Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Plumb de George Bacovia - poezie simbolista

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Generatia pasoptista
De veghe in lanul de secara - De J. D. Salinger ~ Rezumat
Povestea Luceafarului - Eminescu, poetul-om, torturat de iubire, fascinat de frumusetea feminina ce purta un nume: Veronica Micle
Primavara - compunere
Luceafarul - Tablourile poeziei
Mormetii de Marin Preda
SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI,DESPRE PERSPECTIVA NARATIVA DINTR-UN TEXT NARATIV STUDIAT, APARTINAND PERIOADEI INTERBELICE
LIMBA SARDÃ
ROMANUL ISTORIC - MIHAIL SADOVEANU - CREANGA DE AUR
Prezinta tipurile de personaje dintr-un basm cult studiat

TERMENI importanti pentru acest document

: ambiguitatea in poezia plumb : ce etapa a simbolismului reprezinta bacovia cu poezia sa : starea eului liric in poezia plumb : plumb george bacovia ce sentiment transmite poezia :

                             Plumb

                                                                             De  George Bacovia

- poezie simbolista –

Curent literar aparut in Franta, simbolismul promoveaza necesitatea unei innoiri a poeziei fata de retorica romantica si fata de impersonalitatea poeziei parnasiene. Este exprimata astfel, dorinta de a impune in poezie sensibilitatea si visul, muzicalitatea ce se evidentiaza nu numai prin repetitiile cuvintelor, ci si prin accentuarea unor sunete.

Poezia simbolista este dominata de ambiguitate, de nostalgie, de melancolie, incearca sa exprime inefabilul, asa cum propunea poetul francez A. Rimbaud. Se urmareste stabilirea unor corespondente intime intre eul liric si lumea exterioara, precum si posibilitatea de a da versurilor mai multe interpretari.

Simbolistii considera ca nimic nu trebuie explicat in poezie, ci doar sugerat. De asemenea, ei pledeaza pentru introducerea culorilor in poezie, dar sub forma nuantelor pentru a pastra idea de impresie. Elementul cheie al acestei poezii devine simbolul, cu rolul de a sugera, iar el trebuie sa fie autentic si spontan, o asociere spontana intre senzatie, emotie si imagine sensibila.

Poetul simbolist gandeste in simboluri si traduce in imagini, in mod direct, o anumita stare lirica, fara a implica ratiunea. Se pune accentul pe imaginatie, pe idealism si pe orientarea asupra lumii interioare, care devine mult mai interesanta decat exteriorul. Sunt preferate anumite teme si motive, precum iubirea, reveria, natura, moartea, singuratatea, melancolia, culoarea, muzica.

In literatura romana, simbolismul cunoaste patru momente importante.

Prima etapa este cea a experintelor, cand Alexandru Macedonski teoretizeaza in revista “Literatorul” principiile acestui curent literar: “Poezia viitorului va fi numai muzica si imagine”. Cel de-al doilea moment ii are in prim-plan pe poetii Iuliu Cezar Savescu, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, care inclina catre latura plastica a culorilor si scriu un tip de poezie melancolico-muzicala. O alta etapa este reprezentaa de Ion Minulescu, cu poeziile sale exotice, pline de vitalitate si de melancolie, ce propun sentimente vagi, iar pentru ultimul moment al simbolismului romanesc este reprezentativ poetul George Bacovia.

Volumele sale de versuri (“Plumb”, “Scantei galbene”, “Cu voi”) ilustreaza propria conceptie despre poezie, preferinta acestuia pentru simbolurile culorilor, pentru motivele muzicale, pentru singuratate, melancolie, spleen.

Poezia simbolista Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in 1916, definindu-l in totalitate. Dintre poeziile primului volum, “Plumb” ilustreaza caracteristicile simbolismului, prin utilizarea simbolurilor, prin tehnica repetitiilor, prin simbolismul culorilor si dramatismul trairilor eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondenta ce se stabileste intre materie si spirit. Textul nu cuprinde nici un termen explicit al angoasei, totul putand fi dedus din descrierea cadrului.

Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaza apasarea, angoasa, greutatea sufocanta, cenusiul exis­tential, universul monoton, inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire.

Tema textului este conditia poetului care nu se poate adapta unei societati meschine, artificiale, limitate, lipsite de aspiratii. De fapt, el isi proiecteaza asupra universului exterior trairile, foloseste cadrul ca pretext pentru comunicarea angoaselor. Din aceasta perspectiva, titlul este sugestiv: „Plumb” trimite la spatiul inchis, apasator, la existenta mohorata, lipsita de posibilitatea inaltarii, a idealului.

In ceea ce priveste structura, poezia este alcatuita din doua catrene, care se remarca prin simetrie, prin posibilitatea delimitarii unor secvente poetice. Astfel, textul este construit pe baza termenului “plumb”, repetat in sase din cele opt versuri, iar cele doua strofe pot fi intelese ca doua secvente poetice, corespunzatoare celor doua planuri ale realitatii: prima strofa reprezinta realitatea exterioara, cu toate elementele ei (cimitirul, cavoul), iar strofa a doua are in vedere realitatea interioara, prin trimiterea la motivul iubirii.

Mesajul poeziei se organizeaza in jurul unor simboluri: “cavoul “ si “amorul” , ce surprind asadar cadrul spatial apasator, in care eul poetic se simte claustrat, izolat. Elementul temporal nu apare, dar descrierile transmit sugestia nocturnului: “Dormeau adanc sicriele de plumb”.

Elementele decorului din “Plumb” (sicriele, florile, coroanele) sunt toate accesorii funerare ieftine, tipice pentru societatea mediocra asa cum sugereaza si metaforele “flori de plumb”, “coroane de plumb”. De asemenea, sentimentul de angoasa este accentuat si de imaginile vizuale structurate in jurul culorii gri, care transmite sugestia unui univers cenusiu. Se stie ca poetul are o perceptie deosebita a culorilor in poezie: “Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare”. Simbolul culorilor devine asadar un mijloc sugestiv pentru realizarea corespondentelor dintre trairile sufletesti si decorul exterior. Culorile nu mai alcatuiesc in poeziile bacoviene un miraj optic, ci functioneaza ca niste semnale psihologice ale sufletului eului liric, traumatizat de o realitate brutala.

Dintre motivele tipic simboliste, in poezie apar somnul si singuratatea. Somnul, prin ruperea de lumea reala, diurna atrage din nou sugestia mortii: “Dormea intors amorul meu de plumb”. Este o moarte simbolica, afectiva, iar epitetul “intors” exprima misterul, facand in acelasi timp referinta la o credinta populara autohtona conform careia mortii se intorc cu fata catre apus.

Strofa I surprinde elemente ale cadrului spatial inchis, apasator, sufocant, in care eul poetic se simte claustrat: un cavou, simbolizand universul interior, si in care mediul inconjurator a capatat greutatea apa­satoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt: „sicriele de plumb', „vestmantul funerar', „flori de plumb', „coroanele de plumb', artificii funerare de duzina, tipice pentru mica burghezie de provincie, Repetarea epitetului „de plumb' are multiple sugestii (cromatica, fizica - de apasare), insistand asupra exis­tentei .mohorate, anoste, lipsita de transcendenta sau de posibilitatea inaltarii. Lumea obiectuala, in mani­festarile ei de gingasie si frumusete - florile, este mar­cata de impietrire. Vantul este singurul element care sugereaza miscarea, insa produce efecte reci, ale | mortii: „Si scartaiau coroanele de plumb'.

Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului.

Stofa a II-a debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de disparitia/ moartea afectivitatii: „Dormea intors amorul meu de plumb'. Cuvantul „intors' constituie misterul poeziei. Este vorba probabil, cum va spune Blaga, de intoarcerea mortului cu fata spre apus. Eul liric isi priveste sentimentul ca un spectator, „Aripile de plumb' presupun un zbor in jos, caderea surda si grea, moartea. incercarea de salvare este iluzorie: „Si-am inceput sa-l strig.'

Elementele naturii primordiale sunt, in poezie, frigul si vantul, care produc disolutia materiei.

Starea de solitudine a eului liric este sugerata de repetarea sintagmei „stam singur', care alaturi de celelalte simboluri accentueaza senzatia de pustietate sufleteasca.

Instrainarea, impietrirea, izolarea, solitudinea, privirea in sine ca intr-un strain, se circumscriu es­teticii simboliste.

De aesemenea, eul liric se dedubleaza, isi priveste trairile ca un spectator, dar solitudinea transmite senzatia de golire interioara: “Stam singur…”(“Plumb”). In singuratate, sufletul poetului devine trist, nelinistit, stare agravata si de realitatile deprimante ale existentei (noaptea, ploaia, melancolia), ceea ce genereaza acea stare ciudata, numita de simbolisti spleen. Poetul apeleaza la sinestezie, deci la transferul intre simturi: el isi vede amorul “dormind intors”.

La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala inchisa de cate doua consoane „grele', ceea ce sugereaza o inchidere a spatiului. in restul poeziei predomina vocalele o, i, u, dand sentimentul golului existential, al absentei, al vidului launtric. Sono­ritatile lugubre sunt obtinute prin aglomerarea consoa­nelor dure: b, p, m, n, s, s, t, t.

In ceea ce priveste prozodia, Plumb are o constructie riguroasa, care sugereaza prezenta mortii, prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe, iambul alternand cu amfibrahul.

La nivel morfologic, se remarca prezenta ver­belor, in marea lor majoritate statice. Timpul imperfect desemneaza trecutul nedeterminat, permanenta unei stari de angoasa: dormeau, stam, era, scartaiau, dormea, atarnau. Verbele statice la imperfect sunt asezate cu precadere la inceput de vers, iar acelor verbe carora nu le este atestata staticitatea in dictionar, li se reduce intensitatea miscarii. Cele doua verbe, la perfect compus - am inceput si, respectiv, la conjunctiv - sa strig, sugereaza disperarea poetului atunci cand con­stientizeaza ca universul inconjurator este cuprins de atmosfera sumbra a mortii.

Verbul a fi, impersonal, apare in doua versuri simetrice sintactic.

Versul al treilea din prima strofa se remarca prin elipsa verbului aficu sens existential: „Si flori de plumb si funerar vestmant, conturand imaginea sta­tica si sugerand o imagine impresionista. Adverbul „adanc' asezat langa verbul „dormeau' sugereaza somnul vesnic, moartea. Apropierea dintre somn si moarte este clasica, atat datorita nemiscarii pe care ambele stari o presupun, cat si faptului ca ambele constituie o rupere de lumea reala.

La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale, independente, coordo­nate prin juxtapunere sau copulativ. De asemenea, se remarca topica inversa, cu subiectul postpus: „Dormeau adanc sicriele de plumb'; „Dormea intors amorul.

Repetarea conjuctiei copulative „sf realizeaza suprapunerea de imagini pentru a reda aceeasi stare.

La nivel lexical, se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii: sicriu, cavou, funerar, coroana, mort. Repetarea acelorasi cuvinte are ca efect monotonia.

La nivel stilistic, se remarca prezenta simbolului central plumb, asociat metaforelor: „flori de plumb', „coroanele de plumb', „aripile de plumb' si expresivitatea epitetului din versul: „Dormea intors amorul meu de plumb'

Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor, zugravirea starilor sufletesti de angoasa, de spleen, poezia Plumb se inca­dreaza in estetica simbolista.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1340
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved