Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Liviu Rebreanu – „Ion” -demonstratie roman realist,obiectiv

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
BASMUL - Particularitati
La tiganci - Particularitati ale prozei fantastice la Mircea Eliade
Structura nuvelei In vreme de razboi
FIGURILE RETORICE
SCRIE UN ESEU ARGUMENTATIV, DE 2 -3 PAGINI, CU PRIVIRE LA ROLUL LUI TITU MAIORESCU IN IMPUNEREA UNEI NOI DIRECTII IN LITERATURA ROMANA DIN A DOUA JUMA
Ilustreaza comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiata
Expune constructia subiectului (conflict dramatic, intriga, scena, relatii temporale si spatiale), intr-un text dramatic studiat
Romantismul pasoptist
Scrie un eseu in care sa prezinti, pe baza unui text studiat, trasaturile narative ale unui roman de tip obiectiv (realist)
TRADITIONALISMUL

Liviu Rebreanu – „Ion”

-demonstratie roman realist,obiectiv-

Romanul este o scriere epica in proza , cu actiune complexa , de mare intindere , desfasurata pe mai multe planuri , cu personaje numeroase si cu o intriga complicata . Romanul are o structura narativa ampla , organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate , in care se prezinta un numar mare de personaje , cu pondere diferita in structura epica (personaje principale , secundare , episodice etc.)




Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern deoarece scrie primul roman obiectiv din literature romana , “Ion” si primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca , “Padurea spanzuratilor” . Este un scriitor modernist , ce se opunea traditionalismului , care a participat la gruparea condusa de Eugen Lovinescu si concretizata prin cenaclul si revista “Sburatorul”.

Inainte de “Ion” , romanul romanesc inregistrase cateva momente insemnate , datorita lui Nicolae Filimon cu “Ciocoii vechi si noi” , lui Slavici cu “Mara” , lui Duiliu Zamfirescu cu “Viata la tara” si “Tanase Scatiu” , iar dintre scriitorii generatiei lui Rebreanu se manifestasera cu succes in roman Agarbiceanu prin “Arhanghelii” si Gala Galaction prin “Roxana”.

Dintre toti acestia , cel mai apropiat de Rebreanu , prin structura sufleteasca , prin anume laturi ale formatiei , inclusiv mediul prim de viata , prin felul de a privi in existenta si modalitatea preferata de expresie artistica este Ioan Slavici . Acesta zugravise in nuvelele si romanele lui aspecte sociale semnificative din viata satului transilvanean , precum si figuri omenesti viguroase turmentate de pasiuni violente , insetate de avere , pastrand in genere fata de ele o atitudine neutra , lasandu-le sa se miste liber in fictiunea literara . Sunt atribute care , cu un suflu epic mai cuprinzator prin aria observatiei sociale si mai profund prin forta de observare a sufletului omenesc , cu simt clasic al compozitiei si obiectivitate a relatarii , purificat deplin de tendinte moralizatoare , se vor regasi in romanele lui Liviu Rebreanu , evident ca expresie a unor afinitati structurale , nu a relatiei de influenta . Cat despre modelele lui , acelea de la care a plecat si a caror inraurire se poate identifica , ele sunt in primul rand marii romancieri straini : Tolstoi , Balzac , Flaubert , Zola.
In privinta inspiratiei rurale din acea perioada , atat semanatorismul , cat si poporanismul , cu diferentele de rigoare existente intre ele , dar inrudite in chip substantial , proiectau asupra taranimii o viziune lipsita de autenticitate , cu exces de aspecte sumbre , menite sa starneasca mila si sa aduca , pe calea reformelor , un spor de dreptate sociala , in cazul celei de-a doua . Laturile acestea extraestetice , prezente in amandoua curentele , faceau ca substanta insasi a naratiunii ca modalitate epica sa fie invadata de lirism , de asa natura incat un cercetator ca Tudor Vianu a putut vorbi despre o adevarata criza a artei romanesti de a povesti in deceniul 1910-1920 . Intr-o asemenea situatie , a aparut romanul “Ion”.

“Ion” de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din literatura romana , a aparut in 1920 , dupa o lunga perioada de elaborare , asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul operei , intre martie 1913 – iulie 1920 . Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm in epoca , mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa : “ Nimic din ce a publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare aunui scriitor , care a inceput si a continuat vreo zece ani , nu numai fara stralucire dar si fara indicatii de viitor “ , nota Eugen Lovinescu . Criticul primeste romanul “ Ion ” ca pe o izbanda a literaturii romane , iar satisfactia sa este consemanta in studiul “ Creatia obiectiva . Liviu Rebreanu: Ion ” . Pentru initiatorul modernismului romanesc , al carui principiu de baza era “sincronismul” literaturii romane cu cea europeana , romanul “Ion” este cel care “ rezolva o problema si curma o controversa ” . Aceasta afirmatie a lui Lovinescu se refera la faptul ca aparitia primului roman obiectiv directioneaza literatura romana catre valoarea europeana si stinge polemica pe care critica o avea cu samanatoristii epocii , si anume “Ion” le dovedise ca modernistii nu interziceau abordarea subiectelor plasate in mediul rural cum reproseau traditionalistii , ci doreau ca satul sa fie prezentat obiectiv , nu sa fie idealizat , infrumusetat , sa aiba un stil anticalofilic.

Rebreanu prezinta dur , obiectiv , rece realitatile satului ardelenesc(“Ion”) : o lume violenta (bataia dintre Ion si George , bataile primite de Ana , ucidere lui Ion , sinuciderea Anei si a carciumarului Avrum) dar si o lume in care taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic (Ion nu tine cont de rugamintea invatatorului Herdelea si dezvaluie ca acesta i-a scris plangerea , preotul profita de ignoranta taranilor astfel incat pamanturile lui Vasile Baciu la sfarsit ajung in proprietatea bisericii , exista o lupta pentru pamant , imorala care nu duce la nici un rezultat) . Exista un mesaj etic si anume ca lupta pana la dezumanizare pentru obtinerea unor bunuri materiale distruge vieti si pana la urma nici nu obti ceva.

La baza romanului realist-obiectiv se afla conceptia despre lume a scriitorului prezentata indirect : lumea este previzibila , cunoscuta , logica , unitara si rational , neexistand un mare mister , probabil in “Ion” doar a cui este copilul Floricai dar cam toata lumea banuieste ca este al lui Ion , toata lumea barfea in sat despre acest lucru.

Geneza scrierii se poate urmari dupa marturisirile lui Rebreanu insusi . Procesul creator a fost indelungat si esenta lui consta in sudarea intr-o viziune unitara a trei experiente de viata traite , distantate intre ele prin ani si fara legatura cauzala de la una la alta. Evident , lecturile scriitorului si-au revarsat si ele seva lor de semnificatie in fluxul sufletesc starnit de cele trei experiente de viata.

Prima dintre experiente reiese dintr-o marturisire a lui Liviu Rebreanu: 'Ion isi trage originea dintr-o scena pe care am vazut-o acum vreo trei decenii . Era o zi de inceput de primavara . Pamantul jilav , lipicios . Iesisem cu o pusca la porumbei salbatici . Hoinarind pe coastele dimprejurul satului , am vazut un taran , imbracat in straie de sarbatoare . El nu ma vedea…Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul.
L-a sarutat ca pe o ibovnica…'. Gestul a fost inregistrat pentru pitorescul lui in sine, fara a i se atribui atunci o semnificatie precisa.

Adevarul relatarii lui Rebreanu nu se poate pune la indoiala , dar trebuie aratat ca un gest asemanator cu cel observat de el infaptuieste si eroul Buteau din romanul “La terre” al lui Emile Zola.
Cea de a doua experienta de viata autentica i-a fost transmisa scriitorului de sora sa Livia si formeaza substanta nuvelei “Rusinea” . Este vorba de patania unei fete bogate de la tara , Rodovica , amagita de un flacau sarac si supusa , din aceasta cauza , celor mai cumplite batai de catre tatal sau . In chip evident , aceste fapte , cu modificarile de rigoare se regasesc in Ion , constituind esenta raporturilor dintre erou , de o parte , Ana si tatal ei , Vasile Baciu , de alta parte.

A treia experienta este constituita de impresia puternica pe care i-a lasat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la tara , Ion al Glanetasului , istet si vrednic , impovarat de greutati si deznadajduit , pentru faptul ca nu avea pamant.

Calea sintezei intre aceste trei momente de viata , atesta in continuare Rebreanu , a fost atribuirea catre Ion al Glanetasului , cu motivarile sociale si sufletesti necesare si a faptelor apartinand , in realitatea traita , autorilor celorlalte doua momente.
Procesul de elaborare al romanului , trecand prin fazele manuscrise “Zestrea” (titlul initial al romanului) si “Rusinea” (primul capitol al manuscrisului Zestrea) , a fost indelungat si trudnic . Tudor Vianu a lasat o marturie asupra tenacitatii impresionante cu care Rebreanu si-a dus nazuinta la capat : ' Era in 1919, ma intorsesem din razboi si Rebreanu isi regasise caminul lui , dupa ce trebuise sa se refugieze in Moldova pentru a scapa de justitia martiala a trupelor de ocupatie . Locuia pe strada Nicolae Balcescu , in fundul unei curti , intr-o casuta daramata de atunci , la doi pasi de casa tot atat de modesta , unde se sfarsise Luchian . Ferestrele lui Rebreanu , zarite printre copacii curtii , ramaneau luminate in tot timpul noptii . Ma intorceam tarziu acasa si o chemare inceata imi deschidea usa camerei sarace , despartita prin doua trepte de bucataria familiei . Rebreanu scria atunci , a cincea , a sasea oara , romanul “Ion” . Munca incepea odata cu caderea serii si continua pana la rasaritul zorilor , cu mare abuz de cafea , de tutun , din cand in cand cu racorirea fruntii infierbantate . Intreruperea provocata de vizitatorul nocturn nu parea a-i fi neplacuta…'.
Romanul , impartit in doua volume : Glasul pamantului si Glasul iubirii , ne transpune in lumea satului ardelean de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru . Avem in fata o fresca vasta , cuprinzand , pe langa viata taranimii , si pe cea a intelectualitatii satelor , cu unele reflexe din pulsatia nationala a Transilvaniei . Firul principal al actiunii se tese in jurul eroului scrierii , flacaul chipes , voinic , inteligent si vrednic , dar sarac , Ion al Glanetasului , care , din setea de a se imbogati , isi sacrifica iubirea pentru Florica , o fata frumoasa , insa saraca , asemenea lui , si se casatoreste cu Ana , fata uratica si prizarita , fiica unui bogatas al satului , Vasile Baciu , care a consimtit sa i-o dea de sotie , numai dupa ce a aflat ca Ion o sedusese si ca , in consecinta , gandul lui de a o marita cu George Bulbuc , cel mai bogat flacau din sat , nu se mai poate implini . Aceasta este actiunea primului volum . In continuare , romanul urmareste , pe firul principal al dezvoltarii lui , tribulatiile lui Ion , care , dupa casatoria cu Ana , dobandeste , in sfarsit , pamantul visat , are si un copil , dar noi complicatii I se precipita in cale , caci Ana , complet nefericita , se spanzura , odrasla plapanda ii moare , el insusi revenit spre Florica , maritata intre timp cu George Bulbuc , este surprins de acesta intr-o noapte in fata casei si omorat cu sapa . George merge la inchisoare , pamanturile lui Vasile Baciu sunt donate bisericii , iar viata satului Pripas , agitata mai intens pentru o clipa , isi reia cursul tihnit.



Roman monographic , “Ion” este o fresca vie a vietii satului romanesc din Transilvania la inceputul secolului al XX lea . Principalele elemente sunt pamantul , traditile si obiceiurile satului ca si relatiile dintre intelectuali si tarani .

Pamantul detine aspectul fundamental , ca valoarea suprema a colectivitatii , ca regula nescrisa a casatoriilor , ca cadrului de desfasurare a vietii de zi cu zi . Astfel Ion se casatoreste cu Ana pentru pamantul acesteia desi o iubea pe Florica iar Florica se casatoreste cu George care era urat numai pentru ca era bogat cu toate ca Ana si George fusesera destinati unul altuia inca de copii pentru ca sa nu risipesca bogatia (bogatii cu bogatii iar saracii cu saracii) . Totodata pamantul este motivul unor altor intamplari : bataia dintre Ion si vecinul sau , disputa dintre biserica si invatator al carui case era pe pamantul acesteia .

Traditiile si obieceiurile principale : hora , nunta , inmormantarea sunt tratate cu atentie si deosebit spirit de analiza . Horei i se acorda o semnificatie aparte , ca evenimentul care simbolizeaza unitatea si armonia satului , in timpul caruia se dezvaluite cele mai imprtante caracteristici ale vietii unei colectivitati dar si a participantilor la ea . Lumea se citeste prin hora si hora este definita de diferentele si inegalitatilor lumii care participa la ea . Fetele sarace asteapta in zadar cu buchete de flori in timp ce cele bogate joaca mai mult , taranii saraci dau tarcoale in timp ce taranii bogati vorbesc despre avere . In timpul desfasurarii horei se contureaza cele mai multe dintre conflictele romanului : Ion/George , Ion/Vasile Baciu , social/economic , intelectuali/tarani , preot/invatator , Ana/Florica , Ana/Ion, Florica/George.

In acelasi timp caracterele si sentimentele se dezvolta , descompun, definesc mai bine la nunta (Ana-Ion , Laura-Pintea , Florica-George) si inmormantare (Ana-Ion-Petrisor) . Rebreanu cerceteaza astfel obiceiurile din viata satului nu pentru pitoresc ci pentru observarea si sublinierea reactiilor oamenilor angrenati in ritual (patima privirii lui Florica catre Ion peste cosciug , vinovatia ingenunchierii lui Ion si a lui Vasile Baciu ).

Nu in ultimul rand trebuie subliniata acuratetea analizei relatiilor dintre intelectuali si tarani in contextual istoric al desfasurarii evenimentelor , a persecutiei romanilor din Transilvania in acele vremuri .

Creator exceptional de viata , Rebreanu face sa traiasca in roman un impresionant numar de eroi , fiecare cu individualitatea lui proprie . Pe primul plan , se impune Ion al Glanetasului , care este unul dintre cele mai caracteristice si mai temeinic realizate personaje ale intregii noastre literaturi . Ion e un flacau voinic , destept , energic care sufera de saracia lui si care se crede , prin calitatile enumerate , capabil de o alta soarta.
Atitudinea lui Ion e destul de comuna , desi procedeul sau e mai original , fara sa fie inedit . Violenta lui e forma pe care o ia , in conditiile date , o energie exasperata de a nu se fi putut exprima altfel , intr-o societate in care totul il condamna pe Ion la supunere , la acceptare , adica la mizerie.
Pentru Ion , pamantul inseamna situatie sociala , demnitate umana , posibilitatea de a munci cu folos . Ion este simbolul unei chemari mistice a pamantului , este simbolul omului care incearca sa depaseasca starea de mizerie , de inferioritate sociala si morala . Pentru Ion , acest flacau zdravan si harnic , saracia , adica lipsa pamantului , e o permanenta suferinta si preocuparea cea mare e cum sa-l obtina . Obsesia pamantului duce la degradarea unor calitati : viclenie sumara din inteligenta , bestialitatea din tenacitate , mandria grosolana din respect si la dezumanizare , nefiind afectat de foarte mult de spanzurarea Anei . Iubirea este obtinuta prin aceleasi metode ca si pamantul , prin viclenie , ticalosenie , aceasta nemaifiind o salvare , doar o patima carnala . Moartea lui in bezna noptii dezvaluie faptul ca nici atunci nu s-a luminat , incat nu poate fi personaj tragic , fiind grotesc .

Evolutia personajului este previzibila ca si in romanul traditional , fiind o trasatura de baza a romanului obiectiv , cu o constructie bazata pe legatura cauza – efect puternic evidentiata ( bataia crancena de la inceput intre Ion si George care anticipeaza moartea lui Ion / sau conflictul concretizat prin cuvinte grele dintre Vasile Baciu si Ion de la inceput care se va repeta la carciuma cand acesta il face pe Ion hot si pumnul lui Ion / sau sinuciderea lui Avram care anticipeaza moartea lui Ana).

Cea mai evidenta legatura dintre cauza si efect este romanul in totalitatea sa , in care naratorul isi face un plan pe care apoi il urmareste pas cu pas , fiecare eveniment fiind cauza celorlate , nici unul nefiind lipsit de importanta , naratorul selectand scene semnificative , simbolice ale vietii taranilor , ca un semn de valoare , plin de sens.

Individualizarea personajelor este realizata prin procedeul detaliului semnificativ , incat Ion este definit ca arivist prin detalii diverse:

fizice ( dintii galbeni specific taranilor)

vestimentare ( se imbraca Ion intr- o zi de luni in haine de sarbatoare)

fiziologice ( Rebreanu continua astfel calea deschisa de Slavici in utilizarea trasaturilor trupesti in definirea personajului : cand se enerva Ion se inrosea pana in albul ochilor , inainte sa o bata pe Ana desi calm mana ii tremura , spre suprinderea acesteia)



de limbaj ( utilizand graiul ardelenesc plin de cruzime , cand o trimite pe Ana la Vasile Baciu sa-I ceara toate pamanturile si totusi calm , rece , ceea ce o face pe Ana sa creada ca va veni o nenorocire)

Personajul este portretizat evident din exterior , procedeul monologului interior fiind foarte rar , permanent intr-o relatie de interdependenta cu mediul : mediu – om ( intr-o lume in care omul era considerat sarac si golan daca nu avea pamant oricate alte calitai ar fi avut, obtinerea pamantului era o mandrie ) cat si om – mediu ( Ion genereaza in mare parte moartea Anei , accentueaza ura dintre preot si invatator , prin comportamentul lui care formeaza un model , naratorul comentand crima care probabil va fi urmate de altele , preluand vocea colectivitatii , cu un stil independent , liber. )

Portretul lui Ion este realizat pe baza unei obsesii , procedeu tipic rebrenian : Ion – pamant , Florica / Ana – Ion / invatator – pensie , slujba / Florica – barbatul . Tot tipic rebreriana este relatia dintre personaje in raport calau – victima : Ion – Ana si invers ( prin moartea Anei Ion pierse copilul si pamantul ) , Ion – George si invers.

Tipul uman reprezentat de personaj este larg reprezentativ , spre deosebire de romanul modern in care tipul reprezentat de personaj este in mai mica masura reprezentativ.

Ion este definit ca personaj prin imbinarea mai multor perspective estetice , este realist , clasic ( fiind legat de pamant) dar si modern ( obsesia pentru pamant fiind anormala , patologica , ca in literatrura naturalista : Ion saruta pamantul ca pe o ibovnica.).
Critica s-a ocupat adesea de Ion , incercand sa strabata in intimitatea sufletului sau , spre a-i surprinde cu exactitate esenta . Principalele pareri sunt contradictorii , dovada cat de complex este personajul sub masca simplitatii aparente . Astfel , pentru Calinescu , Ion este o fire instinctiva , calauzit de impulsuri elementare , violent si patimas , pe care nostalgia Floricai si revenirea la ea nu-l pot in nici un fel umaniza : 'In planul creatiei , Ion e o bruta . A batjocorit o fata , ia luat averea , a impins-o la spanzurare si a ramas in cele din urma cu pamantul . Continutul lui a fost epuizat si ispravile sentimentale il scot din sfera instinctelor oarbe , si il duc in lumea constiintei , banalizandu-l ' . Pentru Lovinescu , din contra , Ion are ' o inteligenta ascutita , o viclenie procedurala si , mai ales o vointa imensa '. Descoperindu-i asemenea atribute , Lovinescu il considera ' o figura simbolica , mai mare decat natura , ce depaseste tendinta de nivelare a naturalismului '.
Amandoua aceste caracterizari , desi contradictorii , sunt acoperite cu strictete de comportarea eroului care , fiinta robusta , implantat in viata cu radacini puternice , isi are unitatea morala a lui tocmai in principiul contradictiei . Fiul Glanetasului era in adevar un om primitiv , impulsive , rudimentar , brutal cu prietenii , cu vecinii , cu nevasta , cu socrul , cu parintii , doritor cu orice pret sa se imbogateasca , dar tot el are , fata de cei amintiti si fata de altii , gesturi de cuviinta prevenitoare , o disponibilitate spre respect si omenie , ilustrata de catre relatiile cu familia Herdelea si in special cu Titu , precum si o istetime naturala , care , dupa imprejurari , se manifesta cand ca inteligenta , cand ca viclenie . Desigur , i se pot descoperi si alte trasaturi sufletesti, toate insa sunt subsumate setei de afirmare , impulsului nestavilit de a trai cu intensitate viata.
Rebreanu infatiseaza drumul de viata tenebros al eroului sau , pana cand patima il duce la moarte . De-a lungul acestui drum sinuos , el isi revarsa firea in gesturi memorabile , dintre care cel mai discutat este sarutul gliei . Sarutarea lui Ion este un act de luare in posesiune a pamantului , pamantul posesiunii , cel pe care il poseda si care il poseda.
Dintre figurile feminine ale romanului , Ana , sotia lui Ion , a fost privita , prin natura lucrurilor , mai de aproape , destinul ei fiind legat de cel al eroului principal . Ana este o faptura firava , modesta , blanda , a carei personalitate a fost anihilata de brutalitatea cu care au tratat-o atat tatal cat si barbatul ei . Rebreanu , prin comentariul lui direct , cum procedeaza si cu alti eroi , ii intregeste portretul , prezentandu-ne pe scurt drama ei de orfana de mama , crescuta chinuit de tatal sau , Vasile Baciu , om bogat , dar betiv si zgarcit . Ea se indreapta cu naivitate si slabiciune explicabila catre Ion , pe care il iubeste deznadajduita . Scriitorul o invaluie cu o discreta simpatie , simbolizand prin ea o buna parte din destinul nefericit al femeii de la tara in regimul de atunci.
In acelasi mod pot fi urmarite toate figurile aduse de Rebreanu in actiunea romanului : Glanetasu , Zenobia , George Bulbuc , tatal sau Toma , Simion Lungu , Florica etc . Pe toate romancierul le-a zugravit viu , le-a inzestrat cu atribute proprii .
Scriitorul a infatisat realist stratificarea sociala a satului . Drama insasi a lui Ion si a sotiei sale , Ana , isi are motivare in problematica generata de aceasta stratificare .
Diferentierea taranimii dupa starea materiala este observata cu luciditate de scriitor , care face din ea moment cardinal in definirea eroilor si a situatiilor . Capitolul prim ofera , in aceasta privinta , scene din cele mai caracteristice.
Raporturile dintre taranimea si intelectualitatea satului sunt dominate de aceeasi neta constiinta a deosebirii de stare sociala . Preotul Belciug , familia invatatorului Herdelea , notarul privesc spre taranime cu o atitudine distanta , caracterizata prin politete rece si zambet protector . Ei nu admit sa fie trecuta bariera care ii desparte de truditorii gliei ; acestia la randu-le privesc spre lumea domnilor cu condescendenta prevenitoare , de diferite grade insa , intrucat bogatasii de felul lui Vasile Baciu , constienti de forta averii lor sunt mai indrazneti.
Preocuparile burgheziei satesti sunt in general marunte . In ciuda superioritatii ,
pe care o etaleaza fata de tarani , domnii satului se zbat in nevoi , sunt asaltati de greutati carora , in situatia specifica a Transilvaniei de atunci , abia le pot face fata , mai ales cand au si familie numeroasa cum este cazul invatatorului Herdelea . Acesta isi mentine greu slujba , trece adesea prin momente de umilinta , este obligat la continui compromisuri si concesii morale , in peregrinarile lui prin diferite sate , pe unde , dupa bunul lor plac , il poarta autoritatile.
Portretul preotului Belciug este realizat de Rebreanu dupa acelasi procedeu al impletirii schitei biografice , cu observarea comportarii eroului in momente semnificative de viata , raportate constant la conditionarea lor sociala . Belciug are o situatie materiala mai buna decat Herdelea , el nu este impovarat de greutati familiale . Aceste elemente , conjugate cu o anumita austeritate temperamentala , vizibila si in infatisarea lui fizica , si cu rigorismul profesiei , determina din parte-I un spor de principalitate in raport cu oamenii si cu autoritatile . De aici prestigiul lui mai mare in fata satului.
Scriitorul surprinde in roman si principalele aspecte generate de lupta nationala a romanilor transilvaneni in acel moment istoric . Trei erau atitudinile caracteristice : cea a dezertiunii tradatoare alaturi de oficialitatile austro-ungare , reprezentata prin solgabiraul Chitu ; cea a luptei nationale in cadrul legalitatii , recomandata si practicata de avocatul Victor Grofsoru ; in sfarsit atitudinea darza , neinduplecata , impinsa pana la irredentism , caracteristica profesorului Spataru . Toate acestea sunt aratate cu limpezime cand scriitorul urmareste lupta dintre avocatul Victor Grofsorul si bancherul svab ungurizat Bela Bek pentru ocuparea unui loc in parlament ramas vacant prin moartea deputatului roman Ion Ciocan.
Romanul Ion , aparut in 1920 , in editura Viata romaneasca , este format din doua volume: Glasul pamantului si Glasul iubirii . Fiecare volum este impartit in mai multe capitole - primul in sase , ultimul in sapte.



Constructia romanului este echilibrata , simetrica , armonioasa , fiecare capitol fiind construit printr-o succesiune de momente ale subiectului evidentiindu-se caracterul epopeeic al romanului . Actiunea este construita pe doua planuri paralele , tehnica de constructie fin alternanata , la nivelul fiecarui plan tehnica de constructie este inlantuirea , constructia aceasta duce la o lipsa de comunicare si armonie in cadrul satului dar totusi cele doua planuri comunica prin Ion si Titu Herdelea , care reprezinta planul taranilor , respectiv cel al intelectualilor.Intalnire celor doua planuri de cele mai multe ori reprezentand confruntarea , de exemplu atunci cand Herdelea are nevoi de lemne nici un taran nu vrea sa-l ajute.

Procedeul contrapunctului este present , prin care o scena dintr-un lat plan este contrapunctata de o alta scena din alt plan , o scena asemanatoare dar cu semnificatie diferita , exemple fiind din planul taranilor , suferinta Anei ignorata de Ion si intentiile lui Ion de a o recastiga pe Florica , ce au in planul intelectualilor alte semnificatii exemple fiind suferinta Laurei generate de impasibilitatea primului ei prieten respective relatia lui Titu cu Rosa Lang.

Liviu Rebreanu observa faptul ca in lumea romaneasca , intelectualii si autoritatile nu-si fac datoria fata de tarani.

Actiunea se bazeaza pe scene repetitive si anticipative , fiind o tehnica tolstoiana . Constructia circulara , fiind un roman sferoid , este data de catre : motivul drumului , de la incipit si final , in timp ce drumul inceputului pare vesel , tanar , dinamic cel de la sfarsit este batatorit , parca se svarcoleste , timpul punandu-si amprenta si asupra lui , in filosofia lui Rebreanu trecerea timpului duce la degradare , a se vedea conceptia romantica.

Motivul drmului care incadreaza romanul , face legatura dintre realitate si fictiune , locurile parcurse pe drum sunt adevarate dar Pripasul este spatiu fictive , scriitorul integreaza fictiunea in realitate fara ca receptorul sa observe , creand o lume complet veridical.

Are doua volume echilibrate ca intindere , fiecare avand sase capitole iar epilogul se refera la mabele volume , nu distruge echilibrul , iar numele capitelor sunt semnificative , sugestie a desfasurarii unui ciclu existential - primul capitol “Inceputul” iar ultimul capitol “Sfarsitul” -e inrnanata , la nivelul fiecarui plan tehnica de constructie este inlantuirea , constructia aceasta duce la o lpsa de comunicar

Din perspectiva narativa auctoriala spatiul este obiectiv insa se observa tendinta antropomorfizarii iar din cea actoriala spatiul este discontinuu , subiectiv , exemple fiind faptul ca Ion vede pamantul ca o ibovnica iar Herdelea isi vede casa ca fiind foarte frumoasa desi era mica si inghesuita.

Temporalitatea propriu-zisa este in jurul anului 1905 , din perspective narativa actoriala este continuu , obiectiv existand marci ale succesiunii iar din perspectiva narativa e perceput subiectiv , exemple fiind : momentele in care Ana fiind insarcinata il asteapta pe Ion , i se par nesfarsite si cand domnul si doamna Herdelean fiind singuri acasa , isi amintesc de tinerete si au impresia ca de atunci a trecut o clipa.

Naratorul este obiectiv si apersonal , el nu este personaj iar naratiunea este la persoana a III a . Naratorul rebrenian este impasibil , relateaza evenimentele si descrie locurile si personajele dar nu comenteaza , nu-si expune punctul sau de vedere , nu isi transmite sentimentele . Impasibilitatea lui poate fi metaforica , metaforizata prin imaginea camerei de filmat sau a medicului legist.

Naratorul este omnipotent , dictator , omniprezent , hotaraste destinul personajelor si urmareste acest destin pas cu pas nelasand eroilor nici o libertate . Acesta isi ia in stapanire spatiul treptat printr-o tehnica a cercurilor concentrice iar planul naratorului este foarte indepartata de cel al personajelor , fiind o trasatura esentiala a romanului doric ( in conceptia lui Nicolae Manolescu - romanul traditional si modern din “Arca lui Noe” ).

In acest roman tezele din literature romana anterioara nu mai sunt actuale : etica (binele invinge raul , personajele negative sunt sanctionate iar cele bune rasplatite) , socida (anterior nefericirea taranilor este existenta arendasilor straini iar in “Ion” nu se aplica , satul fiind de mici proprietary de pamant) , etnica (nefericirea romanilor este produsa de straini , in “Ion” ezxistand o anumita pondere).

Romanul este din punct de vedere a elementelor : obiectiv (atitudinea naratorului , mediul exterior nu mai este clasat intr-o comuniune cu omul , exemplu fiind la spanzurarea Anei vaca de langa ea nu reactioneaza in nici un fel) , realist (spirit documentarist , viziune critica , observatia atenta a vietii , iluzia realitatii , a satelor , fresca , tipologia realista : arivist , scelerat , inocent , cautator de adevar , procedeele construirii personajelor : detaliu semnificativ , interdependenta om-mediu , legatura cauza-efect , evolutie , nu exista personaje doar rele sau bune , legatura victima-calau , actiune veridica , constructie arhitectonica , naratorul este obiectiv , apersonal , omniprezent , omipotent) , dur (antiidilism , antisemanatorism , demitizare , scene de mare violenta si crude ”fara perdea” , limbaj frust , selectie negativa) si psihologic (psihologia personajelor este prezentata indirect prin reactii , exista observatii psihologice).

Stilul este considerat lipsit de stralucire , sters , bolovanos , scopul scriitorului fiind sa sugereze atmosfera rurala autentica , anticalofilia fiind implicita . Procedee fundamentale sunt comparatia , aceasta fiind o figura uzuala , existand procedeul campului lexical (“ Ion statea neclintit ca un lemn doar inima ii sfarma coastele ca un ciocan infierbantat ”) , personificarea , tendinta autorului sa antropomorfizeze (iarna ca o baba zbarcita) fiind potrivita intr-un roman taranesc , taranii avand tendinta sa priveasca lumea asa , metaforizata.

George Calinescu afirma ca : 'Ion e opera unui poet epic care canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii , nasterea , nunta , moartea . Romanul e facut din canturi , vadit cadentate in stilul marilor epopei '. ' Hora in sat , bataia intre flacai , tocmeala pentru zestre , nunta taraneasca si nunta invatatoreasca , nasterea la camp a copilului Anei , moartea batranului Dumitru Moarcas , spanzurarea carciumarului si a Anei , sunt momente din calendarul sempitern al satului , miscatoare prin calitatea lor elementara . Ion e un poem epic , solemn ca un fluviu american , o capodopera de maretie linistita '.

Lumea reala presupune inceput si sfarsit , lume fictiva nu porneste de la haosul primordial si nici nu se incheie la alt haos . Romanul devine o imagomundi si o structura , o felie de viata , un substituit logic al vietii.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 9713
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site