Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


LITERATURA ASERVITA IDEOLOGIEI COMUNISTE

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ROMANTISMUL - DACIA LITERARA
La Tiganci de Mircea Eliade - Demonstrati ca este o opera fantastica
Proza narativa
VIATA LA TARA - Fisa rezumat pe capitole
LITERATURA CARE SE FORMEAZA - 1900-1910
POVESTIREA FANTASTICA - MIHAIL SADOVEANU - BALAURUL (HANU ANCUTEI)
SCRIE UN ESEU DE 2 – 3 PAGINI, DESPRE PARTICULARITATILE DE CONSTRUCTIE A UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEXT NARATIV STUDIAT, APARTINAND LUI CAMIL PETRESCU
Frunza verde magheran - demonstratie ca e doina
SCRIE UN ESEU DE 2 – 3 PAGINI, DESPRE PARTICULARITATILE UNUI ROMAN PSIHOLOGIC, PRIN REFERIRE LA O OPERA LITERARA STUDIATA, APARTINAND PERIOADEI INTERB
Teatrul intre scriere si oralitate, intre traditie si inovatie

TERMENI importanti pentru acest document

: literatura aservita ideologiei comuniste : literatura aservita ideologiei comuniste ppt : literatura aservita ideologiei comuniste studiu de caz : literatura romana aservita ideologiei comuniste :

LITERATURA ASERVITA IDEOLOGIEI COMUNISTE

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

 

 

-        Limba si literatura romana. Manual pentru  

clasa a XII-a, ed. ART, Bucuresti, 2007

-        Literatura in totalitarism 1949-1951, Ana Selejan, ed. Thausib, Sibiu 1994

-        Timpul n-a mai avut rabdare, Dan Claudiu Tanasescu

-        Anii ’80 si Bucurestii, Bucuresti, ed. Paideida, 2003

-        Miturile comunismului romanesc, Lucian Boia, ed. Nemira, Bucuresti, 1998

-        Explorari in comunismul romanesc, Paul cernat, ed. Polirom, Iasi, 2004

-        Poezia unei religii politice, Eugen Negrici, ed. Pro, Bucuresti

-        Literatura romana sub comunism. Proza. Poezia, Eugen Negrici, ed. Fundatiei Pro, Bucuresti, 2002

-        Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Romania. Raport final, Bucuresti, 2006

CUPRINS

1. Premisa. Definirea problemei                                                                

2. Descrierea si analiza cazului                                                       

a.    Instaurarea regimului comunist                                                      

b.    Omul nou. Viata noua                                                                    

c.     Cenzura                                                                                          

d.   Suprimarea elitelor culturale                                                   

3. Concluzii                                                                                          

1. PREMISA. DEFINIREA CAZULUI

            Ideologia comunista are ca punct de plecare teoria determinismului social, potrivit careia comportamentul persoanei nu este indus de propria individualitate, ci de clasa din care provine. Drept urmare, devine obligatorie educarea sa in spiritul noii societati, comuniste, singura care, se afirma, ii poate asigura dezvoltarea plenara. In aceasta situatie, rolul literaturii ca mijloc de propaganda devine covarsitor, ea avand menirea sa educe individul in spiritul supunerii fata de partid si de conducatorul sau, dar si de ura fata de tot ce se opune acestei atitudini. Ca unica alternativa de existenta, propaganda aduce astfel in prim-plan sloganul „Cine nu este cu noi este impotriva noastra”, cultivand insistent mitul patriei primejduite si, drept urmare, vigilenta fata de „dusmanii” poporului si necesitatea luptei de clasa, internationalismul proletar (Proletari din toate tarile, uniti-va!), dar si cultul Conducatorului providential.
          Dupa instaurarea regimului comunist, cultura este subordonata politicului. Autonomia esteticului este condamnata oficial, este admisa numai arta cu tendinta (tezista), pusa in serviciul puterii politice. Singurul curent literar admis este “realismul socialist”. Dictatura proletariatului a avut drept consecinta in literatura “importarea” din URSS a curentului literar numit “realism socialist”; termenul de proletcultism este de origine slava (din lb. rusa) si desemneaza respingerea trecutului, condamnarea “artei burgheze”, a autonomiei esteticului. Unicele criterii de promovare a artei sunt cel politic si cel al accesibilitatii. Literatura se face pentru toti si, daca se poate, de catre toti (poeti amatori, proletari, brigazi artistice agitatoare, iar mai tarziu, concursul national “Cantarea Romaniei”) .
         

2. DESCRIEREA SI ANALIZA CAZULUI

a.     Instaurarea regimului comunist

 

 

            Regimul comunist a fost instaurat in Romania sub presiunea directa a fortelor sovietice de ocupatie, impotriva vointei poporului roman, in conjunctura geopolitica aparuta dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. Acest proces a parcurs, intre anii 1945-1947, o perioada de tranzitie tulbure, care s-a incheiat prin actul de abdicare fortata a regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, si prin adoptarea noii Constitutii din aprilie 1948, care a anulat pluralismul politic, a consacrat acapararea completa a puterii de catre fortele comuniste si instaurarea regimului de “democratie populara”.

            1944 – se infiinteaza ARLUS (Asociatia Romana pentru Strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica), avandu-l presedinte pe Constantin I. Parhon.  Presedintele Sectiei literatura si filozofie este Mihail Sadoveanu. La 10 decembrie apare primul numar al revistei Veac nou, principalul instrument propagandistic al asociatiei.

                           Constantin I. Parhon

                                                                                                         

Carte de membru

          ARLUS

1945 – se infiinteaza Universitatea Muncitoreasca a PCR, numita din 1946 “stefan Gheorghiu”,                                

inalta scoala de pregatire muncitoreasca pentru fiii si fiicele poporului.

            1946 – se da publicitatii o prima lista cuprinzand titlurile a 2538 de carti care sunt interzise, scoase din bibliotecile publice si distruse.

            1948 – se tipareste, intr-un volum de peste 500 de pagini, o noua lista de Publicatii interzise, care cuprinde un numar sporit de nume de autori si titluri: 8779. Astfel, din librarii, din biblioteci publice si chiar din case sunt confiscate si distruse carti semnate de V. Alecsandri, G. Alexandrescu, I. Agarbiceanu, D. Anghel, N. Balcescu, Ctin Bacalbasa, I.A.Bassarabescu, L. Blaga, I. Barbu, G. Bacovia, Gh. Braescu, Al. Bratescu-Voinesti, D. Bolintineanu, D. Cantemir, Otilia Cazimir, Serban Cicoulescu, Emil Cioran, G. Cosbuc, V. Eftimiu, M. Eliade, M. Eminescu, Nicolae Filimon, Ion Ghica, O. Goga, B. P. Hasdeu, Anton Holban, G. Ibraileanu, Eugen Ionescu, Titu Maiorescu, C. Negruzzi, Anton Pann, Hortensia Papadat Bengescu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Ion Heliade-Radulescu etc.

            In ianuarie 1948, numele lui Tudor Arghezi      

insasi este scos din literatura, iar volumul Una suta una poeme¸ retras din librarii.

           

1949 – sunt interzise 119 creatii populare cu un “continut ideologic neadecvat” (cantece interpretate de Maria Tanase, Maria Lataretu, Fanica Luca, Ioana Radu si altii), multe dintre ele pentru ca vehiculau formula legionara (!) “foaie verde”. Devine obligatorie inregistrarea masinii de scris la Militie.

            1949 – se infiinteaza Scoala de Literatura “Miahi Eminescu”, al carei scop era sa produca scriitori pe banda rulanta. Conditiile admiterii: origine “sanatoasa” si recomandarea comitetului de partid. Va fi desfiintata in 1955.

            1952 – in urma aparitiei “genialei” lucrari a tovarasului Stalin, Marxismul si problemele lingvisticii, este suprimata revista Cum vorbim, redactata de Al. Graur; este, totodata, criticata “atitudinea dusmanoasa” a lingvistilor Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, ultimii doi fiind scosi sin invatamant ca necorespunzatori.

b.    Omul nou. Viata noua.

 

            Autoritatile nu scapa din vedere scoala, fiind interesate de primenirea  ideologica a manualelor si a programelor didactice (intrucat toate manualele anterioare anului 1947 fusesera scoase din uz). In 1948, reforma sovietizanta a invatamantului schimba radical compozitia de clasa a personalului didactic, infiintandu-se  facultati muncitoresti care produc pe banda, in catvea luni, “specialisti” cu origine sanatoasa, apti sa0i inlocuiasca pe cei disponibilizati, concediati ori trimisi in puscarie.

            Tinerii studiaza dupa materiale de propaganda cu vag aspect didactic, incropite la repezeala, pe masura ce se publica scrieri cu mesaj comunist si se impun nume noi. In anul 1950 apar Tezele provizorii de istoria literaturii romane (substitut de manual de clasele a X-a si a XI-a) in care creatia literara era ilustrata, intre altii, de necunoscuti precum Ion Paun-Pincio, D. Th. Neculuta, Raicu Ionescu-Rion si Alexandru Sahia (pentru trecut) si de A. Toma, Dan Desliu, Maria Banus si Mihai Beniuc (pentru prezent).

Sunt considerate “snoabe”, “mistice”, “descompuse”, “dezumanizate”, “degenerate”, “morbide”, “irationale”, “retrograde”, “putrede” si “decadente” toate creatiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste etc. Este condamnat, de asemenea, tot ce tine de estetism. Insusi locul in literatura al lui Mihai Eminescu e pus sub semnul intrebarii, caci poetul nu numai ca a impartasit si propagat o filozofie idealista si un pesimism contagios, dar a si compus versuri ce poarta semnele “periculoase” ale unui formalism decandent. Cine nu scris intr-un limbaj popular accesibil si nu avea o conceptie “inalta”, materilist-dialectica asupra vietii, cine arata o cat de mica simpatie pentru intimitati poetice, pentru naturalism, pentru erotism si divertisment, pentru proza analitica, politista sau de aventuri se descalifica in ochii partidului ca scriitor.

            Numerosi intelectuali de prestigiu au fost arestati si condamnati la multi ani de inchisoare, fiind acuzati de uneltire impotriva ordinii sociale, printre ei numarandu-se Constantin Noica, Dinu Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, Vladimir Streinu, V. Voiculescu, Nichifor Crainic.

           

c.     Cenzura

             In 1948 a fost infiintata securitatea, sub directa supraveghere a agentilor sovietici, principal instrument de represiune al regimului. Ea a fost directionata spre controlul total al populatiei si al potentialilor adversari. Sub deviza “ascutirii luptei de clasa”, acest climat de teroare a continuat pana spre sfarsitul deceniului sase, cand trupele sovietice stationate pe teritoriul Romaniei au fost retrase (1958).
In acelasi an 1948, cenzura ideologica s-a institutionalizat, cu efecte asupra tuturor domeniilor de creatie sau de activitate culturala. Au fost stabilite liste cu publicatii, opere sau autori care pot vedea lumina tiparului, si liste cu publicatii si opere care trebuiau interzise, cu autori care trebuiau scosi din circuitul public. Bibliotecile publice au fost epurate de lucrarile interzise, dar au fost invadate de traduceri din literatura rusa, filmele rusesti au invadat ecranele, editurile si ziarele au fost trecute sub un sever control ideologic. Operele lui Marx, Engels, Lenin si Stalin au fost traduse si difuzate pana la saturatie.

d.    Suprimarea elitelor culturale

           

            Doua principale instrumente au facut posibila perperuarea dictaturii comuniste: politia politica si propaganda. Scopul lor a fost sa distruga cetateanul, spiritul civic in genere, si sa contruiasca un individ – omul nou – perfect manevrabil. Versurile lui George Lesnea :

Partidul e-n toate

E-n cele ce sunt

Si-n cele ce maine vor rade la soare

E-n pruncul din leagan

Si-n omul carunt

E-n viata ce vesnic nu moare., invatate de elevi vreme de mai multe decenii, exprima, probabil, cel mai exact natura dominatiei totalitare.

                                                                                                                                                                                                                               George Lesnea

Intelectualii au fost somati sa se conformeze dogmelor “realismului socialist”, pentru ca realitatea nu era ceea ce percepea artistul, ci ceea ce decidea partidul ca trebuia sa fie: Avem nevoie ca arta, avem nevoie ca industria cinematografica si teatrele sa zugraveasca esenta si modelul omului nou pe care vrem sa-l faurim! Chiar daca uneori trebuie sa infrumusetam vreun erou, este bine ca el sa devina un exemplu, pentru ca tinerii sa inteleaga si sa stie ca asa ar trebui sa fie!, hotarase Nicole Ceausescu. “Omul nou” glorificat de propaganda regimului era, de fapt, fiinta total pliabila, fara “sira spinarii” si fara un sentiment al responsabilitatii. In acelasi timp, propaganda glorifica sub numele “Epoca de aur – epoca Ceausescu” cultul personalitatii Conducatorului (care a devenit, mai ales dupa 1968, fundamentul ideologic al sistemului comunist), prezentat direct drept calauza vizionara, erou intre eroii neamului, fiinta providentiala, personalitate de varf a vietii internationale, demiurg, arhitect, strateg de geniu. Nimic din ceea ce hotara Conducatorul u putea fi discutat sau contestat, desi realitatea cotidiana producea din ce in ce mai multe motive de nemultumire. S-a ajuns chiar ca, in anii ’80, sa fie interzise in programele de radio si de televiziune sau in presa cuvinte precum “intuneric”, “frig”, “foame”, “mos” ,”baba”, “moarte”, “cruce”, “preot”, “portocale”, “banane”, “cafea” etc., unele fiind socotite drept aluzive la adresa cuplului prezidential.

     Propaganda prin intermediul literaturii a simplificat la maximum mecanismul creatiei.Principiul estetic , conditia insasi a artei din toate timpurile , a fost inlocuit cu acela al eficientei in ceea ce priveste atingerea obiectivului propagandistic. Drept urmare, scriitorul a devenit  un simplu executant al comenzii  ideologice venite din partea partidului. Eugen Negrici descrie astfel mecanismul  creatiei: S-a putut baga de seama ca procesul analogic, metaforic , dificil si individual (al artei literare) poate fi infinit  accelerat daca e produs  intr-o serie de mecanisme  multiplicatoare. Materia prima se alcatuia  din substantive – putine si privilegiate , cum se si cade intr-o industrie  cu traditie .  Aceste vocabule pretioase erau extrase din subsol , culese de pe sol , furnizate din istoria eroica  a claselor primare :pamant , glorie , munti , cetate, gradini , aripi, otel , paine , vazduh , ctitori , destin , roua , demnitate  , nimb , recolta , ciocarlie , steag. Adaugam din memorie: glie , tezaur ,stramos , grau , arbore , izvor , plai , Carpati , torent , pisc , Baragan , Dunare (si altele, dupa originea poetului) ,  soare, metal , marmura , daci , romani , culmi , Stefan , Mircea, epopee si alte cateva , dar nu mai mult de zece. Apoi, in reteta trebuia obligatoriu sa figureze- si aceasta iscusinta venea cu experienta – cateva substantive cu virtuti catalitice , fara de care materia nu se lega si nu capata luciul iradiant cautat : inima , catarg , vatra,  vis, rod , temeiuri, orizont , basm , fapta , mireasma , efigii , fluvii , rampe , zodie, cununa , infinit , arcuire , bolta , rapsod , raza , ieri , azi , maine , irizari. In asemenea amestec era de ajuns sa versi un numar oarecare de adjective (maret , vast , fierbinte , sarbatoresc, senin, inalt , zvelt , semet , incandescent , limpede , sacra , natal , trumfal , legendar) si  miezurile se legau obsesiv , tiranic , ca manate de oarba magie a fortelor inertiei , intr-o serie  infailibila de sintagme curente : pamant de glorii, vatra sacra , vointa suverana , timp legendar, maretul vis , inima fierbinte , porti  de aur , pamant stramosesc , taram de vis , arcuire zvelta , plai mirific, bolta clara . Mari servicii  m grabind procesele de cristalizare m aduceau rimele care obligau pe producator  sa fie  atent  si corect  , sa nu se abata de la tehnologia prevazuta : paine  va fi urmat  ineluctabil de maine , strabate de demnitate , ciocarlia  nu va admite decat Romania, vis decat paradis, nazuind decat cladind , infloritoare  va antrena in resort pe  soare, brazi pe azi , glorie pe istorie, dor pe viitor. Ca sa se puna in miscare angrenajele, cele cateva sintagme prefabricate trebuiau neaparat bransate la un numar dat de verbe :a cladi , a cinsti , a ctitori, a inalta , a creste , a canta , a darui , a scruta , a nazui , a implini  ,  toate la persoana intai , numarul singular  sau numarul plural  dupa dorinta si initiativa mesterului.

            Este o perioada de dislocare treptata a culturii romane, sub aspect institutional si ideologic, si de inlocuire a ei cu lucrari, manuale, idei, teme si structuri transplantate de la Moscova, cu modele sovietice. In 1947 apare o lucrare de istorie a lui Mihai Roler, in care formarea poporului roman si alte momente istorice semnificative sunt deformate grosolan in spiritul istoriografiei sovietice. Dupa 1946 incep atacurile agresive impotriva scriitorilor care reprezentau reperele de varf ale literaturii romane: Arghezi, Blaga, Calinescu, Voiculescu; un moment semnificativ pentru noua orientare este articolul lui Sorin Toma, publicat in “Scanteia”, indreptat impotriva lui Arghezi, cu titlul Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei, din 1948.
            Elita intelectuala si politica romaneasca, pentru a nu putea opune rezistenta, a fost efectiv decapitata; scriitori, artisti, preoti, savanti, intelectuali care nu au aderat la regim sau care erau banuiti ca potentiali adversari ai regimului au fost inchisi sub diverse pretexte, tinuti ani de zile in inchisori sau trimisi sa lucreze la Canalul Dunarea-Marea Neagra, unii fara sa fie judecati, atii condamnati la ani grei (15-20 de ani) de inchisoare. Lucretiu Patrascanu, lider comunist, a fost si el arestat in 1948, sub acuzatia de complot si ca “a renuntat la politica luptei de clasa”, datorita afirmatiei facute de acesta: “in primul rand sunt roman, apoi comunist”, cu prilejul unui discurs tinut la Cluj. A fost ucis in inchisoare in 1954.
Alaturi de fruntasii partidelor traditionale si demnitarii politici din perioada anterioara care au pierit in inchisori (Iuliu Maniu, C-tin C.I Bratianu, Ion Mihalache, s. a.), o serie de intelectuali de prima valoare au avut aceeasi tragica soarta (mentionam doar filosoful Mircea Vulcanescu, economistul Mihail Manoilescu, istoricul Gh. Bratianu). Unii dintre intelectualii care au fost inchisi au reusit sa supravietuiasca acestei dramatice experiente (in 1964 au fost eliberati detinutii politici). Dintre acestia mentionam pe: Nichifor Crainic, Petre Tutea, Vasile Bancila, Vasile Voiculescu, Ernest Bernea, Radu Gyr, C-tin Noica, Edgar Papu, Anton Dumitriu, Ion Petrovici, Vladimir Streinu). Alti scriitori si ganditori au fost marginalizati, scosi din universitati, urmariti de securitate, avand domiciliul fortat, cu interdictia de a publica. In astfel de conditii de marginalizare s-au aflat Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Liviu Rusu, Mircea Florian, C.R. Motru si G. Calinescu (scos de la universitate in 1949, desi a condus Institutul de istorie si teorie literara si a fost prezent in publicistica).
Intuind represiunea ce avea sa urmeze, multi scriitori si intelectuali s-au stabilit in Occident dupa al doilea razboi mondial. Ei au continuat sa scrie si sa creeze, in romaneste sau in alte limbi, afirmandu-se in exil ca exponenti ai spiritului romanec. Alaturi de figurile proeminente ale lui Mircea Eliade, Emil Cioran si Eugen Ionescu, trebuie amintiti Aron Cotrus, Stefan Baciu, Vintila Horia (care obtine Premiul Goncourt in 1960 pentru romanul Dumnezeu s-a nascut in exil), Horia Stamatu, Alexandru Busuioceanu, George Uscatescu, Al. Cioranescu.
O persecutie la fel de puternica a fost instrumentata de regimul comunist, mai ales in primul deceniu de la instaurare, si impotriva bisericilor si institutiilor religioase (preoti si inaltii prelati ortodocsi au fost intemnitati, au fost interzise scolile organizate de biserici, activitatile de caritate, toate activitatile care depaseau lacasurile de cult). Tot sub presiunea Moscovei, in 1948 a fost desfiintata Biserica greco-catolica, iar conducatorii ei au fost intemnitati, printre care Iuliu Hossu si Alexandru Todea.
Propaganda ateist-stiintifica avea sarcina de a “emancipa” oamenii de credinta religioasa.
In consecinta, la inceputul anilor ‘50, regimul comunist reusise prin teroare suprimarea opozitiei (cu exceptia rezistentei armate a unor grupuri retrase in munti), intelectualii de referinta erau intemnitati sau marginalizati, invatamantul, editurile, publicatiile, radioul (mai tarziu si televiziunea) erau controlat riguros, iar intreaga cultura era subordonata ideologic directivelor comuniste.

3. CONCLUZII

            Instaurarea regimului comunist a produs o serie de schimbari atat la nivel politic si social, cat si la nivel cultural. Literatura din aceasta perioada este profund marcata de componenta nationala, devenind o unealta a partidului pentru a „educa” (a se intelege a manipula) cati mai multi oameni. Scriitori erau obligati sa scrie doar despre temele propuse si sustinute de catre partid, le era dictat cum sa scrie, ce sa scrie si cum sa se comporte in acord cu profesia lor. Cei care nu se supuneau acestor reguli trebuiau sa faca fata repercursiunilor: li se interzicea publicarea operelor sau erau exclusi din putinele cercuri literare ramase. Scriitorii trebuiau sa functioneze asemeni unui corp de armata, aflat sub conducerea partidului comunist, ce trebuiau sa lupte impotriva literaturii imperialiste, considerata decadenta, murdara si daunatoare

            Toate aceste produse ca si limbajul din care au fost realizate, continua lor difuzare in scoala, la locul de munca, la teatru, la televiziune, la radio, in toate publicatiile timpului au avut un efect coplesitor asupra constiintelor, impunand, in timp, o adevarata mitologie a comunismului. Imensa presiune totalitara, dar si abolirea criteriului estetic in judecarea literaturii a produs deformari ale caror constiinte mai dainuie inca. Iar uitarea este, in acest caz, cel mai putin adecvat remediu. Tocmai de aceea cunoasterea, ca si justa lor apreciere devin necesare.

            Intr-o carte celebra, o adevarat distopie antitotalitara, 1984, scriitorul englez George Orwell punea in gura Fratelui cel Mare (Big Brother) urmatoarele cuvinte: Cine controleaza prezentul, controleaza prezentul, iar cine controleaza trecutul controleaza viitorul. Este ceea ce au incercat – si au si reusit adesea – toti Conducatorii, si nu doar cei din carti, ci si cei reali.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2918
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved