Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


„MOARA CU NOROC” : CARACTERIZAREA LUI GHITA

Literatura romana


loading...



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ALEXANDRU LAPUSNEANUL - Tema si subiectul operei
Dictionar de sinonime – litera U
DUMITRU CARACOSTEA. Studiul artei ca limbaj
FLORIN IARU ADIO. LA GALATI
Ilustreaza conceptul operational narator omniscient, prin referire la un text narativ studiat
Explica rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu
PARTICULARATATI LINGVISTICE IN REDACTAREA TEXTULUI PUBLICISTIC
SONET (Sunt ani la mijloc.)
POSTMODERNISMUL
Romeo si Julieta De W.Shakespeare

TERMENI importanti pentru acest document

: ghita portret fizic si moral : portret fizic ghita moara cu noroc : moara cu noroc caracterizarea lui ghita : remuscarile lui ghita :

„MOARA  CU  NOROC” : CARACTERIZAREA  LUI  GHITA

- personajul principal multidimensional, complex, dinamic (= se transforma, devine victima), verosimil, cu putere de individualizare;

- complexitatea personajului este conferita de faptul ca autorul urmareste in detaliu drumul sinuos intre bine si rau;

- prezentat din doua perspective : a realismului psihologic si a clasicismului (evolutia lui Ghita e prezentata dintr-o perspectiva realist-psihologica; viziunea de ansamblu este clasica);

- face parte din „ triunghiul” de personaje care domina nuvela (Ghita + Ana + Lica)

- Ghita incalca o lege morala, aceea a cumpatarii, pe care o enuntase soacra sa la inceputul nuvelei;

- conflictul (dilemele) care-l macina : „linistea colibei” (simtul innascut al demnitatii, dorinta de a ramane om cinstit) sau bogatia ;

- avea o profesiune precara, aceea de cizmar, deci era sarac si dorea sa se imbogateasca;

- „carciumarul Ghita  se asaza in drumul porcarilor, unde se castiga bani multi, si se pune la mijloc intre ordinea juridica a statului si legislatia mutuala a hotilor” (G. Calinescu);

- arendeaza  carciuma „Moara cu noroc”, pe drumul Ineului; G.Calinescu a comparat acest spatiu cu un decor de western; e un spatiu din care lipseste legea ;

- dupa doar cateva luni, oamenii nu mai spun ca vor poposi la „Moara cu noroc”, ci la „Carciuma lui Ghita” ==> Ghita devine om cunoscut, apreciat carciumar, destoinic (transforma hanul dintr-o ruina intr-un loc cunoscut).

- om nehotarat, greoi, cu o mare inertie in reactiile sufletesti, dar cu un orgoliu pe masura celui al lui Lica;

- de la acceptarea propunerilor lui Lica incepe involutia lui Ghita. Analiza „caderii” lui Ghita este facuta cu maiestrie. Ghita cedeaza pas cu pas, scufundandu-se in compromis si imoralitate.

- pentru Ghita atitudinea ideala este cumintenia, prin care el intelege o cale de mijloc, care sa-i asigure si bunastarea si linistea morala. Ex.: ii lasa pe porcari sa plece fara sa plateasca, accepta orice oameni (cinstiti sau nu) la hanul lui, nu vrea sa faca pe iscoada nici pentru Lica, nici pentru Pintea;

- confruntarea dintre Ghita si Lica e ca un tensionat joc se sah. Lica obtine primul succes, surprinzandu-l pe Ghita prin sosirea lui neasteptata. Se increde prea repede in superioritatea sa si este descumpanit cand hangiul nu i se supune. Samadaul ii ia banii, stiind ca Ghita nu i se va opune, de frica sa nu-i piarda. Orgoliul ranit il va transforma pe Ghita intr-un dusman neimpacat. Ideea Anei (de a-l trimite pe Lae sa anunte in sat venirea Samadaului) il sileste pe Lica sa ajunga la intelegere cu Ghita. Complicitatea lor e intemeiata pe neincredere si dorinta de razbunare;

- traieste o puternica drama interioara ;

- incapabil de a rezista tentatiei de imbogatire, desi fondul lui e cinstit: „Iarta-ma Ano!, ii zise el.   Iarta-ma cel putin tu, ca eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului”;

- minciuna il face pe Ghita complicele lui Lica si-i erodeaza increderea in sine ;

- la inceput e in contrast cu Lica, apoi devin complementari;

- disimuleaza, devine retras, dar nu alege solutia plecarii de la han, fiind atras de puterea banului;

- schimba in oras, pentru Lica, banii rezultati din jafuri;

- pierde legaturile cu familia, pe care dorea sa le pastreze intacte;

- fricos si las, jura fals la judecata, sustinand ca in noaptea jafului nu l-a vazut pe Lica iesind din carciuma. De la complicitate la crima e doar un pas;

- se lasa condus de vointa lui Lica ;

- eroul practica un joc dublu, urmarind sa-l predea pe Lica lui Pintea, fostul tovaras al Samadaului, devenit jandarm numai ca sa se razbune pe el ;

- intelege ca singurul mod de a invinge raul este divulgarea faradelegilor lui Lica;

- pentru a invinge raul care-l corupsese, Ghita sacrifica orice, desi are remuscari trecatoare, licariri de omenie : „Sarmanilor mei copii, voi nu aveti, cum avusesera parintii vostri, un tata cinstit”;

- o vina apasatoare ii face existenta insuportabila (asemanare cu tragedia antica greaca )

                

                  RAUL ( LICA )              LEGEA ( PINTEA )

                                                          GHITA

- sacrificiul lui Ghita (sotia si implicit casnicia, familia) = suprem, trezind admiratia lui Pintea; Important pentru Ghita = ispasirea pedepsei, rascumpararea vinei; Secundar = ura pentru Lica

      - cedarea lui Ghita in fata raului si a minciunii ==> setea de razbunare ==> implinirea unui destin tragic. Existenta lui Ghita se naruieste. Moartea devine unica alternativa ==> uciderea sotiei, moartea lui. Purtator al vinei morale, Ghita moare. Moartea sa sugereaza ca nimic nu este mai presus de legea morala, conditia esentiala a existentei lumii.

 

CZ Nu patima pentru bani il pierde pe Ghita, ci tensiunea de nedepasit dintre aceasta si un orgoliu exacerbat (Ghita e pedepsit de destin pentru a nu fi cunoscut masura – comite hybris).

Modalitati de caracterizare :

 directa :- portretul facut de narator - portret fizic doar schitat ; accentul pe chipul moral al eroului, alcatuit din trasaturi contradictorii, din calitati si defecte, din vointa si slabiciune;

                           - portret facut de alte personaje : (soacra, Lica ). Batrana observa o slabiciune a ginerelui, dar o prezinta ca benefica, dorind sa o incurajeze pe Ana: „Ghita e un om harnic si sarguitor si asa se gandeste mereu, ca om harnic sa adune ceva pentru casa lui. Are si el, ca tot omul, o slabiciune : ii rade inima cand isi vede sporul. E buna slabiciunea asta, si nu trebuie sa te mahnesti pentru ea”; Lica ii observa cealalta slabiciune si se hotaraste sa-l lecuiasca de ea: „slabiciunea” de femei, ba chiar mai rau, „de o singura femeie” → Samadaul se va insela, fiindca nu-i intuieste orgoliul nemasurat, orgoliul „nebun al individualitatii” ( Magdalena Popescu, „Slavici”);

                           - autocaracterizare : „Ei ! ce sa-mi fac ? isi zise Ghita in cele din urma. Asa m-a lasat Dumnezeu ! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea !? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are o cocoasa in spinare”;

              indirecta : prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin comentariul naratorial, prin mediul in care traieste, prin monolog interior.     

                                                                             

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1327
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved