Teatru

 

Sun sau Calea neturburata       -1940

Ludovic al XIX-lea

-1964

Teatru              -1965

Viata lui Ion Creanga -1938

Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent -1941

 

Trei nuvele -1949

Bietul Ioanide -1953

Publicistica

 

Cronica mizantropului

Cronica optimismului -1964

Ulysse        -1967

Istoria literaturii romane.

Compendiu   -1945

Universul poeziei -1947

N.Filimon    -1959

Gr. M. Alecsandrescu-1962

Ion Creanga (Viata si opera) -1964

Vasile Alecsandri  -1965

Scrinul negru

-1960



           

            

               George  Calinescu s-a nascut la 19 iunie 1899 in Bucuresti . Studii liceale  la Iasi si Bucuresti . Debuteaza cu versuri in revista  ,,Sburatorul ” (1919). Dupa  absolvirea  Facultatii  de  litere  isi  continua  studiile  la  Scoala  romana  din  Roma . Functioneaza  ca  profesor de  liceu  la  Timisoara  si  Bucuresti . Editeaza  revistele  ,,Sinteza ’’ (1927)  si  ,,Capricorn ’’ (1930). Codirector, in  1933, la  ,,Viata romaneasca’’ . Isi  ia  doctoratul  la  Iasi , in 1936, cu  o  teza  despre  Avatarii  faraonului Tlà, manuscris  eminescian . Conferentiar la  Universitatea  din  Iasi  , apoi , din  1945 ,  profesor  la  Universitatea  bucuresteana . Membru  al  Academiei  Romane (1949) . Director al Institutului  de  istorie  literara  si  folclor  din  Bucuresti .

            Moare  la  12  martie  1965  in  Otopeni -Bucuresti .

G. Calinescu - personalitate  complexa

   G.  Calinescu  face  parte  din  seria  scriitorilor  de  formatie  enciclopedica , ale  caror  personalitate  si  activitate  plurivalenta  este coplesitoare .

  Opera  lui  G.  Calinescu  este  unitara ,  in  sensul  ca  aceleasi  modalitati  estetice  circula  de  la  proza  la istorie  literara ,  de  la  critica  la  poezie ,  intr-un  univers  literar  coerent . Criticul  este  dublat  de  creator , de  artist .

     Conform  principiului  ca  : ,, a  intelege inseamna  a  crea  din  nou , a  reproduce  in  tine  momentul  initial  al  operei ’’ , Calinescu  incearca  sa  fondeze  o  metoda  critica  similara  creatiei ;  avand  permanent  in  vedere  procesul  istoric, ,, viseaza  pe  marginea  textelor  si  le  duce  mai  departe  ideea  si  mesajul , aratand  ceea  ce  ar fi  putut  deveni  cartea ’’.

     G. Calinescu  a  fost  poet , romancier, dramaturg ,  eseist  si  istoric  literar . Teoriticianul  a  subliniat  ca  tipurile  clasic  si  romantic  nu  sunt  absolute , puritatea  lor  este  inexistenta  in  relitate . Criticul  porneste  de  la  poezie  pentru  a -si  exprima  punctul  de  vedere  estetic , pentru  a  defini  ,,universul  poeziei ’’, dar  descinde  in  poezie  din  sfera  culturii .

     Lirica  lui  este  romantica , dar  este  in  egala  masura  clasica  si  moderna . Poezia  incanta  prin  muzica , intelectualitate   si  cultura :  ,, Canoanele  cunosc  cum  sa  te  fac  Hexarca /  Venerei  cipriote , /  Am  comentat  adanc  pe  marele  Petrarca / Si  pe  batranul  Goethe ’’ (Epitalam). Umorul  disimulat ,  sentimentul  iubirii ,  variatiile  pe  teme  clasice  se  realizeaza  toate  in  lumina  unei  pasiuni  lucide .

     G. Calinescu  vine  in  literatura  romana  din  literatura  univesala ,  avand  convingerea  ca  unui  critic  si  unui  istoric  literar, pe  langa  pregatirea  de  specialitate  si  filozofica , ii  este  necesara  cunoasterea  in  adancime  macar  a  unei  literaturi  straine . Numai  astfel  se  pot  raporta  valorile  nationale  in  contextul  literaturilor  lumii  sau  numai  astfel  este  posibila  o  ierarhizare  a  valorilor.

    Impresia  pe  care  o  da  literatura  lui  G. Calinescu , in  totalitatea  ei , este  de opera armonioasa , creatie  a  unui ,,scriitor  total ’’. Ca  elemente  de  corespondenta ,  precum  si  ca  trasaturi  specifice  operei  calinesciene  in  general , care  dau  unitate  acesteia , pot  fi  enumerate  :  1) circulatia  mijloacelor  artistice si  a  procedeelor  de  disociere  de  la  roman  la  istorie  literara , monografii  si  invers ;   2) placerea  regiei ;    3) monumentalul   si  grandiosul ;  4) imaginatia  rabelais – iarna ;            5) jocul  presupunilor ,  al  comentariilor  psihologice  sau  eseistice ;         6) elemente  de  cosmogonie ;

    ,,Procedee  specifice  romanului  trec  in  istoria  literara ,  precum  cele  specifice  istoriei  literare  trec  in  roman ’’ (1) . Astfel , in  Istoria  literaturii  romane  de  la  origini  pana  in  prezent ’’  sunt  celebre  portretele   (de  exemplu  N. Iorga ,  vazut  la  o  lectie ,  sau  Mateiu  Caragiale ,  prezentat intr-o  viziune  sarjata  de  pamflet ) ; sau  folosirea  peisajului  , situand  scriitorul  in  mijlocul  naturii  care  l – a  produs  (I.  Creanga  sau  Octavian  Goga ); in  alta  parte ,  face  asociatii  plastice  (valsurile  in  alb ale  lui  Bacovia  amintesc  tehnica  vaporoasa  a  lui  Degas ) sau  trimiteri  auditive  (erotica  lui N.  Vacarescu  e  fluierata  pe  naiuri  campestre); elemente  de  umor  si  ironie  ;  au  ramas  celebre  propozitiile  sintetice  care  definesc  si  caracterizeaza  un  scriitor:  Hogas  este  ,,un  minor  mare ’’ ;  D.  Cantemir  este  un  Lorenzo  de  Medici  al  nostru .




          Istoria  literaturii  de  la  origini  pana  in  prezent   este  un  adevarat  roman ;  scriitorii  devin  personaje ,  ca  intr-o  carte  de  fictiune,  grupati  ,,in  trei  categorii  tipologice :  tipul  boierului  generos ,  revolutionar  din  inteligenta , ideolog  ardent ,  fraternizand  cu  masele  -

M.  Kogalniceanu,  V.  Alecsandri ,  Al.  Odobescu ;  al  doilea  tip  este  cel  al  ruralului  ideolog  patimas ,  alaturi  de  tarani ,  cu  repulsie  fata  de  aristrocat si  orasean  - M.  Eminescu , G.  Cosbuc  si L.  Rebreanu ; si, in sfarsit , « tagma »  balcanicilor , a micilor targoveti sau boiernasi – A. Pann , I. L. Caragiale , I. Minulescu , Ion Barbu , T. Arghezi , Urmuz  . In  Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent , G. Calinescu face si critica sociologica , psihologica si estetica ; o „ critica completa ”, cum ar spune G. Ibraileanu , intr-o viziune grandioasa , pornind de la miturile nationale si terminand printr-o sinteza a specificului nostru national .

              „ Placerea regiei ” (2) ( N. Manolescu ) ; exista in romane dar ea poate fi detectata si in  Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent ; autorul alege mastile actorilor , le cauta pozitia in scena si gesturile . Personajele din piesele de teatru ( Phedra , Napoleon si Sf. Elena ,Irod – Imparat si Brezaia etc.) „ danseaza , vorbesc in versuri , canta , fac tumbe ”. Se poate vorb , de asemenea , de placerea  jocului superior , al inteligentei , atat in paginile de critica , cat si in proza , poezie sau publicistica .

              „ Gustul extraordinar pentru monumental , grandios , enorm  ”(3)

da organicitate operei ; sunt cantate elementele primordiale ale naturii , in poezie ( apa , focul , aerul , pamantul ) , campiile oceanice din Cartea nuntii , cirezile enorme din Enigma Otiliei , fantasticul plan al orasului , in Bietul Ioanide .

              Gustul pentru grandios ii adauga  N. Manolescu imaginatia rabelais – iarna (4) ; personajele sunt privite in detalii exagerate pana la grotesc : Stanica Ratiu , mos Costache, matusa Aglaie ( Enigma Otiliei ) sau Gaittany , Sufletel ( Bietul Ioanide ) .

               „ Jocul presupunerilor , al comentariilor psihologice sau estetice” (5) ne trimite la procedee care tin de romanul modern : scrisorile din Scrinul negru ,  din care se dezvolta insasi al lui Felix in fata fotografiei Otiliei , crearea unor personaje al caror comportament scapa determinarilor exacte , cum ar fi Otilia .

              In sfarsit , „ elementele de cosmogonie ” (6) ( aerul , apa etc. ) , stabilite de G. Calinescu in Universul poeziei ,  se regasesc in poezie si proza , in istoria literaturii sau in monografii .

              

                        

G. Calinescu - romancier

                    

      In 1932 , G. Calinescu sustinea ideea unui roman de atmosfera moderna , desi respingea teoria teoria lui Camil Petrescu despre sincronizarea obligatorie a literaturii cu filozofia si psihologia epocii argumentand ca „ literatura nu e in legatura cu psihologia ci cu sufletul uman ”. La intrebarea care se punea in epoca  - daca romanul trebuia sa fie balzacian , stheldian , tolstoian sau proustian -   G. Calinescu raspunde prompt : „ Trbuie sa fim cat mai originali , si ceea ce confera originalitate unui roman nu este metoda , ci realismul fundamental ”. Scriitorul pledeaza pentru ideea ca orice roman trebuie sa fie , in mod necesar , si analitic .

     Romanele lui G. Calinescu se definesc prin cateva  trasaturi comune : depasesc realismul clasic , asimiland experientele romanului modern  creeaza caractere dominate de o singura trasatura majora , ridicate la tipologii de mare circulatie universala , avarul , arivistul ( ele fiind insa un pretext – cum marturiseste insusi scriitorul - pentru introinspectie  ) . Asadar , romancierul „ reface clasicismul ” , trecand prin experienta curentelor literare , pe care le considera , consecvent pricipiilor sale teoretice , relative . Tehnica narativa , prin fixarea  caracterelor in spatiu si timp , prin descrierea minutioasa a cadrului fizic in care se desfasoara actiunea , cu speciala erudita atentie pentru arhitectura cladirilor , pentru interioare , pentru operele de arta plastica ce le impodobesc , detasarea fata de personaje si crearea de tipuri ne trimit la Balzac si la realismul secolului al XIX – lea .

     Balzacianismul apare in primul roman,Cartea nuntii, in descrierea

„ Casei cu molii ” si in conturarea personajelor care o locuiesc . Latura balzaciana a romanelor se continua in Enigma Otiliei , prin tema ( istoria unei mosteniri ) si prin descrierea interioarelor , a strazii , a arhitecturii caselor , prin creatia de tipuri ; ea urca in Bietul Ioanide  si in Scrinul negru , prin descrierea interioarelor , prezentarea universitarilor , a societatii  romanesti din deceniile 4 – 5 ale secolului nostru .

               Avarul si arivistul sunt cuprinsi in alte registre , iar Otilia devine o fiinta complexa , ca urmare a faptului ca este vazuta din unghiul fiecarui personaj venit in raport cu ea . Astfel , G. Calinescu depaseste datele realismului clasic , asimiland experientele romanului din secolul XX . Romanul include elemente eseistice , prin reflectiile asupra iubirii , a literaturii , a politicii , precizand atmosfera locala si timpul istoric , fixand  

imaginea unei lumi prin ceea ce are ea mai specific ; elemente lirice  - Cartea nuntii este un poem al iubirii ; liric este si romanul iubirii dintre Felix si Otilia ; lirismul persista in Bietul Ioanide  si in Scrinul negru , prin Ioanide  arhitect de geniu , si prin Caty Zanoaga , parvenita fara scrupule , pe care sentimentul iubirii o reabiliteaza pana la un punct .

           

Istoria literaturii romane

de la origini pana in prezent

  Opera monumentala , de referinta in cultura romana si comparabila doar cu creatiile unor mari istorici literari straini , precum de Sanctis ori G. Landson , Istoria literaturii …  a fost publicata de G. Calinescu in 1941 , in „ timpuri de suferinta nationala ” , cu scopul de a da „ oricui increderea ca avem o stralucita literatura ” , care slujeste „ drept cea mai clara harta a poporului roman ” .

   Un prim element de noutate al acestei lucrari este acela al perspectivei estetice asupra intregii evolutii a literaturii romane in timp , acordand atentie doar personalitatilor  care au creeat o opera cu valori artistice si renuntand la autorii ( mai cu seama din literatura veche ) care au numai merite ce tin de istoria culturii in general , precum Coresi . Pe de alta parte , personalitati ale trecutului literaturii noastre sunt privite intr-o noua lumina , in masura in care anunta modalitati artistice ale unor scriitori de mai tarziu : la cronicarii munteni descopera , de exemplu , „ miscarea teatrului unui Delavrancea ” sau fraze caragialesti .

     G. Calinescu reia si aplica in Istoria literaturii … ideea , enuntata in lucrarea Principii de estetica , dupa care  „ nu e cu putinta o critica fara perspectiva totala istorica ” , dupa cum si istoria literaturii trebuie sa apeleze la criteriile estetice ale criticului : „ […] istoria literara este o istorie de valori si ca atare cercetatorul trebuie sa fie in stare intai de toate sa stabileasca valori , adica sa fie critic ” .

      Istoria literaturii … , comparata de unii comentatori cu un roman ale carui personaje ar fi scriitorii , vadeste faptul ca , in personalitatea lui  G. Calinescu , istoricul literar si criticul se asociaza cu prozatorul de mare talent : pagini precum cele dedicate portretului lui N. Iorga sau descrierii Rasinarilor se inscriu printre filele antologice ale literelor romanesti .








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 618
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site