Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


PORTRETUL EPOCII

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Desteapta-te ,romane de A. Muresanu - Analiza
ILARIE VORONCA ULISE
PATRU “CRAI” IN CAUTAREA IDENTITATII
Stereotipul germanului reflectat in limba romana
TUDOR ARGEZI – POET RELIGIOS
Romanul Mara de Ioan Slavici - rezumat
MODERNISMUL NARATIV
Tragicul si Tragedia
PRODUCTII DE NATURA DIDACTICA
Scrie un eseu in care sa evidentiezi particularitati de realizare a unui personaj dintr-un roman de tip obiectiv studiat

PORTRETUL EPOCII

Perioada dintre 1830 – 1860 e denumita cu termenul de „pasoptism”. Pasoptismul e o miscare ideologica si spiritul generatiei de luptatori progresisti ai revolutiei din 1848 in Tarile Romane (Mihail Kogalniceanu, I.H. Radulescu, N. Balcescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, A. Russo, G. Baritiu etc.). Este o perioada in care se deschid drumuri in orice domeniu; aceasta perioada determina inceputul modernitatii noastre culturale.



Perioada pasoptista este o epoca de afirmare a literaturii nationale, in preajma Revolutiei de la 1848. Perioada se caracterizeaza printr-o orientare culturala si literara cu trasaturi specifice epocii de avand revolutionar, de emancipare sociala si nationala, de militare pentru realizarea Unirii. Pasoptismul a orientat literatura spre calea apropierii de popor, de istorie; a ajutat-o sa scape de mimetism si astfel sa devina creatoare.

Pasoptismul literar este pregatit, incepand cu anul 1840, prin momentul cultural „Dacia literara”, care milita pentru unitatea nationala, posibila prin unificarea culturala. Meritul generatiei de la 1848 este de a fi descoperit si valorificat in opere originale o mare parte din sursele scrise sau orale, constituind traditia spirituala a poporului roman.

Cultura se dezvolta foarte mult dupa 1821 – 1829. Cutura trecutului va fi pusa in discutie din perspectiva modernizarii ,adica din cea a acordulu cuu evolutia literaturii europene.Invatamantul se modernizeaza (se infiinteaza universitati: la Iasi in 1860 si la Bucuresti in 1864). Teatrul se dezvolta, ajungand sa biruie concurenta trupelor straine. De asemenea, se dezvolta artele si stiintele.Teatrul era socotit un mijloc eficient de promovare a valorilor pozitive de conduita si moralitate ,de perfectionare a limbii.avantul teatrului se explica prin ivirea unor iubitori ai scenei  care isi profesionalizeaza activitatea ,lucrand in acest timp ca actori dramatici ,conducatori de trupa si regizori.

Voind sa ii castige pe spectatori ,conducatorii de trupe au fost tentqti sa faca concesii gustului prost ,ajungand chiar sa suprasolicite.Preluand la 1840 directia Teatrului National din Iasi ,M.Kogalniceanu ,V.Alecsandri si C.Negruzzi pornesc cu intentia hotarata de a face arta.Ei se preocupa de alegerea pieselor ,de jocul actorilor.La sfarsitul deceniului al 5lea ,teatrul romanesc iesea biruitor din rivalitatea cu trupele straine,el dispunea in Moldova si Muntenia de un repertoriu national ,in care„Chiritele”lui Alecsandri, „Baba Harca” lui Matei Millo, „Muza de la Burdujani” a lui Negruzzi,constituiau succese sigure.In Ardeal situatia era alta ,tetrul manifestat doar la nivelul scolar.

Literatura pasoptista va fi creata in spiritul esteticii romantice,adica in spiritul curentului literar dominant in Europa romantismului.Literatura romana cunoaste o dezvoltare mai ampla datorita gazetelor intemeiate in Muntenia si Moldova si apoi in Transilvania. Ele au fost infiintate cu scopul de a informa social si publicul; prin suplimentele lor ele au devenit principala forma de manifestare a literaturii.

Aparitia gramaticii lui I.Healiade Radulescu a constituit un act de o importanta fundamentala pentru dezvoltarea ulterioara a scrisului romanesc.„Gramatica romanesca” scrisa in 1828 elimina ezitarile si artificialitatea terminologiei din lucrarile precedente,precizand notiuni in cea mai mare parte a lor ramase valabile pana astazi;utilizeaza argumente dintre cele mai pertinente in promovarea ortografiei fonetice;clarifica actiunea de introducere necesara a neologismelor in limba noastra,sugerand imprumuturi din limba latina si din celelalte limbi romanice,cu conditia adaptarii lor la specificul limbii noastre;afirma latinitatea limbii si poporului roman,dar este impotriva eliminarii abuzive a cuvintelor provenite din alte limbi.

Schimbarile de scrisori dintre Heliade,Negruzzi si Asachi privind coordonarea eforturilor intreprinse in ambele principate in directia modernizarii si unificarii culturii,desele sale interventii,uneori patrunse de subiectivitatea autorului,impotriva abaterilor de la logica limbii si de la sarcinile prezente si de perspectiva ale literaturii noastre,promptitudinea cu care saluta aparitia poemului lui Negruzzi „Aprodul Purice”,din care retine valoarea lui patriotica ,caldura cu care intampina aparitia „Daciei literare” confirma reputatia de care s-a bucurat Heliade printre contemporani.

Fara indoiala ,perioada cuprinsa intre aparitia „Gramaticii romanesti”1828 si anul 1840 poate fi denumita „momentul”I.Heliade Radulescu in istoria limbii romane literare.Cele mai importante idei privitoare la unificarea si la modernizarea limbii noastre literare nu sunt cuprinse in gramatica sa,ci in corespondenta purtata de Costache Negruzzi,G.Baritiu.Poenaru publicata in „Muzeul national” sau „Curierul romanesc” precum si in alte lucrari publicate pana la 1840.

In iunie 1829 a aparut, la Iasi, initiata de Gheorghe Asachi, „Albina Romaneasca”, cu suplimentul literar „Alauta romaneasca”, avand ca redactor pe Mihail Kogalniceanu. La aceste doua publicatii au colaborat: Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Al. Donici, Iancu Vacarescu, C. Stamati, Al. Hrisoverghi, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac.Revista aparuta intre 1 iunie 1829 si 9 ianuarie 1850 avea un program aproape identic cu cel al publicatiei lui Heliade.

„Gazeta ,scria Asachi,va cuprinde politicesti si interesante novitale din toate tarile lumei, buletine de la teatrul razboiului,culegeri istorice,literare,morale,filologice,acele despre folositoare aflari,si mai ales adesea se vor impartasi din vrednici scriitori povatuiti despre economia campului,despre care pentru toate timpurile anului se insemna regule dupa sistema practicita in tarile politicite,atat despre mai buna lucrare a pamantului a pometelor,a viilor,a stupilor,a viermilor,de matase,a velnitelor…Prenumeratul ce-si va pastra sirul intreg al acestor gazete va avea in casa lui un hronograf deplin de intamplari in mijlocul carora insul viaza si carile in adevar intrec pe multe epohe.”

Tot in 1829, Heliade Radulescu scosese la Bucuresti, „Curierul romanesc”, caruia, de asemenea, i-a adaugat in 1837, un supliment literar intitulat (bizar si comic), „Curier de ambe sexe”. La aceste publicatii au colaborat si Grigore Alexandrescu, Bolintineanu, C. Negruzzi, Asachi, Alecsandri, Iancu Vacarescu, Al. Donici.

Heliade scoate de asemenea „Gazeta Teatrului National”1835-1836 ,,Muzeul national”si „Curier de ambe-sexe”.„Curier de ambe-sexe” e o revista de tip magazin ,continand numeroase traduceri,continua programul iluminist al „Curierului romanesc”.

In „Curierul romanesc” vor debuta Iancu Vacarescu-„Plecarea”,V.Carlova-„Pastorul intristat”,G.Alexandrescu-„Miezul noptii”.Tot aici I,H,Radulescu a publicat numeroase poezii,articole de critica literara,prelucrari de texte din literatura franceza si a acordat mare atentie traducerilor.

In 1837, dupa aproape un deceniu, Gheorghe Baritiu infiinteaza, la Brasov, „Foaie pentru minte, inima si literatura”, carora le-au servit drept model „Curierul romanesc” si „Albina Romaneasca”. Aici s-au tiparit numeroase traduceri, iar ideologia luminista, democratica, nu neglija deloc interesele nationale romanesti din Ardeal. Intre colaboratori s-au numarat: Heliade Radulescu, C. Nrgruzzi, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Vasile Alecsandri.

Mai scoate si „Gazeta Transilvaniei” avand un caracter predominant plitic .Foile lui Bartiu abordeaza in lungul mai multor dcenii probleme vitale pentru viata politica si intlectuala a romanilor ardeleni.

Tot in aceasta perioada mai apare si revista „Romania”,primul cotidian din tara noastra sub redactia lui Florian Aaron ,G.Hill si a tipografului Valbaum;Povattuitorul sanatatei si a economiei editat de Scarlet Varnav-1844-1845,Invatatorul satului 1843-1848 continuat de Foaia satului revista destinata taranimii,candusa de Petrache Poenaru si incredintata mai apoi lui N.Balcescu.

Toate idealurile acestor periodice au trecut in gazetele initiate, apoi, la Iasi, de Mihail Kogalniceanu si de prietenii lui: „Dacia literara” in 1840 si „Propasirea” in 1844. Gazetele pun in lumina ideologia unei generatii cu trasaturi specifice, care s-au impus politic prin revolutiile din 1848. La „Dacia literara” si la „Propasirea”, unde s-a militat pentru o literatura romaneasca originala si unde s-a pus pret, in spirit romantic, pe folclorul romanesc, au colaborat Costache Negruzzi, Gheorghe Asachi, Iancu Vacarescu, C. Stamati, Al. Donici, Heliade Radulescu, Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Ion Ghica, N. Balcescu, Cezar Boliac si Mihail Kogalniceanu.



„Propasirea” nu s-a limitat la literatura, a fost cea dintai publicatie cu profil enciclopedic din Moldova, reflectand preocupari artistice, istorice, lingvistice etc. Ea a continuat, ca si revista „Arhiva romaneasca”, drumul deschis de revista „Dacia literara”, fiind suspendata dupa patruzeci si doua de numere.

„Dacia literara” are rol in orientarea literaturii nationale in epoca. Revista a aparut in trei numere, dintre care primul continea articolul – program numit „Introductie”.In Dacia literara Kogalniceanu aducea un omagiu initiatorilor presei romanesti in primul rand lui Asachi si isi afirma vointa de a le continua opera.Desi dispare dupa foarte putin timp,programul ezpus in Introductie a avut o semnificatie ce trece cele cateva numere ale revistei ,inaugurand o noua baza a literaturii romane.

La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si nationale, Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior. Revista se adreseaza tuturor scriitorilor romani pentru a publica scrieri originale.

Cele patru puncte ale articolului – program, Introductie, sunt: intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic; afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane; combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre; promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica. Ideile expuse in articolul – program si promovate de revista se reflecta in literatura romana de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Prin precizarea surselor de inspiratie in ultimul punct al articolului, dar si prin diversele trimiteri spre trasaturile romantismului (aspiratia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imbogatirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar[1] al romantismului romanesc.

Majoritatea operelor reprezentative ale pasoptismului-cu exceptia dramaturgiei-apare in paginile revistelor Dacia literara,Propasirea,Romania literara.Intalnim aici pe Gr.Alexandrescu cu Anul 1840-in Dacia literara si fragmente din Memorialul de calatorie la manastirile oltene in Propasirea,pe C.Negruzzi cu Alexandru Lapusneanul si un eseu despre Cantecele populare ale Moldoviei-in Dacia literara,cu Toderica si scrisori despre limba-in Propasirea cu Istoria unei placinte si Un protest de la 1826-in Romania literara,pe Balcescu cu lucrarea de debut Puterea armata si cu Razvan Voda-in Romania literara,pe M.Kogalniceanu cu faimosul Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie nationala in Academia Mihaileana si nuvela Trii zile din istoria Moldaviei in Propasirea si altele.

Tot in Dacia literara apare prima bucata in limba romana a lui V.Alezandri Buchetiera de la Florenta.Propasirea da din opera aceluiasi o serie de Doine,O preumblare prin munti,Istoria unui galben si a unei parale,si doua cronici literare despre traducerea lui Antioh Cantemir efectuata de Donici si Negruzzi si despre Stantele epice ale lui Aristia.

La Propasirea Alecu Russo publica cele mai importante opere ale sale-Aintiri,Cugetari,Cantarea Romaniei.Si D.Bolintineanu e prezent cu versuri ,intre care O noapte la morminte iar la Romania literara cu unul dintre primele romane romanesti-Manoil.

In spiritul Daciei literare au activat in epoca si alte publicatii-Arhiva romaneasca,Magazin istoric pentru dacia,Zimbrul,Concordia,Dambovita,Nationalul,Steaua Dunarii;au existat si reviste care au ilustrat temele ezilului-Romania viitoare,Junimea romana,Republica romaneasca.

Un rol important in promovarea literaturii nationale l-au jucat si calendarele.Kogalniceanu editeaza Calendar pentru poporul romanesc cu o parte cultural stiintifica,intitulata Almanah de invatatura si petrece.Din 1847 editarea calendarelor o preia Asachi.Va aparea postum si Calendarul pe 1870 sub ingrijirea fiului sau.In Tarile Romane merita mentionate Calendarele publicate de C.A.Rosetti.

Cei care s-au nascut intre 1810 – 1820 au fost denumiti in istoriografia romaneasca prin termenul de „pasoptisti”. Sunt deopotriva scriitori, istorici, filozofi, savanti si oameni politici. Operele lor continua traditia Scolii ardelene care, prin carturari cu dragoste de neam si limba, au stimulat dragostea pentru invatatura, dorind educarea si luminarea prin cultura a tuturor romanilor.

In aceasta perioada o noua mentalitate isi punea amprenta in toate domeniile. Inca din copilarie, pasoptistii sunt invatati sa lupte impotriva regimurilor absolutiste si sa recepteze ideile de nationalitate.

Ca pima generatie romantica si prima generatie a literaturii noastre moderne ,scriitorii pasoptisti au creat o literatura noua fata de epocile anterioare.De aceea au fost cunoscuti ca novatori.

Ca si in perioada luminismului (Scoala Ardeleana), pasoptistii incep sa invete cu dascali francezi. Copilaria si adolescenta lor e marcata de Tudor Vladimirescu, luptator pentru drepturile poporului inrobit, dar si erou al demnitatii nationale. Cartile care-i ajuta in formare sunt bucoavnele in chirilica, „Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia”, a lui Petru Maior, traduceri si calendare.

Pasoptistii doreau sa faca dreptate taranului si sa constituie o republica burgheza pe baza principiilor de libertate si egalitate consfintite prin declaratia drepturilor omului. Pasoptismul postuleaza unitatea laturii sociale si nationale a miscarii de eliberare.




Pasoptistii aveau cunostinte filologice serioase, dar si putere de munca. Scriitorii pasoptisti au cultivat teme si motive romantice, au ales istoria ca sursa de inspiratie pentru o lirica a patriotismului ardent si natura – coordonata a sufletului romanesc, au valorificat literatura populara si mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creatie, aspiratia spre absolut, spiritul rebel si contestatar, sunt cateva trasaturi ale scriitorilor pasoptisti.

Scriitorii pasoptisti fac multe traduceri. Se traduce din domeniul economiei politice, stiinta care atrage spiritele: „Tratat de economie politica” de Jean Baptiste (trad. Ianache Dragos, Iasi, 1847), „Economia politica sau principele stiintei avutiilor” de Iosif Droz (trad. C. Balcescu) etc. In Ardeal, „Gazeta de Transilvania” da in cursul anului 1845 o serie de foiletoane din economia politica a lui H. Jouffroy. „Manualul de invatatura mutuala” de Loran si Lamotte a fost tradus de I. Brezoianu in 1845, incununand un sfert de veac de raspandire a sistemului monitorial in Romania; mai amintesc: „Icoana cresterii rele cu mijloace de a o face si mai rea” de Andrei Muresan (preluare dupa Kr. F. Salzman si Karol Han); „Manualul de metodica si pedagog pentru profesorii scolilor primare” de A. Velini.

Limba literara a facut un pas inainte in directia fixarii normei suprsdialectale si a unificarii ortografice.Pasoptisti grupati in jurul lui Kogalniceanu si Alexandri au dat lovituri nimicitoare latinismului,fie ridiculizandu-l in opere –Muza de la Burdujani de Costache Negruzii,Rusaliile in satul lui Cremene de Vasile Alexandri etc.

Scriitori ca,Alecsandri,Russo,Kogalniceanu,Balcescu si altii au oferit in operele lor modelul unei limbi flexibile si armonioase improspatata la izvorul viu al vorbirii populare ,al cronicarilor si vechilor carti bisericesti.

Ei au modernizat limba prin eliminarea incarcaturii de elemente lexicale greco-turcesti, prin generalizarea neologismului romanic si abandonarea formelor acuzat dialectale.Au dat frazei ritm si flexibilitate.

S-au compus o serie de opere-studiile istorice si Romanii sub Mihai Voievod Viteazul de N.Balcescu,epistolele fabulele si elegiile lui Gr.Alezandrescu,Alexandru Lapusneanul si Negru pe alb de C.Negruzzi,legendele istorice si romanele lui Bolintineanul;incercarile literare ,notele critice si publicatiile istorice ale lui Kogalniceanu,s.a.m.d.Toate aceste scrieri exprima o treapta istorica in evolutia literaturii romane,reflecta puterea de creatie unui neam renascut la lumina.

Transformarile politice, sociale si morale si mentalitatea de la inceputul secolului al XIX-lea duc la descoperirea romantismului. Romantismul se afirma ca o reactie fata de clasicism. El exprima atitudinea estetica caracterizata prin relevarea aspectelor concrete, istorice – opuse tipurilor eterne si abstracte ale clasicismului. Romantismul se constituie ca miscare artistica la sfarsitul secolului al XVIII-lea in Anglia si in germania, iar in secolul al XIX-lea in Franta.

In literatura romana, romantismul a patruns prin filiera franceza, odata cu scriitorii generatiei pasoptiste, chiar daca in amestec cu unele influente de factura clasica. Romanticii militeaza pentru primatul spontaneitatii, al sensibilitatii si al originalitatii, isi doresc sa evadeze din realitate in lumea visului, sunt fascinati de mister si de straniu, de mituri, cultiva culoarea locala, evoca evenimente ale istoriei nationale si considera folclorul o sursa importanta de inspiratie.

Romantismul se manifesta in perioada pasoptista prin creatia lui Grigore Alexandrescu, autor al meditatiilor pe teme istorice: „Umbra lui Mircea”, „La Cozia” etc.; Ion Heliade – Radulescu, autor al baladei „Zburatorul”; Costache Negruzzi, creatorul nuvelei istorice, „Alexandru Lapusneanul” si sentimentale, „Zoe”; „O alergare pe cai”; B.P. Hasdeu, autor al dramei istorice „Razvan si Vidra”; Vasile Alecsandri, autorul dramei „Despot – voda”, Dimitrie Bolintineanu, Gh. Asachi, Alexu Russo.

Principalul scriitor romantic al Moldovei, in deceniul al patrulea, e Costache Negruzzi (1808 – 1868). Este un deschizator de drumuri. Traducator din clasici, dar si din romantici, el ramane in creatia originala un „clasic al romantismului”[2].

Costache Negruzzi, care-si italienizeaza numele dupa moda timpului, este cu aproximativ zece ani mai in varsta decat ceilalti pasoptisti moldoveni cu care si-a solidarizat actiunile literare si culturale: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo.

Se deosebeste de acestia prin felul in care si-a facut studiile, luand lectii de limba greaca de la dascalul Chiriac si de limba si literatura franceza de la emigrantul polonez Brancovitz, spre a invata apoi singur a citi romaneste dupa „Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia”, de Petru Maior, descoperita in biblioteca parinteasca.

In 1872, la patru ani dupa moartea scriitorului, Vasile Alecsandri sublinia in prefata editiei intitulate „Scrierile lui Constantin Negruzzi”, meritul sau de deschizator de drumuri intr-o epoca de relativa saracie literara.

Opera literara a lui Negruzzi a fost selectata de autorul insusi in cadrul volumului din 1857, impartit in patru cicluri: „Amintiri de junete”, „Fragmente istorice”, „Neghina si palamida” (titlu ironic, dar exprimand aproape adevarul, caci aici sunt incluse poeziile si teatrul) si „Negru pe alb – Scrisori de la un prieten”, prin care inaugureaza cu stralucire specia.

Triumful literar al lui Costache Negruzzi se produce in 1840, cand publica marea nuvela „Alexandru Lapusneanul”, in primul numar al „Daciei literare”. Tot in „Dacia literara” Negruzzi publica „Scene pitoresti din obiceiurile Moldaviei”, „Cantece populare a Moldaviei”, nuvela „O alergare de cai” si „Floarea florarita romanca”.

Tot in 1840, impreuna cu Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, scoate revista „Propasirea”, cu titlul impus de cenzura, „Foaie stiintifica si literara”. El a colaborat si la alte reviste ca: „Albina romaneasca” (1829); „Curierul romanesc” (1829); „Foaie pentru minte, inima si literatura”.

A fost preocupat si de problemele limbii intr-un numar de patru scrisori intitulate „Critica”, pe temeiul cunoasterii limbii vorbite, a textelor vechi. In cele patru scrisori el ataca vehement pe toti stricatorii de limba ,pedantii arhaizanzi,puristi si latinizanti,creatori ai unei limbi artificiale. El a contribuit la intemeierea literaturii romane moderne. A ilustrat concret prin creatia lui artistica modul just de imbogatire a limbii literare, a deschis, odata cu alti scriitori ai vremii, largi perspective de folosire artistica a limbii vechi si a limbii populare. Ca artist,intelege necesitatea estetica a provincialismelor si a arhaismelor in fraza,dar ca om modern sprijina introducerea neologismelor,respectand spiritul limbii romane.



Costache Negruzzi a renuntat, mai devreme decat oricare scriitor moldovean, la unele forme arhaice sau regionale si s-a alaturat tendintei de a fixa reguli gramaticale care sa stea la temelia unui sistem logic, stabil, al limbii literare;el a simplificat ortografia,a redus alfabetul chirilic la semne reprezentand sunete,preconizand astfel o scriere fonetica.

Ideile lui in domeniul limbii se gasesc in special in corespondenta lui cu Mircea Eliade. Inca din prima scrisoare catre Eliade, Negruzzi il felicita ca a exclus din limba pe „ot, i, xi, ipsilon si ftita”. Negruzzi nu admitea pe „j”, „gea”, decat pentru cuvintele de origine slavona (jale, jaratec, cojoc etc.).

Limba lui Negruzzi in primele incercari literare, „Zabavile mele din Basarabia in anii 1821, 1822, 1823 la satul Tarauti in raiaua Hotinu”, sau chiar in Memnon, este o limba moldoveneasca, cu particularitatile ei de vocabular si cu fonetismul dialectal. Se mai gasesc inca forme moldovenesti, ca de exemplu: „multamire” in loc de „multumirea”; „ii” in loc de „este”; „acestii” in loc de „acestei” etc.

In nuvelele din „Dacia literara” mai gasim forme moldovenesti, ca: „arsa”, „aflasa”, „avusesa”; „taiesa” etc., carora le da o infatisare munteneasca si, deci, literara in editia „Pacatelor tineretii” din 1857. Sub raportul lexical, ca si sub raportul sintactic, limba lui Negruzzi ramane inca o limba moldoveneasca.

Dar, cand Saulescu l-a atacat in „Albina romaneasca” din 1839, invinuindu-l ca a uitat ca e moldovean, ca trebuie sa scrie in limba provinciei sale, cu particularitatile ei regionale si sa se alature scriitorilor care isi modifica vorba pentru a se apropia de limba scrisa la Bucuresti, Negruzzi respinge acuzarea, sustinand ca scriitorul are datoria sa contribuie la cultivarea limbii literare, la unificarea ei.

S-a aratat rezervat fata de miscarea revolutionara de la 1848, neparticiparea aducandu-i chiar o avansare administrativa, ca director al vistieriei. Nu a participat la revolutia de la 1848 pentru ca nu era „luptator, ci artist”[3]. Insa nu era impotriva Unirii, astepta unirea fara sa participe la ea.

Ca om politic,desi rolul lui nu a fost insemnat ,amintim ca,fiind sub dmnia lui Sturza-voda el a fost exilat de doua ori la mosia sa Trifesti de pe malul Prutului,pentru crima neiertata ca avea idei liberale si facea opozitie guvernului.Insa si diversele posturi pe care le-a ocupat de la simplu diac de vistierie,post in care intrau intai feciorii de boieri pe atunci, pana la postul de ministru de finante si cariera politica erau contrare gustului si tendintele sale literare.

Negruzzi era un conservator sincer; credea in existenta mai multor clase sociale; dorea ca, cultura sa fie raspandita. El era pentru difuziunea elementelor de cultura strict necesare; era impotriva invatamantului superior, idealist.

A fost preocupat de soarta taranilor. L-a preocupat mai mult starea lor morala; sprijinit de guvernul liberal al lui Grigore Ghica, el a redactat aproape singur, timp de un an (1853), o revista pentru tarani, numita „Saptamana”, „foaie sateasca”, in care ii indemna la munca, la cinste. Negruzzi vroia ca taranul sa fie instarit, harnic, nu lenes si sarac.

Paginile din Saptamana amintesc problemele,tonul si solutiile naive preconizate in epoca anterioara,cu buna credinta,de Gh.Asachi si de colaboratorii sai.Aceasta politica rurala,de culturalizare prin sfaturi pentru imbunatatirea lucrarii pamantului,prin predici,prin unele evocari de istorie nationala,nu corespundea atmosferei inasprite de dupa revolutie.

Insasi ideea de baza ca taranii nostrii traiesc in mizerie din cauza lenei si a betiei,afirmatie reluata de el in polemica purtata cu democratul revolutionar Ion Ionescu de la Brad,prin scrisori publicate in Tribuna romana,ii defineste atitudinea.Din articolele publicate in Saptamana Negruzzi nu reia decat Omul de tara si Proorietate pagubitoare-Scrisorile XXIV si XXV.

Costache Negruzzi era un iubitor de liniste, a avut o viata echilibrata, urcand incet treptele ierarhiei administrative pana la cele mai de sus, ducand o viata tihnita la conacul sau din Trifestii, in lungi discutii amuzante cu invechitul sau vecin Bogonos, dar mai ales in casa din Iasi, unde avea un mic parc. A ocupat felurite functii publice, printre care si la primaria Iasilor.

Negruzii era un gastronom,un amator de bucatarie fina.Impreuna cu M.Kogalniceanu,publicase in 1841 200 retete cercate pentru bucate si alte treburi gospodarasti.Ii placea mult si vanatoarea.Folosind ezperienta proprie si unele carti franceze ,traditia literara latina si italiana,incepuse in 1844 un manual de vanatoare numit Vanatorul bun sau mesterul de a nu-ti fi urat.Manualul dezvaluie un cunoscator al literaturii cinegetice,insa folosita cu discretia unui om de duh.Negruzzi era temperamental,un spirit critic ,observator capabil sa dea un inteles larg intaplarilor si amanuntlor surprinse la oameni si in moravurile vremii.El dar si Kogalniceanu,Alecsandri,Russo si ceilalti au contribuit in epoca la cristalizarea ideii de originalitate nationala si la conceptului de specific national.



[1] Manifest literar – text cu valoare de document pentru inceputul unei miscari literare/a unui curent literar, prin care se afirma o noua conceptie literara, fata de miscarea anterioara.

[2] Alexandru Piru, Costache Negruzzi, Editura Tineretului, Bucuresti, 1966, p.129.

[3] Eugen Lovinescu, Opere, vol.III, Studiu introductiv si note de Alexandru George, Editura Minerva, Bucuresti, 1984, p.224.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 660
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site