Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Subiecte rezolvate la romana bacalaureat

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Limba romana. Definitia genealogica
Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la o nuvela studiata (istorica, psihologica sau fantastica)
Liviu Rebreanu – „Ion” - comentariu
Ilustreaza conceptul operational neomodernism prin referire la un text liric studiat
Explica relatia realitate – fictiune, prin referire la un text narativ studiat
Caracterizeaza un personaj dintr-o drama studiata
SCRIE UN ESEU DE 2 – 3 PAGINI, DESPRE RELATIA DINTRE INCIPIT SI FINAL INTR-UN ROMAN STUDIAT, APARTINAND PERIOADEI POSTBELICE
PROGRAMA PENTRU EXAMENUL NATIONAL DE BACALAUREAT LIMBA SI LITERATURA ROMANA
Umorul si limbajul lui Creanga in “Amintiri din copilarie” si in “Povestea lui Harap-Alb”
Stereotipul germanului reflectat in limba romana

TERMENI importanti pentru acest document

: admiratia ca prim impuls in a imita pe cineva : prea multa indulgenta in scoala e un fel de inflatie de valori : text argumentativ despre admiratie ca prim impuls in a imita pe cineva : text argumentativ despre indulgenta in scoala :

Varianta 1

Subiectul I (40 de puncte)

(
Mihai Eminescu - 'Diamantul Nordului')

1. Expresii/locutiuni cu substantivul 'apa': a sti ca pe apa; a bate apa-n piua; a da apa la moara; a fi o apa si-un pamant; apa de ploaie; apa chioara; apa la plamani; a cara apa cu ciurul; a trece ca gasca prin apa; a-i lasa gura apa;

2. Sinonime: treiera = trec, vantura, calca; vapaie = flacara, lumina; muche = creasta, margine, pisc; brazde = unde, valuri;

3. Sens conotativ 'val' si 'umbra': Un val de bucurie l-a cuprins pe neasteptate. Isi alunga din minte umbra amintirilor urate. Am simtit deodata un val de emotie care m-a coplesit. Nu am nicio umbra de indoiala ca va promova examenul.

4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“pareau”, “pazeau”) denota o actiune incerta, de provizorat a imaginii naturii in momentul inserarii, cand “vapaia” lunii zugraveste imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprima actiunea fara a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante in poezie, transmit ideea eternizarii naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al inserarii, in antiteza cu efemeritatea omului, cu statutul sau de muritor.

5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul noptii;

6. Ca figura sintactica de constructie, inversiunea este o forma de dislocare bazata pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topica inversata: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei vapaie”. Inversiunea eminesciana are si rol prozodic in masura versurilor, precum si valoare artistica in muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are functie stilistica, desavarsind ambiguizarea sintactica a textului: “in vechea zidire”; “mareata comoara de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, in variante diverse, atat in grupul nominal cat si in grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stancelor muche pe cer zugraveste”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.);

7. Imaginarul poetic: 'In lac se oglinda castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treiera cerbii.'; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”.

8. Epitetul cromatic in inversiune 'negrele trestii' asezat in antiteza cu epitetul cromatic 'lebede albe' contureaza o imagine vizuala a lacului (motiv romantic eminescian). O alta figura de stil este metafora lunii - 'comoara aprinsa'-, exprima fascinatia poetului fata de astrul tutelar, ca simbol al vrajii pe care o exercita asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scanteie ca bruma” - comparatie, sugereaza imaginea ferestrelor luminate care stralucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteza la nivelul versului, realizata prin doua epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionanta a lacului luminat misterios de razele lunii.

9. Caracteristici romantice: Poezia 'Diamantul nordului' face parte din lirica romantica eminesciana intrucat este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se imbina cu cele auditive si motorii. Natura reuneste doua planuri - uman-terestru si universal-cosmic -, creand astfel un peisaj nocturn mirific. Motivele romantice sugerand elemente simbolice ale Cosmosului, luna si cerul, se imbina in mod armonios cu elementele terestre reprezentate de lac, lebede si castel.

*Imbinarea armonioasa a motivelor romantice telurice - lacul, umbra, stanca, 'vechea zidire', castelul- cu motivele romantice cosmice: luna, umbrele;

10. Prima strofa ilustreaza imaginea feerica a castelului care se rasfrange in lac, forma arhaica a verbului “se oglinda” accentuand plasmuirea de basm conturata in incipit. Imaginarul poetic profileaza un peisaj incantator, in care iarba inalta de pe malul lacului, pe care o “treiera” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinanta a apei, prin epitetul in inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifica ancestralitatea naturii in armonie desavarsita cu omul, prin comparatia metaforica “Perdelele-n geamuri scanteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprima actiunea fara a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglinda”, “treiera”, “scanteie” - permanentizeaza starea emotionala a eului liric, contemplarea extatica a naturii eterne.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre poezie: 'Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie.' (Octavian Goga, 'Precursorii')

Consider ca aceasta idee filozofica enuntata de Octavian Goga exprima adevarul artistic ce se ascunde in fiecare creatie lirica de mare valoare.

Este evident faptul ca o poezie, dincolo de frumusetea exterioara reprezentata prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, eufonia versurilor, transmite subtil diverse conceptii, sentimente, idei, stari, viziuni ale poetului. Rolul creatiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie sa emotioneze, sa impresioneze pe cel ce le citeste, avand o incarcatura emotionala, spirituala. De altfel, Titu Maiorescu afirma ca poezia trebuie sa indeplineasca doua 'conditiuni', una materiala si alta ideala, avand rolul sa 'destepte' imagini sensibile in fantezia cititorului.

In alta ordine de idei, poeziile devin creatii artistice in adevaratul sens al cuvantului cand, dupa ce au fost citite, staruiesc in mintea cititorului prin profunzimea, delicatetea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, asa cum sustine si Octavian Goga, adevarata poezie exista, in sensul spiritual, abia in momentul in care ii sunt patrunse tainele si intelesurile, reusind sa impresioneze mai mult decat niste versuri iscusit alese.

Creatia lirica de mare valoare intelectuala capata importanta prin mesajului inaltator, frumos si pur, el insusi ca idee sau sentiment, astfel ca adevarata arta este transmiterea unor ganduri de mare profunzime intr-o forma personala de catre fiecare poet in parte.

In concluzie, sustin ca insemnatatea unei creatii lirice este data de 'puterea' pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dainuire in gandurile sale.
Subiectul al II-lea (20 de puncte) - alta rezolvare

('Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie” (Octavian Goga, “Precursorii”)

Consider ca afirmatia lui Goga este foarte sugestiva in ceea ce priveste efectul pe care “adevaratele poezii” il au asupra cititorului.

In primul rand, rolul poeziei este acela de a emotiona, valenta sentimentala a acestei creatii artistice fiind transmisa in mod miraculos cititorului, care recepteaza afectiv nu numai starea eului liric, ci si substanta ideatica pe care acesta o comunica. O creatie lirica valoroasa prelungeste freamatul launtric si dupa ce a fost parcurs textul poetic, determinand cititorul sa mediteze asupra continutului ideatic, sa simta si dupa aceea emotia estetica.

In sustinerea acestei asertiuni, marturisesc impactul emotional pe care l-a avut asupra mea poezia lui Marin Sorescu, intitulata atat de sugestiv, “Echerul”, pe care am retinut-o fara sa-mi propun neaparat asta, ci mi s-a imprimat in minte si in suflet cu mare usurinta, aproape fara sa-mi dau seama.

In alta ordine de idei, nu orice fel de versuri devin memorabile sau impresioneaza cititorul, ci numai acelea care insufla stari emotionale si idei interesante, adica numai cele care creeaza o conexiune spirituala intre actantii comunicarii poetice.

In concluzie, doar “adevaratele poezii” starnesc reactii afective puternice si uneori neasteptate asupra cititorului, perceptii senzoriale care dureaza si dupa parcurgerea textului.]

Varianta 2

Subiectul I
(
Mihai Eminescu - 'Pierdut in suferinta')

1. Expresii/locutiuni cu verbul 'a trece': a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tacere; a trece in revista; a trece peste greutati; a trece clasa; a trece prin foc si sabie;

2. Punctele de suspensie indeamna la meditatie, sugerand totodata o puternica incarcatura emotionala a eului liric.

3. Sens conotativ: *Cand s-a uitat la mine, avea fulger in priviri. *In ochii ei inlacrimati sclipeau stele multicolore.

4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidentiaza nazuinta eului liric de a-si implini idealul poetic, stare care se perpetueaza la nesfarsit, fara sa se intrevada infaptuirea dorintei: “sa-ngaduie”, “s-auda”, “s-asculte”, “sa moara”.

5. Tema: conditia poetului in lume; motivul solitudinii;

6. Prezenta eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am inchinat”, “sa trec”;

7. Sentimentul dominant: tristete, pesimism, suferinta, scepticism, deprimare;

8. Primele patru versuri sunt strabatute de o tristete sfasietoare, de o stare pesimista a eului liric, exprimata prin lirism subiectiv si evidentiata chiar din incipit: “Pierdut in suferinta nimicniciei mele”. Seria comparatiilor din urmatoarele doua versuri reliefeaza conceptia filozofica potrivit careia in lume predomina raul, eul liric simtindu-se neinsemnat, confuz si nesigur, lipsit de aparare si stabilitate: “Ca frunza de pe apa, ca fulgerul in chaos”. Eul liric s-a inchinat cu evlavie “ca magul la soare si la stele” pentru a i se ingadui patrunderea in “vecinicul repaos”. Epitetul in inversiune “vecinicul repaos” are valente metaforice, sugerand moartea, ca singura cale spre eternitate.

9. Figura de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugereaza starea de solitudine a poetului intr-o societate meschina, care nu-i intelege aspiratiile spirituale; metafora “o boaba e de spuma” sugereaza efemeritatea poetului in lume;

10. Titlul 'Pierdut in suferinta' sugereaza chinul launtric, starea de deznadejde profunda a eului liric, provocate de sentimentul izolarii si solitudinii in lume, tristetea sfasietoare pentru conditia de muritor, pentru ca se simte condamnat la anonimat. Alcatuit dintr-un adjectiv metaforic -'pierdut'- semnifica faptul ca sinele poetic este coplesit de framantari launtrice, de 'suferinta', punctele de suspensie prelungind starea de tristete si de meditatie asupra conditiei artistului in lume.

Subiectul al II-lea
Scrisoare cu termeni dati: amurg, auriu, egrete, grinduri, paradis, salcii.


Draga Mihai,

Inca o data regret ca nu ai inclinatii pentru cel mai inteligent sport din cate exista, sahul, pentru ca ai fi avut astfel prilejul sa te bucuri impreuna cu mine de excursia oferita de organizatori pentru toti participantii la concursul international de sah de la Constanta. Nici nu banuiam ca Delta Dunarii este un adevarat paradis, unde stralucirea salciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emotionat nespus. Peisajul rezervatiei naturale este unic, mai ales in amurg, atunci cand lumina difuza plasmuieste o atmosfera misterioasa prin imaginile feerice de basm, care-ti dau impresia de “alta lume”, de ceva ireal. Tot acum am vazut pentru prima oara egrete, iar silueta lor eleganta mi-a produs o emotie cu totul aparte.
Ceea ce m-a facut sa fiu mandru ca traiesc pe aceste meleaguri a fost faptul ca toti concurentii veniti din alte tari au fost de-a dreptul incantati de salbaticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reactii pline de entuziasm. Am facut numeroase fotografii si de-abia astept sa le comentam impreuna saptamana viitoare, cand ne vom revedea. De altfel, m-am imprietenit cu un japonez si cu un francez, ceea ce-mi da prilejul sa exersez nu numai limba engleza ci si limba franceza.
Pana cand ne vom intalni, te rog sa transmiti prietenilor nostri urarile mele de bine, iar tie iti doresc distractie placuta la concert.

Cu prietenie,

Sorin/Sorina Mardare

*** In lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Varianta 3

Subiectul I
[
Mihai Eminescu - 'Memento mori' (Panorama desertaciunilor)]

1. Polisemia verbului 'a paste': *Ciobanul paste oile pe camp. (a pastori, a pazi); *Oaia paste pe izlazul de la marginea satului. (a pasuna=a se hrani, rupand cu gura iarba, plantele).
[Sens figurat: In viata necazurile te paste necazul de pretutindeni.]
2 . Cratima: in versul “Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”
- leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2): 'Una-i';
- marcheaza absenta vocalei 'i': 'lumea-nchipuirii';
- are rol prozodic, acela de a pastra masura versurilor;
3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la pastrarea ritmului (piciorul metric) si a masurii in versificatie; poate fi si o licenta poetica motivata de acordul prin atractie, adica articolul posesiv se acorda cu substantivul cel mai apropiat, 'visarii'.
4. Efect expresiv: Repetitia adverbului 'unde' construieste enumerarea simbolica a locurilor care compun spatiul terestru al naturii ('unde-n ape sfinte se ridica mandre maluri'; 'Unde-n ramurile negre o cantare-n veci suspina'), cu puternice reverberatii spirituale in simtirea eului liric ('Unde sfintii se preimbla in lungi haine de lumina,/Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chipul ei frumos.'). Efectul expresiv al repetitiei este sustinut, de asemenea, de valenta divina a revelatiei eului liric ('sfintii') privind iminenta mortii/ conditia sa de muritor.
5. Cele patru structuri care evidentiaza reveria eminesciana in text:
“Turma visurilor mele”
“pe-a visarii lucii valuri”
“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”
“lumea-nchipuirii cu-a ei mandre flori de aur”
6. Elemente de prozodie:
- strofe de sase versuri (sextine);

- rima imperecheata alterneaza cu cea imbratisata;
- masura versurilor este de 15-16 silabe;
7. Prezenta eului liric este argumentata de urmatoarele marci lexico-gramaticale:
- prezenta pronumelui de persoana I singular “mele”; 'eu';
- prezenta verbelor la persoana I singular “(le) pasc”
- adresarea directa prin:*utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: 'tu' (vocativ), 'te';
- adresarea directa prin prezenta verbelor la persoana a II-a singular: 'Mergi' (imperativ) si 'cerci', '(s-o-) ntocmesti';
8. Imaginarul poetic transfigureaza realitatea concreta, a carei interpretare specific eminesciana implica reflectarea sensibila a iubirii si a mortii, prin functia expresiva si estetica a imaginilor vizual-cromatice: stralucirea aurului ('oi de aur', 'flori de aur') sugereaza extazul spiritual al eului liric si perfectiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizeaza motivele cosmice (soarele si stelele) sugerand feeria si candoarea emotiei lirice ('luna argintie […] basmele copile cresc'); 'laur verde' ilustreaza victoria sperantei pusa in antiteza cu structurile 'ramurile negre' si 'moartea cu-aripi negre' care trimite catre prabusire spirituala, catre moarte.
9. Comentarea versurilor:“Iara luna argintie, ca un palid dulce soare,/ Vraji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,/ Cand in straturi luminoase basmele copile cresc.”
Versurile de mai sus sugereaza ideea unui univers magic, in care se pastreaza candoarea si stralucirea spirituala a basmelor. Astru tutelar in lirica eminesciana, 'luna argintie' (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparatia cu soarele 'palid dulce' isi extinde vraja si in timpul zilei, prin inversiunea 'a stelelor ninsoare'. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente in poezia eminesciana, evidentiind apartenenta la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, invaluit in mister, luminat doar de astrii ceresti ale caror “straturi luminoase” creeaza cadrul propice pentru starea extatica de visare.
10. Antiteza din ultima strofa asaza in opozitie (contrast) lumea imaginara a fericirii, 'lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite', cu lumea reala 'lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerand contradictia extaz-nefericire. Opozitia in repetitie a pronumelor nehotarate 'Una - Alta' ilustreaza imposibilitatea implinirii aspiratiilor de fericire intr-o lume pragmatica, in care se manifesta nepasarea acerba fata de superioritatea gandirii: 'Cearc-a da fierului aspru forma cugetarii reci'.

Subiectul al II-lea
Text argumentativ despre scoala: “Prea multa indulgenta scolara e un fel de inflatie de valori” (G. Calinescu, Aforisme si reflectii).

Sunt de acord cu afirmatia lui George Calinescu privind indulgenta scolara care, daca este prea multa, duce la scaderea valorilor umane. Formarea personalitatii si a culturii individului se pregateste inca din perioada scolii.
Un prim argument este imprimarea ideii ca, in lipsa unei educatii corespunzatoare, omul nu se poate afirma in totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la varsta adolescentei, se poate imprima cu usurinta o intreaga paleta de trasaturi caracteriale si de comportament, iar prin pregatirea continua si serioasa se poate forma si o cultura generala solida. De aceea, exigenta profesorilor este esentiala pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notarii si constientizarea permanenta a elevului privind nivelul de pregatire la care se afla constituie principalele parghii pentru formarea acestuia atat caracterial cat si spiritual. Elevul trebuie sa fie mereu impulsionat de catre cadrele didactice, dar totdeauna sa existe stimuli diversificati dar cu acelasi scop: educarea in mod eficient si reliefarea eventualelor talente sau valori. De pilda, atunci cand un profesor acorda note mari, fara acoperire in cunostintele elevului, se produce o adevarata 'inflatie de valori', intrucat se uniformizeaza, prin diminuare, competentele fiecaruia. Astfel, in absenta unor imbolduri corecte, sansele de esec ale individului se maresc considerabil, el neavand o directie stabila si nici posibilitatea de a judeca in mod rational deciziile majore ce au sa-i schimbe cursul vietii.

Prin urmare, afirmatia “Prea multa indulgenta scolara e un fel de inflatie de valori” conform careia severitatea scolara, in scop instructiv-educativ este necesara in stabilirea unei directii catre gasirea identitatii de sine si formarea personalitatii in plan spiritual si cultural, are o baza bine intemeiata, reprezentand un adevar universal-valabil.


Varianta 4
Subiectul I

(Mihai Eminescu - 'De cate ori, iubito…')

1. Sintagma “deolalta amandoi” pare a fi un pleonasm, intrucat cele doua cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseste aceasta alaturare a cuvintelor pentru a accentua distanta dintre cei doi indragostiti, imposibilitatea implinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolalta amandoi”.
2. In versul 'Departe doara luna cea galbena - o pata', linia de pauza se foloseste in interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa 'o pata', referitoare la 'luna cea galbena'. Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcand totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. Linia de pauza poate fi pusa aici si inaintea unei comparatii asindetice (care nu e introdusa prin adverbul 'ca' - cf. 'IOOP' - Academia Romana).
3. Sinonime: ostenite = obosite, mult, continuu; un palc = un stol; pierzandu-se = departandu-se, disparand; suferitoare = triste, chinuitoare;
4. Sens conotativ: In apusul vietii pretuieste omul fericirea.
E atat de cusurgiu incat e in stare sa gaseasca pete-n soare.
5. Figuri de stil:
*“Oceanul cel de gheata” – metafora ce simbolizeaza imposibilitatea implinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric.
*“luna cea galbena” – epitet cromatic, ce ilustreaza tristetea astrului tutelar, ca martor tacut al iubirii pierdute.
6. Marci lexico-gramaticale:
- verbe si pronume la persoana intai: 'noi', 'mi-aduc aminte', 'mi-apare', 'ma –ntunec', 'inghet';
- vocativul 'iubito';
- adresarea directa - prezenta persoanei a II-a singular: 'tu', 'te pierzi'.
7. Versurile sunt lungi, avand masura de 13-14 silabe si rima imperecheata.
8. Caracteristici ale poezie romantice:

  • tema iubirii;
  • sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristete, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii;
  • spatiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, in care luna si stelele sunt motive romantice
  • contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii in sensibilitatea eului liric.

9. Titlul “De cate ori, iubito” este reluat in incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierduta. Vocativul 'iubito' constituie tanjirea disperata a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parca, intr-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. Structura 'de cate ori' exprima frecventa amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum 'ocean de gheata'.

Fara iubita, eul liric se simte “din ce in ce mai singur”. Iubirea lor este neimplinita si se eternizeaza prin starea de dorinta.
10. Comentarea primelor patru versuri: Incipitul poeziei reia titlul, “De cate ori iubito”, exprimand suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora 'oceanul cel de gheata' care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic 'bolta aurie', este imposibila, intrucat la orizont nu se arata nicio stea, ca simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic 'luna cea galbena' si prin apozitia explicativa 'o pata'.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Scrisoare cu termeni dati:divertisment, implicare, lauda, matinal, toleranta, rigurozitate.

Paraul Rece, 29.06. 2007 ***

Draga Carmina,

Ma aflu in tabara de la Paraul Rece, unde imi petrec o saptamana din vacanta de vara, impreuna cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superba si am parte de relaxarea mult dorita.
Programul nostru imbina divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie sa le respectam. Profesorii sunt toleranti si ne implica in activitati ludice placute si interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. si a fost cu adevarat incantator. Mi-am facut mai multi prieteni din orase diferite si mi-as dori foarte mult sa pastrez legatura cu ei si sa-i invit la noi la Bucuresti, ca sa-i cunosti si tu.
Pe langa atatea lucruri frumoase, sa stii ca exista si dificultati. Cel mai greu imi este cu trezitul matinal, dar sper ca ma voi obisnui si cu acest impediment. Ti-aduci aminte ca atunci cand eram mici ne trezeam cu noaptea in cap, ca sa ne ducem la gradinita si sa ne jucam impreuna?
Tu ce mai faci? Ce noutati s-au petrecut in grupul nostru?
Abia astept sa ne vedem si sa-ti povestesc in amanunt programul taberei si cateva mici secrete.

Te imbratisez cu drag si cu prietenie neconditionata,

George/ Georgiana

Varianta 5

 Subiectul I
(
Mihai Eminescu, 'Gandind la tine')

1.    Sinonime: viata = trai; clipa = moment, secunda; etern = vesnic; zambitoare = surazatoare, ademenitoare;

2. Cratima in versul: „ Vedea-vor ochii-mi  inca-o data oare”. Prima cratima realizeaza inversiunea verbala la viitor 'vedea-vor', urmatoarele doua cratime leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2): 'ochii-mi', 'inca-o data'. Rolul prozodic al cratimei consta in pastrarea masurii si a ritmului versurilor , iar stilistic, reda muzicalitatea poeziei.
3. Sens conotativ cu substantivele 'noapte' si 'ochi': *S-a trezit cu noaptea-n cap. -*Indata ce razele soarelui se ivira, micuta Elena facu ochi.
4. Expresii / locutiuni care contin cuvantul „viata”: cu pretul vietii; plin de viata; cand ti-e viata mai draga; a fi intre viata si moarte;
5. Imagini artistice ale iubitei: 'Frumosul trup, - femeie zambitoare!-'; 'Tu, blond noroc al unui vis desert'.
6. Tema iubirii/ motivul visului;
7. Figura de stil: 'Amar etern' este epitetul unui adjectiv substantivizat si exprima starea de profunda tristete provocata de esecul in dragoste, regretul amar ca iubita l-a parasit.
8. Strofa a doua incepe cu o exclamatie retorica a eului liric - 'De ce in noapte glasul tau ingheata!'-, cu nuanta de adresare directa catre iubita care nu-i mai este alaturi. Urmatoarele versuri se constituie intr-o ampla si patetica interogatie retorica, din care se desprinde starea de tristete profunda care il macina. Adresarea directa este evidentiata afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: '- femeie zambitoare'. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a mentine rima si ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochii-mi” are rolul de a mentine masura versului. Eul liric contureaza succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zambitoare!”-, exprimand nostalgia dupa iubirea pierduta, iar timpul petrecut impreuna este comprimat la 'o clipa'. Starea meditativa a poetului este data de constructia la viitor: „vedea-vor”, melancolia fiind sugerata de verbul la trecut „a fost”.
  Limbajul artistic este specific eminescian, expresiv nu numai prin podoabe stilistice, ci si prin valorificarea limbii la nivel sintactic, folosind inversiuni : „vedea-vor”, „frumosul trup”.
Lirismul subiectiv se defineste prin marcile lexico-gramaticale ale eului liric, reprezentate de verbe si pronume la persoana I singular: „sa strang”, „-mi”.
9. Semnificatia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei si este alcatuit dintr-un verb la gerunziu, 'gandind',care exprima permanentizarea actiunii si pronumele de persoana a II-a 'la tine', numind persoana asupra careia se rasfrange sentimentul de iubire.
10. Trasaturi romantice:
* tema iubirii neimplinite
*motivul visului
*nefericirea eului liric din cauza imposibilitatii realizarii cuplului erotic
* stari interioare de o sensibilitate excesiva
*prezenta unor procedee artistice si figuri de stil tipic romantice: interogatia/exclamatia retorica; epitetele care compun portretul iubitei

2.    Subiectul al II- lea Text de tip argumentativ despre rolul scolii in formarea personalitatii individului: 'Scoala cea mai buna e aceea  in care inveti inainte de toate a invata.” (Nicolae Iorga, 'Cugetari').

Sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga - „Scoala cea mai buna e aceea  in care inveti inainte de toate a invata.”-, in sustinerea careia aduc urmatoarele argumente:
Ĩn primul rand, excluzand imperativul de a sti sa scrii si sa citesti, trebuie sa te deprinzi sa-i asculti pe ceilalti, sa poti prelua invataturi si sa ai capacitatea sa deosebesti ce e bine sa retii si ce nu.
  Ĩn al doilea rand, educatia omului incepe odata cu primele clipe de viata, iar prima etapa organizata o constituie perioada prescolara, de aceea a ramas perfect valabil proverbul 'cei sapte ani de acasa'. Scoala intregeste paleta complexa a educatiei intr-un mediu institutionalizat, unde rigoarea, disciplina si programul ordonat formeaza personalitati sanatoase si competitive pentru societate.
  Pe de alta parte, orice elev trebuie sa-si organizeze timpul de invatare, altfel se creeaza o confuzie totala, se pierde controlul asupra notiunilor si conceptelor ce trebuie insusite, riscul fiind acela al unei munci haotice si de aceea total ineficiente.
   In concluzie, foarte important este faptul ca mai intai trebuie sa inveti cum sa inveti, adica sa stii sa discerni prioritatile si interesele in directia scopului pe care fiecare om il are in viata.


Varianta 6

Subiectul I
(Mihai Eminescu - 'Din valurile vremii…')

1. Sinonime: stravezie = diafana, transparenta, palida; umbra = fantasma; noianul = abisul, imensitatea, adancul; zadarnic = inutil
2. Rolul virgulei in versul: 'Sa te ridic pe pieptu-mi, iubite inger scump':
- marcheaza vocativul 'iubite inger scump';
- reliefeaza cezura (procedeu artistic = pauza ritmica in interiorul versului, pe care-l desparte in doua emistihuri, pentru a sustine cadenta poeziei)
3. Sens conotativ cu substantivele 'lacrima' si 'a incalzi': *Iubirea ei a fost doar lacrima si suferinta. *Abia dupa ce m-a tradat, mi-am dat seama ca am incalzit un sarpe la san.
4. Expresii/locutiuni: a fi cu inima impacata; a avea inima de piatra; a nu avea pe cineva la inima; a-i rade inima; a muri de inima rea;
5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului
6. Poezia este o confesiune lirica scrisa la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ca majoritatea poeziilor erotice eminesciene, aceasta creatie exprima nefericirea eului liric pentru iubirea pierduta si amintirea plina de tristete pe care indragostitul si-o readuce in memorie: 'In trista amintire a visului frumos…'.
7. Figura de stil: 'iubite inger scump' – „iubite” adjectiv cu tenta de vocativ care denota aproprierea afectiva a invocatiei, „inger” fiind o metafora hiperbolizanta, in final epitetul 'scump' punand in valoare intensitatea sentimentului de iubire si frumusetea divina a femeii.
8. Trasaturi romantice:
- iubirea neimplinita;
- iubita-inger;
- motivul visului;
- nefericirea indragostitului din cauza pierderii iubirii;
- dezamagirea eului liric, aflat mereu in cautarea idealului de iubire
9. Titlul reprezinta o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresioneaza prin pregnanta detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul isi diminueaza din amplitudine si se pierd in marea prezentului. Punctele de suspensie sugereaza nostalgia eului liric pentru zadarnicia sperantei ca iubita se va intoarce: 'Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind: / Din valurile vremii nu pot sa te cuprind'.
10. In prima strofa este evidentiat sentimentul insingurarii poetului, al indepartarii de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspira catre o iubire ideala, atitudinea poetica ilustrand dorinta indragostitului de a trai pe deplin sentimentul de iubire. Ca in majoritatea poeziilor erotice eminesciene, eul liric realizeaza un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete si comparatii: 'bratele de marmur', parul lung, balai', 'fata stravezie ca fata albei ceri', 'zambetul […] dulce'. Frumusetea unica a fetei este conturata printr-o metafora inedita: 'Femeie intre stele si stea intre femei'. Nostalgia si nefericirea neputintei de a-si implini fericirea reies din ultimele versuri: 'Si intorcandu-ti fata spre umarul tau stang/ In ochii fericirii ma uit pierdut si plang'. Este prezent si epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcatuieste si un scurt portret al iubitei care are: „parul lung, balai:, „fata stravezie”, „zambetul dulce”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Scrisoare cu termeni dati: golase, vai, a se impleti, neumblate, a reverbera, salbaticie:

Draga George ,

Ce rau imi pare ca nu ai venit si tu cu parintii in excursie la Busteni. Aici totul este minunat, pur si simplu fascinant: aerul este atat de curat , iar peste tot unde iti arunci ochi zaresti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atat de tare incat a reverberat pana departe sunetul entuziasmului meu nestapanit.
Uite, de pilda, ieri am facut o scurta plimbare cu parintii pe munte. Am ramas fara cuvinte, deoarece am luat-o pe niste poteci ce pareau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se impletesc inspre varful muntelui, iar cand am ajuns acolo dupa doua ore de mers incontinuu nu-mi venea sa cred ochilor cat de frumoasa era panorama intregii zone. Erau in apropiere cateva piscuri mai inalte dar golase, dar incercand sa trec de cealalta parte a muntelui am ramas inmarmurita deoarece erau numai hauri. Ameteam numai ca ma uitam, asa ca am renuntat imediat la intentia de a inainta. Imaginea ce se ivea in fata ochilor era de o salbaticie nemaivazuta, iar in drumul nostru inspre casa am vazut si doua caprioare care pasteau linistite in apropierea unei oglinzi de apa. A fost intr-adevar o zi minunata !
Sunt atat de emotionata si de surescitata, incat, cu toata oboseala, am vrut sa-ti scriu imediat, ca sa-ti transmit si tie o particica din extraordinarele senzatii pe care le-am incercat astazi.
Te imbratisez cu drag,
Vasile/ Vasilica


Varianta 7

Subiectul I
(Mihai Eminescu - 'Inger de paza')

1.Sinonime: zambet = suras; palida = galbena, decolorata; demon = diavol, ispita; fidel = credincios
2. Cratima are rolul:
- de a lega doua cuvinte care sa formeze o singura silaba: 'pe-al meu'
-de a pastra masura si ritmul la nivelul strofei,
- creeaza muzicalitate in cadrul versului.
3. Sens conotativ cu substantivele 'dor' si 'taina': Toata iarna am dus dorul cireselor. Taina glasului soptit mi-a strecurat un fior in suflet.
4. Expresii/ locutiuni cu 'suflet': din tot sufletul; a prinde suflet; om fara (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-si trage sufletul; a-i veni sufletul la loc;
5. Tema iubirii; motivul visului;
6. Portretul iubitei: „genele-ti lunge”, „ochiul tau mare”;
7. In cea de-a doua strofa a poeziei, copila este asemuita cu o fiinta malefica prin metafora „Esti demon, copila', prin faptul ca simpla-i aparitie a reusit sa alunge ingerul pazitor al eului liric: „numai c-o zare […] facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare”.
8. Titlul poeziei „Inger de paza”, scrisa de Mihai Eminescu, constituie o metafora pentru portretul iubitei, ce este asemuita cu un inger „incins cu o haina de umbre si raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu inger de paza”. Perceputa initial ca o faptura demonica, fata este recunoscuta de eul poetic, fiind „veghea mea sfanta” – „caci tu – tu esti el”.
9. Trasaturi romantice: iubirea angelica, ideala, proprie omului de geniu (iubire romantica) si utilizarea unei game variate de figuri de stil - comparatie („vedeam ca-n vis”), metafore („haina de umbre si raze”, „veghea mea sfanta”), epitete („palida haina”, „genele lunge”, „ochiul mare”), precum si crearea expresivitatii prin verbele la conjunctiv („sa pot recunoaste”), ce exprima o dorinta a eului poetic, inscriu poezia in romantism.
10. Prima strofa a poeziei „Inger de paza” debuteaza cu evidentierea mitului oniric, manifestarea unei stari de extaz ce face posibila intalnirea dintre eul liric si ingerul sau de paza: „Cand sufletu-mi noaptea veghea in estaze/ Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza”. Portretul ingerului este antitetic, fiind „incins cu o haina de umbre si raze”. Eul poetic constientizeaza prezenta iubitei, a copilei, a carei imagine este stearsa la inceput, imagine realizata printr-un epitet metaforic: „te vazui intr-o palida haina”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: 'copila cuprinsa de dor si de taina'. Sugerarea pacatului este construita prin alungarea ingerului pazitor de catre ochii plini de patimi: „Fugi acel inger de ochiu-ti invins”. Lirismul subiectiv este motivat de prezenta marcilor lexico-gramaticale ale eului liric: formele verbale si pronominale la persoana I: „vedeam”, „-mi”, „al meu”, precum si de adresarea directa la persoana a II-a singular ('te vazui') si vocativul 'copila'. Verbele la imperfect („veghea”, „vedeam”), ce semnifica o actiune inceputa si neterminata, ce pare continua si fara finalizare.
Elementele ce compun prozodia sunt masura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este incrucisata pentru versul I si III si imbratisata in ultimele patru versuri.

 Varianta 8

Subiectul I (Mihai Eminescu - 'Albumul')

1. Sinonime: mutra = fata, chipul; pana = condeiul; inculta = ignoranta, neinstruita, necultivata, stangace; imobila = stabila, neclintita.
2. Punctele de suspensie aflate la sfarsitul celui de al treilea vers al primei strofe indeamna la meditatie asupra superficialitatii societatii contemporane poetului, unde toti infatuatii poarta masti, incercand sa para altceva decat sunt.
3. Sens conotativ cu substantivele 'foaie' si 'paie': *Din cauza absentelor, tatal lui Gelu a intors foaia si nu-i mai da bani de buzunar. *Si in situatia aceasta s-a dovedit a fi un om de paie.
4. Expresii/ locutiuni cu substantivul 'nas': a fi cu nasul pe sus; a-si lua nasul la purtare; a-i da peste nas; a da nas in nas cu cineva; a stramba din nas; a nu fi de nasul cuiva; a avea nas fin;
5. Motive romantice:
- motivul creatiei poetice ('Un vers incerc cu pana mea inculta', 'condeiu-n mana tu mi-l pui cu sila')
- motivul amintirii ('albumul', 'trecutele petreceri')
6. Inversiuni: “in care toti pe sus isi poarta nasul”; “trecutele petreceri”
7. Metafora “pana mea inculta” din strofa a doua a poeziei sugereaza nesiguranta eului liric in procesul creatiei, lipsa de inspiratie cauzata de ipocrizia ostentativa a contemporanilor. Traind intr-o lume superficiala (“Bal mascat cu lume multa/ In care toti pe sus isi poarta nasul/ Disimulandu-si mutra, gandul, glasul…”), poetul incearca, timid si nesigur, sa se intoarca la valorile eterne si sa creeze arta.
8. Reluat in incipitul poeziei sub forma unei interogatii retorice, titlul 'Albumul' ilustreaza un “Bal mascat cu lume multa/ In care toti pe sus isi poarta nasul”. Societatea este alcatuita din personaje superficiale la care importante sunt aparentele, din caractere artificiale imortalizate in album. Eul liric ii priveste distant, ca si cand ar privi o fotografie, observandu-i cu superioritatea omului de geniu.
9. Trasaturi romantice:
- ironia romantica ('In care toti pe sus isi poarta nasul,/ Disimulandu-si mutra, gandul, glasul')
- superioritatea omului de geniu aflat in antiteza cu societatea superficiala ('Privind in vrav prostia imobila'.)
10. Incipitul poeziei este o interogatie retorica, incarcata de ironie si urmata de o explicatie plina de sarcasm despre lumea cuprinsa intr-un album cu fotografii. Societatea este vazuta ca un bal mascat, in care toti incearca sa-si ascunda, in spatele mastilor, adevarata fata si gandurile. Toti sunt infatuati, 'pe sus isi poarta nasul', vor sa para altceva, disimulandu-se pe sine pana in momentul in care nu mai stiu nici ei cine sunt cu adevarat. .Eul liric priveste din afara, cu luciditatea si distantarea omului de geniu aceasta lume artificiala si fatarnica, in care 'toti vorbesc si nimeni nu asculta'. Ironia romantica specific eminesciana contureaza imaginea unei societati superficiale, lipsite de educatie si pline de grandomanie, ilustrata prin imbinarea locutiunii verbale populare 'pe sus isi poarta nasul' cu verbul neologic 'disimulandu-si' langa care poetul plaseaza cu sarcasm substantivul 'mutra', toate acestea sugerand dispretul rece si taios al eului liric.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Scrisoare cu urmatoarele cuvinte: energie, prompt, intinsa, belsug, adiere, lege.

29.06.2007, Luncani***

Draga Monica,

Dupa mai multe peripetii, am ajuns cu bine in satul Luncani, care se afla situat in Campia Dunarii, unde s-au mutat de curand verii nostri, pe care nu i-am mai vazut, dupa cum stii, de un an. M-am bucurat sa vad ca sunt neschimbati si la fel de veseli si plini de energie. Atunci cand am sosit, varul Costel m-a intampinat la poarta, unde ma astepta de vreo doua ceasuri, iar matusa aranja o masa intinsa, in care se vedea belsugul in care traiesc.
A doua zi am plecat prin sat, unde si-au facut multe cunostinte, intrucat ei sunt foarte comunicativi si prietenosi. Imi plac foarte mult si luncanii, pentru ca sunt oameni veseli, deschisi si harnici. Traiesc in legea lor, raspund prompt la toate indatoririle civice, de aceea satul arata cu totul deosebit, este curat si plin de flori. In aer pluteste mereu o adiere de miresme, trandafirii si crinii parfumeaza intreaga comunitate. Poate ca si florile ii determina sa fie atat de afectuosi. Parca si eu am devenit mai concilianta, m-a cuprins o relaxare binecuvantata si simt ca iubesc mai mult oamenii.
Abia astept sa vii aici ca sa te relaxezi si sa te refaci dupa oboseala unui an de munca. De altfel, verii nostri ma intreaba mereu cand sosesti, pentru ca le este foarte dor de tine.

Te imbratisez cu drag si de-abia astept sa ne revedem,

Daniel/ Daniela

Varianta 9

Subiectul I (40 de puncte)
(Mihai Eminescu, 'Ce soptesti atat de tainic…')

1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”.
2. Rolul cratimei din versul “Si trimit cuvinte-n vant” este de a pastra masura versurilor, ritmul si muzicalitatea poeziei. Cratima leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2) si marcheaza absenta vocalei 'i': 'cuvinte-n';
3. Polisemia cuvantului 'floare': *Floarea preferata a mamei s-a uscat. *Mi-am cumparat o fusta cu flori mari pe poale. Iarna a pictat flori de gheata pe geamuri. Marul din spatele casei a dat in floare.

4. Prezenta eului liric este evidentiata prin
- pronume la persoana I sing.: “eu”, 'ma' si verbe la persoana I singular: “trec”, “nu ma uit”, “incep”, “trimit”;
- adresarea directa, prin prezenta pronumelor si verbelor la persoanei a II-a singular: 'tu', 'soptesti', 'duci cu tine', 'smulgi', 'tale', 'stii'.
5.Imaginarul poetic romantic: “floarea tarmului”, “vis nebun”, “izvor de canturi dulci”.
6. Tema iubirii; motivele romantice: izvorul, teiul, visul.
7. Metafora personificatoare “izvor de canturi dulci” compune o imagine auditiva si sugereaza ideea ca soapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, imbietoare si tainice de iubire. Aceasta metafora, este alcatuita din termeni specific eminescieni, motivul romantic 'izvor' si epitetul '(canturi) dulci'.
8. Ultima strofa a poeziei “Ce soptesti atat de tainic…” de
Mihai Eminescu incepe cu motivul romantic al visului, epitetul personificator 'Vis nebun' sugerand faptul ca iubirea este un sentiment efemer, idee exprimata prin metafora 'florii': 'Floarea cade, rece cantu-i'. Speranta revigorarii iubirii s-a stins, inversiunea 'desarte vorbe!' si semnul exclamarii ilustrand disperarea eului liric care sufera pentru iubirea pierduta. Certitudinea eului liric este singulara, el isi doreste sa se poata elibera de chinurile sentimentului, idee exprimata printr-o exclamatie retorica: 'Si eu stiu numai atata/ C-as dori odat'sa mantui!'. In ceea ce priveste prozodia, strofa este un catren, masura versurilor este de 8 silabe, iar ritmul este trohaic.
9. Versurile “Scrisa-i soarta mea in cretii/ Intristatei mele frunti” exprima conditia omului de geniu, caruia ii sunt harazite suferinta si tristetea pentru neputinta de a-si implini idealurile inalte. Soarta nefericita a geniului este ilustrata prin imaginea vizuala a ridurilor de pe fruntea plina de ganduri profunde, de idei superioare, sugerand totodata curgerea implacabila a timpului.
10. Expresivitatea poeziei “Ce soptesti atat de tainic…” de
Mihai Eminescu este sustinuta de verbele aflate la timpul prezent: “soptesti”, “smulgi”, “duci”, “trece”, “nu spun”, “incep”, care releva o continua stare de agonie, intrucat moartea este inevitabila, omul este efemer in raport cu eternitatea naturii, prezente in poezie prin “izvor”, “munti”. Aceasta permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisa-i soarta mea in cretii / Intristatei mele frunti”, este accentuata de verbele la gerunziu: “repezind”, vajaind”. Viata omului este limitata, verbele ce intra in componenta expresivitatii poeziei avand rolul de a introduce intr-un timp continuu, de a permanentiza sentimentele de tristete, de agonie ale eului liric, fara sa se intrevada o finalizare a acestei stari.

Subiectul al II-lea

Text argumentativ despre entuziasm: 'Entuziasmul este foarte necesar, mai ales cand faci primii psi.' (Marin Preda, 'Creatie si morala')

                Sunt intru totul de acord cu ceea ce afirma scriitorul Marin Preda, in lucrarea “Creatie si morala”: “Entuziasmul este foarte necesar, mai ales cand faci primii pasi”, intrucat insufletirea are o importanta deosebita atunci cand omul se afla la inceput de drum in ceea ce priveste implinirea unui ideal, a unei dorinte, a unor planuri.
                In primul rand, entuziasmul este un real impuls atunci cand se incepe o afacere, o noua forma de invatamant ori un alt serviciu. Personal, elanul ma stimuleaza foarte bine, ma ajuta sa continui ceea ce am inceput, sa-mi doresc indeplinirea scopului ales, desi, pe parcurs, pot sa fie diverse piedici. Consider ca pentru a avea parte de rezultatele dorite in incercarea de a realiza un ideal, este nevoie de o sclipire cat de mica de exaltare, de pasiune. Prin urmare, entuziasmul poate suplini lipsa de experienta si este o stare absolut necesara pentru victoria finala.
               Probabil ca multi oameni de stiinta nu ar fi reusit sa faca atatea descoperiri daca nu simteau avant si fervoare in munca de cercetare, actorii nu ar fi atat de expresivi si de talentati daca n-ar fi dominati de pasiune, de inflacarare in misiunea artistica.
                In concluzie, “entuziasmul este foarte necesar, mai ales cand faci primii pasi”, deoarece, in viata, este nevoie de pasiune, de impulsuri, de exaltare, de avant ori de cate ori iti propui sa faci ceva important pentru tine, pentru ceilalti.

 Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre rolul scolii: „Menirea fireasca a scolii nu e sa dea invatatura, ci sa destepte, cultivand destoiniciile intelectuale, in inima copilului, trebuinta de a invata toata viata”. (Ioan Slavici – Educatia rational)

                Sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici exprimata in „Educatia rationala” si anume ca „menirea fireasca a scolii nu e sa dea invatatura, ci sa destepte, cultivand destoiniciile intelectuale, in inima copilului, trebuinta de a invata toata viata”.
                Inainte de toate, scoala trebuie sa pregateasca tinerii si copiii pentru viata, ca acestia sa poata face fata tuturor incercarilor care le pot aparea in timp. Copilul trebuie invatat sa gandeasca si sa aplice in viata ceea ce asimileaza pe bancile scolii, altfel intreaga munca depusa devine inutila.
                In alta ordine de idei, copilul trebuie sa constientizeze faptul ca viata e imprevizibila, nu se intampla totul ca la carte, pot exista situatii in care deciziile luate sa fie gresite. Si trebuie trase invataminte de pe urma acestor greseli pentru a nu le repeta.
Cu alte cuvinte, trebuie sa fii chibzuit in a invata, dar si in a aplica cele asimilate. Pana la urma, viata e ea insasi o scoala pe care trebuie sa invatam sa o parcurgem si sa o absolvim cu succes.
                In concluzie, trebuie ca mereu sa existe o interdependenta intre notiuni si practica, intre teoria abstracta si viata concreta, intrucat tot ceea ce inveti trebuie sa-ti foloseasca, intr-un fel sau altul, in viata reala.

Varianta 10

Subiectul I (Mihai Eminescu - 'Imbatranit e sufletul din mine…')

1. Sinonime: cruda = nemiloasa, feroce, chinuitoare; (a) fermeca = a vraji, a fascina, a seduce, a subjuga
2. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic si semnifica melancolia eului liric, indemnul spre meditatie.
3. Polisemia verbului 'a ridica': *Copilul a fost ridicat in brate cand a inceput sa planga. *Rezultatul obtinut de Elena nu se ridica la asteptarile doamnei profesoare.
4. Imaginarul poetic: “Imbatranit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu in iarna grea”, “de-as ave lacrimi, plange de-as putea”
5. Prezenta eului liric:
- pronume la persoana I singular: “eu”, “din mine”, 'mea', 'de mine';
- verbe la persoana I singular: 'as avé', 'as puté', “(ma) furisez”, 'nu pot';
- adresare directa prin pronume si verb la persoana a II-a singular: 'te-ai dus';
- vocativ: 'O, tinereta, tineretea mea!'
6. Tema timpului; motivul umbrei, motivul suspinelor
7. Valoarea expresiva a repetarii verbului 'a afla' in versurile: 'Durerea ce mai cruda, cea mai mare/ Afland o forma, afla usurare': Expresivitatea este data de modurile si timpurile verbului 'a afla' si de reiterarea lui in acelasi vers. Gerunziul 'afland' si prezentul gnomic 'afla' exprima perpetuarea ideii ca, daca stii sursa durerii, oricat de profunda ar fi aceasta, suferinta se diminueaza prin certitudinea sentimentului.
8. Versul “ O, tinerete, tineretea mea!” exprima o puternica stare emotionala, de nostalgie dupa tineretea pierduta, sentiment sugerat prin interjectia afectiva 'O', prin vocativul personificat si repetitia 'tinereta, tineretea mea!'. Versul este o invocatie retorica, marcata de semnul exclamarii.
9) Titlul semnifica atitudinea eului liric privind imbatranirea sufletului, tristetea pentru trecerea ireversibila si implacabila a timpului, iar punctele de suspensie sugereaza nostalgia dupa varsta tinereti

10) Expresivitatea acestea poeziei sporeste emotia prin marca lirismului subiectiv manifestat in toata poezia, prin prezenta verbelor si pronumelor la persoana I : “din mine”, “tineretea mea”, 'eu', “ma furisez”, precum si prin adresarea directa, la persoana a II-a singular, sub forma unei exclamatii retorice.

 Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre incredere: 'Nu cauta sa fii admirat, ci crezut.' (Tudor Vianu)

                   Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Vianu ca este mai bine sa fii crezut pentru ceea ce esti decat admirat, fara argumente solide. Eu consider ca orice relatie intre doua persoane, indiferent de felul ei, trebuie sa se bazeze pe incredere si nu pe admiratie.
                   Un prim argument ar fi, ca admiratia este o reactie provocata de aspecte superficiale, care tine mai ales de succesul pe care cineva il are in societate ca persoana publica. Nu poti cunoaste caracterul unei astfel de persoane si te amagesti ca poti avea incredere in ceea ce spune ori face, fara sa ai in vedere ca respectivul joaca un rol in ochii celorlalti. Unii se comporta intr-un fel sau altul numai pentru a impresiona, lucru care poate dauna personalitatii si poate deturna parerea celorlalti de la adevarata fire.
                   Pe de alta parte, increderea este un sentiment profund, care se formeaza in timp si pe baza unor fapte, conceptii ori atitudini convingatoare ale cuiva care doreste sa fie privit ca un om pe care te poti bizui totdeauna. Dupa cum se stie, o persoana de incredere poate dobandi prieteni adevarati mai repede si de asemenea, la randul ei se poate bucura de ajutor la nevoie.
                   In concluzie, avand parte de increderea celor din jur este un avantaj mai mare decat obtinerea admiratiei.

Varianta 11

Subiectul I
(
Mihai Eminescu, 'Cand imi zambesti, pamantul imi zambeste')

  1. Sinonime: a creste = a evolua, a spori; rece = indiferenta, nepasatoare;
  2. Linia de pauza in versul „De-a ta privire – si un suflet – unul” are rol explicativ, profunzimea simtirii, poetul accentueaza unicitatea sentimentului de iubire.
  3. Polisemia cuvantului 'a trece': *Timpul trece ireversibil si implacabil pentru om. *Mihaela trece in fiecare zi pe la bunica ei.
  4. Imaginarul poetic: „Cand imi zambesti, pamantul imi zambeste/ Si cerul tot cu stele se imbraca”
  5.  Prezenta eului liric: pronume si verbe de persoana I: „imi” , „-mi”, 'mine', 'raman' si adresare directa la persoana a II-a: 'zambesti', 'ce-ti pasa?';
  6. Tema iubirii, motivul suferintei;
  7. Repetitia interogatiei 'ce-ti pasa?' amplifica nepasarea iubitei, care-i provoaca indragostitului o suferinta sfasietoare.
  8. Ultima strofa reia interogatia retorica din ultimul vers al primei strofe, fiind repetata si in finalul poeziei: 'Ce-ti pasa?'. Aspiratia omului de geniu spre iubirea ideala este in antiteza cu nepasarea iubitei, a carei atitudine este definita prin epitete sugestiv, 'zambet luciu', 'priviri streine'. Ea face parte din lumea oamenilor de rand, incapabila sa inteleaga sentimentele superioare, ipostaza ilustrata in finalul poeziei prin comparatia: 'Cu priviri streine/ Ca toata lumea treci pe langa mine'.
  9. Titlul poeziei, reluat in incipit, sugereaza fericirea extatica de care omul de geniu ar fi cuprins daca idealul sau de iubire s-ar implini. Repetitia verbului 'zambesti-zambeste' accentueaza dorinta eului liric pentru iubirea ideala, iar atitudinea hiperbolizata a iubitei capata dimensiuni cosmice: 'Cand imi zambesti, pamantul imi zambeste/ Si cerul tot cu stele se imbraca'.
  10. Expresivitatea poeziei este sustinuta de adresarea directa prin verbele la persoana a II-a si de interogatiile retorice, imaginand sentimentul de iubire ce se manifesta intre cei doi indragostiti: 'imi zambesti', 'ce-ti pasa', 'nu vrei', 'treci'.

Subiectul al II-lea

Textul argumentativ despre atitudinea in invatare: 'Este ingaduit sa inveti chiar si de la dusman' (Ovidiu)

Intr-adevar, „este ingaduit sa inveti chiar si de la dusman” deoarece de la oricine ai cate ceva de invatat, numai sa stii sa faci diferenta intre bine si rau.
Mai intai, ma gandesc ca oamenii sunt atat de vulnerabili, incat ajung atacabili pana si in propriile convingeri. Se dusmanesc intre ei, se tradeaza si se mint. Neincrederea si dezamagirile provocate de oameni creeaza, adesea, prapastii sufletesti si este mai simplu sa fie umplut golul cu ura, decat sa revigorezi energia interioara.
In al doilea rand, consider ca este trist oamenii ajung din prieteni dusmani, din iubiti, niste simpli necunoscuti. Nu am putut niciodata sa inteleg de ce oamenii se feresc sa se comporte cu sinceritate, iar, daca mai sunt astfel de insi, acestia au cel mai mult de suferit si patimit.
A invata de la dusman, inseamna a invata de la oricare alt om, pentru ca niciodata nu stii destule. Totusi, ratiunea trebuie sa invinga si discernamantul sa fie cel care alege. De la dusman este bine sa deprinzi strategiile cu caracter de generalitate, celelalte invataturi pot folosi in viata ca sa stii sa recunosti pericolul si sa te feresti cu dibacie.
In concluzie, orice invatatura este utila atunci cand stii cum s-o folosesti spre binele tau si al celorlalti.

Varianta 12

Subiectul I
(Mihai Eminescu, 'Zadarnic sterge vremea…')

1. Sens denotativ: 'marmura cea rece'; 'chip frumos'; 'umar stang'
Sens conotativ: 'a gandurilor urme'; 'a visurilor turme'
2. Polisemia cuvantului 'rece': *Sezonul rece incepe din noiembrie. *La munte bate un vant rece ca gheata. *Pentru a picta un tablou de iarna, folosim culori reci. *La restaurant am mancat o gustare rece si o friptura de pui.
3. In versul 'Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!', cratima are rolul de a lega cele doua cuvinte ca sa se pronunte intr-o singura silaba, pastrand astfel intacta masura si ritmul versurilor.
4. Prezenta eului liric: verbe si pronume la persoana I: „soptesc”, „eu [] imi strang”, „te caut”, ”minte-mi” si adresarea directa ce accentueaza subiectivismul poeziei prin verbe si pronume la persoana a II-a singular:”chipul tau”, „Tu”, „incremenisi”.
5. Imaginarul poetic: „Zadarnic sterge vremea a gandurilor urme”, „Si toate trec ca vantul - dar chipul tau nu trece.”

6. Motivul romantic al visului; tema iubirii; tema timpului;
7. Figura de stil: *„chip frumos”- prin utilizarea epitetului „frumos” alaturat chipului, eul liric realizeaza un scurt portret al iubitei, care este de o frumusete incredibila, amplificand astfel intensitatea sentimentului de dragoste profunda pentru eternitate; *simetria sintactica realizata prin repetitia sintagmei 'In veci' care sugereaza statornicia iubirii, eternitatea sentimentului profund al eului liric pentru femeia iubita.
8. In prima strofa a poeziei, eul liric ilustreaza atotputernicia iubirii, care invinge ratiunea, idee construita prin personificarea 'sterge vremea' si inversiunea 'a gandurilor urme'. Uitarea nu actioneaza asupra sentimentului profund de dragoste, intrucat imaginea iubitei este eternizata in mintea eului liric prin comparatia 'sapata ca-n marmura cea rece' si personificarea 'uitarea mana-n noapte a visurilor turme'. Ultimul vers este o antiteza intre trecerea ireveresibila si chipul femeii iubite, ramas vesnic in mintea si sufletului indragostitului.
9. Versurile: 'O, cum nu pot in brate sa te omor plangand,/ Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!'. Dragostea eului liric fata de iubita este extrem de puternica, invincibila, idee exprimata prin interjectia afectiva 'O' si exclamatia retorica in inversiune, „cum nu pot in brate sa te omor”. In ultimul vers, poetul realizeaza un scurt portret fizic al iubitei, ea are parul blond „Tu, blond al vietii mele”, este inocenta: „ si-al dragostei copil” si semnifica pentru eul liric viata insasi. Adresarea directa „Tu” sugereaza subiectivismul poeziei iar gerunziul verbului „plangand” permanentizeaza sentimentul de iubire.
10. Expresivitatea stilistica a poeziei sporeste emotia artistica a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I si timpul prezent: „sterge”, „ esti”, „trec”, „soptesc”. Adresarea directa la persoana a II-a ('chipul tau nu trece', 'Te caut pretutindeni', 'Tu, chip frumos', 'Tu, blond al vietii mele') ilustreaza dragostea eului liric pentru iubita ideala, sentiment profund, intens, sapat in sufletul lui „ca-n marmura cea rece”, iar repetarea adverbului de timp „in veci” sugereaza faptul ca iubirea este eterna, inradacinata in mintea si sufletul eului liric.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre viata: 'O viata nefolositoare e o moarte timpurie.' (Goethe)

Sunt intru totul de acord cu afirmatia lui Goethe, ca „O viata nefolositoare e o moarte timpurie” si consider ca viata trebuie traita din plin, avand scopuri precise, intrucat esentiala este intensitatea vietii, nu durata ei.
Un prim argument in sustinerea adevarului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul ca trebuie sa stim sa ne bucuram de viata, de aceasta existenta efemera pe care fiecare dintre noi o are, savurand din plin orice moment de bucurie sau de tristete, orice picatura de ploaie sau raza de soare, un pom cu roade sau o floare rasarita.
De asemenea, consider ca trebuie sa fim constienti ca avem o singura viata, comparabila cu o scena, pe care noi, actorii, trebuie sa ne jucam rolul cat mai bine posibil. Pentru a nu avea o „viata nefolositoare”, terna, ingredientele de maxima importanta ar putea fi pofta noastra de a trai, responsabilitatea de a face in fiecare zi cate ceva folositor noua sau altora. Aceasta idee a vietii ca spectacol de teatru apartine antichitatii, de unde a preluat-o si
Mihai Eminescu in poezia 'Glossa' si in proza fantastica si filozofica 'Sarmanul Dionis'.
In concluzie, in relatie directa cu argumentele aduse, consider ca pentru a avea o viata utila trebuie sa avem o atitudine pozitiva, incredere totala in noi si, nu in ultimul rand, sa avem aspiratii inalte, sa nu irosim timpul, pentru ca numai astfel putem obtine mai mult de la viata!

Varianta 13

Subiectul I
(Lucian Blaga, 'Lumina raiului')

1. Polisemia cuvantului 'inima': *La jocul de carti a castigat cu un valet si un as de inima rosie. *Am invatat la biologie despre inima.
2. Rolul cratimei:
* “ nu-mi”: cratima leaga negatia de pronume, pentru pronuntarea celor doua cuvinte intr-o singura silaba; cratima inlocuieste vocala 'i' care lipseste pronumelui (imi).
* “- Stiu”: are rol de linie de dialog si marcheaza vorbire directa
3.Versul 'Sunt beat de lume si-s pagan' ilustreaza conceptia filozofica a lui Lucian Blaga, exprimata in multe dintre creatiile sale lirice. Cunoasterea luciferica inseamna pentru eul liric cunoasterea prin iubire: omul trebuie sa se reveleze in fata misterelor Universului, ci nu sa le lamureasca.

4.Camp semantic 'sacru': 'sfanto', rai', 'eretic', 'iad', 'pagan';
5. Tema cunoasterii; motivul sacru/profan; motivul lumina/intuneric; motivul iad/rai
6. Imagine vizuala:'il lumineaza iadul cu flacarile lui'
7. Figuri de stil: 'Sunt beat de lume”-metafora- sugereaza ideea filozofica a eului liric care iubeste cu patima lumea in care traieste, Universul, definind cunoasterea luciferica;
   “caldura raului”-oximoron- semnifica forta pacatului, puterea pe care o are raul asupra oamenilor.
8. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustreaza teoria filozofica despre manifestarea in lume a Binelui si a Raului, existente in aceeasi cantitate si de forte egale, care se opun, asigurand astfel stabilitate si echilibru Universului. Lumina este metafora revelatorie pentru 'cunoastere', sugerand ideea ca Binele si Raul se afla in relatie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul, daca n-ar exista Iadul, ca eventualitate a Raului? Interogatia retorica este o intrebare filozofica la care ganditorul da o varianta de raspuns constand in ideea unitatii contrariilor 'Bine/Rau'.
9. Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metafora revelatorie care defineste cunoasterea luciferica, avand rolul de a potenta misterul. Lumina simbolizeaza binele, ce este pus in evidenta de flacarile iadului.
10. Textul este construit pe antiteza dintre Bine si Rau, pe aceasta unitate a contrariilor care asigura Universului stabilitate si echilibru. Cele doua forte nu pot exista una fara cealalta, ele alimentandu-se reciproc. Pentru a putea observa binele trebuie mai intai sa stim ce inseamna absenta sa.

Subiectul al II-lea
Text argumentativ despre om si familie: “Familia este aceea care face ca omul sa treaca de la egoism la altruism”(Auguste Comte)

    Consider ca afirmatia lui Auguste Comte “Familia este aceea care face ca omul sa treaca de la egoism la altruism” este una adevarata, care-si dovedeste valabilitatea in viata reala a omului.
                Sustin aceasta parere, deoarece opinia mea este ca pentru a putea avea o familie iubitoare si o relatie armonioasa cu cei apropiati trebuie sa nu te gandesti in primul rand la tine, ci sa incerci sa te intereseze cerintele celor apropiati inaintea celor personale.
                Un prim argument este acela ca familia iti este mereu alaturi in momentele grele, iar ajutorul neconditionat nu poate fi definit de egoism, altruismul fiind sentimentul ce ne face sa vrem sa ajutam, fara un scop ascuns.
                De asemenea, in momentul in care iubesti un om , este destul de greu sa nu te gandesti la binele sau inainte de toate si sa nu ii oferi tot ce iti sta in putinta pentru a-i fi mai bine, chiar daca gestul sau atitudinea ta iti pot aduce neplaceri. Sprijinul acordat oricarui membru al familiei vine dinlauntrul nostru, este o atitudine spontana si afectiva, chiar daca aceasta reactie presupune, uneori, sacrificiu, dar totdeauna gestul inseamna daruire de sine, dragoste si ocrotire.
                In concluzie, egoismul nu poate fi asociat cu familia adevarata sau cu sentimentul de dragoste si grija pentru cei apropiati, ci doar cu altruismul, cu placerea si bucuria de a ajuta pe cineva drag, fara insa a urmari sau astepta ceva in schimb, ci numai sa simti o imensa satisfactie.


Varianta 14

Subiectul I (40 de puncte)

(Lucian Blaga, 'Vara')

1. Polisemia cuvantului 'timp': *A trecut ceva timp de cand nu ne-am vazut. *Mai am timp o jumatate de ora ca sa scriu tema la romana. *Ion si Maria au sosit in acelasi timp. *Saptamana viitoare va fi un timp ploios.

2. Linia de pauza se foloseste in interiorul enuntului pentru a delimita apozitia 'departe', de complementul de loc 'La orizont', pe care-l explica; linia de pauza din versul al treilea marcheaza o pauza in vorbire cu scopul de a accentua chinul caldurii excesive, al dogorii din timpul verii, avand totodata rol stilistic, cu nuanta metaforica.
3. Expresii/locutiuni cu 'floare': in floarea varstei; a prinde floare; floare la ureche; copil din flori;
4. Campul semantic al 'verii': 'dogoare', 'lan de grau', 'spicele', 'flori de mac'
5. Scrierea cu litera mica la inceputul unor versuri din poezie este o caracteristica a poeziei moderne, specifica liricii lui Lucian Blaga si sugereaza continuitatea ideilor exprimate anterior, procedeu prozodic numit ingambament ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
6. Tema timpului; motivul arsitei;
7. Figuri de stil: Personificarea 'fulgere fara de glas' sugereaza absenta tunetelor, fenomenul fiind astfel umanizat, lipsit de agresivitate sonora; Comparatia 'fulgere//[…] ca niste lungi picioare de paianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifica amploarea amenintatoare prin care fenomenul naturii prevesteste schimbarea vremii caniculare.
8. In ultima strofa a poeziei “Vara” de Lucian Blaga se manifesta stari elegiace si atitudini meditative ale poetului. Principala figura de stil este personificarea, armonizarea spicelor ce-si “tin la piept grauntele/ca niste prunci ce sug” cu omul, principalul beneficiar al roadelor. Timpul, personificat si el, se scurge incet, 'isi intinde lenes clipele', apoi adoarme 'intre flori de mac'. El capata dimensiuni umane, deoarece la 'ureche-i taraie un greier'. Imaginea auditiva a greierilor constituie o muzica ancestrala, cosmica, in armonie desavarsita cu pamantul si roadele sale.
9. Titlul poeziei semnifica anotimpul descris in textul liric, fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vara”, care sugereaza un spatiu nelimitat si un anotimp incremenit de arsita dogoritoare din sufletul poetului.
10. Caracteristici ale descrierii:
* imagini vizuale ('La orizont […] fulgere/ […] zvacnesc din cand in cand); imagini auditive ('taraie un greier', 'cantec de lacuste')
* prezenta figurilor de stil: epitete ('lungi picioare'), comparatii ('fulgere […] ca niste lungi picioare de paianjen'), personificari ('fulgere fara glas')

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Scrisoare cu urmatoarele cuvinte: nostalgie, zvon, parere, lume, rapsodie, nesat

 Draga Emil,

Iti scriu aceste randuri cu o mare incarcatura de nostalgie, aducandu-mi aminte de un loc in care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilariei: la stana bunicului meu din Carpatii Orientali. De acolo, de sus, se vedea pana in departare, tot tinutul, cu o adevarata rapsodie de culori, de la verdele intens, la stanca maronie, golasa, de la satele ce pareau niste margele insirate pe linia orizontului, la salbaticia locurilor, unde mana omului nu a apucat sa strice feeria peisajului magnific. Un zvon de ciripit venea de nicaieri, umplea vazduhul cu un farmec nestiut, pe care-l absorbeai cu nesat prin toti porii, cu toate simturile in alerta.
Stana bunicului este o intindere mare de iarba verde si grasa, un palc de copaci umbrosi marginesc locul, cerul era albastru si aproape, ca-ti venea sa pui mana pe el, iar aerul tare si limpede iti producea ameteala.
Iti povestesc toate acestea, deoarece urmeaza sa ma duc din nou in varf de munte, la capatul lumii, unde ma asteapta branza si lapte pe care numai bunicul stie sa le amestece cu mamaliga, incat mananci pana simti ca plesnesti. Tu stii ca locuiesc in orasul Vaslui, tot in zona Moldovei, dar atmosfera, este poluata si, desi strada Primaverii este flancata de pomi si in fiecare curte exista o mare varietate de flori, nimic nu se compara cu peisajul montan, unde te invit sa vii si sa petrecem impreuna vacanta de vara. Ce parere ai? Te astept cu nerabdare si-ti promit ca n-o sa regreti niciun minut petrecut acolo.

 Cu drag,
Andreea/Andrei Popescu

 Varianta 15

Subiectul I
(Lucian Blaga, 'Somn')

1. Sinonime: se linistesc = se domolesc, se opresc; suflet =spirit; vesnic = etern, necontenit, continuu; dainuie = dureaza, se perpetueaza;
2. Folosirea virgulelor are in aceasta poezie diverse roluri. In prima strofa, prima virgula coordoneaza prin juxtapunere doua propozitii (”Se retrag in padure si-n pesteri potecile,/gornicul nu mai vorbeste”). A doua si a treia virgula marcheaza enumeratia de substantive („pasari, sange,tara si aventuri”) si de complemente.('fara azi, fara ieri').
3. Campul semantic al 'noptii': stele, intunericul;
4. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se inscrie in modernism. Una dintre trasaturile specifice acestui curent este inovatia in ceea ce priveste structura versurilor. Scrierea unor versuri cu litera mica este un procedeu numit ingambament ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
care asigura continuitatea ideii poetice, care este astfel exprimata intr-o fraza complexa, formata din mai multe versuri(„Dainuie un suflet de adieri,/ fara azi, fara ieri”)
5. Imagini artistice: „Dantuiesc stele in iarba”-imagine vizuala si motorie; „zvonuri surde prin arbori” - imagine auditiva;
6. Motivul somnului; motivul noptii;
7. Figura de stil: Enumeratia „pasari, sange, tara si aventuri” reprezinta simboluri care compun natura telurica si natura umana, care capata un aer linistit, tihnit la lasarea noptii.
8. Incipitul poeziei plaseaza cititorul intr-un cadru nocturn, cand planul cosmic, reprezentat de stele, se intrepatrunde cu cel terestru („iarba”). In noapte, numai stelele sunt animate, oferind un spectacol mirific, construit prin personificarea stelelor („dantuiesc stelele”). Finalul ofera poeziei profunzimea filozofica specifica operei lui Blaga, prezentand un spatiu personal, al provenientei, al originii spirituale a eului liric. In somn (metafora pentru o stare de liniste, de calm care ii permite sa mediteze si sa reflecteze asupra misterului 'iesirii in lumina'), eul liric simte chemarea sangelui, a originilor sale (comparatia „sangele ca un val”). Viziunea asupra mortii nu mai este, ca la inceputul creatiei, o presimtire, ci o asociaza cu motivul somnului, poetul insusi simtindu-se legat de ideea increatului, ceea ce face posibila iesirea din timp: “In somn sangele meu ca un val/ se trage din mine/ inapoi in parinti.”
9. Titlul este o metafora revelatorie pentru tihna sufleteasca necesara poetului pentru reculegere, regasire si intoarcerea la radacini. Intr-un cadru nocturn, cand toata natura se domoleste („Se retrag in padure si-n pesteri potecile,/ gornicul nu mai vorbeste”; „se linistesc pasari, sange, tara si aventuri”, „intunericul fara de martori”) eul liric se cufunda intr-o stare profunda de meditatie asupra misterelor lumii: stramosii, iesirea in lumina, moartea etc.: „In somn sangele meu ca un val, se retrage din mine/inapoi la parinti”.

10. Modernismul poeziei:

- * prezenta metaforelor revelatorii;
- * ingambamentul - ca inovatie modernista in structura poeziei ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
-* rima alba, masura versurilor variabila

 Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre familie: 'Nicaieri nu poate fi omul mai fericit decat in mijlocul familiei sale” (Proverb romanesc)

                Afirmatia proverbului romanesc -„Nicaieri nu este mai fericit omul decat in mijlocul familiei sale”- este in concordanta cu parerea mea despre relatiile interfamiliale si anume ca omul se poate dezvolta armonios, poate trai in pace si multumire numai in cadrul unei familii bine inchegate si sanatoase moral.
                In primul rand, familia ofera stabilitate, confort si siguranta. Oricine se simte protejat, linistit cand stie ca are alaturi persoane care ii doresc binele, sunt gata sa il sprijine in mod neconditionat atunci cand are probleme. De altfel, moralistul Slavici isi incepe nuvela 'Moara cu noroc' cu un adevar universal-valabil, venit din intelepciunea populara, povata pe care o rosteste batrana soacra a lui Ghita: 'Omul sa fie multumit cu saracia lui, ca daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit'.
                In alta ordine de idei, in familie, fiecare se poate bucura cu adevarat de realizari, de impliniri, poate comunica sincer cu ceilalti, se poate baza pe sfaturile lor, pe sprijinul si daruirea lor totala. Orice implinire este traita la cote amplificate, intrucat ea aduce bucuria izbanzii si in celelalte inimi, nu numai in sufletul celui care si-a implinit un ideal. Asemenea se petrec lucrurile si intr-un esec, tristetea fiind impartasita cu ceilalti, incurajarea, sprijinul moral facand posibila revigorarea fortei interioare si a curajului de a incerca inca o data.
                In concluzie, omul este cu adevarat fericit in mijlocul familiei, cu care imparte bucuriile si tristetile, implinirile si esecurile, visurile si deziluziile.

 
Varianta 16

Subiectul I
(Lucian Blaga, 'Ecce Tempus')

*ecce tempus=iata timpul

1. Sensul cuvintelor: “sporeste” = inainteaza, avanseaza; “cresc” = se inalta, se dezvolta, se ridica
2. Linia de pauza are doua functiuni cu totul diferite (cf. I.O.O.P. elaborat de Academia Romana):
- linia de dialog - marcheaza inceputul vorbirii fiecarei persoane care ia parte la convorbire:
                '- Unde te duci asa de grabit? ma intreaba Ioana
                - La cinematograf, ca sa vad filmul cu Stefan Iordache - raspunde precipitat Ion'
- linia de pauza marcheaza o apozitie: 'Mosneagul nostru - Ilie al Amariei - ne-a dat cele mai intelepte sfaturi.'
3. Sensul conotativ al cuvantului 'munte': *Desi este un munte de om, a plans cu lacrimi amare cand l-a parasit iubita.
4. Prezenta eului liric: pronumele si verbele la persoana I singular “eu”, “meu”, 'n-am', sa ingan', 'nu reiau't

5. Tema timpului filozofic, tema naturii
6. Figura de stil: Metafora revelatorie “In trupul meu timpul sporeste de la o zi mai firav” este o confesiune poetica in care eul liric ilustreaza trecerea implacabila si ireversibila a timpului, efectele fiind vizibile atat in sine cat si in natura.
7. Ultima strofa incepe cu o enumeratie “Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf”, elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizeaza, deoarece ele “in lamura dau”. Perenitatea naturii este in antiteza cu efemeritatea omului. Poezia se termina cu o metafora revelatorie “ Eu trepte in sus – nu reiau”, care reprezinta o sentinta a eului liric. Conditia de muritor ilustreaza cat de limitat este destinul omului, care traieste cu certitudinea ca fiecare zi care trece este o treapta mai putin catre moarte.
8. Titlul scris in limba latina “Ecce Tempus” ('Iata timpul') se identifica in totalitate cu tema filozofica a poeziei. Eul liric sugereaza trecerea ireversibila si implacabila a timpului pentru om in contrast cu regenerarea continua a naturii: 'Numai in arbori inelele anilor/ mereu se largesc' - 'eu fiul lor, cat de batran!'.
9. Expresivitatea poetica presupune exprimarea plastica a ideilor, fiecare timp al verbelor avand o anumita semnificatie. In prima strofa, verbele la prezent “se largesc”, “sporeste” permanentizeaza efectele timpului asupra arborilor care mereu intineresc, in timp ce, pentru om, timpul se diminueaza, devenind 'mai firav'. In strofa a doua verbul la conjunctiv “sa ingan” exprima dorinta si nazuinta eului liric de a fi mereu tanar, precum “toate popoarele”, dar fara posibilitatea implinirii visului. In ultima strofa predomina verbele la prezent “dau”, “cred”, “nu reiau” care accentueaza conditia de muritor a omului in antiteza cu regenerarea continua a materiei.
10. Modernismul aduce noi conceptii, tematici, procedee si abordari in literatura.
- ingambamentuleste un procedeu stilistic specific modernismului care consta in continuarea unei idei poetice in versul urmator, fara a marca aceasta printr-o pauza, ci numai prin inceperea versului cu litera mica: “Numai in arbori inelele anilor/ mereu se largesc”. (ingambament = 'scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
- tema filozoficaa poeziei
- rima variabila
- masura inegala a versurilor.

Subiectul al II- lea

Scrisoare cu urmatoarele cuvinte: altruism, valori, ierarhie, societate, consecventa, sustinere

Cluj, 29 iunie 2007*

 Draga Andrei,

Nu am mai vorbit demult si imi pare rau ca nu ti-am mai scris, dar a fost o perioada agitata si plina de evenimente, iar timpul nu stiu unde zboara atat de repede, unde se grabeste omenirea?!
Desi a trecut ceva timp de cand ai dat bacalaureatul, cred ca iti mai aduci aminte de emotiile, nesiguranta de sine si starile confuze de atunci. Nici nu-ti pot reda in cuvinte ce perioada cu incarcatura emotionala aproape de nesuportat. Sunt fericita sa te anunt ca am luat medie mare la examenul de bacalaureat, peste 9,50 si victoria aceasta mi-a redat increderea in valoarea cunostintelor mele. Ca urmare, am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultatile la care am dat examen de admitere, in numar de patru. Nu as fi reusit, probabil, sa trec peste aceste dificultati de ordin material si emotional, daca nu era mama mea care sa ma sustina consecvent in toate situatiile. Altruismul ei, daruirea de sine pana la sacrificiu, si, crede-ma, nu exagerez deloc, m-a inspirat, m-a motivat si am invatat de la ea sa-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele.
Izbanzile la examene ma determina sa iau in considerare, in continuare, sfaturile mamei, indrumarile pe care se straduieste sa mi le insufle fara ostentatie, ca sa ma pot incadra in societate, fara prea mari eforturi de adaptare.
Iti reamintesc adresa mea, ca sa te oblig astfel sa-mi scrii si poate ne intalnim si noi vara aceasta, mai ales ca este prima mea vacanta relaxata: Cluj, str.Florilor, numarul 15.
Cu drag,
Mihai/ Mihaela

Varianta 17

Subiectul I
(George Bacovia, 'Nocturna')

1. Camp semantic al 'umiditatii': 'moina', 'apa', 'umezeala', 'ud', 'noroi', 'stropi', 'ninge'
2. Cratima leaga doua cuvinte ca sa micsoreze numarul de silabe, pastrand astfel masura versurilor. Alta functiune este de a marca inlocuirea vocalei initiale 'i', in cuvantul incet;
3. Cuvinte derivate de la verbul 'a fi': fiinta, fire, a fiinta, a infiinta, a desfiinta, a reinfiinta
4. Expresii/locutiuni cu 'a sta': a sta de vorba; a sta locului; a sta pe bara; a sta ca prostul; a sta la masa; a sta pe ganduri;
5. Imagini artistice: „Un clavir ingana-ncet la un etaj” – imagine auditiva
    „Stropii sar” – imagine vizuala
6. Prezenta eului liric:
- verbele la persoana I singular– „stau”, „sa nu mai stiu”
- pronumele la persoana I singular –„mea”
7. Punctele de suspensie marcheaza o pauza mare in cursul vorbirii si indeamna la meditatie;
Linia de pauza ofera o explicatie, o varianta de actiune prin versul 'Un bec agonizeaza, exista, nu exista', putand fi consideratie si ca o propozitie incidenta. In strofa a doua linia de pauza creeaza o atitudine afectiva a eului liric, o intonatie deosebita privind exprimarea starii de deprimare cauzata de iubire/iubita. Linia de pauza din ultima strofa urmeaza dupa o comparatie, completand imaginea deprimanta a orasului: 'Umbra mea sta in noroi ca un trist bagaj - / Stropii sar,/ Ninge zoios'.
8. In strofa a doua a poeziei „Nocturna”, George Bacovia prezinta orasul ce „doarme ud in umezeala grea”, imagine construita printr-o personificare. Apa, ca in toate creatiile lirice bacoviene, este un element dezintegrator de materie ce provoaca eului liric stari de disperare si degradare psihica, fara solutie de iesire din impas: 'Si portile grele se-nchid'. In orasul amortit, atmosfera este apasatoare, insalubra de 'umezeala grea' („Case de fier in case de zid/ Si portile grele se-nchid”), iar iubita face parte din acest decor si imprumuta trasaturile lui degradate.
9. Titlul „Nocturna” este potrivit ales pentru continutul poeziei, sugerand in fiecare dintre strofe o trasatura specifica noptii: in prima strofa „un bec agonizeaza, exista, nu exista” stand sa se stinga; in a doua, orasul aproape amortit, inactiv „doarme ud in umezeala grea”, iar in ultima, 'Umbra mea sta in noroi ca un trist bagaj-”.
10. Trasaturi simboliste:
*Principalele atitudini poetice sau stari sufletesti specifice simbolismului sunt tristetea, spleen-ul, oboseala psihica, disperarea, toate fiind sugerate prin simbolurile prezente in poezie: umezeala, glodul, agonia becului, piata trista, portile grele, trist bagaj etc.
*Actiunea apei ca element distrugator de materie, degradant, provocatoare de disperare, de isterie si disconfort sufletesc.
* Imaginea orasului de provincie ca spatiu inchis, apasator si inabusitor, in care eul liric se simte claustrat, fara solutie de evadare, de eliberare: 'Si portile grele se-nchid'.

 Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre ce inseamna a reflecta: 'Cand nu gasesti cuvantul, sa fii sigur ca gandul nu s-a limpezit inca.' (Nicolae Iorga, Cugetari)

                Nicolae Iorga opineaza ca pana in momentul in care nu ti se formeaza limpede, clar, ideea pe care vrei sa o exprimi, nu iti gasesti cele mai potrivite cuvinte cu usurinta. Dupa parerea mea, afirmatia este intemeiata, reflectarea gandirii devenind mai dificila in momentele in care nu ne gasim cuvintele pentru a exprima fluent si coerent ideea pe care vrei sa o transmiti.
                In sustinerea acestei opinii, voi aduce cateva argumente si exemple edificatoare. In primul rand, doza de incertitudine asupra ideii ce urmeaza a fi expusa constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimarii.
                Un al doilea argument in sprijinul afirmatiei de mai sus il reprezinta necunoasterea unor termeni adecvati prin care sa dezvolti subiectul abordat, lipsa lecturii fiind evidenta, intrucat numai citind iti poti forma un vocabular bogat, in care sa gasesti imediat expresiile propice conturarii ideilor.

                Pe de alta parte, cati oameni nu vorbesc incontinuu, avand o locvacitate (vorbarie) obositoare, la care interlocutorul nu face fata, renunta sa se mai concentreze si nu intelege nimic. De altfel, in studiul 'Betia de cuvinte', subintitulat 'Studiu de patologie literara', Titu Maiorescu satirizeaza fraza supraincarcata si, prin aceasta, confuza, numind boala ce care sufera flecarul 'lipsa de idei'.
                In concluzie, consider ca atunci cand gandesti si ai intr-adevar ceva de transmis interlocutorului, cand gradul de cultura nu tinde catre zero, gasesti totdeauna cele mai potrivite cuvinte si poti impune respect si consideratie.

Varianta 18

Subiectul I
(Lucian Blaga, 'Umblam pe camp fara popas')

1. Campul semantic al 'timpului': “ceas”, “veac”, “univers”, “nicicand”, tarziul
2. Virgulele din prima strofa· marcheaza o enumeratie de substantive: “hotare, veac, taram”.
3. Sinonime: umblam = mergem, ne deplasam; cer = bolta; cumpanim = cantarim, chibzuim; nicicand = niciodata
4. Omonimia cuvantului cer: *Ỉn urma avionului a ramas pe cer doar un nor de fum.*Ii cer cartea astazi, la scoala.
5. Tema naturii; tema conditiei omului in lume/ motivul astrilor;
6. Prezenta eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”, “ne” si verbe la persoana I plural: ”umblam”, “suntem”, “pierdem”
7. Versul “Hotare, veac, taram s-au sters” reprezinta o enumeratie metaforica pentru trecerea ireversibila a timpului si nemarginirea spatiului.
8. Cuvintele “cer” si “pamant” din strofa a II-a se afla in relatii de opozitie, sugerand elementele esentiale care compun Universul, un plan terestru si un plan cosmic: 'tot ce sub noi era pamant' […] 'Un cer deasupra ne-a ramas'.
9. Penultima strofa a poeziei incepe cu o metafora sugestiva pentru dorintele omului, fascinat de evenimente cosmice misterioase, cum este caderea stelelor, despre care mitologia populara spune ca se intampla ceva important celui care vede acest fenomen: 'Vreo stea cand cade din tarii,/ fara sa vrei, spre ea te tii'. De altfel, adresarea directa la persoana a II-a singular are nuanta sententioasa. Aspiratiile inalte ale omului il determina sa faca eforturi deosebite ca sa prinda steaua stralucitoare, insa numai imaginea iti ramane, imposibilitatea realizarii idealului da o nota elegiaca poeziei: 'si poala-ti potrivesti, s-o prinzi,/ Lucirea numai i-o cuprinzi'. Rima este imperecheata, masura versurilor este de 8 silabe.
10. Expresivitatea se defineste prin impletirea modurilor si timpurilor verbale. Prezentul gnomic al verbelor exprima o actiune continua, permanentizarea starilor eului liric: 'umblam', 'suntem', 'pierdem', 'mergem', 'cade' etc., imbinat cu  timpul trecut ,'era' si 'a ramas', care sugereaza absenta oricarei finalizari a starii de prabusire, de confuzie existentiala. Conjunctivul verbelor “sa vrei”, 's-o prinzi', 'sa nu ne-ajunga' exprima nazuinta de izbandi, insa totul ramane la stadiul de dorinta, fara o certitudine a finalizarii.

  Subiectul al II-lea
Scrisoare cu urmatoarele cuvinte: discurs, incantare, frenezie, absolventii, ghirlande, mandrieSibiu, 29.06.2007*** I

 Draga Rares,

Iti scriu aceste randuri pentru a-ti povesti cele petrecute la festivitatea de implinire a o suta de ani de la infiintarea scolii noastre, Liceul Teoretic 'Emil Cioran', mandria Clujului.
Pregatirile au inceput cu doua saptamani inainte, pentru a fi siguri ca totul va iesi perfect in acest moment unic pentru noi toti, elevi si profesori. Fiecare clasa si fiecare elev trebuia sa participe efectiv la sarbatoarea liceului, asa ca imaginatia si-a spus cuvantul, pe toti ne-a cuprins o frenezie fara margini. S-au organizat scenete ancorate in vremea de demult, de la inceputul secolului al XX-lea, am imaginat costume, dialoguri si relatii comportamentale din epoca. Altii au cantat un repertoriu din vremea aceea, insa eu m-am implicat in organizarea festivitatii ca atare. Am conceput invitatiile pentru oficialitati si fosti absolventi si am ajutat la crearea discursului pe care trebuia sa-l tina seful de promotie din anul acesta, care este coleg de clasa cu mine.
In ziua cea mare totul era pregatit ca la carte. Ghirlandele de flori, baloanele si pancartele cu cele mai surprinzatoare texte de bun-venit au fost atractia principala pentru cei care ni s-au alaturat la aceasta 'seculara' sarbatoare.
In final, s-au oferit coronite si diplome elevilor merituosi, iar medalia omagiala a fost inmanata invitatilor. Toti aveau in privire o incantare nemarginita si o bucurie greu de controlat.
Sa stii ca unul dintre absolventii liceului nostru, promotia 1981 este profesor de matematica la un liceu din Sibiu, dar nu la tine la scoala. Cand ne vom intalni am sa-ti arat diploma pe care am primit-o si de care sunt foarte mandru.Cu drag,
Alexandru/ Alexandra


Varianta 19

Subiectul I
(Ion Barbu, 'Copacul')

1. Antonime: crispate # destinse, relaxate; stralucit # tern, opac; infasoara # desfasoara, desface; imbelsugat # saracacios, sterp;
2. Virgula din primul vers marcheaza stilistic o enumeratie. Cea de-a doua virgula este o respiratie in interiorul versului si o licenta poetica, intrucat desparte subiectul multiplu de predicat. Cele doua puncte atrag atentia asupra explicatiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonata si marcheaza un accent ideatic de natura concesiva. Punctele de suspensie din finalul strofei sugereaza o stare meditativa, o permanentizare a ideii in viziunea eului liric.
3. Sens conotativ cu substantivele 'neguri' si 'nouri': *In neguri de trecut, Stefan cel Mare traieste prin faptele de vitejie. *Ma coplesesc nouri de melancolie.
4. Campul lexical al cuvantului 'creanga': 'frunze', 'un rod', 'copacul'
5. Imagini artistice ale copacului: 'mii de crengi crispate', 'casca lui de frunze', 'rod imbelsugat'
6. Figura de stil: Personificarea copacului, caruia i se atribuie trasaturi umane: 'hipnotizat', 'ar vrea/ Sa sfarame', 'sa bea'
7. Lirism obiectiv: Pronumele si verbele la persoana a III-a singular: 'ar vrea ', 'sa bea', 'nu-i goneste','lui', 'il infasoara'.
8. Poezia 'Copacul' de Ion Barbu este un sonet, poezie cu forma fixa in care ultimele doua strofe sunt tertete. Secventa lirica incepe cu o conjunctie adversativa, care asaza in relatii de opozitie ipostaza anterioara a copacului cu aceea din finalul poeziei. Toamna, definita prin epitetul augmentativ in inversiune 'augusta toamna', infasoara copacul in culorile apusului de soare, iar copacul se pleaca recunoscator sub greutatea roadelor, ocrotite de 'casca lui de frunze'. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existentei, epitetul in inversiune 'obsteasca armonie' asigurand lumii impacarea cu sine si gratitudinea pentru 'rod imbelsugat: 'In toamna lui, copacul se-nclina catre glie'.
9. Titlul format din substantivul comun, articulat 'Copacul' metaforizeaza poetul, artistul, omul creator de frumos, care, asemenea copacului, rezista tuturor vicisitudinilor vremii si reuseste sa aiba 'rod imbelsugat'. Poezia reda, prin imaginarul artistic specific barbilian, soarta oarecum blestemata a artistului care, aflat in toamna vietii, a creat roade bogate, acestea putand fi opera artistica.
10. Descrierea - ca mod de expunere in creatiile lirice:
* imagini artistice: vizuale ('Sub casca lui de frunze un rod imbelsugat');
* figuri de stil: personificarea (vezi pct.6), epitete in inversiune: 'limpedea lumina', 'umeda perdea', 'obsteasca armonie'.

Subiectul al II-lea

Text argumentativ despre familie: 'La toate popoarele civilizate viata de familie este baza ordinii sociale si de stat.' (Valeriu Braniste)

                Sunt perfect de acord cu afirmatia lui Valeriu Braniste, aceea ca 'La toate popoarele civilizate viata de familie este baza ordinii sociale si de stat'.
                Ca prim argument, mentionez faptul ca educatia primara a copilului este facuta de parintii acestuia, care trebuie sa imprime in mentalitatea micutului normele de conduita valabile in societate si sa ii insufle conceptia de bun cetatean. Daca acestea nu sunt infaptuite pana la o anumita varsta, de regula pana la 7 ani, copilul nu va mai recepta cu usurinta faptele si atitudinile din jur si va avea o gandire confuza sau saraca.
                In al doilea rand, este cunoscut si demonstrat stiintific faptul ca majoritatea infractorilor si a delincventilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale, cum ar fi consumul abuziv de alcool si de  substante ilegale (droguri), violenta fizica si verbala, boli psihice etc. De aceea, statul incearca sa indeparteze copii abuzati din caminul lor si sa ii plaseze in grija unor asistenti maternali sau chiar sa fie propusi spre adoptie, daca parintii lor decad din drepturi. Aceste masuri sunt considerate sanse reale pentru micutii napastuiti sa se integreze in societate si sa fie tinuti departe de ilegalitati.
                In concluzie, viata de familie armonioasa ofera societatii cetateni cu simt civic si comportament social adecvat.

Varianta 20

Subiectul I
(Ion Barbu, 'Muntii')

1. Sinonime: posomorata = trista, amarata; intocmire = infaptuire, alcatuire; renuntare = abandon; necuprinsa = nemarginita, imensa
2. Liniile de pauza din primul vers al ultimei strofe marcheaza o metafora explicativa pentru imaginea apei, prin apozitia
'-Serpuitoare forma vesnic vie -'.
3. Campul semantic al naturii: 'campie', 'stanci', 'mari', 'apa';
4. Polisemia cuvantului 'vreme': *Meteorologii anunta o vreme calda, cu putine precipitatii. *Vremea rochiilor cu crinolina a trecut de mult.
5. Imagini artistice dinamice: imaginea muntilor:'un brat semet au repezit spre fire”; imaginea apei: 'suvoiul apei neincapatoare/-serpuitoare forma vesnic vie-'
6.Versul ”Un brat semet  au repezit spre tine” reprezinta o imagine vizuala  ce simbolizeaza importanta pe care acestia o au in natura, nasterea geologica fiind 'un spasm incremenit' cu trainicie eterna 'de granit'.
7. Figura de stil: inversiunea metaforica 'vasta stralucire' accentueaza imensitatea stralucirii naturii si asigura realizarea rimei imbratisate a poeziei.
8. Apartinand etapei parnasiene a creatiei lui Ion Barbu, poezia „Muntii” are o structura fixa, specifica sonetului, in care eul liric transfigureaza prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunatoare. Se manifesta aici lirismul obiectiv, prin care se construieste un joc al formei si al imaginii: forma muntilor care se inalta semeti si repeziti, imaginile stancilor si ale apei care isi fac loc printre stancile muntilor si serpuiesc prin campii pentru a ajunge la punctul de varsare 'catre mari odihnitoare'.

9. Trasaturi ale descrierii:
- figuri de stil: personificari ('dorul lor nebiruit/ Il logodi cu vasta stralucire')
- imagini vizuale: 'Suvoiul apei neincapatoare'.
10. sugestia este data de bogatia procedeelor artistice: imaginile vizuale ('Suvoiul apei neincapatoare') si de figurile de stil: epitete ('brat semet','serpuitoarea forma', 'mari odihnitoare')

Subiectul al II-lea (20 de puncte)Scrisoare cu urmatoarele cuvinte: telefon, misterios, intuneric, ezitant, explozie, incredibil29.06.2007 (localitatea nu este specificata in cerinta) ***

Dragii mei bunici,

                Incep prin a va multumi pentru darul trimis de voi prin posta, care imi aduce aminte de Fagaras si de vacantele petrecute cu voi. Nici nu ma asteptam sa primesc atatea cadouri. Imi pare foarte rau ca nu ati putut sa fiti cu mine intr-o zi atat de importanta , insa am inteles ca o sa ne vedem cat de curand.
                Am avut parte de cea mai frumoasa aniversare. Pe langa felicitarile, cadourile si urarile din partea celor dragi, am avut parte si de o incredibila surpriza din partea colegilor, care mi-au pregatit o petrecere-surpriza.
                Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colega, prin care ma ruga sa merg pana la ea, sub pretextul ca a lipsit de la scoala si are nevoie de caietele mele, insa cand am ajuns la scara blocului, am vazut ca era intuneric peste tot. Acest fapt mi-a trezit mici banuieli ca se intampla ceva neobisnuit. Ezitand, m-am indreptat spre usa ei, am batut incet cand, deodata, usa se s-a deschis brusc si o explozie de artificii a luminat un tort enorm, iar treizeci de copii au inceput sa cate „La multi ani”. Petrecerea a durat pana dimineata pentru ca atmosfera a fost prietenoasa si vesela.
                Abia astept sa va vad si sa va povestesc si celelalte intamplari incredibile ce au avut loc in ultima perioada, de cand nu ne-am intalnit.
Cu dragoste,
nepotul/nepoata voastra iubitoare,
Tudor/ Teodora


Varianta 21

Subiectul I (Tudor Arghezi, 'Poetului necunoscut')

1.Sinonime: bezna = intuneric; desertaciune = zadarnicie, nimicnicie; taine  = secrete; scanteiere = lumina
2. Semnele de punctuatie din ultima strofa:
- prima virgula coordoneaza adversativ doua propozitii;
- a doua virgula marcheaza coordonarea disjunctiva, a doua propozitie, eliptica de predicat, incepand cu 'sau';
- punctul marcheaza incheierea frazei (enuntului)
3. Omonimia cuvantului “cer”: *Un cer albastru-vinetiu se intrevede printre nori. *As vrea sa-i cer mamei un cadou mai special.
4. Rima imperecheata, masura de 13-14 silabe
5. Utilizarea persoanei a II-a pronominale si verbale: Verbele si pronumele la persoana a II a atesta adresarea directa a eului liric catre poetul necunoscut, catre poetul-simbol al artistului, definind lirismul subiectiv.
6. Motivul visului, tema conditiei poetului/artistului in lume
7. Semnificatia unei figuri de stil din prima strofa: Metafora “altarului visat” ilustreaza aspiratia oricarui poet de a realiza o opera unica, ideala prin valoare artistica, prezenta substantivului 'altar' conferind creatiei valente sacre.
8. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o arta poetica a lui Tudor Arghezi, prin care se evidentiaza atotputernicia cuvantului in Univers. In conceptia lirica a poetului, cuvantul este omnipotent si incarcat cu forta creatoare pentru revigorare spirituala:„ai sa umbli prin suflete-n cuvinte”. Prin metafora blestemului -„s-asculti de el (blestemul)”-, eul liric sugereaza ideea ca patima creatiei este inradacinata in fiinta poetului, fiind atras structural si in mod decisiv de puterea cuvantului care  „leaga si dezleaga” orice. Harul artistic are origini divine, este statornicit 'din veac in veac' in inima poetului si constituie pentru el viata insasi. Prin lirismul subiectiv, reprezentat de adresarea directa (pronume la persoana a II a ) autorul da poeziei un ton sententios, dar si prevenitor despre conditia artistului in lume. Prozodia se inscrie in modernism: versurile sunt inegale,  masura este variabila, iar rima imperecheata.

9. Titlul „Poetului necunoscut” certifica faptul ca aceasta creatie lirica este o arta poetica, fiind totodata o adresare directa catre oricare impatimit al scrisului, sugerat de epitetul 'necunoscut'. Titlul are si nuanta sententioasa, eul liric da sfaturi unui interlocutor imaginar, care ar putea fi propriul eu creator, propria neliniste provocata de atotputernicia Cuvantului.
10. Expresivitatea poeziei este data de folosirea verbelor la conjunctiv si viitor, care exprima patima creatiei si o proiecteaza intr-un timp nedefinit, neidentificat, permanentizand-o, iar imperativul „sa n-ai desertaciune”, la forma negativa, da poeziei un ton familiar, stabilind o legatura intima intre generatii de poeti, prin conditia comuna pe care o au artistii in Univers.

Subiectul al II-lea (Text argumentativ despre munca: „Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru lenesi”(Mihai Eminescu, 'Opera politica')

                Afirmatia „Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru lenesi” are valabilitate si in societatea de astazi, in sprijinul acestei opinii aduc urmatoarele argumente:
                In primul rand, in orice anunt de angajare se specifica faptul ca de la viitorul angajat se cere neaparat „dorinta de munca”. Cei care nu au chef sa trudeasca nu sunt nici macar invitati la interviu.
                Un alt argument adus in favoarea acestei afirmatii este faptul ca cei mai saraci oameni sunt cei lenesi, cei carora nu le place munca si nu pot pastra niciun serviciu, oricat de putin solicitante ar fi indatoririle lui ca angajat.
                In ultima instanta, evidentiez ideea ca, intr-o lume atat de modernizata , tehnologizata, unde robotii iau locul oamenilor in fabrici, uzine etc, omul trebuie sa invete sa-si schimbe orizontul, sa invete noi indeletniciri pentru a putea sa-si gaseasca un alt loc de munca, or, cei lenesi nu au nicio sansa de a trai decent, de a-si intretine familia. Cei mai multi dau vina pe nesansa, dar 'norocul si-l face omul' prin stradanie, inventivitate si dorinta de progres.
                Avand in vedere cele afirmate mai sus, nu pot concluziona decat ca Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observatii privind societatea din orice timp si anume ca „Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru cei lenesi”, afirmatie demonstrata prin argumentele expuse.

Varianta 22

Subiectul I
(Tudor Arghezi, 'Despartire')

1. Antonime: sonora # tacuta; veche # noua; plecarea # sosirea; jalea # bucuria, veselia
2. Cratima leaga doua cuvinte, cu scopul de a se rosti doua silabe in loc de trei, pastrand astfel masura si ritmul versului
3. Expresii/locutiuni cu substantivul 'casa': casa de piatra; om de casa; a face casa buna cu cineva; casa de cultura;
4. Camp semantic al 'timpului': 'ora', 'secunda', 'cadran', 'limbile', 'ceasul', 'vremea', 'ornic'
5. Imagini vizuale cromatice: 'gara cenusie'; 'cade-n geam zapada'; 'palidul cadran'
6. Tema iubirii; tema timpului; motivul despartirii
7. Lirismul subiectiv este motivat de prezenta marcilor lexico-gramaticale care confirma prezenta eului liric in poezie: verbe si pronume la persoana I : 'am plecat', 'am auzit', 'ne', 'noastra'; adresarea directa prin pronume si verbe la persoana a II-a singular: 'tale', 'ai simtit', 'ai impacat', 'visezi', 'ai stat', 'tu'.
8. Figura de stil: 'noiembre prelunga si sonora' - epitet dublu - simbolizeaza eternizarea starii de melancolie a celor doi indragostiti ('amandoi') pentru trecerea timpului si neputinta implinirii iubirii,
9. Ultima strofa a poeziei incepe cu o interogatie retorica, prin care eul liric sugereaza trecerea timpului, care ar fi putu vindeca suferinta iubirii sau ar fi putut-o amplifica. Urmatoarele trei versuri se constituie intr-o ampla interogatie retorica si adresarea directa prin verbe si pronume la persoana a II-a: 'visezi', 'ta', 'tu', 'ai stat', 's-asculti'. Eul liric imagineaza starea de neliniste a iubitei care sufera pentru dragostea pierduta, la care ea viseaza in ceasul inserarii. Imaginea vizuala 'cade-n geam zapada' si imaginea auditiva 'bataia s-asculti' amplifica starea de sugereaza 'raceala' interioara si bataile inimii care tanjeste dupa iubire.
10. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat 'Despartire', prin care Arghezi sugereaza starea de nefericire, de deprimare manifestata in orice situatie a unui cuplu care se destrama. Semantica acestui cuvant sugereaza si intervalul de timp cand doi indragostiti stau despartiti, sens justificat prin bogatia campului semantic al 'timpului'.

Subiectul al II-lea
Scrisoare cu urmatoarele cuvinte: spectaculos, national, distinct, culoare, perenitate, europeanTimisoara, 29.06.2007*** Draga Alin,

                Ma bucur nespus ca mi-am facut putin timp pentru a-ti scrie cateva randuri, sa-ti povestesc ce-am mai facut in ultimul timp. Dupa cum stii si tu pe propria piele, este un an greu in care trebuie sa facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur, insa totdeauna se impune si putina recreere, ca altfel cedezi nervos. Relaxarea mea a constat in participarea la festivitatea organizata cu prilejul centenarului liceului nostru. A fost un eveniment spectaculos, prin care s-a evidentiat atat spiritul national al romanilor, cat si spiritul european pe care incercam sa-l adoptam cu brio.
                Cu siguranta, ai fi fost incantat sa participi la o astfel de manifestare, unde atmosfera plina de culoare, cantec si voie buna ne-a emotionat atat de mult, incat am uitat si de examenele ce se intrevad din ce in ce mai aproape. Colegii mei au organizat un concurs de cultura generala, cu intrebari distincte despre istoria liceului, la care raspunsurile spontane si pline de vitalitate au starnit ropote de aplauze.
                Sarbatorirea liceului a capatat perenitate prin participarea numeroasa si prin implicarea emotionala a tuturor invitatilor. Poate ca am fost cam patetica, insa, crede-ma, ca si tu ai fi ramas impresionat de maretia festivitatii.
                Abia astept sa ne relaxam dupa examene si sa mergem intr-o excursie la munte, ca in alte vacante.Te imbratisez cu drag, Sorin/Sorina

 Varianta 23

Subiectul I
(Tudor Arghezi, 'Heruvim bolnav')

1. Expresii/locutiuni cu substantivul 'cer': e strigator la cer; diferenta ca de la cer la pamant; a ajunge in cer; a face gaura-n cer; e picat din cer; nedreptate strigatoare la cer;
2. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Namoluri fierte, grele, de asfalt”, ar rezulta ca substantivul 'de asfalt', prin schimbarea functiei sintactice din atribut in complement, ar restrange enumeratia la doi termeni in loc de trei, apoi s-ar modifica si sensul comunicarii, intelegandu-se ca namolurile ar contine asfalt.
3. Sens conotativ cu 'roade' si 'cap': *Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. *Bunicii mei au casa asezata in capul satului.
4. Camp semantic 'inger': 'fericirile', 'cerul', 'Taria'
5. Adverbul “mai” este folosit in versul “ingerul meu isi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea ca ingerul pastreaza amintirea timp indelungat.
6. Tema sacrului; motivul ingerului
7. Comparatia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar si agurid” sugereaza ideea ca relatia omului cu Divinitatea s-a degradat, existand pericolul desacralizarii lumii.
mariana
8. Ultimele doua versuri. Conjunctia 'caci', cu sens concluziv si explicativ, sugereaza o consecinta cutremuratoare a intregii idei poetice, aceea a pericolului desacralizarii lumii. In contact cu oamenii, ingerul se molipseste de relele acestora si nu-si mai gaseste locul in cer (“oriunde capul cauta sa-si puie/ Locu-i spinos si iarba face cuie”). Bolnav de monotonie si de tare umane, ingerul devine total dezinteresat de viata si de culoare (“ Livada, campul si-au pierdut si floarea/ si roadele si frunza si culoarea”), chinuit de 'buba pamanteasca' aparuta pe 'trupu-i alb' ca simptom amenintator pentru desacralizarea omenirii.
9. Titlul 'Heruvim bolnav' sugereaza pericolul care pandeste omenirea si anume acela de a-si pierde spiritualitatea, intrucat heruvimul este ingerul asezat de Divinitate sa vegheze cararea ce duce la pomul vietii. Asadar, daca heruvimul care ocroteste omenirea de pacate s-a contaminat de 'boala', el devine neputincios in fata relelor care 'incoltesc' si sunt pe cale sa evolueze in lume.
10. Trasaturi moderniste:
- intelectualizarea poeziei – viziunea filozofica a raportului spiritual dintre om si Divinitate (demitizare)
- limbajul artistic original: estetica uratului realizat prin relatii de opozitie - 'Livada, campul […]floarea' in opozitie cu 'Apele negre […] Namoluri fierte, grele'; 'trupu-i alb' in opozitie cu 'o buna pamanteasca'.

Subiectul al II-lea
Text argumentativ despre buna intelegere in familie: 'O familie trebuie sa fie unita si solidara, caci altfel nenorocul bate la usa' (Thomas Mann, 'Casa Buddenbrook')                Sunt intru totul de acord si sustin cu tarie afirmatia lui Thomas Mann, aceea ca “ O familie trebuie sa fie unita si solidara, caci altfel nenorocul bate la usa.”
                In primul rand, consider ca intelegerea, comunicarea si bunavointa sunt trei lucruri esentiale pentru a te putea integra in societate, atat ca individ, cat si ca grup. Se stie deja ca  'unirea a facut puterea' unui colectiv, a unei familii si, prin contrast, dezbinarea a dus la destramarea sigura a acestora. Daca membrii unei familii au interese divergente, se suspecteaza reciproc si nu exista o relatie afectiva intre ei, dezbinarea este iminenta, destinul fiecaruia evoluand spre esec. Scriitori importanti au ilustrat in operele lor acest aspect social, ca,de pilda, George Calinescu in romanul 'Enigma Otiliei'. Relatiile degradate evidente in cadrul familiei Tulea, in care mama exercita o autoritate nefasta asupra dezvoltarii personalitatii copiilor, iar tatal este complet indiferent fata de cresterea lor, ori relatiile dintre fratii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urasc din motive meschine, argumenteaza cu persuasiune afirmatia de mai sus.
                In alta ordine de idei, familia iti poate da o forta interioara, o incredere in sine extrem de benefica prin faptul ca, daca simti sprijinul neconditionat al celor apropiati, solidaritatea lor iubitoare, poti invinge in viata toate obstacolele.
                In concluzie, o familie “unita si solidara” poate asigura fiecaruia dintre membrii sai, un echilibru sufletesc si o siguranta in fortele proprii, care nu poate aduce decat fericire si izbanzi in viata.

Varianta 24

Subiectul I (Tudor Arghezi, 'Toamna de suflet')

1. O pereche de antonime din text: 'zilele' # 'noptii'; 'ieri' # 'azi'
2. Cratima ajuta la pastrarea masurii si a ritmului, legand doua cuvinte si formand o singura silaba; totodata creeaza muzicalitate la nivelul versului.
Semnul exclamarii evidentiaza dorinta eului liric, aceea ca „macar un glas de goarna” sa rasune in lume.
3. Scopul: „ca sa cante”
4. Rolul stilistic al conjunctiei „de” in cadrul celei de-a doua strofe este de a evidentia, a sublinia dorinta eului liric pentru viata, pentru manifestarea acesteia , intrucat „de”, cu valoare de „daca”, intra in constructii verbale aflate la modul conditional optativ: „de-ar rasuna”, „de s-ar clati”, verbe ce exprima o dorinta”.
5. Masura versurilor este de 13-14 silabe, iar rima incrucisata.
6. Tema: conditia de muritor omului in lume; Tema: Timpul efemer; Motivul noptii, al inserarii
7. Metafora 'cripta noptii' ca si comparatia personificatoare 'Zilele albe' […]/ Ca niste barci tacute' simbolizeaza conditia de muritor a omului, faptul ca timpul se scurge ireversibil, sugerand iminenta mortii.
8. Ultima strofa a poeziei debuteaza cu verbul la conditional optativ precedat de prepozitie, „de-as fi”, care exprima dorinta eului liric de a trai in eternitate: „De-as fi un stei de pesteri, cioplit cu dalta-n lung”. Metafora, „cioplit cu dalta-n lung”, semnifica totalitatea incercarilor la care a fost supus sinele poetic, situatii ce i-au modelat/ erodat intreaga fiinta – trup si suflet, poetul autoincluzandu-se, astfel, in lumea muritorilor. Metafora „stei de stanca” poate sugera neclintirea si taria artistului, dar si forta creatiei sale, singura pe care a slujit-o cu credinta si care poate fi o treapta spre eternizare: 'Cu templu in spinare, carui slujesc de treapta'.
9. Titlul acestei poezii, „Toamna de suflet” scrisa de Tudor Arghezi, este o metafora care simbolizeaza amaraciunea, mahnirea ce pune stapanire pe sufletul eului liric, aflat in toamna existentei. Tonul elegiac sugereaza ideea timpului ce se scurge ireversibil si implacabil pentru om, pe masura ce „zilele albe […] au inceput sa plece,/ Ca niste barci tacute”. Seara si intunericul cuprind intreaga fire: „In sirul vietii noastre intreg, se face seara”, imagine ce sugereaza apropierea mortii. Eul liric incearca sa se mai agate de ultima sa speranta, suportul religios, dar este dezolat cand realizeaza ca „straja de sus si-a luat ragaz”. Refugiul spiritual ramane poezia, ca templu maret al propriei creatii artistice.
10. Lirismul subiectiv se realizeaza prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „as fi”, „as sta”, 's-astept',  „sa ajung”, „slujesc”. Singurul pronume la persoana I este la numarul plural, 'noastre' sugereaza faptul ca eul liric se autoinclude in omenire, prin acelasi destin de muritor.

Subiectul al II-lea Scrisoare cu urmatoarele cuvinte: alpin, exuberanta, incendiar, monoton, splendoare, tinereteCluj-Napoca, 29.06.2007

Draga Alexandru,

                Iata ca am ajuns la sfarsitul liceului, in perioada examenelor. N-as fi crezut ca timpul trece atat de repede… Dar incerc sa nu ma stresez prea mult, ci sa-mi mentin echilibrul. Si sa vezi la ce am recurs ca sa ma relaxez:
                In perioada 20-25 iunie a.c., am fost in statiunea Baisoara, la Serbarile muntelui, eveniment organizat anual in cinstea mediului alpin. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Am plecat mai multi colegi din liceu si aceasta deplasare la inaltimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte si la trup. Daca ai sti cata exuberanta ne inoculeaza muntele, cata energie oxigeneaza creierul, ai veni si tu aici in fiecare saptamana, mai ales ca vietuiesti la Calarasi, adica la campie. A avut dreptate cine a zis ca tineretea se gaseste la munte – aer curat, verdeata, liniste
                Revenind la eveniment, cel mai mult mi-au placut concursurile, ca s-au organizat multe concursuri, incendiare as putea spune, pentru noi, tinerii, si s-au acordat o multime de premii. Din pacate, nu am reusit sa castig nimic, dar am facut cunostinta cu baieti si fete de varsta noastra, care invata in Baisoara, dar, din pacate, si ei sunt prinsi cu pregatirea pentru bacalaureat si admiterea la facultate.
                Oricum, o astfel de activitate te scoate din monotonie si pe mine m-a facut sa uit pentru o zi g rija examenelor. Stiu ca nu ai fi avut posibilitatea sa vii, dar sper ca anul viitor sa ma vizitezi si sa mergem impreuna la Serbarile muntelui.
Pana atunci, revin cu picioarele pe pamant si iti urez succes la examene!

Cu drag,

Andrei/Andreea

Varianta 25

Subiectul I
(Nichita Stanescu, 'Sarutul'

1. Sinonime: se-adumbrea = se intuneca; mat = opac; clinchet = sunet de zurgalai, de clopotel; stins = estompat, sters
2. Virgula marcheaza o enumeratie, iar punctele de suspensie sugereaza continuarea enumerarii, in fantezia cititorului/poetului: 'pe statui, pe cabluri, peste iarba…'
3. Expresii/locutiuni cu 'aer': o gura de aer; a-si da aere; aer cald; a fi in aer; in aer liber; a pluti ceva in aer;
4. Timpurile verbale sunt imperfect si perfect compus, ceea ce exprima o actiune trecuta de curand, dar nefinalizata, ci prelungita, perpetuata intr-o continua emotie cauzata de iubirea ardenta a indragostitilor: 'adumbrea', 'ne sarutam', 'ne-nfasura', 'nu ne-a lovit'.
5. Imagini auditive: 'clinchet stins', 'bate-n arbori ora'

6. Tema iubirii; motivul sarutului
7. Figura de stil:'clinchet stins' metafora si imagine auditiva care sugereaza emotia puternica pe care o simte indragostitul, la atingerea delicata a umarului, bataile inimii amplificand fiorul launtric al eului liric.
8. Titlul, reprezentat printr-un substantiv articulat, 'Sarutul', defineste sentimentul de iubire tinereasca si unicitatea experientei pe care eul liric o traieste, probabil, pentru prima oara in viata. Chiar din prima strofa, indragostitul exprima bucuria sarutului in public, 'in piete si in scuaruri', desi cei doi indragostiti se simt singuri pe lume: 'un aer mat ne-nfasura, si nimeni nu ne-a lovit vreodata cu privirea'. Finalul poeziei marcheaza inceputul iubirii intense, fericirea pana la cer da sentimentului valente inaltatoare: 'Luceau intens, presate de un cer/ pe care-l incepea iubirea noastra'.
9. Trasaturi neomoderniste:
- configuratia iubirii intr-un lirism pur, in care emotia este reala, asumata de eul liric;
- limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: 'steaua neagra a parului tau scurt' - metafora
- ingambamentul - continuarea ideii din versurile anterioara, fara a se marca versurile prin majuscula ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
10. Ultima strofa incepe prin conjunctia copulativa 'si', care nu are aceasta functiune, ci continua emotia sentimentului de iubire, care ajunge la fericire si extaz. Martorii indragostitilor, pasarile, sunt un simbol al zborului, al simtamantului inaltator care atinge cerul, ca punct de plecare al iubirii: 'un cer […] pe care-l incepea iubirea noastra'. Enumeratia 'pe banci/ si pe statui, pe cabluri, peste iarba' compune cadrul neomodernist al iubirii, in poezia anilor '60. Imperfectul verbelor 'se coborau', 'luceau', 'incepea' ilustreaza expresivitatea strofei, sugerand continuitatea sentimentului de dragoste.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre prietenie: 'Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.' (Nicolae Iorga, 'Cugetari')

                Sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga, “Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului”, ambele valente ale prieteniei fiind la fel de riscante
                Un prim argument ar fi ca prietenia cu dusmanul este periculoasa, intrucat el poate afla o multime de intimitati, de fapte sau atitudini personale, care ar constitui adevarate 'indrumari' pentru indeplinirea scopului sau de a-ti face rau, atunci cand se iveste ocazia.
                Dusmania prietenului este chiar mai primejdioasa, deoarece el iti cunoaste cel mai bine slabiciunile, punctele vulnerabile, secretele si este, de asemenea, ultima persoana de la care te-ai astepta sa te loveasca, de unde rezulta ca el te poate dobori cel mai usor.
                In ambele cazuri, relatia presupune ipocrizie: dusmanul se preface ca-ti este prieten si te distruge dupa ce iti afla slabiciunile, iar prietenul devenit dusman simuleaza sinceritatea pentru a-ti 'adormi' banuielile. Putem lua un exemplu din literatura, pe Ion, care se imprieteneste cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica, ceea ce duce la un destin nefericit pentru amandoi.
                In concluzie, ratiunea trebuie sa domine orice relatie, fie de dusmanie, fie de prietenie, ca sa poti discerne adevarul despre fiecare dintre cei ce vor sa para apropiati. In viata, sa nu uiti nicicand proverbul popular:“Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur”.

 Varianta 26

Subiectul I
(Nichita Stanescu, 'Cu coltul inimii')

1. Sinonime: miraj = iluzie, inchipuire, nalucire; intregi = completi, integrali neclintiti; miracol = minune; mirare = uimire, surprindere, nedumerire
2. Punctul, ca semn de ortografie, se foloseste dupa majoritatea abrevierilor, dupa cele care pastreaza una sau mai multe litere din partea initiala a cuvantului. (DOOM-2): *Scrisoarea Bancii era datata 23 ian. a.c. si ma anunta ca sunt restanta cu plata ratelor.
Virgula, ca semn de ortografie, se foloseste in interiorul locutiunilor adverbiale, intre interjectii identice, intre cuvinte care se repeta. (DOOM-2): *Cu chiu, cu vai mi-a inapoiat volumul pe care i-l imprumutasem anul trecut. *Pupaza si-a anuntat zgomotos prezenta: cioc, cioc, cioc. *Speram ca doar, doar il voi indupleca.
3. Expresii/ locutiuni cu 'a intra': a intra la apa, a intra in vorba cu cineva; a intra in bucluc; a intra in vigoare; a intra in joc; a intra in voie cuiva; a intra la facultate;
4.Polisemia cuvantului 'perdea': Fata s-a ascuns repede dupa perdea, dar tot am zarit-o. In ultima vreme, bancurile fara perdea au luat amploare. O perdea de fum acoperea peisajul.
5. Figuri de stil: 'coltul inimii noastre' - metafora; 'albe spume' - epitet in inversiune; 'marii [] albastre' - epitet cromatic;
6. Marcile lexico-gramaticale care atesta prezenta eului liric si, deci, existenta in text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele si pronumele la persoana I plural: 'suntem', 'noastre' si interjectia cu valoare afectiva, 'O'.
7. Tema: misiunea artistului in lume; motive: cuvantul, ochiul;
8. Enumeratia “suntem aici/ in viata intregi si in lucrare” are rolul de a eterniza prezenta romanilor pe aceste meleaguri, care sunt nemuritori prin ceea ce infaptuiesc mereu, idee ilustrata prin verbul la persoana I plural 'suntem' si substantivul 'in viata'.
9. Caracteristici ale neomodernismului:
- limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: 'cuvinte scrise cu coltul inimii noastre' - metafora
- ingambamentul - continuarea ideii din versurile anterioare, fara a se marca fiecare vers prin majuscula ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
10. Ultima strofa a poeziei incepe cu o conjunctie adversativa 'Insa', care accentueaza valoarea spirituala a romanilor. Enumeratia compune ideea ca existam dintotdeauna si mereu pe aceste meleaguri, intr-o unitate nationala si un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: 'Insa pentru cei ce suntem aici/ in viata, intregi si in lucrare'. Forta cuvantului, care in conceptia lui Nichita Stanescu are materialitate, este taios, are 'lama de brici', dar si tandru si miraculos: 'intrand in miracol, cu tandra mirare'. Verbul 'suntem' la prezentul gnomic si gerunziul 'intrand' constituie expresia certa a continuitatii romanilor in patria lor.

Subiectul al II-lea)

Continuarea unui dialog pe tema prieteniei

['- Alexandre, spune-mi, te rog, ce parere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie sa-mi aleg prieteni dintre batrani sau dintre cei tineri?
- Cred ca e bine sa ii si printre unii si printre altii. Iata ce spunea G.Calinescu, in Cronica optimistului: «Batranii au experienta, respect de trecut si de tot ce este maret, crutare fata de semeni, statornicie, fiindca ei insisi au invatat a pretui legamantul trainic intre oameni. Insa, daca stai numai intre batrani, imbatranesti. Ei se tem de tot ce-i nou, sau de frica de a nu-si pierde linistea, se dau cu vremurile noi prea impulsiv si nesincer. Tinerii sunt entuziasti, iubitori de omul cu intelepciune, dar cateodata sunt necumpatati si pre orgoliosi.']
- Sa stii ca are dreptate Calinescu, spune Mihai, dupa o scurta pauza.
- Bineinteles! E bine sa inveti in viata si de la tineri si de la batrani. Uite, eu de exemplu, stii cate pilde care si-au dovedit eficienta mi-a spus bunicul? Cu toate acestea, noi intram in relatie mai ales cu tineri de varsta noastra si tocmai de aceea am ramas uimit ca, aplicand invataturile bunicului, am rezolvat adesea neintelegeri sau chiar conflicte. Rabdarea si tactul sunt cele doua arme care inving orice controversa. Pe de alta parte, bunicul nu intelege de ce stau eu ore intregi cu ochii in ecranul calculatorului. Lui nu i se pare nimic interesant, ba considera ca este daunator pentru ochi si pentru sablonizarea creierelor.
- Da, dar tinerii sunt nerabdatori, vulcanici, impulsivi. Vezi, tu, Alexandre, eu ma simt mai aproape de cei tineri pentru ca invata repede tot ce este nou, pentru ca, dupa cum spunea o personalitate americana, 'daca tot astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu asteapta'. Ei sunt si foarte buni prieteni, saritori, idealisti, dar tot atat de adevarat este faptul ca sunt si invidiosi, prea orgoliosi si adesea rautaciosi.

- Mihai, pana la urma, prietenia nu tine neaparat de varsta, ci de asemanarea firilor, a conceptiilor, a preocuparilor si mai ales deschiderea fatisa in comunicare. Minciuna, fie ea si prin omisiune, nu are ce cauta intr-o prietenie.
- Ai dreptate, Alexandre! Uita-te la noi, suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani!
- O prietenie ca a noastra nu se stinge niciodata, intrucat temelia ei este solida prin sinceritate si loialitate, conchide Alexandru. Si cei doi prieteni isi bat palmele, gest familiar care le confirma trainicia relatiei.

Varianta 27

Subiectul I

(Nichita Stanescu, 'Scrisoare medievala')

1. Sinonime: domneste = domina, stapaneste; nu se cunoaste = nu este evident, nu se vede, nu se stie; rupte = obosite, frante; intors = revenit, schimbat
2. In versul “Noi suntem, iubito, aceiasi”, virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”;
3. Sens diferit: Imediat ce ajung acasa imi schimb hainele. *Pentru o familie saraca, este dificil sa aiba o gura in plus la masa. *S-a schimbat foarte mult de cand a intrat la facultate. Mihai striga la mine, dar cand a aparut mama a schimbat imediat subiectul.
4. Tipul de acord identificat in versurile “Domneste pe-aici violetul, tacerea, cleiul tamplaresc…” este acordul prin atractie, justificat prin faptul ca fiecare dintre aceste substantive stapaneste pe rand natura, astfel incat verbul “ a domni” este atribuit fiecaruia dintre ele.
5. Campul semantic al 'comunicarii': “cuvintele”, 'limbi romane', “guri”
6. Tema: iubirea, motivul: cuvantul material
 7. Repetitia exclamatiei retorice 'oh, da' sugereaza necesitatea eului liric de a-si 'intari' sentimentele si ideile, lumea sa sufleteasca evidentiaza extazul iubirii.
8. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievala” este evidentiata indirect conceptia literara a lui Nichita Stanescu, si anume aceea a materialitatii cuvantului. Aici cuvantul sugereaza eternitate, el dainuie in timp, capata valente pline de incarcatura emotionala si prin el se transmit stari, trairi,sentimente, emotii. Pe de alta parte, forma epistolara a confesiunii accentueaza subiectivismul creatiei si totodata marturisirea sentimentului de iubire care insufleteste cuplul.
9. Trasaturi neomoderniste:
*Scrierea cu litera mica: este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit si in neomodernism, numit ingambament, care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare, fara a se marca fiecare vers prin majuscula ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
* Cuvantul are materialitate, forta si sursa de comunicare erotica: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane”
10. Ultimele sapte versuri incep cu o confesiune la persoana I plural, care sugereaza implinirea cuplului erotic, unit si statornic: 'Noi suntem, iubito, aceiasi'. Vocativul 'iubito', exclamatia afectiva si retorica 'oh, da' amplifica emotia intensa a iubirii si proiecteaza indragostitii in lumea spirituala a perechilor: 'unu cu unu,/ pom cu pom, iarba cu iarba, /piatra cu piatra'. De altfel, ca si in alte poezii stanesciene, eul liric reordoneaza Universul dupa legile iubirii, perceput ca o calatorie in lumea sufleteasca a indragostitilor.

Subiectul al II-lea

Text argumentativ pe tema meritului: “A recunoaste meritul pe jumatate e a nu-l recunoaste deloc” (Camil Petrescu)

                In opinia mea afirmatia lui Camil Petrescu este cat se poate de adevarata, deoarece intotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfarsit o munca, un fapt, trebuie sa primeasca incununarea cu aprecierea binemeritata. Victoria omului intr-un demers, intr-o activitate trebuie neaparat rasplatita prin recunoastere si pretuire.
                Dupa cum se stie, niciun lucru nu e usor de realizat in viata, de aceea atunci cand o persoana reuseste sa ajunga la performante, la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai multi oameni, trebuie facut cunoscut acest succes. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat in realizarea scopului, reusita presupune truda, efort, concentrare, inspiratie, talent, timp si, nu in cele din urma, pasiune. De aceea, izbanda  trebuie sa fie recunoscuta intotdeauna, sa fie apreciata creatia si munca depusa.
                Un alt argument ar fi acela ca, odata cu satisfactia succesului pretuit de ceilalti, se naste ambitia de a incerca sa faci ceva si mai deosebit, iti pui toata energia si mintea in slujba urmatoarei realizari, ceea ce duce, in cele din urma, la progresul societatii.
                In alta ordine de idei, meritul recunoscut pe jumatate atrage dupa sine dezamagirea, care duce la renuntarea de a mai face efort, la sentimentul de inutilitate a stradaniei, pasiunii si omul munceste, de aici inainte, fara tragere de inima.
                In concluzie, un merit se cuvine sa fie mereu recunoscut in deplinatatea lui, omul care a reusit sa realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat, respectat si incurajat sa continue in activitatea sa, ambitionand sa se autodepaseasca. Asadar, afirmatia lui Camil Petrescu isi dovedeste pe deplin valabilitatea.

Varianta 28

Subiectul I (Nichita Stanescu, 'Luna in camp')

1. Sinonime: chipul = fata; sa(-mi) rup = sa(-mi) desprind; conturul = forma; subtire = fin, delicat
2. Valoarea si rolul/functiunea virgulei: Ca semn de punctuatie, virgula are rolul de a separa interjectia „O” de verbul „tinde-ti” si are valoare afectiva„O, tinde-ti mana stanga catre ei”
3. Forme corecte: '(isi) subtie' = (isi) subtiaza; 'crenge' = crengi; '(ti-l) intorn' = (ti-l) intorc; 'tinde-ti' = intinde-ti
4. Omonimele cuvintelor 'mine' si 'arc':
- mine: *Multe mine de carbuni au fost inchise in ultimii cinci ani. *La metrou au fost amplasate cateva mine explozive si de aceea calatorii au fost evacuati. In rezolvarea subiectelor la romana am consumat doua mine de pix.
- arc: *Nasii lui Bogdan i-au facut cadou de ziua lui un arc si sageti de jucarie. *La geometrie , problema este cu un arc de cerc. *Arcul este un dispozitiv in forma de spirala folosit pentru amortizarea socului.
Antonimele cuvintelor 'stanga' si 'suind':
- stanga  ¹  dreapta *Ion si-a fracturat mana dreapta incercand sa se catere in copac.
- suind  ¹  coborand *Coborand scarile, mi-am amintit ca uitasem actele acasa.
5. Efectul stilistic: participiul intins a capatat valoare de substantiv, pentru a sugera un imens spatiu sentimental, o nemarginire a iubirii, efect realizat prin imaginarul poetic.
6. Figuri de stil: „adormitilor gutui” – epitet personificator in inversiune; „vazduhul [] caprui” – epitet cromatic
7. Tema iubirii; motive: ochiul, luna
8. Metafora 'vazduhul serii mi-ar parea caprui'- Impactulpe care-l are iubirea asupra eului liric ii da acestuia iluzia ca de pretutindeni il privesc ochii caprui ai iubitei, intreg vazduhul este plin de emotia sentimentului de dragoste.
9. Scrierea cu litera mica: este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit si in neomodernism, numit ingambament, care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare, fara a se marca fiecare vers prin majuscula ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
10. Ultima strofa a poeziei potenteaza iubirea eului liric, iar pronumele personal 'Eu' accentueaza atitudinea indragostitului, care-si priveste iubita in ochi atat de adanc, incat in jur se estompeaza conturul obiectelor: 'Eu te privesc in ochi si-n jur se sterg copacii'. Iubirea capata valente cosmice, luna se oglindeste in ochii fetei, a carei forta de atractie este atat de mare, incat ar putea strivi in gene astrul si indragostitul deopotriva. Poezia se incheie simetric, imaginea bratului stang care intoarce chipul iubitei sugereaza locul inimii, al sentimentului de dragoste. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflecta continuitatea si permanentizarea sentimentului de iubire: '(te) privesc', '(se) sterg', '(ma) rasfrang', 'ti-l intorn'. Verbele la conditional optativ si la conjunctiv la persoana a II-a singular exprima o eventualitate cu care forta sentimentului ar putea strivi totul in jur: 'ai putea', 'sa strivesti'.

Subiectul a II-lea

Continuarea unui dialog pe tema egalitatii

                ['- Bogdane, tu spui ca numai in prietenia adevarata exista egalitate si iti dau dreptate. Dar nu cumva restrangi intelesul cuvantului egalitate?

                - Sigur ca nu, Andrei! Pot fi egali, de exemplu, tatal cu fiul sau profesorul cu elevul sau? Esti de acord cu mine?']
                -  Pot fi egali din punct de vedere teoretic, dar practic este mai greu, avand in vedere ca tatal si profesorul au deja o experienta de viata care le ofera un ascendent intelectual si moral asupra fiului/ elevului. Apoi, mi este un aspect: atat fiul cat si elevul trebuie sa acorde un respect real, bazat pe sentimentul recunostintei pentru contributia pe care fiecare dintre ei o are in educatia si evolutia ta catre maturitate.
                -Adevarat, Bogdane. Dar despre egalitatea intre soti ce spui?
                - Eu consider ca intre un barbat si o femeie trebuie sa fie egalitate. Nu femeia 'sa stea la cratita', cum se spune, iar barbatul sa se ocupe numai de cariera.
                - Da, iar discriminarea asta are loc si la locul de munca. Femeile, de obicei, primesc un salariu mai mic decat barbatii si nu sunt lasate sa urce pe scara ierarhica.
                - Se spune ca ne nastem egali, cu aceleasi date de inteligenta, de simtire, cu aceeasi capacitate sentimentala. Dar eu nu sunt de acord cu asta. Tu ce parere ai, Alexandru?
                - Intr-o oarecare masura sunt de acord cu tine, avand in vedere ca aceasta egalitate sociala este influentata de mai multi factori, cum ar fi: mediul ambiant in care ne nastem, situatia financiara etc., dar suntem egali sau cel putin asa ar trebui sa fim in fata legii.
                - Da, asa e, tocmai de aceea simbolul dreptatii este zeita legata la ochi, tinand in mana o balanta..
                - Asta poate insemna si ca justitia este oarba…
                - Dar chiar asta inseamna! Daca e oarba nu se lasa influentata de infatisarea celor aflati in conflict, ci judeca numai faptele. Adica, asa ar trebui sa fie….
                - Hai, ca a suna de intrare!

Varianta 29

Subiectul I
(Nichita Stanescu, 'Viata mea se ilumineaza')

1. Sinonime: tarm = mal; a urma = a insoti, a intovarasi; fantome = fantasme, naluci; amurg = apus, asfintit, inserare;
2. Cratima leaga doua cuvinte, 'fantome-ale verii', cu scopul de a se rosti intr-o singura silaba si a diminua numarul silabelor in vers, pentru pastrarea masurii si a ritmului (DOOM-2)
3. Expresii/locutiuni cu verbul 'a lasa': a lasa totul balta; a lasa ( pe cineva) in pace; a lasa ( pe cineva ) la greu; a nu se lasa; a lasa (ceva/pe cineva) in urma; a lasa corigent; a lasa ( pe cineva) cu ochii in soare; a-l lasa puterile; a lasa de izbeliste; a lasa masca (pe cineva)
4. Sens conotativ cu 'amurg' si 'anotimp': *In amurgul vietii pricepe omul pretul fericirii. *Adolescenta este anotimpul iubirii.
5. Scrierea cu litera mica la inceputul unor versuri din poezie este o caracteristica a poeziei moderne, preluata si de neomodernisti si sugereaza continuitatea ideilor si imaginilor poetice exprimate anterior, procedeu prozodic numit ingambament ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)
6. *Comparatie: 'Tarmul […] te-a urmat/ ca o umbra, ca un sarpe dezarmat; *Epitet cromatic – “ochiul tau verde
7. Imaginea artistica “regina mea de negru si de sare” este o metafora construita prin antiteza, prin care eul liric sugereaza un scurt portret al iubitei si o chemare, o adresare directa  in cazul vocativ.
8. Strofa a patra exprima intensitatea sentimentului de iubire, stare spirituala care-i aduce iluminare eului liric: 'viata mea se ilumineaza'. Ca simbol al sufletului, metafora 'ochiul tau verde' si comparatia 'cenusiu ca pamantul' sugereaza amploarea emotiei atotcuprinzatoare, in toate momentele vietii, idee redata prin opozitia sintactica 'amiaza/amurg'. Ultimul vers accentueaza dinamismul sentimentului de iubire, care revigoreaza spiritul indragostitului, atitudine conturata prin interjectia afectiva 'Oho' si enumeratia verbelor 'alerg', 'salt', 'curg', a caror semantica (al caror sens) presupune vioiciune, vitalitate, exuberanta, stare accentueaza si de prezentul gnomic si persoana I singular a acestor verbe.
9. Simetria sintactica 'mai lasa-ma', prezenta in ultima strofa si in versul liber din finalul poeziei, ilustreaza dorinta ferventa a eului liric, care implora timpul sa-i prelungeasca starea de extaz pe care i-o ofera iubirea, in linie temporala descendenta, 'un minut' sau macar 'o secunda'. Rugamintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ('o frunza', 'un fir de nisip', 'o briza', 'o unda'), iar versul liber din final exprima speranta dar si nesiguranta eului liric privind durata iubirii, 'un an', 'un timp'.
10. Titlul poeziei 'Viata mea se ilumineaza' exprima impactul pe care sentimentul de iubire il are asupra eului liric, o stare de extaz care-i ilumineaza spiritul. Titlul este reluat in primul vers al strofei a treia, fiind introdus prin 'si' narativ, care sugereaza consecinta pe care dragostea o exercita asupra indragostitului.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre cunoasterea de sine: 'Omul nu are prieten mai bun si dusman mai rau decat pe sine.' (John Lubbock)

Consider afirmatia lui John Lubbock perfect valabila, intrucat omul este singurul responsabil pentru propriile fapte, iar destinul depinde in mare masura de actiunile sale.
In sustinerea ideii ca omul nu are prieten mai bun decat pe sine, as aduce argumentul ca orice om ar trebui sa aiba incredere in sine, dar pentru aceasta, el trebuie sa se cunoasca bine si corect, sa-si formeze conceptii solide, sa-si controleze reactiile in diverse situatii. De altfel, ideea autocunoasterii este definita inca din antichitate si ilustrata de scriitori in operele lor. Astfel,
Mihai Eminescu preia indemnul 'Cunoaste-te pe tine insuti' si-l ilustreaza in mai multe creatii lirice, intre care 'Oda (in metru antic)' si 'Glossa'.
In alta ordine de idei, omul are numeroase slabiciuni si este supus multor tentatii, carora, daca nu le rezista, poate sa-si faca mult rau. Incapacitatea de a se autocontrola si de a-si impune o disciplina in viata poate provoca omului neplaceri si chiar necazuri, de unde rezulta ca poti deveni propriul dusman.Orice om trebuie sa-si constientizeze defectele si calitatile, sa-si asume greselile si esecurile, incercand in acelasi timp sa le corecteze. De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importanta atat in formarea si evolutia unei persoane, cat si in integrarea in societate.
In concluzie, omul este responsabil pentru propriile fapte, pentru viitorul sau formarea personalitatii sale, toate fiind determinate de mai multi factori, printre care autocunoasterea, autoanaliza si, nu in ultimul rand, perceperea realitatii inconjuratoare prin prisma propriilor conceptii si valori etice dobandite in timp.

 Varianta 30

Subiectul I (Tudor Arghezi, 'Inscriptie pe usa poetului')

1. Antonime: niciodata # intotdeauna, oricand, pururea; treptat # spontan, brusc; au scazut # au crescut; departare # apropiere
2. Cratima - 'De aceea n-ai sa mori': -leaga doua cuvinte fara pauza, pentru a se rosti intr-o singura silaba si marcheaza absenta vocalei “u” de la negatia 'nu'.
3. Polisemia verbului “a scadea”: *Din cauza secetei, a scazut debitul apelor. *Astazi valoarea dolarului a scazut cu un procent. *Pentru ca a scazut gresit la exercitiu, a obtinut un alt rezultat.

4. Functii ale comunicarii: *functia expresiva (emotiva - evidentiaza starile afective ale emitatorului); *functia poetica (estetica/literara - se manifesta mai ales in poezie, mesajul fiind alcatuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat)
5. Antiteza: “Morti tarzii si timpurii.”
6. Teme: conditia poetului in lume; viziunea despre moarte;
7. Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”, eul liric sugereaza apogeul, punctul culminant al creatiei sale; epitetul 'sclipit' si determinantul 'de stea' ilustreaza harul celest al poetului si stralucirea artei sale.
8. Tema poeziei ilustreaza conditia poetului in lume, iar eul liric foloseste persoana a II-a singular deoarece se adreseaza in mod direct oricarui poet nemuritor, eternizat de creatia sa: 'De aceea n-ai sa mori/ Inca-o data niciodata'; 'S-a iscat din morti poetul'.
9. Strofa a treia din poezia “Inscriptie pe usa poetului” scrisa de Tudor Arghezi debuteaza cu ideea ca odata cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile, treptat,/ au scazut, si-ncet, pe-ncetul”. Prin comparatia “s-a iscat din morti poetul/ ca un cerc dintr-un patrat”, eul liric sugereaza nemurirea poetului prin opera, substantivul “cerc” sugerand perfectiunea creatiei.
10. Semnificatia titlului: Titlul “Inscriptie pe usa poetului” sugereaza un epitaf, o inscriptie pe piatra funerara care eternizeaza poetul si creatia sa artistica. De altfel, poezia 'Inscriptiilor' scrise de Tudor Arghezi constituie o lirica inedita in peisajul literaturii romane, fiecare creatie din acest ciclu avand ca titlu cuvantul 'Inscriptie', urmat de materialul pe care poetul isi 'ciopleste' ideile (ex.: 'Inscriptie pe biserica')


Subiectul al II-lea

 Transformarea unui text din vorbire directa in vorbire indirecta:Ingandurata, Elena ii spune lui Andrei ca nu crede ca este bine sa fii singur in viata, chiar daca uneori ai nevoie de singuratate. Andrei constata, cu o usoara ironie, ca Elena a devenit mai inteleapta, dar ea ii marturiseste ca nu este mai isteata, ci ca ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. Andrei este curios sa afle daca se refera la unul dintre romanele ei preferate, adica un roman de aventuri. Elena il lamureste ca este vorba despre jurnalul unui mare om de cultura din secolul al XIX-lea. Tanarul se arata incantat si isi aduce aminte de cartea pe care el o daruise Elenei, de ziua ei.

Varianta 31

Subiectul I
(Dimitrie Anghel, 'Puterea amintirii')

1.      Sinonime: nu se curma = nu se sfarseste, nu se opreste; staruieste = insista, persevereaza; inerta = nemiscata, teapana, moarta, imobila; tina = lut, pamant, mal, mocirla, huma
2. Apostroful din expresia: „pan`la urma” marcheaza absenta vocalei 'a', consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor.
3. Laitmotiv: 'ne vom aduce aminte'
4. Timpul viitor al verbelor din ultima strofa proiecteaza sentimentul de iubire in eternitate, intr-un candva neprecizat. Indragostitii vor fi legati de-a pururi prin trainicia iubirii, idee exprimata in penultimul vers, prin prezenta adverbelor de timp si de loc: 'Mereu si pretutindeni, oricand si orisiunde'.
5. Marcile eului liric sunt reprezentate de verbele si pronumele la persoana I: 'ne vom aduce aminte', precum si de adresarea directa, prin vocativul 'draga mea'.
6. Tema iubirii, motivul cuplului, motivul amintirii
7. Personificarea 'doua inimi canta-vor impreuna' sugereaza bucuria, extazul iubirii, sentiment puternic, trainic, intens, ce nu poate fi oprit, inabusit de trecerea timpului sau de moartea celor doi indragostiti.
8. Poezia este romantica prin tema iubirii, ca sentiment coplesitor si durabil, care rezista trecerii timpului, iar simbolista deoarece sunt mentionate simbolurile degradarii fizice: inerta, moarta, morminte etc., pentru a sublinia efemeritatea omului in lume.
9. Strofa a treia reliefeaza ideea ca iubirea retine in amintire tot ceea ce a fost nobil si luminos in relatia celor doi indragostiti, dar totdeauna memoria pastreaza si 'tina' ce a intinat, uneori, fiorul launtric. Tocmai de aceea, termenii sunt pusi in antiteza, sustinand si latura romantica a poeziei: 'nobil […] lumina'/ 'tina'. Cu toate acestea, iubirea va dainui in veci, deoarece ea a fost inscrisa in destinul celor doi indragostiti, metaforele 'argila modelata' si 'urma manei de care-a fost sculptata' avand forta de sugestie in acest sens.
10. Titlul 'Puterea amintirii' sugereaza ideea ca forta iubirii pastreaza intacte emotiile profunde ale indragostitilor. Amintirea este cu atat mai puternica cu cat cuplul pastreaza vie dragostea, care nu poate fi stinsa de trecerea vremii sau de moartea fizica, ci este proiectata in eternitate.

2.      Subiectul al II-lea

Text argumentativ despre idealul in viata: 'Am inteles ca un om poate avea totul, neavand nimic, si nimic avand totul' (Mihai Eminescu, ms. 2279)                In opinia mea, afirmatia lui Eminescu este o idee filozofica general-valabila, care, intr-o varianta condensata, reda unul dintre adevarurile vietii noastre.
                Idealul fiecaruia dintre noi nu ar trebui sa fie in vreun fel legat de lumea materiala, de trecatoarele avutii, care, atunci cand se sfarsesc, ne fac sa ne amintim ca omul este alcatuit si din suflet, nu numai din trup. Prin urmare, idealul in viata trebuie sa aiba un caracter spiritual, mulat dupa sufletul si dupa trairile interioare ale fiecaruia. Se stie ca adevarata fericire este data de bucuria inimii si a mintii, idealul nu deriva din bucurii materiale, care tin de concret si pot fi atinse cu usurinta. Implinirea tine de un plan in care lucrurile marunte, cotidiene nu mai au nicio putere si este, mai degraba, o inaltare spirituala.
                Asa cum mediteaza poetul Mihai Eminescu, omul poate avea oricate bogatii lumesti. Dar acest lucru nu inseamna nimic, daca preaplinul material nu este insotit de o desavarsire a sufletului. Astfel, intalnim oameni care nu si-au cladit viata pe considerente materiale si au preferat sa isi dezvolte ce se gaseste dincolo de efemeritatea trupului. Acesti oameni pot parea saraci, dupa criteriile lumii obisnuite; in realitate, bogatia lor deriva din setea de cunoastere, din dorinta de a vedea ce e dincolo de suprafata, dintr-o traire interioara intensa.
                In incheiere, dintotdeauna marii saraci ai lumii, din punct de vedere material, au fost artistifi si filozofii, ca si Eminescu, dar bogatia spiritului lor a fost nesfarsita, lasand viitorului valori de care ne bucuram cu totii.

 Varianta 32

Subiectul I
(Marin Sorescu, 'Portretul artistului')

1. Campul lexical al naturii: 'copacii', 'frunze', 'vant', 'nor'
2. Virgula - rol gramatical:
* Pregatirea pentru examenul de bacalaureat inseamna sa citesti, sa intelegi, sa retii. - virgula marcheaza coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative.
* Stefan cel Mare, domnul Moldovei, a purtat peste treizeci de razboaie cu turcii. - virgula marcheaza atributul apozitional 'domnul Moldovei', care explica subiectul.
* Fetito, fii atenta la masini! - virgula marcheaza vocativul substantivului 'fetito'
* Nu mi-a raspuns la telefon, sperand ca doar, doar voi renunta. - ca semn de ortografie, virgula se foloseste in interiorul unei locutiuni adverbiale
3. Polisemia cuvantului 'vechi': *A venit la teatru purtand o haina veche. *In hambar, porumbul este vechi de doi ani. *S-a intoxicat de la un hamburger vechi. *Mihaela este cea mai veche prietena a mea. *Moda veche a crinolinelor a revenit, mai ales la rochiile de mireasa. Exista o vorba veche, care are valabilitate si astazi: 'Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur'.
4. Valoarea expresiva a adjectivului din versul 'Asemanarea era atat de perfecta': adjectivul 'perfect' nu are grade de comparatie, el fiind deja la superlativ. Marin Sorescu ii alatura, pleonastic, un termen specific gradului superlativ -'atat de'- pentru a accentua contopirea ideala a omului cu natura, desavarsita armonie intre fiinta umana si elementele lumii inconjuratoare.
5. Modernitatea prozodica a poeziei:
- strofele inegale
- masura variabila a versurilor (3-13 silabe)
- rima alba
6. Teme: conditia poetului in lume; natura
7. Semnificatia cuvantului 'piatra': scrierea numelui poetului in piatra sugereaza intrarea sa in nemurire prin opera literara pe care oamenii o citesc si o pretuiesc; sugerand si piatra de mormant, semnificatia trimite catre viata dupa moarte, vesnicia numelui poetului, cinstit de cititori.
8. Caracterul alegoric al poeziei:
*Contopirea artistului cu natura este sugerata printr-o serie de metafore si personificari ale atitudinii poetice, prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natura: 'Am incaltat cu pantofii mei/ Drumul./ Cu pantalonii am imbracat copacii/ Pana la frunze./ Haina i-am pus-o vantului/ pe umeri./ Primului nor care mi-a iesit in cale/ I-am pus in cap palaria mea veche.'
*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorica a naturii, asemanarea fiind 'atat de perfecta', incat intreaga fire ii confera statutului de poet vesnicia, eternitatea ei (a naturii).
9. Strofa a doua a poeziei, alcatuita doar din trei versuri scurte, are continut profund filozofic. Dihotomia eului liric (diviziunea in doua parti) in trup si spirit ofera posibilitatea contemplatiei din moarte asupra operei vii, asupra creatiei lirice ramase ca marturie a existentei sale terestre: 'Apoi m-am dat inapoi/ In moarte/ Sa ma privesc.' Viziunea de dupa moarte sugereaza si certitudinea dainuirii in timp, a poetului si a creatiei sale. Verbele aflate la diateza reflexiva amplifica atitudinea de retrospectiva a propriei capacitati poetice, a autoanalizei pe care, cu detasare, eul liric o face asupra sinelui artistic: 'm-am dat inapoi', 'sa ma privesc'.
10. Raportul dintre eul creator si univers: Intreaga poezie este o alegorie a uniunii desavarsite dintre simtirea poetica si natura universala, ilustrata in prima strofa prin metafore si personificari, pana la ultima strofa, unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfecta. Altfel spus, eul liric se integreaza total intre elementele Universului, care-l absoarbe total, conferindu-i statutul nemuririi prin saparea numelui sau in piatra.

Subiectul al II-lea
Continuarea adecvata, cu 6-8 replici, a dialogului dintre doi colegi, Elena si Andrei, pe tema lecturii: - Nu cred ca este bine sa fii singur in viata, chiar daca uneori ai nevoie de singuratate! zise Elena, cazand pe ganduri.
- Ce inteleapta ai devenit! surase usor ironic Andrei.
- Nu sunt mai inteleapta decat ieri - adauga fata - dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe ganduri.
- E unul din (corect este dintre - n.n.) romanele de aventuri pe care le iubesti atat de mult? intreba Andrei plin de curiozitate.
- Nu. E jurnalul unui mare om de cultura din secolul al XIX-lea, pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea.
- O, da! Acum stiu despre ce vorbesti! exclama incantat baiatul.
- Mi-ai oferita aceasta carte pentru ca o citisesi, ori a fost doar o inspiratie de moment? vrea Elena sa lamureasca gestul baiatului.
- Fie, am citit si eu acest volum, pentru ca sunt cu adevarat pasionat de genul 'jurnal' literar, considerand ca astfel pot patrunde mai adanc in sufletul omului care imagineaza alte personaje. Scriitorul are o viata concreta, diferita de aceea a naratorului din operele literare, isi explica Andrei pasiunea.
- Citind astfel de jurnale, risti sa fii dezamagit de atitudinea sau mentalitatea unui autor! constata Elena cu un usor suras amar.
- Nu cred, nu mi s-a intamplat pana acum, raspunde Andrei.
- Eu nu ma pot inca desprinde definitiv de creatorul operei si sa ma las 'furata' de omul muritor, cu un destin mai fericit sau mai nefericit, marturiseste Elena, cu o ezitare in glas.
- Da! Nu este usor! Insa, dintr-un jurnal de scriitor afli o multime de amanunte despre alte personalitati contemporane cu el sau opiniile lui despre tot felul de oameni de cultura, aproba Andrei. De exemplu, din jurnalul lui Titu Maiorescu, am aflat ca
Mihai Eminescu nu a fost nefericit ca om, ci ca structura sa interioara era dominata de scepticism, ca adept al filozofului romantic Arthur Schopenhauer.

- Sa stii, ca si pe mine m-a uimit afirmatia lui Maiorescu! exclama Elena. Dar cum de ai ghicit ca am ajuns cu lectura jurnalului 'Insemnari zilnice' al marelui critic junimist chiar la aceasta confesiune a lui despre unicul
Mihai Eminescu?
- Am presimtit! Eram sigur ca te apuci imediat sa citesti aceasta carte si ma bucur ca, dupa ce o vei fi terminat, vom avea despre ce discuta amandoi, isi exprima Andrei satisfactia.

Varianta 33

Subiectul I
(Emil Botta, 'Remember')

1. Sinonime: a scrie = a nota, a consemna; a auzi = a asculta; odaie = incapere, camera; voce = glas.
2. Enunturi cu sensurile conotative ale cuvintelor perete si a se aprinde: *Ea este o fire suspicioasa, deoarece considera ca peretii au urechi. *Profesorul s-a aprins atunci cand si-a dat seama ca a fost mintit de elevul sau preferat.
3. Vers care contine un adjectiv cu valoare expresiva:Ce departe esti, intunecata mea iubita”. Cuvantul “intunecata” este un adjectiv cu valoare expresiva.
4. Verbele la modul indicativ - 'esti', 'vad', 'aud', 'scrii' - din prima strofa ilustreaza trairea reala, verosimila a eului liric. Verbele din strofa a doua, aflate la modul conjunctiv, 'sa nu pot', 'sa aud', 'sa ridic', 'sa zaresc', sugereaza actiuni posibile, dorinta neputincioasa a eului liric de a-si intalni iubita.
5. Cele doua marci lexico-gramaticale, prin care se evidentiaza eul liric in prima strofa, sunt:
- prezenta pronumelor de persoana I singular: “ mea”, '-ma', '-mi';
- prezenta verbelor la persoana I singular: “(te) vad”, '(te)-aud';
- adresarea directa, realizata prin pronume si verbe la persoana a II-a singular: 'te', 'esti', 'scrii' si prin vocativul 'intunecata mea iubita'.
6. Tema iubirii; tema mortii.
7. Semnificatia unei figuri de stil: “Sa ma ridic din pat ca o stafie” este o comparatie care sugereaza starea emotionala ireala a eului liric, care se vede ca fiinta din alta lume, un duh, un spirit.
8. Comentarea versurilor: “Da, e posibil, intunecatul meu iubit,/ sa ma auzi cantand chiar cand voi fi murit,/ sa ma vezi aieve in cereasca oglind / si in parul meu stele sa se stinga si sa aprinda”. Ultimul catren al poeziei reprezinta o adresare directa imaginara a iubitei catre eul liric, prin care se evidentiaza ideea ca cei care se iubesc pot comunica si dincolo de moarte. Ea ii promite ca ii va fi alaturi pentru vecie, fiind capabila sa depaseasca orice limita in numele dragostei. Epitetul “cereasca oglinda” transfigureaza cerul care devine o cale de comunicare intre indragostiti, chiar daca acestia apartin unor lumi diferite (cosmic - terestru). Stelele vor straluci ca prin minune in parul iubitei, iar cantecul sferelor va alina suferinta celui ramas singur pe pamant.
9. Semnificatia titlului: Remember” inseamna “aminteste-ti”, titlu ce sugereaza indemnul catre neuitarea sentimentului de iubire, a momentelor frumoase petrecute impreuna, proiectand sentimentul in eternitate, dincolo de moarte.

10. Trasaturi ale modernismului:
- intelectualizarea poeziei – ilustrarea in operele literare a unor conceptii metafizice si viziuni originale despre lume, viata si univers, viziunea iubirii si dincolo de moarte;
- scrierea unor versuri cu litera mica este un procedeu numit ingambament ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira), o inovatie prozodica a modernistilor

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre relatiile dintre prieteni: “O prietenie adevarata nu se poate epuiza prin uzura si nici nu poate inceta fiindca partile si-au descoperit la un moment dat alte gusturi si alte interese” (Alexandru Paleologu, 'Despre lucrurile cu adevarat importante')

                Cred cu tarie ca o prietenie adevarata nu se deterioreaza din pricina trecerii timpului si nici din cauza schimbarii caracterului individului ori a intereselor.
                Un prim argument in sustinerea acestei idei ar fi faptul ca orice om, inevitabil, se schimba intr-o oarecare masura, fie fizic, fie psihic, acest lucru fiind cauzat de imprejurarile vietii. Un prieten adevarat este menit sa-ti fie alaturi si la bine si la rau, sa-ti dea sfaturi si sa te sustina in tot ceea ce faci, fara niciun fel de interes sau conditie. Prietenia nu presupune jumatati de masura, nu admite motive conventionale, trebuie sa fie o relatie solida, cinstita si permanenta. Prietenia nu se uzeaza, ci, dimpotriva, se adanceste, capata complexitate si comunicarea este dincolo de cuvinte. Prietenia inseamna generozitate si sprijin permanent, excluzand cu desavarsire interesul, egoismul sau invidia.
                In alta ordine de idei, daca doi prieteni descopera la un moment dat ca nu se potrivesc la gusturi sau au interese divergente, sigur ca relatia se stinge, dar asta inseamna ca n-a fost o prietenie adevarata, ci numai o legatura aparenta si conjuncturala.
                In concluzie, sunt de acord cu afirmatia lui Alexandru Paleologu, deoarece, indiferent de urcusurile si coborasurile vietii, un prieten trebuie sa fie alaturi neconditionat, fara a fi influentat de comportamentul, adecvat sau neadecvat, al celuilalt.

Varianta 34

Subiectul I (George Cosbuc, 'In miezul verii')

1. Sinonime: nesfarsita = infinita; deplin = total; liniste = tacere; vazduh = cer
2. Rolul cratimei in versul “Dorm si-arinii de pe maluri” este acela de a lega doua cuvinte pentru a se rosti fara pauza, intr-o singura silaba, pastrand totodata masura si ritmul versurilor.
3. Sens conotativ al cuvintelor 'caldura' si 'cale': *Simtea de departe caldura sufleteasca a mamei. *Dupa cateva mustrari din partea parintilor, Andrei a revenit pe calea cea buna.
4. Adverb: “Linistea-i deplin stapan“
5. Relatie de opozitie: 'Niciun nor vazduhul n-are/ Foc sub el sa mai ascunza;'
6. Tema: natura ; motivul: vara
7. Comparatia 'Si e liniste pe dealuri/ Ca-ntr-o manastire arsa' are rolul de a accentua imaginea calmului si a linistii care strabate intreaga poezie. Arsita de pe dealuri este asemanata cu atmosfera tacuta si relaxanta dintr-o 'manastire arsa', unde domina tacerea si nemiscarea.
8. Finalul poeziei reitereaza incremenirea cauzata de arsita verii, idee ce domina intreaga poezie. Natura este molesita de caldura sufocanta, astfel incat pare fara viata, enumeratia ”niciun nor”,”nicio pasare”, “nicio frunza” accentueaza ideea ca nimic nu se clinteste. Atmosfera este apasatoare, nemiscarea copleseste intreaga fire, iar repetitia pronumelui “niciun, nicio “ amplifica senzatia de pustietate. Prozodic, strofa are cinci versuri, dintre care patru cu masura de 8 silabe, iar ultimul de 4 silabe, versificatie tipica pentru lirica lui George Cosbuc.
9. Titlul “In miezul verii“este sugestiv pentru o zi torida de vara. Natura inerta este cuprinsa de un calm si o liniste surprinzatoare, “e pustiu; si nu se’ngana nicio boare”. Nimic nu se misca din cauza caldurii dogoritoare, nici macar pasarile nu alearga prin vazduh. Poezia lui Cosbuc are un aspect monografic, in care sunt surprinse elemente ale satului si dincolo de acestea, peisajul reprezentat de lunca, vale, camp, dealuri, intreaga natura fiind toropita de caldura. Intreaga poezie este dominata de moliciunea specifica arsitei coplesitoare intr-o zi din 'miezul verii'.
10. In poezia “In miezul verii“ se manifesta lirismul obiectiv, reprezentat de verbe si pronume la persoana a III-a singular, ceea ce argumenteaza absenta directa a eului liric: 'nu se'ngana', 'e liniste', 'dorm', 'se revarsa', 'sa ascunza', 'nu se misca'.

Subiectul al II-lea
Transformarea replicilor dialogului in vorbire indirecta (un fragment din 'Hronicul si cantecul varstelor' de Lucian Blaga):

                A doua zi la ora 10 ma duc la Biblioteca. Caut. Cornelia n-a sosit inca. Ma opresc. Pornesc iar; vad la capatul celalalt destul de departat, o domnisoara. Dupa miscari, trebuie sa fie Cornelia. Dupa ce ma saruta, isi arata ingrijorarea fata de mine, pentru ca arat foarte rau si incearca sa ma consoleze, amintindu-mi ca in curand ne vom casatori.
                Ma mir cand aud aceasta veste, insa Cornelia imi dezvaluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-si indupleca fratele, adica familia, sa fie de acord cu aceasta casatorie. Ea este dezamagita ca n-a reusit, fratele ei sustinand argumentul ca sora lui trebuie sa-si termine studiile mai intai. Incrancenata, Cornelia este hotarata sa ne casatorim imediat ce ne vom intoarce in tara sau imediat ce voi dori eu. Ma enervez, pentru ca ea imi spusese ca pe la inceputul lui septembrie va fi la Viena, insa ea se scuza intr-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate si o tot purta cu vorba. De altfel, Cornelia era sigura ca nici eu nu voi ajunge la Viena decat atunci cand vor incepe cursurile.
(Atentie! Textul care preceda dialogurile este la persoana I singular, asadar transpunerea in vorbire indirecta pastreaza persoana naratorului, adica relatarea celor discutate implica persoana I, a naratorului-personaj. - 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)

Varianta 35

Subiectul I
(Aron Cotrus, 'O, plecarile, plecarile…')

1. Sinonime: plecare = pornire; margine = capat, extremitate, limita; dorinta = aspiratie, nazuinta; drum = cale, ruta, traiectorie;
2. Virgulele din titlul poeziei marcheaza interjectia afectiva 'O' si repetitia 'plecarile, plecarile', evidentiind nostalgia eului liric si prin punctele de suspensie din final.
3. Pronumele interogativ ce din versul „ce-mi pasa mie unde ma vor duce trenurile, navele?” introduce interogatia retorica si are sens emotional, eul liric se vrea nepasator in ceea ce priveste cararile propriului destin, dar traieste intens speranta implinirii dorintelor arzatoare, 'de foc'.
4. Expresii care sa contina substantivul „gand”: cazut pe ganduri; cand cu gandul n-ai gandi; a-si lua gandul (de la ceva); a-l bate gandul, a-si pune in gand; gand la gand;
5. Structuri lexicale care contin imagini artistice ale zborului: „ca un stol neobosit  de paseri albe”; „suflete, deschide-ti pentru-nalturi, pentru departari si vecinicii, aripele!”
6. Motivul zborului; motivul visului
7. Enumeratia metaforica „trenurile, navele si dorintele” evidentiaza drumurile incerte ale destinului, nesiguranta conditiei poetului in lume.
8. Ultima strofa a poeziei „O, plecarile, plecarile” de Aron Cotrus, sugereaza ideea de desprindere spirituala si zborul catre eliberarea interioara a sufletului. catre vesnicie: „suflete, deschide-ti pentru-nalturi, pentru departari si vecinicii, aripele!”. Inversiunile 'ieie-si', 'crute-si', 'scape-le', comparatia 'zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe' compun o invocatie cu nuanta profetica. Eul liric isi asuma destinul, cu 'drumurile lumii toate', simbolizat de metafora 'muntii si-apele', iar punctele de suspensie sugereaza o prelungire a emotiei, a gandului plin de speranta si de incertitudine totodata. Scrierea versurilor cu litera mica marcheaza ingambamentul, ca modalitate de versificatie in poezia moderna('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira), iar versurile inegale si monorima confera poeziei originalitate.
9. Titlul poeziei lui Aron Cotrus (1891-1961) „O, plecarile, plecarile” sugereaza  starea de mahnire si melancolie a eului poetic in nazuinta sa de a se inalta spiritual, de a-si regasi sinele prin eliberarea sufletului. Titlul este alcatuit dintr-o repetitie a substantivului la plural 'plecarile' precedata de interjectia afectiva 'O' si urmata de punctele de suspensie, ca indemn la meditatie asupra iluziilor, sperantelor, incertitudinilor, componente-simbol pentru destinul artistului.
10. Lirismul prezent in aceasta poezie este subiectiv, deoarece sunt prezente marcile lexico-gramaticale: verbe si pronume la persoana I: „imi pasa”, „mi”, „m-„.'ale mele', adresarea directa catre propriul suflet, realizata prin persoana a II-a si vocativ: 'suflete, deschide-ti […] aripele!…'

Subiectul al II-lea

Text argumentativ despre educatie: „A astepta sa culegi altceva dintr-un pamant decat ce a fost semanat in el ar fi o copilarie.”(Mihai Eminescu, Opera politica).

Afirmatia „A astepta sa culegi altceva dintr-un pamant decat ce a fost semanat in el ar fi o opilarie.”este adevarata si are legatura cu educatia, in sprijinul careia aduc urmatoarele argumente:
Ĩn primul rand, o persoana care se comporta necivilizat ii provoaca pe cei din jur sa se comporte la fel, atitudine sustinuta si de proverbe populare romanesti: „dupa fapta si rasplata” sau „ce semeni aia culegi”.
Ĩn al doilea rand, educatia primita in familie este ca un bumerang, se intoarce cu efect dublu impotriva celor care au ignorat rolul bunei cresteri. Daca mama se poarta urat cu bunica, atunci copilul, cand va ajunge la maturitate, va avea aceeasi atitudine grosolana cu mama sa, de la care, de altfel, a luat si exemplul acesta negativ. Sa-ti imaginezi ca purtandu-te urat cu ceilalti, ei se vor purta frumos, este „o copilarie”, o iluzie. Egoismul, nesimtirea, nepasarea provoaca reactii identice din partea celorlalti.
Un exemplu adus pentru a sustine argumentele de mai sus, este reprezentat de situatia in care un elev are o atitudine insolenta si da dovada de proasta crestere fata de un profesor, il determina pe acesta sa ii scada nota la purtare sau sa ia alte masuri mai drastice, iar copilul respectiv nu are decat de pierdut.
Ĩn concluzie, afirmatia lui
Mihai Eminescu are aplicabilitate in multe situatii, atat in familie cat si in scoala functioneaza acest adevar evident, ca daca semeni raul, rau va iesi deasupra, iar daca semeni virtute, vor rasari virtuti.


Varianta 36

Subiectul I
(Mircea Cartarescu, „Gemenii”)

1. Sinonime: dificil = mofturos, capricios, susceptibil, exigent, greu de multumit; a explora = a analiza, a cerceta, a studia, a investiga, a urmari; dispretui = a desconsidera, a mepriza; a ignora = a omite, a neglija, a nesocoti
2. Functia cratimei: „ce-mi” - cratima leaga doua cuvinte, pentru pronuntarea intr-o singura silaba; cratima inlocuieste vocala 'i' care lipseste pronumelui (imi); „ping –pong” - cratima se foloseste pentru cuvantul compus, cu nuanta onomatopeica.
3. Verbele la imperfect „deveneam”, „stam” sugereaza starea de incertitudine, persistenta atmosferei in care se desfasoaraå actiunea. Timpul imperfect exprima o actiune inceputa si neterminata, indica un moment trecut si aduce cititorul in timpul real deschizand o perspectivå dinspre trecut spre viitor. Imperfectul realizeazaå o largire a orizontului atat in plan spatial cat si temporal.
4. Camp semantic al cuvantului 'timp' – „din noapte”, „noaptea”, „serii”, ' toata ziua', 'zilnic'
5. In enumeratia 'Deveneam un adolescent dificil, cu bizarerii si idei absurde', epitetele au rol caracterizator: 'adolescent dificil' numeste in mod direct trasatura de mofturos, nazuros, comunicare anevoioasa cu personajul; 'idei absurde' reliefeaza indirect gandirea abstracta, conceptiile originale, cu totul deosebit de ceilalti adolescenti.
6. Teme: adolescenta; autocunoasterea
7. Calitatea stilului: Textul citat se incadreaza in stilul beletristic, deoarece prin utilizarea imaginilor artistice si a cuvintelor cu sens figurat se contureaza· imagini plastice in constiinta cititorului. Figurile de stil, topica si punctuatia sunt relevante pentru anumite stari afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei si cititorului.
8. Cu fiecare lectura noua, mai adaugi cateva lucruri la cele pe care le-ai invatat; este extraordinar modul in care o carte poate schimba mentalitatea si chiar firea unui om. Fiecare carte citita ofera o noua perspectiva asupra vietii, putand revolutiona gandirea, atitudinea si viziunea asupra existentei, adica o noua viata.
9. Personajul isi formase o lume a lui, in care intrarea era interzisa, unde exista o bariera intre el si ceilalti colegi, pe care ii dispretuia si cu care nu voia sa aiba nicio legatura, simtindu-se diferit si avand alte preocupari. Tanarul adolescent simte dorinta de a se retrage in sine, fiind plin de framantari, avand o imaginatie si o putere de creatie ce ating forme maxime. El se simte diferit datorita identificarii spirituale cu mari poeti europeni si autohtoni si se manifesta diferit, intrucat, in pauze, prefera sa umple tabla cu versuri, in loc sa joace ping-pong.
10. Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic), prin naratiunea la persoana I si focalizare interna ('impreuna cu')

 Subiectul al II-lea
Transformarea replicilor dialogului in vorbire indirecta (Mihail Sebastian, „Orasul cu salcami”)                Intr-o zi de decembrie, cum se oprise in fata unei librarii, lui Gelu i se paru ca o recunoaste, oglindindu-se in geamul jumatate inghetat al vitrinei, pe Adriana, trecand tocmai strada, spre celalalt trotuar. O recunoscu dupa mantou, caci fata isi ascundea obrazul, voind parca sa-l evite.
                Gelu o intreaba pe Adriana de ce fuge si daca aceasta il ocoleste, iar fata raspunde afirmativ.
Rase. Avea mainile incarcate cu diverse pachete si Gelu trebui sa-i ia cateva, pentru ca sa-i poata strange stanga, pe care ea i-o intindea grabita.
                Vizibil incurcata, Adriana ii spune ceva despre un secret, dar refuza sa-i dea mai multe detalii. Insistentele lui Gelu o determina pe fata sa-i reproseze acestuia, pe un ton usor iritat, ca este indiscret. Promitand ca ii va explica mai tarziu totul, fata se grabeste la o intalnire importanta si misterioasa in acelasi timp. Curios, Gelu o intreaba cu cine, dar raspunsul devine inutil, caci, in aceeasi clipa, Cecilia vine spre ei. Fetele schimba un mic semn de complicitate si Cecilia, mirata de prezenta lui Gelu, izbucneste in ras.


Varianta 37

 Subiectul I
(Marin Sorescu, „Am zarit lumina”)

1. Expresii/locutiunicu verbul 'a duce': a duce tot greul; a o duce bine/rau; a-l duce mintea; a duce dorul (cuiva); a duce la bun sfarsit (ceva);
2. Sens conotativ cu 'cald' si 'amar': *Ea are un suflet cald. *Purtarea lui mi-a lasat un gust amar
3. Ultima interogatie “Cum o mai duceti cu fericirea?” se inscrie in originalitatea limbajului artistic propriu lui Marin Sorescu, in care nuanta usor ironica se imbina cu o bonomie plina de delicatete. Intrebarea banala 'cum o mai duceti' este imbogatita semantic prin alaturarea emotionala a cuvantului 'fericire', o categorie filozofica profund umana.
4. Semnele de punctuatie in versul: “Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.”; cele doua virgule marcheaza vocativul si adresarea directa catre fata, 'draga', iar punctul semnifica terminarea enuntului.
5. Marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric: verbe si pronume la persoana I singular: 'Am zarit”, 'm-am nascut', 'sa vad', eu”
6. Tema iubirii; motivul luminii
7. Figura de stil din versul 'Iar fata aceea, iata/ Se uita la mine cu sufletul…'; metafora 'se uita la mine cu sufletul' sugereaza simpatia spontana a fetei pentru eul liric, o atractie spre comunicare, un flux afectiv sincer, neafectat. Metafora este si o inedita si surprinzatoare definitie a sentimentului de dragoste pura, candida.
8. Incipitul poeziei exprima miracolul nasterii, 'Am zarit lumina pe pamant', viziune asemanatoare cu filozofia lui Lucian Blaga (la care nasterea este 'iesirea in lumina'). Venirea pe pamant a eului liric are un scop declarat, de un umanism induiosator, sugerand faptul ca-i pasa de oameni: 'Si m-am nascut si eu/ sa vad ce mai faceti'. Sirul de interogatii retorice sunt banale, prozaice, stereotipii ale comunicarii intre oamenii care, in fond, sunt total dezinteresati de raspuns: 'Sanatosi? Voinici?/ Cum o mai duceti cu fericirea?'. De altfel, in realitatea concreta, raspunsurile sunt doar simple automatisme, lipsite de sinceritate si continut, de aceea eul liric considera ca nimeni nu raspunde cu adevarat: 'Multumesc, nu-mi raspundeti.' Adresarea directa din interogatii, realizata prin persoana a II-a, sugereaza dorinta de comunicare a eului liric cu lumea inconjuratoare, interesul lui pentru conditia omului in lume, idei regasite in mai multe creatii ale lui Marin Sorescu ('Iona').
10. Titlul “Am zarit lumina” simbolizeaza, in relatie cu textul poeziei, intrarea eului liric in lumina ce calauzeste catre viata, interesul sau pentru conditia omului in lume, care se bazeaza pe o multitudine de intrebari retorice: 'Nu am timp de raspunsuri,/ Abia daca am timp sa pun intrebari'. Eul liric iubeste viata, 'imi place aici', plina de caldura, de lumina si de frumusete, este incantat de iubire, chiar daca, uneori, ea este 'amara'.
10. Trasaturi neomoderniste:
- metafore subtile, cu o usoara ironie bonoma; ('se uita la mine cu sufletul')
- versuri inegale, masura variabila: de la 3 la 12 silabe
- absenta rimei (rima alba)

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iubire: 'Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti tu - cu toata puterea si cu toata fiinta' (C.Brancusi)                Parerea mea despre afirmatia “Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti tu – cu toata puterea si cu toata fiinta” este ca nu reflecta adevarul despre iubire.
               Consider ca iubirea nu cheama iubire. Cei ce se casatoresc din interes, de exemplu, gandind - ceea ce multi cred – cum ca iubirea vine cu timpul si se instaleaza intre cei ce stau impreuna, nu vor cunoaste niciodata iubirea adevarata, ci doar o forma de atasare, de atractie falsa. O alta situatie intalnita in viata reala este atunci cand cineva indragostit puternic spera ca si persoana respectiva o sa simta, in cele din urma, acelasi sentiment. Niciodata nu se intampla astfel, asa ca iubirea nu 'cheama' iubire.
                Despre a doua parte a acestei afirmatii: “Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti tu – cu toata puterea si cu toata fiinta”, cred ca este intr-un fel eronata. Atunci cand iubesti cu toata fiinta si cu toata puterea, simti nevoia sa fii, la randul tau, iubit. Parerea mea este ca niciun om nu ar accepta sa traiasca alaturi de cineva care nu-i impartaseste sentimentele si ca .
                Pe de alta parte, adevarul este ca nu iti poti alege momentul cand te indragostesti si daca te copleseste acest sentiment, cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa iubesti cu toata fiinta ta si sa nu iti fie frica de acest simtamant, pentru altfel nu-ti vei gasi niciodata sufletul pereche.
                In concluzie, iubirea nu cheama iubire, este important ca cel de care te-ai indragostit sa iti impartaseasca sentimentele, insa trebuie sa profiti de orice ocazie pe care o ai de a te indragosti pentru ca altfel, atunci cand iti vei gasi perechea nu vei sti sa o pretuiesti si o vei pierde.

Varianta 38

Subiectul I (Vasile Alecsandri, „Vanatorul”)

1. Sinonime: insotirea = casatoria, acompanierea; lasa = ramane, persista; soarbe = respira; se ridica = se inalta
2. In versul: 'Si pe soare, falnic oaspe, il saluta cu iubire, virgulele marcheaza apozitia metaforica 'falnic oaspe', care explica ipostaza soarelui personificat.
3. Verbe aflate in relatie de antonimie: 'se ridica' # 'cade'
4.Verbul la gerunziu “admirand” ce se repeta in strofa a II-a, la inceputul versurilor al doilea si al treilea subliniaza fascinatia pe care natura o revarsa asupra eului liric, ilustrand vraja luminilor si a umbrelor jucause prin iarba si florile din poiene: 'Admirand jocul luminei pe splendoarele verdetii,/ Admirand in umbra calda florile de prin poiene'.
5. Imagini vizuale: “vanatorul pleaca grabnic la a zorilor ivire”; “Vanatorul la tulpina-i cade-n visuri iubitoare”; florile de prin poiene,/ Si paraie cristaline, si vultani cu mandre pene'.
6. Ritm trohaic, masura de 16 silabe
7. Personificarea 'Valuri limpede […]/ Trec alin pe fata lumii si din treacat o saruta' sugereaza armonia dintre om si natura, participarea afectiva a naturii in viata omului.
8. Ultima strofa reprezinta o imagine vizuala complexa in care sunt prezente atat elemente ale naturii, plopul “cu a lui frunza argintie” (epitet cromatic), cat si reprezentanti ai lumii animale (veveritele, personificate, care rad de arma lucitoare). In strofa este prezent si motivul visului, vanatorul fiind furat de doruri nestiute, la care cugeta asezat langa tulpina plopului. Frumusetea naturii este coplesitoare, emana o vraja atat de puternica, incat vanatorul uita cu desavarsire scopul pentru care se afla acolo, de aceea doua veverite se amuza privind arma care devenise inutila.
9. Poezia apartine genului liric deoarece modul de expunere predominant este descrierea, eul liric isi exprima in mod direct sentimentele, iar in fragment sunt prezente imagini vizuale si auditive compuse prin intermediul unor figuri de stil (“Valuri limpede de aer, ca o mare nevazuta,/ Trec alin pe fata lumii si in treacat o saruta”- epitete, metafore, personificare).
10. Descrierea este modul de expunere predominant in acest fragment, deoarece eul liric contureaza imagini vizuale ('vultani cu mandre pene'), auditive ('mii de glasuri sunatoare'), motorii ('Vanatorul pleaca grabnic'), realizate prin figuri de stil.

Subiectul al II-lea Scrisoare despre ce inseamna sa fii onest:

Cluj- Napoca, 29.06.2007***

Draga George,

                Iti multumesc pentru scrisoarea ta. M-am bucurat ca ai castigat olimpiada la matematica. Te felicit si sunt sigura ca vei ajunge la faza internationala. Eu iti tin pumnii si-ti doresc putere de …exercitii.
                La scoala ma descurc bine. Colegii sunt extraordinari si ne ajutam reciproc, fiind in acelasi timp si prieteni. Ca sa-ti dai seama de relatiile dintre noi, elevii de la Colegiul 'George Cosbuc', am sa-ti relatez o situatie petrecuta de curand.
Acum ceva timp, am avut o disputa cu Andrei, colegul meu. El crede ca, in viata, onestitatea inseamna sa fii sincer cu tine, insa nu neaparat si cu ceilalti din jurul tau. Mie mi s-a parut ca aceasta este o viziune destul de limitata asupra onestitatii si a respectului fata de tine si de ceilalti. Eu consider ca, pentru a fi onest cu tine, trebuie sa fii de buna credinta cu toti din jurul tau. Aceasta disputa tine de vreo saptamana, deoarece niciunul dintre noi nu este capabil sa-l convinga pe celalalt ca nu are dreptate. Ceilalti colegi s-au impartit in grupe, in functie de propria opinie despre importanta corectitudinii in comportamentul fiecarui cetatean. L-am intrebat si pe profesorul de filozofie si el a spus ca onestitatea este un concept filozofic complex, iar acesta poate fi privit din mai multe perspective.
Tu ce parere ai? As fi foarte curioasa sa-ti aflu opinia.
                Sper sa ne vedem curand. Poate dau eu o fuga la tine, la Ploiesti si vom putea discuta mai pe larg despre toate lucrurile, inclusiv onestitatea.Cu drag,
Florina

Varianta 39 

Subiectul I (Grigore Alexandrescu, „Suferinta”)

1. Polisemia verbului 'a creste': *Copilul ei are o conditie fizica si psihica foarte buna si creste intr-un an cat altii in doi. *Dupa ce aluatul pentru cozonac este preparat, trebuie lasat sa creasca aproximativ o ora. * Mama m-a crescut in spiritul adevarului.
2. Versul 'Si negura, si viscol, si cer intaratat' - Virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeratii, alcatuite din elementele naturii dezlantuite.
3. Expresii/ locutiuni cu substantivul 'zi': zi de zi; de la o zi la alta; a se crapa de ziua; zi si noapte; peste zi; in plina zi; zi libera; zile fripte, a munci cu ziua
4. Conjunctia caci din versul “Caci astfel e acum viata-mi osandita” are rolul de a introduce o idee explicativa, o concluzie a simtamintelor poetice exprimate anterior.
5. Prezenta eului liric: pronume si verbe la persoana I: “–mi”, “mea”, “ intalnesc”; adresare directa prin folosirea persoanei a II-a: 'te'
6. Teme: natura si iubirea
7. Comparatia “La umbra,-n intuneric, gandirea-mi se arata,/ Ca tigrul in pustiuri, o jertfa asteptand” exprima puterea agresiva a gandurilor poetice, care se manifesta in pustiu, precum si suferintele provocate de neputinta implinirii iubirii, sentiment sugerat de metafora 'valea chinuirii' ce sangereaza de durere.
8. In strofa a treia a poeziei este exprimata durerea profunda a eului pentru ca iubirea este departe. Versul “Incerce acum soarta sa-mi creasca suferirea” sugereaza ideea ca destinul ii este potrivnic si, odata cu trecerea timpului, amaraciunea eului liric se amplifica. Pare ca si bestiile iadului vor sa-i provoace framantari din ce in ce mai chinuitoare: “Adaoge chiar iadul serpi, furii ce muncesc;”. Comparatia “Durerea mea e muta ca deznadajduirea” si personificarea “durerea […] muta” evidentiaza o imagine dezolanta a durerii eului liric si a pierderii sperantei de implinire a iubirii, de a fi alaturi de persoana iubita. Agonia, sentimentele capata valente tot mai mari, lucru reliefat prin comparatia “Durerea mea […]/ E neagra ca si ziua cand nu te intalnesc”. In ceea ce priveste prozodia, masura versurilor este de 13-14 silabe, rima incrucisata si ritmul iambic.
9. Titlul poeziei sugereaza tema dominanta si anume suferinta provocata de neputinta implinirii cuplului erotic. Titlul reprezinta un substantiv articulat, ce exprima deznadejdea devoratoare si adanceste sufletul in intuneric. Suferinta sfasietoare este cauzata de neimplinirea idealului de iubire si de permanentele dezamagiri din viata: “Incerce acum soarta sa-mi creasca suferirea;”, “o lunga agonie”, cuvinte inscrise in campul semantic al 'suferintei'.
10. Agonia, durerea, mania interioara provocate de imposibilitatea iubirii eului liric este in armonie cu natura dezlantuita. Fenomenele ce pot distruge totul in calea lor - “Imi place a naturii salbatica manie,/ Si negura, si viscol, si cer intaratat'-, se afla in concordanta deplina cu starea interioara devastatoare a eului liric: 'Si tot ce e de groaza, ce e in armonie/ Cu focul care arde in pieptu-mi sfasiat.”
                Gandurile eului liric, intunecate de suferinta profunda, se afla in cautarea unui mijloc prin care sa-si indeplineasca idealul de iubire si sa faca lunga agonie sa dispara. Reactia poetica este asemenea unui tigru care isi cauta prada: “La umbra,-n intuneric, gandirea-mi se arata,/ Ca tigrul in pustiuri, o jertfa asteptand”. Jertfa sangeranda intra in concordanta cu durerea si convulsiile din sufletul eului liric: “Si prada ii e gata…De fulger luminata,/ Ca valea chinuirii se vede sangerand”. Poetul foloseste elementele din natura pentru a contura mai sugestiv  profunzimea si intensitatea sentimentelor erotice.     

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre devotament: 'Iubim mai mult pentru ceea ce dam decat pentru ceea ce ni se da - si mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. Cea mai mare iubire din lume, a mamei pentru copil, nu are alta cauza' (Garabet Ibraileanu)

                Sunt de acord cu ceea ce afirma G. Ibraileanu: “Iubim mai mult pentru ceea ce dam decat pentru ceea ce ni se da – si mai ales pe aceia pentru care ne jertfim. Cea mai mare iubire din lume, a mamei pentru copil, nu are alta cauza”, deoarece devotamentul, credinta, increderea, iubirea fata de o persoana draga, careia ii pot deschide un drum in viata, pe care o pot ajuta, invata sau care incearca sa-mi ofere mie ceea ce este mai bun, are o importanta deosebita.

                In ceea ce priveste iubirea mamei pentru copil, nu exista devotament mai puternic, intrucat o mama este dispusa a face orice sacrificiu pentru copilul ei, isi dedica viata acestei cauze si acestei fapturi. Desi este o mama foarte severa, personajul Vitoria Lipan din romanul “Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, isi creste copiii, pe Gheorghita si pe Minodora, conform traditiilor crestinesti, incearca sa faca ceea ce este mai bun pentru ei, il sprijina pe Gheorghita in formarea personalitatii de la adolescenta la maturitate.

                In al doilea rand, daca imi ajut prietenii apropiati sau pe cineva la care intr-adevar tin, daca sunt dispusa a face anumite sacrificii pentru respectivele persoane, implinirea si bucuria sufleteasca sunt mult mai mari decat in cazul in care mie mi se ofera un sprijin.

                In concluzie, devotamentul pentru o cauza sau fata de o persoana are o semnificatie speciala, idee sustinuta si de autorul G. Ibraileanu. Loialitatea face parte din categoria valorilor morale care ar trebui respectate de fiecare individ in parte.

Varianta 40

Subiectul I (40 de puncte) (Emil Brumaru, 'Astenie')

1. Expresii/locutiuni cu substantivul 'casa': a fi casa casa si masa masa; a face casa buna cu cineva; casa de piatra; a fi om de casa; a fi inalt cat casa.
2. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuatie, virgulele din primul vers marcheaza o explicatie cu nuanta apozitionala: 'Vorbiti incet, sau poate chiar in soapta'.
3. Sinonime: vis = reverie, contemplatie; intrare = patrundere, acces; fraged = delicat, fin; a infasura = a acoperi, a invalui.
4. Valoarea expresiva a conjunctiei 'caci' (din structura:'Caci va pleca'): Conjunctia 'caci' are valoare concluziva, sintetizand ideile poetice exprimate in strofele anterioare.
5. Doua trasaturi a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor si verbelor la persoana I: 'sunt', ,,imi luneca”, ,,mele”, ,,o sa raman”, ,,imi’’, ,,sa surad’’, precum si prezenta imperativului ,,vorbiti”.
6. Ritmul si masura versului ,, Intrarea lui in vis e-ngaduita”: masura 12 silabe, ritmul iambic
7. Epitetul in inversiune 'lirica fiinta' ilustreaza sensibilitatea excesiva a sufletului poetic, sintagma poate fi considerata o sugestiva definitie a poetului.
8. Prima strofa a poeziei exprima starea de oboseala intensa a eului liric:,,Vorbiti incet, sau poate chiar in soapta”. Neputinta comunicarii ii provoaca o stare de moliciune sugerata de comparatia 'sunt neputincios ca matasea'. Trairea interioara este intensa, 'Doar sufletul imi luneca prin casa', ca si asteptarea obositoare de revigorare a relatiei cu lumea inconjuratoare. Marcile lexico-gramaticale atesta lirismul subiectiv prin pronumele si verbele de persoana I: ,,imi', 'sunt', precum si prin imperativul 'vorbiti'. Expresivitatea versurilor este ilustrata de verbele la prezentul gnomic (etern), -,,sunt neputincios”, ,,sufletul imi luneca”, ,,sufletul asteapta’’- ce ilustreaza continuitatea starii de oboseala, insotita de slabiciune fizica ,,doar sufletul imi luneca prin casa”.
9. Titlul sugereaza starea de oboseala intensa si prelungita, insotita de slabiciune fizica, de scadere a capacitatii de receptare a lumii inconjuratoare. 'Neputincios ca o matasa', eul liric se simte lipsit de energie, 'doar sufletul imi luneca prin casa', simptome sigure ale unei 'astenii' accentuate.
                10. Versul 'Azi sunt neputincios ca o matasa' este reluat si modificat in finalul poeziei: 'Azi sunt ca o matasa'. Sensul cu nuanta negativa din prima strofa, cand poetul-actant este incapabil de comunicare ('neputincios'), capata un inteles benefic, starea lirica sugerand delicatete, gingasie, impacare cu sine.

 Subiectul al II-lea (20 de puncte)Scrisoare despre iubire:

Timisoara, 29.06.06***

Draga Horatiu,

                Am fost placut impresionata de ultima ta scrisoare si iata ca m-am hotarat si eu sa–ti scriu pentru a-ti povesti despre noul meu coleg de clasa, Stefan. In primul rand, sa-ti dezvalui care a fost prima impresie , dar mai ales sa-ti relatez ce am vorbit cu el.

                Prima lui zi de scoala in orasul nostru a fost foarte agitata din cauza mutarii lui la bunici si asta l-a facut sa se simta putin dezamagit. Insa, la scoala, s-a simtit bine alaturi de noii colegi, a fost primit cu multa caldura, dar si curiozitate. Sincer, la inceput nu mi se paruse prietenos, statea retras si circumspect, deoarece nu cunostea pe nimeni, dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui, s-a comportat manierat si a stiut sa se faca placut si ascultat. Dupa cateva zile, la ora de romana am fost in aceeasi grupa de lucru si tema lucrarii noastre, pe langa prietenie si relatiile umane, a fost iubirea, tema aleasa de noi, intrucat ni s-a parut interesanta.
                Amandoi voiam sa ne cunoastem mai bine si eu am inceput discutia prin a-i explica ce reprezinta pentru mine iubirea, ca este sentimentul cel mai inaltator pe care-l poate simti omul. Uimit de patetismul meu, Stefan m-a intrebat daca sunt indragostita si vorbesc din experienta proprie. Ei bine, Horatiu, am simtit ca mi-au luat obrajii foc si probabil ca m-am inrosit foarte tare atunci cand am negat cu vehementa. El s-a uitat lung la mine si apoi mi-a destainuit ca si pentru el sentimentul de iubire este unic, dar trebuie dublat de ratiune, deoarece orice dragoste oarba, deci nemotivata, sustinea el, nu dureaza prea mult. Apoi am notat cateva idei pentru lucrarea noastra de grup, dar ramasesem amandoi cu un fior launtric greu de explicat. Crezi ca sunt in pericol sa ma indragostesc? Dar el?
                De-abia astept sa vin la Pitesti ca sa vorbim si sa-ti povestesc ce-a mai fost

Cu drag,

Ioana.

Varianta 41

Subiectul I (40 de puncte) (Ana Blandiana, 'Contratimp')

1. Antonime: desculte # incaltate: *Cizmele incaltate de ea erau primite cadou.
                obeze # slabe: *Majoritatea fetelor si-ar dori sa fie slabe, ca sa se faca manechine.
2. Formele niciun si nici un:
                niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematica.
                nici un: *Nu am nici un prieten, nici mai multi.
3. Campul semantic al cartii: 'alfabetul', 'unei limbi', 'voi citi', 'semne'
4. Familia lexicala a cuvantului 'zapada': zapada, a inzapezi, inzapezit, inzapezire, a deszapezi, deszapezit, deszapezire.
5. Tema conditiei poetului, motivul cartii
6. Marci ale eului liric - Pronume si verbe la persoana I singular: 'ma uit', „mei” , „imi”, 'nu inteleg', 'voiam', 'sa spun'
7. Figura de stil: „Durerea mersului” este o metafora personificatoare si semnifica, in viziunea poetei, durerea profunda cauzata de trecerea ireversibila si implacabila a timpului.
8. Calitati particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este data de sonoritatea calda, fireasca, ce incanta auzul, fiind ilustrata in poezie prin versurile inegale si absenta rimei, ceea ce amplifica eufonia lirica. *Finetea stilului se realizeaza prin intrebuintarea acelor cuvinte ce exprima in mod subtil ideea, sensul, apelandu-se la aluzie, urmand ca cititorul sau interlocutorul sa descopere esenta comunicarii.
9. Raspunsurile la intrebari abstracte despre harul poetic si creatia lirica, despre trecerea timpului vin adesea prea tarziu, atunci cand dezamagirea a pus deja stapanire pe artist si interesul s-a diminuat vlaguit de asteptare: 'Niciun raspuns nu se naste/ Decat cand nimeni nu mai are/ Nevoie de el'. Timpul capata proportii hiperbolizate, clipele sunt obeze si par 'ani si anii epoci'. Scepticismul poetei este accentuat in finalul poeziei de o tristete sfasietoare, ultimele versuri continand un verdict amar, pana si intrebarea care astepta raspunsul s-a stins: 'Si intrebarea care-l astepta/ A murit.'
10. Titlul este reprezentativ pentru intreaga poezie, deoarece poeta construieste discursul liric pe doua valente ale cunoasterii, aflate in contratimp: intrebarea si raspunsul. Din perspectiva temporala, textul liric reflecta un trecut plin de confuzii ('Ma uit in trecut si nu inteleg'), perioada din care isi aminteste doar ranile sufletesti, si un prezent sumbru care exprima esecul definitiv in cunoastere: raspunsul nu mai vine si chiar intrebarea care-l astepta a murit.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)Text argumentativ despre iubire: 'Numai cu inima poti vedea lucrurile corect, ceea ce este esential este invizibil pentru ochi' (Antoine de Saint-Exupéry
              

                Afirmatia 'Numai cu inima poti vedea lucrurile corect, ceea ce este esential este invizibil pentru ochi' este cat se poate de adevarata din punctul meu de vedere, intrucat ochii percep numai ceea ce este la suprafata lucrurilor sau fiintelor, dar numai cu inima, cu un simt aparte, poti sa 'vezi' si dincolo de aparente.
                Consider ca iubirea este cel mai emotionant si pur sentiment existent in viata oricarui om si poate aparea oricand si la oricine, pentru ca nu are limita de varsta. Cu toate acestea, cand suntem atrasi de o persoana, cred ca mai intai observam imbracamintea, tinuta, atitudinea si chiar capacitatea de comunicare. Foarte tarziu, dupa trecerea unei anumite perioade, incepi sa simti un flux care poate fi seducator sau, dimpotriva, nefast. Intuitia omului este o trasatura foarte importanta si cred ca, de cele mai multe ori, ghidarea dupa instincte nu da gres, fie ca se refera la o decizie, fie ca se refera la o persoana.           In alta ordine de idei, oamenii s-au indepartat de natura, de miracolele fascinante care aduc relaxare si emotie estetica in sufletul oricui. De cate ori nu trecem nepasatori pe langa un peisaj incantator, pe langa un pom cu mugurii gata sa plesneasca si ochii nu remarca nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul sa vibreze la misterele firii, sa se bucure de o floare, o pasare, un fir de iarba…
                In concluzie, numai cu inima poti patrunde esenta lucrurilor, acolo unde privirea nu poate ajunge.

)

Varianta 42

Subiectul I (Ana Blandiana, 'De ce nu m-as intoarce printre pomi?')

1. Polisemia cuvantului 'a intoarce': *Maine se va intoarce de la Calarasi. *Si-a intors camasa pe dos. *Toti cei aflati in curtea liceului au intors capul dupa Mihaela.
2. In versul: „Frunzelor, pasarilor, pestilor” virgula marcheaza o enumeratie
3. Cuvinte bisilabice: „Vantul”, „frunze”, „prada”, „icre”
4. Expresii/ locutiuni cu verbul 'a lasa': a lasa balta, a lasa in pace, a lasa in voie, a lasa rece;
5. Imagini artistice: „arborii chirciti de vantul fierbinte”, „stolurile de frunze”
6. Tema naturii, motivul frunzelor
7. Figura de stil: Prin folosirea comparatiei personificatoare „tipa ca pasarile” poeta compara frunzele cu niste stoluri de pasari, iar fosnetul acestora sunt asemanatoare ciripitului pasarelelor.
8. In ultimele trei versuri ale poeziei, poeta exprima o idee imbogatita cu idei filozofice profunde privind unicitatea sufletului omenesc, ce nu se poate multiplica. Prin interjectia afectiva „O” se sugereaza miracolul pe care-l traieste poeta, atunci cand constientizeaza ca sufletul, spre deosebire de trup, nu poate sa lase dovezi concrete pe pamant, nu poate sa nasca urmasi: „Trupul meu poate sa nasca urmasi,/ Sufletul meu niciodata.”
9. Prin titlul „De ce nu m-as intoarce printre pomi?”, Ana Blandiana exprima dorinta puternica de a se intoarce la origini, de a se bucura de frumusetile naturii, creand un cadru rustic, unde frunzele personificate sunt asemenea unor stoluri si „tipa ca pasarile”. Poeta vede natura ca pe un loc unde poate sa se descarce de sentimentele apasatoare, „unde ma pot rostogoli plangand”, predandu-se deplin „frunzelor, pasarilor, pestilor”, in aceasta 'mare' minunata, care este o metafora pentru viata.
10. Calitati particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este data de sonoritatea calda, fireasca, ce incanta auzul, fiind ilustrata in poezie prin versurile inegale si absenta rimei, ceea ce amplifica eufonia lirica. *Finetea stilului se realizeaza prin intrebuintarea acelor cuvinte ce exprima in mod subtil ideea, sensul, apelandu-se la aluzie, urmand ca cititorul sau interlocutorul sa descopere esenta comunicarii, adica folosirea cuvintelor cu sens conotativ, prin utilizarea figurilor de stil, cum ar fi: metafora „stolurile de frunze”, epitete personificatoare „frunzele[..] nebune”, „soarele aspru”

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ despre familie: 'Familia e temelia vietii sociale' (Ioan Slavici) Intreaga creatie a lui Ioan Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru fericire prin iubirea de oameni, pentru pastrarea armoniei in familie, reper etic esential, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.
Un prim argument in sustinerea afirmatiei lui Ioan Slavici - „Familia este temelia vietii sociale” - ar fi faptul ca familia a constituit intotdeauna un spatiu de viata al implinirii celor mai profunde aspiratii omenesti de fericire si de armonie, al bucuriei de a aduce pe lume urmasi, al clipelor fascinante petrecute alaturi de cei dragi.
De asemenea, consider ca, purtatoare a valorilor etice si spirituale ale societatii, familia detine un rol important in educarea si dezvoltarea unui copil. In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportament, cum ar fi respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate, principii prezente si in conceptia lui Slavici.
In alta ordine de idei, intreaga societate este organizata pe familii oriunde in lume si in orice epoca. De aceea este o legatura intrinseca intre familie si societate, una determinand-o pe cealalta in egala masura. Scriitorul francez Balzac sustinea ca daca intre membrii unei familii relatiile sunt degradate, atunci intreaga societate este viciata, idee ilustrata si de George Calinescu in romanul 'Enigma Otiliei'.
In concluzie, argumentele aduse pledeaza pentru sustinerea conceptiei ca familia este unul dintre factorii principali care se preocupa de educatia omului, de implinirea acestuia pe plan spiritual, ce exercita asupra oricarui membru o stare de bine, contribuind la succesele acestuia, atat in plan profesional cat si sentimental.

Varianta43

Subiectul I (40 de puncte)(Grigore Alexandrescu, 'Frumoasa e natura')

1. Sinonime: placut = agreabil, incantator; neimblanzita = neinduratoare, cruda; durere = chin, tristete, suferinta; misteruri = enigme, taine
2. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la scoala. N-a dat niciun telefon astazi. *Nu a cumparat de la magazin nici un creion, nici doua. *Pentru tema la romana nu ajunge nici un caiet, nici doua, va trebuie sa cumpar vreo cinci caiete.
3. Sens conotativ cu 'dimineata' si 'inima': *Traim abia dimineata iubirii noastre si de aceea suntem atat de inflacarati. *Si-a luat inima in dinti si a spus adevarul.
4. Expresii/ locutiuni cu substantivul 'putere' : putere de intelegere, putere de convingere, a fi in putere, a-i sta cuiva in putere, putere de cumparare, a fi la putere.
5. Tema iubirii si a naturii, motivul visului
6. Marci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume; “nu cer”-verb
7. Figura de stil: 'al undei murmur melodios' inversiune si personificare, sugerand natura participativa care se emotioneaza alaturi de eul liric la trairea intensa a sentimentului de iubire.
8. Trasaturi romantice:
- natura umanizata reuneste cele doua planuri, uman-terestru cu cel universal-cosmic: 'Si roua si zefirul, si floarea si verdeata'; “iluzii ingeresti”, conturand un peisaj feeric.
- intensitatea sentimentului de iubire, vazuta ca miracol: 'misteruri de amor'
- motivul visului
9. Conjunctia adversativa “dar” din primele doua strofe are rolul de a sublinia sentimentul indragostitului si trasaturile persoanei iubite, care este mai presus de orice frumusete a lumii; 'Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos' // 'Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zambire'.
10. Sugestia textului liric este ilustrata prin multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice: personificari ('al undei murmur', 'vantul iti sopteste'), frecventa epitetului 'dulci' ('sunt dulci ale doritei suvenire', 'nu e nimic dulce ca dulcea ta zambire'), metafore ('misterul de amor', 'suflet pe pasurile-ti zbor')

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre iubire: “Desi nu devotamentul provoaca iubirea, fiind mai degraba un efect, el este esential in mentinerea nestirbita a acesteia. In absenta devotamentului, iubirea este expusa riscului degradarii si, in cele din urma, disparitiei.” ( Liviu Antonesei. 'Despre dragoste')

Afirmatia lui Liviu Antonesei este plina de intelepciune. Consider ca dragostea nu apare din dorinta de a fi devotat unei anumite persoane, dar fara acest devotament relatia de iubire nu poate rezista in timp.
Un prim argument in sustinerea acestei conceptii este ca, atunci cand iubesti, te daruiesti in totalitate persoanei dragi, fata de care dovedesti credinta si fidelitate. Increderea in partener este o alta conditie necesara in mentinerea cuplului, gelozia si suspiciunea sunt dusmani siguri care ucid iubirea.
In alta ordine de idei, devotamentul fata de persoana iubita este o dovada certa a dragostei pe care i-o porti si poate salva oricand relatia, daca tactul, rabdarea si intelegerea se manifesta cu pricepere. Un exemplu graitor este cuplul Persida-Natl, a carui relatie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al barbatului si care este salvata prin dragostea plina de ingaduinta si intelepciune cu care femeia l-a inconjurat, chiar daca i-a fost teribil de greu.
                In concluzie, devotamentul este esential in mentinerea nestirbita a sentimentului de iubire, altfel, ea se degradeaza si, in cele din urma, se stinge.

 Varianta 44

Subiectul I (Alexandru Philippide, 'Exercitiu')

1. Sinonime: priveliste = peisaj; ciudata = neobisnuita, bizara, stranie; naiva = copilaroasa, inocenta; plesnite = fisurate, crapate, ciobite
2. In structura “se sparge-n ceafa zarii” cratima este utilizata pentru a tine locul vocalei “i” si pentru a se pronunta intr-o singura silaba, pastrand astfel masura si ritmul versurilor.
3. Expresii/ locutiuni cu verbul 'a trece': a trece clasa; a trece cu vederea; a trece la fapte; a trece hopul
4. In poezie se manifesta prezentul gnomic (etern) pentru a sugera permanentizarea sentimentului de admiratie a eului liric pentru vesnicia si incremenirea naturii.
5. Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca niste plopi”- imagine vizuala; 'au trecut leprosi cu zurgalai'- imagine auditiva
6. Teme: natura si timpul
7. Comparatia “Privelistea-i ciudata si naiva/ Ca hartile cu case si copaci” sugereaza imaginea copilaroasa pe care o are peisajul admirat de eul liric. Tot ceea ce se poate zari imprejur seamana cu niste case inconjurate de copaci, desenate parca de un pictor naiv.
8. Ultimele sase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a naturii, imbinand planul terestru cu cel cosmic: nourii au 'chip de pasari' si plutesc deasupra inaltilor plopi, iar vantul taios 'se taraie prin vai'. Privelistea bizara este 'stramba', cerul sta 'vertical', iar soarele are 'chip de buba rea'. Imaginea asfintitului din finalul poeziei este realizata printr-o metafora personificatoare cu totul originala, soarele 'se sparge-n ceafa zarii, peste deal'.
9. Titlul sugereaza un 'exercitiu' poetic, o activitate constanta desfasurata in scopul de a-si forma deprinderea scrisului, de aceea imaginile par stangace, privelistea e stramba, norii au chip de pasari, iar soarele este ca o buba rea, intregul peisaj fiind realizat ca o pictura naiva, sau un desen facut de copil.
10.  Registrul stilistic este bogat si variat, alcatuit din imbinarea arhaismelor ('burg', 'mucava') cu neologismele ('perspectiva', 'vertical') si cu cel popular ('buba rea', 'zurgalai', 'se taraie').

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre educatie: 'Copilul nu datoreste parintelui viata, ci cresterea' (Nicolae Iorga)Sunt de acord cu afirmatia lui Nicola Iorga si consider ca a da nastere unui copil este un miracol, dar a creste un copil este un proces complex si de durata, care presupune efort si dragoste.

Mai intai, copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume, ci parintii lui, in consecinta acesta nu trebuie, neaparat, sa le fie recunoscator pentru viata pe care a primit-o. Cresterea unui copil nu inseamna numai hrana si imbracaminte, ci presupune o relatie spirituala profunda, o comunicare sincera si mai ales o atenta si constanta preocupare pentru educatia lui. Preceptele, sfaturile pe care parintii le dau copiilor sadesc principii solide care formeaza, in cele din urma, o personalitate puternica, un caracter viguros.
Un alt argument in favoarea afirmatiei este acela ca un copil abandonat de parintii naturali si crescut intr-o familie care l-a adoptat trebuie sa fie recunoscator acesteia din urma, care s-a preocupat de formarea personalitatii sale si de asigurarea unui viitor in societate.
In concluzie, tot ceea ce un copil poate si trebuie sa faca este reprezentat de multumirea acestuia fata de parintii care s-au straduit pentru cresterea si educatia lui

Varianta 45

Subiectul I (Octavian Goga, 'Amurg')

1. Sinonime: foaie = frunza; a curge = a cadea; noroc = sansa, izbanda; a se farama = a se distruge, a se zdrobi
2. Expresii/ locutiuni cu verbul 'a cadea': „a cadea la examen”; „a cadea la pat”; „a-i cadea cu tronc”; „a cadea cerul pe cineva”;
3. Sens conotativ: *In amurgul vietii oamenii devin mai intelepti si mai rabdatori. *Culoarea deschisa a peretilor inveselesc incaperea. * La primit cu bratele deschise. Dupa multe ezitari, Mihai si-a deschis, in sfarsit, sufletul.
4. Verbele la conjunctiv exprima dorinta eului liric de a-si implini iubirea, aspiratia catre posibila fericire fiind ilustrata printr-o interogatie retorica, in care verbele proiecteaza sentimentul intr-un viitor nedefinit, intr-un candva nesigur: 'sa ne ploua', 'sa oprim', „sa oprim caderea lor”, „sa le culeaga”, „sa le-mparta”.
5. Rima incrucisata; masura de 7-8 silabe
6. Tema iubirea, natura; motive: visul, plansul
7. Planul interior/ planul exterior: 'Amurg' poate fi considerata atat o poezie dedicata anotimpului toamna, prin cadrul exterior al naturii, dar este si un sugestiv tablou al sufletului, un plan interior al trairilor eului liric, care se afla la rascruce, intre doua etape ale vietii. In primele trei strofe predomina elementele de pastel, cu discrete sugestii pentru planul interior al trairilor: 'Frate bun mi-a fost copacul', 's-a mai dezlipit o foaie, / Mi s-a mai farmat un vis'. Dezamagirea caderii frunzelor, este, de fapt, gustul amar al destramarii unor visuri ale sinelui poetic, pe care este nevoit sa le paraseasca in vara vietii. Vanatul amurg de toamna este sfarsitul unei perioade, iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului („El mi-a adumbrit, saracul, / Un noroc de doua veri”) il fac sa isi identifice destinul cu cel al mesteacanului: „ E povestea noastra-ntreaga/ Scrisa-n vestedele foi”
8. Figura de stil: Epitetul in inversiune „vanatul amurg” sugereaza un asfintit al naturii si al vietii la fel de trist, incarcat de regrete si dorinte nerealizate.
9. Strofa a patra reprezinta o adresare directa a eului liric catre iubita misterioasa, pierduta. Adverbul 'unde' care introduce interogatia retorica sugereaza faptul ca cei doi indragostiti se despartisera demult. Tonul este incarcat de dorinte, personificarea frunzelor semnificand participarea intregii naturi la suferinta eului liric: 'plansul frunzelor'. Tanjind dupa iubita pierduta, sinele poetic recurge la tentatii patetice, emotionale: 'Si cu bratele-amandoua/ Sa oprim caderea lor?'. Expresivitatea versurilor este data de verbele la conjunctiv (' sa ne ploua', „sa culeaga”), care sugereaza aspiratia eului liric de a-si recapata iubirea. Prezenta eului liric este motivata de adresarea directa si de marcile lexico-gramaticale, reprezentate de pronume si verbe la persoana I si a II-a: „tu” , „ne” , „sa ne ploua”, 'sa oprim'.
10. Titlul poeziei, 'Amurg', este semnificativ pentru tema intregii poezii, care dezvaluie sugerarea amurgului naturii si al omului. Imbinarea planului interior al trairilor si starilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifesta in versuri sugestive: 'Zgriburind din trup se-ndoaie', 'Plansul frunzelor ce mor'. Trecuta poveste de iubire umple de tristete sufletul indragostitului, care ar dori cu patima regasirea fericirii de alta data: 'E povestea noastra-ntreaga / Scrisa-n vestedele foi…'.

 Subiectul al II-lea Text argumentativ despre copilarie: „Totul se schimba, afara de nevoia noastra de copilarie” (Mihai Ralea)Sunt intru totul de acord cu aceasta afirmatie, deoarece, odata cu trecerea timpului ne schimbam obiceiurile, gusturile, insa simtim mereu nevoia de a ne intoarce la copilarie, pentru ca in aceea perioada reuseam sa ne bucuram de lucruri simple, sa ne entuziasmam si sa credem cu toata inima in visurile noastre.
In primul rand, copilaria este o stare spirituala de care avem nevoie la orice varsta, o anumita candoare si un optimism uneori inocent, cu care sa trecem mai usor peste obstacolele ivite in viata.
Pe de alta parte, nu mereu reusim sa gasim in noi sursa bucuriei pure de altadata si, de aceea, ne inconjuram de copii veseli, jucausi, care, cu privirile lor inocente si curioase, ne insenineaza, ajutandu-ne sa privim mai increzatori catre viitor.
De altfel, Mihai Eminescu, cel care a cunoscut atat de bine tulburarile sufletului omenesc, tanjea dupa varsta spirituala a inocentei intr-o interogatie retorica: 'Unde esti, copilarie/ Cu padurea ta, cu tot?'.
In concluzie, copilaria este o sursa de veselie, candoare si ingenuitate de care avem nevoie la orice varsta ca sa traim frumos, cu speranta si entuziasm.

Subiectul al III-lea Evolutia relatiilor dintre doua personaje care alcatuiesc un cuplu*(pereche formata din persoane de sex opus), intr-o nuvela istorica studiata:*Alexandru Lapusneanul si Doamna Ruxanda din nuvela istorica 'Alexandru Lapusneanul' de Costache Negruzzi.Alexandru Lapusneanul si Doamna Ruxanda

'Alexandru Lapusneanul' de
Costache Negruzzi.

Prima nuvela istorica din literatura romana, “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi (1808-1868), apare la 30 ianuarie l840, in primul numar al revistei “Dacia literara”, inscriindu-se intr-una dintre directiile imprimate de programul acesteia, “Introductie”, conceput de Mihail Kogalniceanu si anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche.
Tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (l564-l569), imbinand adevarul istoric si fictiunea auctoriala.
Structura narativa a nuvelei este simetrica si riguros construita, cu un echilibru solid, fiind organizata in patru capitole, fiecare purtand un motto semnificativ pentru continutul acestuia: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”; “Ai sa dai sama, doamna!…”; “Capul lui Motoc vrem”; “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…”. Compozitia narativa reuneste mai multe curente literare: clasicismul, definit de simetrie si de echilibrul solid al nuvelei; romantismul, reprezentat atat de psihologia si tragismul personajelor, cat si de scenele cutremuratoare; realismul, ilustrat de adevarul istoric al celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
Actiunea este clara si se bazeaza pe conflictul bine evidentiat dintre domnitor si boierii care-l tradasera in prima domnie si-l silisera sa paraseasca tronul Moldovei. Naratorul omniscient (heterodiegetic) si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a nuvelei si focalizarea zero. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente.
Timpul narativ este cronologic, bazat pe relatarea in ordine a derularii evenimentelor situate intr-un trecut istoric, iar spatiul narativ este real: Moldova secolului al XVI-lea. Incipitul este reprezentat de informatia cu caracter istoric despre Stefan Tomsa care ucisese cu buzduganul pe Despot-Voda.
Alexandru Lapusneanul este protagonistul nuvelei, personaj eponim (care da numele operei-n.n.) si antierou. Inca din expozitiune, care are ca motto replica lui Lapusneanul adresata boierilor - “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…” -, se dezvaluie, indirect, caracterul puternic, hotararea neclintita a voievodului de a ocupa pentru a doua oara tronul Moldovei. In prima domnie fusese tradat de boieri, fugise in exil impreuna cu doamna Ruxanda si fiul lor, unde isi pregatise o armata de zece mii de mercenari ('oaste de stransura') si venise acum in Moldova cu gandul de a izgoni “pre rapitorul Tomsa” si de a-si lua inapoi scaunul domnesc, “pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vandut de boieri”. Astfel se reliefeaza conflictul puternic intre fostul domnitor si boierii tradatori. Imprejurarile si succesiunea la tron a voievozilor, asa cum sunt ele prezentate de narator, constituie fapte reale consemnate de istoria Moldovei.

Intriga accentueaza, indirect, prin cuvintele adresate boierilor, obstinatia (incapatanarea) si vointa lui Lapusneanul de a se instala pe tronul Moldovei, avand drept scop razbunarea pe boierii tradatori, carora le raspunde cu ochii scanteind “ca un fulger”: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu [] si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi [] Sa ma intorc? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt”.
Desfasurarea actiunii completeaza, in mod indirect, portretul lui Lapusneanul, care, la intrebarea cu ce va satura el “lacomia acestor cete de pagani?”, le raspunde cu o ura imensa, cu o sete de razbunare nestapanita si amenintare fioroasa: “Cu averile voastre, nu cu banii taranilor pre care-i jupuiti voi. Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi”.
In al doilea episod, cu mottoul “Ai sa dai sama, doamna!…',  naratorul omniscient insista asupra spiritului vindicativ al lui Alexandru Lapusneanul, care-si revarsa, imediat dupa instalarea pe tron, razbunarea cumplita asupra boierilor, carora le ia averile si le taie capetele: “la cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere [], capul vinovatului se spanzura in poarta curtii [] si el nu apuca sa putrezeasca, cand alt cap ii lua locul”.
Vocea auctoriala introduce in firul narativ un personaj secundar, pe Doamna Ruxanda, sotia lui Lapusneanul si, prin flash-back, insereaza o scurta biografie a eroinei, cu trimitere directa la “hronica”, accentuand adevarul istoric. Dupa moartea tatalui sau, voievodul Petru Rares, Ruxanda ramasese orfana la o varsta frageda, sub tutela celor doi frati mai mari, Ilias si Stefan, care se dovedisera incapabili sa domneasca. Tanara fusese, initial, logodita cu boierul Joldea, dar Lapusneanul ii taiase acestuia nasul si se casatorise el cu fiica “bunului Petru Rares“, ajungand astfel pe tronul Moldovei, in prima domnie. Din acest episod istoric reiese, indirect, viclenia lui Lapusneanul, precum si lipsa oricarui scrupul in ceea ce priveste mijloacele pe care le practica pentru ocupare a tronului. Doamna Ruxanda este inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau si speriata de cuvintele vaduvei unui boier ucis, care o amenintase “Ai sa dai sama, doamna!”, pentru ca “barbatul tau ne taie parintii, barbatii si fratii”. Ea intra in sala tronului imbracata 'cu toata pompa cuvenita unei sotii, fiice si surori de domn', hotarata sa-si roage sotul sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile. Din atitudinea Doamnei Ruxanda reiese, indirect, faptul ca, desi 'gingasa', cum o prezinta in mod direct naratorul, ea mostenise de la 'bunul Petru Rares' darzenia si curajul de a se adresa domnitorului, fata de care era datoare sa manifeste o atitudine de totala supusenie si umilinta, dupa moda timpului. Cu acest prilej, naratorul omniscient descrie detaliat straiele domnesti, pieptanatura, conturand in mod direct un scurt portret, Ruxanda avand 'acea frumuseta, care facea odinioara vestite pre femeile Romaniei', insa era 'trista si tanjitoare'. Ea avusese un destin nefericit, isi 'vazuse murind pre parintii sai, privise pre un frate lepadandu-si religia, si pre celalalt ucis' si fusese casatorita silit, de catre 'obste', cu Alexandru-Voda. Jurase sa-l cinsteasca si sa i se supuna, ba ar fi putut chiar sa-l iubeasca, daca ar fi gasit la el 'cat de putina simtire omeneasca'. Desi uimit de vizita sotiei sale, Lapusneanul se poarta cu delicatete, o saruta pe frunte si o asaza pe genunchii sai ca sa afle motivul acestei indrazneli. Ruxanda ii saruta mana, apoi, cu lacrimi in ochi, ii povesteste despre vaduva boierului ucis care o amenintase si-l implora sa opreasca sangeroasele razbunari, pentru ca si el este muritor si 'ai sa dai seama!'. Lapusneanul izbucneste cu manie si mana sa cauta pumnalul la cingatoare, dar isi stapaneste pornirea violenta, gandindu-se, probabil, la ziua cand ii va ucide pe toti boierii la un loc. Cu un zambet perfid, Lapusneanul ii promite ca de poimaine nu va mai vedea omoruri si capete taiate si ca ii va da 'un leac de frica'. Voda o trimite, apoi, sa-si vada de casa si de copii, insa o roaga sa porunceasca mancaruri alese pentru un ospat de a doua zi, cand va da 'masa mare boierilor'.
Din aceasta scena se evidentiaza relatia conventionala, lipsita de sentimente si de sinceritate dintre Lapusneanul si Ruxanda, ceea ce argumenteaza faptul ca ei nu constituie un cuplu, ci numai casatoria si legile timpului ii obliga sa stea alaturi, unul de altul.
Desi construita in antiteza caracteriala cu Lapusneanul, fiind evidente delicatetea, gingasia, sensibilitatea si bunatatea Ruxandei, in contradictie cu brutalitatea, cruzimea, violenta si incrancenarea domnitorului, femeia dovedeste forta launtrica si fermitate in ultimul episod al nuvelei, ea fiind aleasa de naratorul omniscient sa-si ucide sotul.
La ospatul oferit de Lapusneanul ca prilej de impacare, au sosit patruzeci si sapte de boieri care, la un semn al domnitorului, au fost macelariti de mercenarii aflati in spatele mesenilor. Privind masacrul, Voda rade satisfacut si, cu un cinism si o cruzime iesite din comun, pune sa se reteze capetele celor ucisi, dupa care le asaza in mijlocul mesei, “dupa neam si dupa ranguri”, facand o piramida de “patruzeci si septe capatane, varful careia se incheia prin capul unui logofat mare”. Cand termina, o cheama pe domnita Ruxanda sa-i dea leacul de frica promis, insa ea lesina la vederea acestei grozavii, spre dezamagirea dispretuitoare a domnitorului: “Femeia tot femeie […], in loc sa se bucure, ea se sparie”. Scena reliefeaza indirect trasaturile antitetice ale celor doi soti, pe de o parte sensibilitatea si bunatatea doamnei, iar pe de alta parte cruzimea si spiritul vindicativ care dirijeaza toata energia domnitorului.
Deznodamantul coincide cu ultimul capitol, care are ca motto cuvintele lui Lapusneanul, “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…”. Timp de patru ani Alexandru isi respecta promisiunea facuta sotiei si nu mai ucide niciun boier, dar, fire violenta si plina de venin, nascoceste tot felul de schingiuiri: “scotea ochi, taia mani, ciuntea si seca pe carea avea prepus”. Era totusi nelinistit pentru ca nu pedepsise pe Spancioc si Stroici, pe care nu reusise sa-i gaseasca, simtindu-se mereu in pericol de a fi tradat din nou de acestia.
Retras in cetatea Hotinului, Voda se imbolnaveste “de lingoare” si, “in delirul frigurilor”, il mustra constiinta pentru toate cruzimile infaptuite, de aceea il cheama la el pe mitropolitul Teofan, caruia-i cere sa-l calugareasca, lasand mostenitor la tronul tarii pe fiul sau, Bogdan. Mitropolitul si episcopii, “crezand ca se sfarseste, il calugarira, puindu-i nume Paisie” si-l proclama pe Bogdan domn al Moldovei.
Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se imbracat in rasa de calugar, Lapusneanul se infurie cumplit, isi pierde complet controlul si-i ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe sotia si pe fiul sau: “M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu! Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei”. Limbajul protagonistului accentueaza violenta si ura sa nepotolita, chiar si dupa toate crimele infaptuite. Lipsit de credinta crestina, il jigneste pe mitropolit spunandu-i 'boaita fatarnica' si-l ameninta cu dusmanie: 'eu […] te-am facut mitropolit, eu te desmitropolesc'. Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul, Doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i pune sotului ei otrava in bautura, fiind incurajata si de mitropolit, care-l caracterizeaza direct “crud si cumplit”, incurajand-o discret cu binecuvantarea: 'Dumnezeu sa-l ierte, si sa te ierte si pre tine'.
Ruxanda umple un pahar de argint cu apa si, mai mult silita de boieri, toarna otrava, intra in camera bolnavului si-i da sa bea, apoi are puternice mustrari de constiinta, fiindu-i teama de pedeapsa divina: 'Voi sa dati seama inaintea lui Dumnezeu, zise suspinand, ca voi m-ati facut sa fac acest pacat'. Scena otravirii este cutremuratoare, deci romantica. Stroici si Spancioc se uita cu satisfactie la suferintele lui Voda, iar Stroici, cu un cutit, “ii desclesta […] dintii si ii turna pe gat otrava ce mai era pe fundul paharului”, spunandu-i cu bucurie: “invata a muri, tu care stiai numai a omori”. Naratorul obiectiv si omniscient descrie in detaliu chinurile ingrozitoare ale domnitorului care “se zvarcolea in spasmele agoniei; spume facea la gura, dintii ii scrasneau, si ochii sai sangerati se holbasera”, pana cand, in sfarsit, “isi dete duhul in mainile calailor sai”. Alexandru Lapusneanul, lasand “o pata de sange in istoria Moldovei”, a fost inmormantat la manastirea Slatina, unde “se vede si astazi portretul lui si a familiei sale”.
Cele doua personaje, Alexandru Lapusneanul si Doamna Ruxanda, formeaza un cuplu romantic, fiind construite prin antiteza si avand totodata caractere exceptionale ce actioneaza in situatii iesite din comun. Ca antierou, Lapusneanul este tipul domnitorului tiran, crud, cu vointa puternica si spirit vindicativ, care omoara cu placere, are o satisfactie profunda la vederea piramidei formate din patruzeci si sapte de capete ale boierilor si bagase groaza in toti, deoarece scotea ochi, ciuntea si taia maini. 'Gingasa Ruxanda', inzestrata cu trasaturi pozitive, avand descendenta voievodala si un destin nefericit, este evlavioasa, sensibila, blanda, toate aceste definind-o ca personaj romantic.
Proza narativa “Alexandru Lapusneanul” este o nuvela istorica deoarece cuprinde numeroase elementele realiste ilustrate de adevarul istoric, preluat de
Costache Negruzzi din “Letopisetul Tarii Moldovei” scris de Grigore Ureche, document pus la dispozitia scriitorilor pasoptisti de catre Mihail Kogalniceanu, ca izvor de inspiratie pentru o literatura romana originala.
Referindu-se la valoarea incontestabila a nuvelei “Alexandru Lapusneanul” de
Costache Negruzzi, George Calinescu afirma ca aceasta “ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate inchipui o mai perfecta sinteza de gesturi patetice adanci, cuvinte memorabile, de observatie psihologica acuta, de atitudini romantice si intuitie realista”.

Varianta 46

Subiectul I(Octavian Goga, 'Apus')

1. Expresii/ locutiuni cu substantivul 'umbra': a ramane in umbra, a face umbra pamantului; a manevra din umbra; a fi umbra cuiva;

2. Ca semn de ortografie, cratima desparte cuvintele in silabe/ leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza/
3.Verbe sinonime: „priveste” = ”te uit'”, „cade” = „se cufunda”
4. Sens conotativ al cuvantului 'fereastra': *Confesandu-se, Mihaela si-a deschis o fereastra spre suflet.
5. Masura in primul vers este de 9 silabe iar rima este incrucisata.
6. Tema iubirii si a naturii; motivul noptii
7. Figura de stil „apune-o mie de povesti” este o metafora care sugereaza frumoasele povesti de iubire ale indragostitilor, peste care apusul asterne  uitarea.
8. In poezia „Apus” de Octavian Goga, lumina provine de la „o blanda raza”, metafora personificatoare sugerand extazul iubirii, iar intunericul, metaforizat prin expresiile: 'trist apus', 'asfintit', 'cade noaptea' ilustreaza tristetea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic. Intunericul este adus de apus, care semnifica sfarsitul unui vis de iubire, cuplul fiind despartit de multa vreme. Raza efemera se stinge in intunericul noptii si, odata cu ea, iubirea se pierde in umbra trecutului, stralucirea transformandu-se in obscuritate. Opozitia dintre lumina si intuneric sugereaza zbuciumul interior al eului liric, provocat de fericire si suferinta totodata, ca simboluri ale adoratiei si pierderii iubirii.
9. Prima strofa. Incipitul poeziei este o metafora personificatoare – „Iubirea mea-i o blanda raza”-, care construieste un portret romantic si idilic al sentimentului. Epitetul dublu antepus substantivului apus, „tarziu si trist”, semnifica moartea unei iubiri care aduce mahnire in sufletul eului liric, reprezentand totodata si ideea poetica. Sfarsitul dragostei este implacabil, lumina razei fiind efemera si conditionata de apusul soarelui. Suferinta din inima indragostitului, „durerata”, lumineaza „umbra zilei ce s-a dus”, amintirea iubirii ramanand definitiv in trecut.
10. Titlul, format dintr-un substantiv cu sens conotativ, „Apus”, exprima si tema poeziei, sfarsitul unei povesti de dragoste asemanata cu un apus. Din punct de vedere stilistic, este o metafora care sugereaza tristetea si melancolia poetului si care are o varietate de conotatii: 'trist apus', 'umbra zilei ce s-a dus…', 'o raza care moare', 'cade noaptea'. Metafora personificatoare din finalul poeziei, 'biata raza solitara', nu ofera indragostitului nicio speranta de revenire a iubirii, deoarece efectul razei nu este de a lumina, ci ea apune 'o mie de povesti'.

Subiectul al II-lea
Scrisoare despre vizionarea unui film:

Bacau, 29 iunie 2007*** I

Draga Alina,

Nu a trecut decat o saptamana de cand ai plecat la bunici, dar mie mi se pare ca a trecut mult mai mult. Abia astept sa te intorci ca sa vorbim despre multe nimicuri si sa ne plimbam prin parc.
Eu m-am cam plictisit fara tine si am stat in general in casa, motiv pentru care Marian a considerat ca trebuie sa mergem sa vedem un film. A luat el bilete si am fost la 'Apocalypto', filmul regizat de Mel Gibson. Sunt sigura ca ai auzit de el. Actiunea e plasata la sfarsitul civilizatiei Maya descrie experientele traumatizante prin care trece un om luat prizonier si care incearca sa se intoarca la familia sa. Prin incredibile rasturnari de situatie si energizat de dragostea pentru sotia si copiii lui, este nevoit sa duca una dintre cele mai disperate lupte pentru supravietuire.
Din punctul meu de vedere, filmul este mult prea brutal si violent, dar bineinteles ca Marian era foarte incantat de lumea aceea misterioasa a trecutului antic. Sunt prea multe scene sangeroase, cu sacrificii umane, torturi, lupte, vizionarea filmului fiind interzisa minorilor sub 18 ani. Trebuie sa-l vezi si tu ca sa-mi spui ce parere ai si sa comentam impreuna scenele din film.
Sper sa-mi scrii si tu cat mai repede, ca sa-mi povestesti cum e pe-acolo. Ce mai face fratele tau? Sa-i saluti si pe bunicii tai si sa le transmiti din partea mea multa sanatate!Cu drag,
Ioana

Varianta 47

Subiectul I (Ion Heliade-Radulescu, 'Destainuirea' - fragment, III)

1. Expresii/ locutiuni cu substantivul 'deget': a nu misca un deget; a da un deget si a lua toata mana; a se ascunde dupa deget; a fi cu degetu-n gura; a-si musca degetele, a numara pe degete; a avea pe cineva la degetul mic;
2. Abateri de la norma literara: „subt” ; „ast”
3. Omonimia cuvantului 'lira': *O lira turceasca valoreaza 0,711 dolari americani. * Cantand la lira a vrajit-o pentru totdeauna.
4. Vocativ: “Subt degete-mi rasuna, lira, te-nfioreaza“
5. Masura – 14 silabe ; rima – incrucisata
6. Tema: conditia poetului in lume; misiunea operei; crezul artistic
7. Opozitie: „loc osandit” / „raiul”
8. In cel de-al patrulea vers al ultimei strofe, metafora “aleasa frumusete” sugereaza poezia, ca o creatie ce ii confera poetului aura divina, opera sa fiind 'slavita' pentru valoarea incontestabila.
9. In a doua strofa a poeziei, eul liric compune portretul spiritual al poetului, a carui menire este sa rasune peste veacuri. Trasaturile poetului sunt de natura romantica, hiperbolizate prin forta exceptionala a spiritului liric: cand se inchina, cerul coboara la el, iubirea este 'flacari', ura 'detuna', iar sufletul 'seninul […] luminos', exagerari specifice romantismului. Intreaga poezie pledeaza pentru sensibilitatea artistului, a carui opera trebuie sa transmita mesaje oamenilor si peste veacuri sa aiba forta de patrundere in lume: 'Cand canta el, s-aude, veacurile rasuna;'
10. Poezia „Destainuirea” este o arta poetica, intrucat Heliade Radulescu transfigureaza viziunea sa despre menirea artistului, care „a-nvrednicit” o „aleasa frumusete” prin harul sau, fiind capabil ca intr-un „loc osandit” sa infiinteze „raiul”. De asemenea, o alta trasatura a artei poetice prezenta in text se refera la misiunea creatiei sale, cu ajutorul careia, poate face „cerul sa coboare jos” iar „veacurile sa rasune”, opera transmitand mesajul poetic generatiilor viitoare si inscriindu-se astfel in posteritate si nemurire. Creatie artistica, poezia, se particularizeaza printr-un limbaj propriu, cu ajutorul epitetelor („loc osandit”), comparatiilor („Dragostea lui e flacari si ura lui detuna”), inversiunilor („aleasa frumusete”) si metaforelor hiperbolice („veacurile rasuna”), acestea constituind un alt argument prin care poezia 'Destainuirea' se poate defini ca arta poetica romantica.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre vointa: 'Vointa poate fi, mai mult decat talentul, un motiv de mandrie' (Honoré de Balzac)Honoré de Balzac exprima ideea conform careia atat talentul cat si vointa reprezinta trasaturi pozitive ale caracterului nostru, in anumite cazuri cea din urma poate fi considerata o calitate primordiala si un motiv de mandrie bine intemeiat.
Eu sunt de parere ca afirmatia mai sus enuntata este intemeiata si regasita in viata reala a oricarui om.
Un prim argument este sustinut de situatia persoanelor care, desi nu sunt talentate, exceleaza printr-o vointa puternica, astfel compensand aceasta lipsa, reusind sa aiba succese de invidiat in domeniul respectiv.
In al doilea rand, vointa este o trasatura pozitiva superioara talentului, deoarece, spre deosebire de acesta, nu este o insusire cu care ne nastem, ci este dezvoltata si exersata odata cu trecerea timpului, in functie de caracterul si mentalitatea fiecarui individ.
Pe de alta parte, nu totdeauna reusesti sa ai succes in orice domeniu, oricat de mare ar fi dorinta reputatiei. In arta, cred ca este nevoie de foarte mult talent, de har ca sa poti crea un tablou, o opera literara sau muzicala, astfel incat ele sa devina notorii si sa 'nasca' artistul, asa cum exprima Nichita Stanescu ('Catre Galateea'). In acelasi timp, numai talentul nu ajunge, trebuie si multa sarguinta, intrucat arta este rodul talentului si al trudei, dupa cum ilustreaza si Tudor Arghezi in poezia 'Testament'.
In concluzie, vointa poate rezolva prestigiul profesional, moral, social, financiar etc., al omului, dar numai talentul poate naste artisti.

 Varianta 48

Subiectul I (St. O. Iosif – “Poezia”)

1. Polisemia cuvantului 'vreme' : *A venit vremea sặ ne luam “la revedere”, dupa ce timp de patru ani am fost ca o familie. Astazi vremea va fi insoritặ si cu temperaturi destul de ridicate. *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. Pe vremea bunicilor nu existau filme horor.
2. Substantivul “Poezie” este scris cu majuscula deoarece este o personificare si, prin aceasta, i se confera unicitate, ca oricarui substantiv propriu.
3. Abateri de la norma limbii literare actuale: “ruini”, “diadem”, “ghitara”, 'sara'.
4. Linia de pauza din versul “Dormi prin ruini, drept capatai ghitara” are rolul de a marca atributul apozitional 'ghitara' care explica substantivul 'capatai', altfel spus, 'ghitara' este asezata 'drept capatai'. O alta motivatie este aceea ca linia de pauza tine locul predicatului 'ai pus'.
5. In versul 'Sarmana, urgisita Poezie!…', mijloacele lingvistice de realizare a subiectivitatii sunt adresarea directa prin folosirea vocativului 'Poezie', precedata de enumeratia adjectivelor 'sarmana, urgisita' aflate tot in vocativ. Tonul afectiv sugereaza exprimarea directa a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului si a poeziei.
6. Rima este imbratisat·, iar masura este de 11 silabe.
7. Stilul retoric: interogatia retorica 'In veacul nostru cine-ti smulge-o floare?'; exclamatia retorica 'Sarmana, urgisita Poezie!…'.
8. Figura·de stil: metafora “cununi nepieritoare” exprima gloria vesnica si nemuritoare a poeziei, manifestata din cele mai vechi timpuri, de pe vremea marilor razboinici si pana astazi.
9. Prima strofa incepe cu un verb la prezentul etern (gnomic) “te vad”, urmat de o enumeratie de substantive ce personifica Poezia care nu mai este apreciata si pretuita de contemporani, 'nu mai porti bratara·, / nici diadem, nici straie orbitoare…”, conditia ei actuala fiind de cersetoare a culturii: “Salul vechi de cersetoare”. Cinstirea, omagierea Poeziei, personificata subtil in ipostaza unei femei, definita prin podoabele de pret pe care le etaleaza, este in antiteza cu statutul recent de cersetoare, sugerand decaderea umanitatii, care nu mai este interesata de valorile spirituale. Conjunctiile adversative 'dar', 'ci', precum si repetitia adverbului 'nici' accentueaza scepticismul eului liric privind gloria Poeziei. Metafora 'Averea ta intreaga e-o ghitara' semnifica ideea ca Poezia nu a incetat sa 'cante', menirea ei de a transmite oamenilor emotia ideilor lirice ramanand singura dar adevarata avere spirituala.
10. Relatia dintre poezie si timp: Intreaga poezie este construita pe stransa legatura intre poezie si timp, aflate in antiteza si intr-o sugestiva viziune romantica. Astfel, imaginea despre trecut, idealizata prin pretuirea de catre umanitate a valorilor spirituale, se afla in antiteza cu prezentul decazut, cand superficialitatea contemporanilor este sugerata de metafora 'usi de cafenele', iar Poezia nu mai starneste emotie estetica, ci doar 'simtiri rebele'. In perioada de glorie, Poezia desfata zeii, in societatea actuala arta este ignorata, intrucat 'epigonii' nu sunt capabili sa aprecieze arta adevarata.

Subiectul al II- lea Scrisoare privind relatarea unei discutii purtate cu un coleg despre un film vizionat impreuna    Bacau, 29.06.2007*** I

Draga Alina,

M-am gandit sa iti scriu cateva randuri pentru a–ti povesti si tie discutia pe care am avut-o cu un coleg din clasa vecina, in legatura cu un film american difuzat de HBO si intitulat 'Celularul'. Am vazut filmul impreuna, acasa la Georgeta, intr-o sambata dupa-amiaza. Filmul construieste o viziune foarte interesanta despre utilitatea unui telefon celular, dar si consecintele pe care le are exagerarea folosirii lui. Actiunea se petrece la New York, orasul nebun al americanilor. Un grup de tineri, pasionati de celulare, au de suferit, fiecare in alt fel, din cauza acestui hobby. Un tanar are o afectiune la ureche, medicii nu banuiesc de la ce s-a produs boala. Altuia ii fusese furat celularul si folosit intr-un jaf armat. O fata isi consuma iubirea numai la celular, intalnirile reale cu iubitul fiind intamplatoare. In general, orice situatie era rezolvata la celular, comunicare intre ei de asemenea.

Parerea mea a fost ca nu este normal ca un aparat sa inlocuiasca atitudinile si sentimentele umane si ca orice exagerare atrage dupa sine necazuri. Traian, colegul respectiv, sustinea ca acestea sunt fictiuni proprii oricarui film, ca producatorii au vrut sa socheze cu un astfel de subiect. Argumentul lui era ca orice inventie tehnologica moderna este in sprijinul omului, pentru a-i face viata mai comoda. Ne-a dat numeroase exemple din viata reala, in care celularul a fost personajul principal. Eu m-am aprins, stii ca sunt usor colerica, si i-am argumentat cu evidenta ca toate descoperirile au avut un procent nociv impotriva omului. De pilda, asfaltul care a inlocuit iarba, toate experientele sofisticate care se fac au dus la degradarea mediului ambiant si, mai nou, la pericolul incalzirii globale. Omul s-a indepartat de natura, de preocupari spirituale si emotionale si isi duce existenta bazandu-se din ce in ce mai mult pe aparate, pe tehnologie…
Tu ce parere ai? Scrie-mi de urgenta, stii cat de nerabdatoare sunt!
Te sarut cu drag si te imbratisez,
Ion/Ioana

Varianta 49

Subiectul I (Ion Minulescu, “Romanta negativa”)

1.      Antonime: lucioasa # mata, opaca; impreuna # separat; a cobori # a urca; simplu # complicat, complex, sofisticat
2.Ghilimele puse la sintagma 'fapt divers' marcheaza ironia amara si sensul conotativ al expresiei
3. Derivate ale cuvintelor 'noapte' si 'alarma': La ora opt se innopteaza. *Tusea ei este alarmanta.
4. Campul semantic al termenului 'calatorie': “calatori”, “tren”, “tichete”, “bagaj”, “a calatori”, 'semnal de alarma'
5. Repetarea verbului 'a fi' este o exprimare stilistica ludica, un joc de timpuri verbale, de afirmatie si negatie, ca simbol al nestatorniciei si incertitudinii iubirii, pe care indragostitii nu o pot controla: 'n-a fost nimic'/ 'ar fi putut sa fie'. Iubirea s-a sfarsit inainte sa inceapa, 'Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit…', totul a fost un iures naucitor, 'o scurta nebunie', lasand o rana care a sangerat o vreme in inima celor doi indragostiti. De altfel, se recunoaste cu usurinta atitudinea de persiflarea fermecatoare ca particularitate a poeziilor erotice simboliste scrise de Ion Minulescu.
6. Tema iubirii, motivul suferintei pentru iubire
7. Figura de stil: metafora 'Lama, lucioasa, de cutit' sugereaza durerea provocata de pierderea fulgeratoare a iubirii, suferinta asemanatoare cu o injunghiere. De altfel, exista si o zicala populara despre chinurile iubirii: 'am simtit un cutit in inima'.
8. Ultima strofa se constituie intr-o concluzie a discursului liric, 'Si-atata tot', reiterand (reluand) primele versuri si asigurand astfel o simetrie lirica intregii poezii: 'Din ce-a putut sa fie,/ N-a fost decat un searbad inceput'. Epitetul antepus, 'searbad', accentueaza ideea ca, de la inceput, iubirea a fost lipsita de vlaga, dulceaga, insipida. Sensul denotativ al sintagmei 'fapt divers' este de intamplare minora, fara importanta, pe care presa o mentioneaza printr-o stire sau un scurt articol. In sens conotativ, iubirea 'celor doi calatori' a fost fara substanta, superficiala, neinsemnata, asemenea unui 'fapt divers'. Accentul ideatic din finalul poeziei accentueaza usoara persiflare cu care este privita o dragoste care 'n-a fost' si de aceea amintirea nu mai pastreaza nici detaliile de timp si loc ale manifestarii ei: 'simplu «fapt divers», ce nu se stie/ In care timp si-n care loc s-a petrecut!…'.
9. Titlul 'Romanta negativa' defineste intreaga poezie, o creatie sentimentala cu nuanta elegiaca, in care emotia se transmite cu usurinta cititorului, viziunea asupra iubirii trecatoare facand parte din experienta de viata a oricarui om.
10. Trasaturi simboliste:
- calatoria ca simbol al iubirii: cei doi indragostiti au calatorit impreuna cu sentimentul iubirii, dar niciunul n-a fost pregatit pentru aceasta relatie, intrucat n-au avut tichete, nici bagaje, dar au avut la-ndemana 'semnalul de alarma'.
- muzicalitatea poeziei prin repetitia verbului 'a fi'.

2.      Subiectul al II- lea

Text argumentativ despre curaj: 'Curajul e vederea peste propria fiinta si peste orice primejdie a unui scop.' (Nicolae Iorga, 'Cugetari')                Sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga: “Curajul e vederea peste propria fiinta si peste orice primejdie a unui scop”.
                In primul rand, din proprie experienta, pot spune ca fiecare dintre noi are ascunsa in sine o putere de munca, o energie de lupta enorma, numai ca ceea ce ne impiedica sa o eliberam este frica de esec. Credeam ca nu voi putea niciodata sa imi inving frica de zbor cu avionul. Dar pusa in situatia de a calatori peste ocean pentru a-mi vizita o ruda bolnava, mi-am luat inima in dinti si am reusit sa imi stapanesc anxietatea. A fost “o chestiune” de curaj si de vointa.
                In al doilea rand, sunt cunoscute cazuri in care mamele isi salveaza copiii din situatii neobisnuit de periculoase. Un exemplu ar fi cel in care o mama romanca si-a salvat fetita de sub rotile unei masini, ridicand pur si simplu vehiculul. Curajul acestei femei este un exemplu de vointa supraomeneasca intr-o situatie primejdioasa, pentru un scop primordial: iubirea pentru copilul ei.
                In concluzie, curajul reprezinta abandonarea de sine in situatii limita, atunci cand ai cu adevarat un scop important.

Varianta 50

Subiectul I (Ion Minulescu, “Cantec de drum”)

1. Omonime: *I-am luat in dar un inel. *Aparatul emana unde electromagnetice. *Florin Piersic este o stea in lumea filmului romanesc. *Ei, nu te-am vazut de mult! *Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei.
2. Liniile de pauza separa structura de restul poeziei, fiind o constructie incidenta: 'Dar intr-o zi o fata - bat-o focul -'
3. Polisemia cuvantului 'drum': *Femeia si-a ales drumul ei in viata. *Drumul catre Constanta se parcurge in cel putin trei ore. *Am de facut un drum la Calarasi.
4. Familia lexicala a cuvantului 'fata': fetita, fatuca, fetiscana
5. Marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric:
- verbe si pronume la persoana I : ”am pornit”, ” am colindat”, ”mea”, 'voiam', 'am colindat' etc.
- autoadresare prin interogatie retorica: '-Unde-as fi fost  de nu m-as fi oprit / Si nu mi-as fi vandut ei tot norocul?…'
6. Elemente de prozodie:
- organizarea poeziei in catrene (strofe de patru versuri)
- rima:imbratisata
- masura de 10-11 silabe
7. Tema iubirii, motivul noptii, motivul drumului
8. Figura de stil: epitetul triplu 'drumuri lungi si vechi, batatorite' sugereaza caile dificile strabatute de orice om, din orice epoca in cautarea iubirii. Aceleasi dificultati ale vietii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le traieste si eul liric.

9. Ultima strofa o poeziei  reprezinta momentul intalnirii eului liric cu iubirea, care te face sa te intorci din drum si te abate de la traiectoria ta, sinele poetic avand un sentiment de regret, deoarece a renuntat la propria traiectorie in viata de pana atunci, care, oricum, i se parea obositoare. Formula ludica a iubirii, prezenta in multe poezii erotice ale lui Minulescu, este si aici o viziune specifica a sentimentului, iubita fiind alintata prin sintagma 'bat-o focul', expresie plina de gingasie si haz. In finalul poeziei, autoadresarea sub forma interogatiei retorice are nuanta meditativa si persiflanta totodata, eul liric intrebandu-se, ca orice om, care ar fi fost soarta lui si ce-ar fi ajuns daca nu se indragostea? Semnificatia subtila a iubirii este ilustrata in ultimul vers, sugerand ideea aluziva ca tot norocul vietii lui s-a consumat atunci cand a intalnit 'o fata' de care s-a indragostit:
'- Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit/ Si nu mi-as fi vandut ei tot norocul?…'
10. Titlul “Cantec de drum” este specific simbolismului, prin semantica muzicala a cuvantului 'Cantec' si determinantul 'de drum', care sugereaza aparitia iubirii in viata omului. Simbolul 'cantec' exprima bucuria si muzica inimii indragostite, iar simbolul 'drum' semnifica existenta umana pe pamant.

Subiectul al II- lea

Scrisoare despre aderarea Romaniei in Uniunea Europeana

Adjud, 29.06.2007***

Draga Marian,

                Nu ti-am mai scris de mult, pentru ca am fost extrem de ocupata in ultima parte a anului. Pe langa pregatirile pentru bacalaureat, am desfasurat niste activitati la liceu si la Casa de Cultura din Adjud, cu prilejul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.
                O multime de manifestari au aparut asa, peste noapte, si o gramada de oportunitati. Nu a trecut decat jumatate de an de la momentul in care am devenit un stat european si deja se se simt multe schimbari in invatamantul universitar, prin bursele oferite cat si dezvoltarea profesionala pentru care se organizeaza cursuri, iar diplomele sunt recunoscute in strainatate. Toate acestea, constituie un avantaj extraordinar sa poti avea o slujba mai bine platita in afara. Totusi, ma gandesc ce o sa se intample cu tara noastra? Toti, tineri si mai putin tineri, tind sa plece din tara pentru un trai mai bun si asa se pierd toate sansele de a mai putea evolua Romania… tot ce e bun pleaca, iar la noi se va importa forta de munca asiatica si vom ajunge o tara mixta. Oare o sa ne pierdem definitiv specificul national, obiceiurile, traditiile, propria spiritualitate?… Nu stiu ce sa mai zic, sunt atatea avantaje si, totusi, atatea dezavantaje…
                Sunt curioasa sa stiu tu ce ai mai facut? Cred ca ai fost tot atat de ocupat, tinand cont ca anul acesta Sibiul este Capitala Culturala a Europei.
                Astept sa-mi scrii si sa-mi impartasesti opiniile tale despre intrarea tarii noastre in U.E., precum si noutati despre… cum mai stai cu dragostea?.Cu drag,Stefana

Varianta 51

Subiectul I (Alexandru Macedonski, “Rondelul lunei”)

1. Sinonime: minciuna = neadevar, iluzie; a rasuna = a vibra, a canta; roza = trandafir; altadata = demult, candva
2. Rolul cratimei in structura 'ma-mbata': Cratima inlocuieste prima vocala a cuvantului „imbata”, pentru a se rosti fara pauza si pastreaza masura si ritmul versurilor
3. Expresii/ locutiuni care sa contina cuvantul „viata”: a da viata; a-si da viata pentru cineva; plin de viata; fara viata; mai cu viata;
4. Polisemia cuvantului „struna”: *A luat vioara si a inceput a zice din struna cu atata foc, incat a impresionat toata adunarea. * Daca nu-ti tii calul in struna, poti avea un accident grav.
5. Antiteza: 'de-altadata'/ 'azi'; 'schimbata'/ 'aceeasi';
6. Tema: conditia omului in lume; motivul lunii; motivul rozei;
7. Figura de stil din strofa a doua: personificarea „zambeste aceeasi luna” sugereaza superioritatea astrului care contempla amuzat trecerea implacabila a timpului numai pentru om, pe cand ea este eterna ca si Universul.
8. Ultima strofa. Poezia „Rondelul lunei” pastreaza aceeasi forma fixa de 13 versuri, structurate in 3 catrene si un vers liber, inscrisa in lirica lui Al.Macedonski prin volumul 'Poema rondelurilor'.(In cerinta, nu este marcat versul liber! - n.n.). Ultima strofa sintetizeaza tema poeziei, accentuand antiteza trecut-prezent, eternitate-efemeritate. Eul liric, in ipostaza artistului, sesizeaza, impresionat, trecerea ireversibila a timpului, care-i amplifica tristetea si melancolia pentru conditia sa efemera. Desi luna pare sa aiba aceeasi lumina 'argintata', epitet cromatic si 'canta tot pe vechea struna', personificare, eul liric percepe o schimbare esentiala, determinata de timpul trecator. Simetria poeziei este ilustrata de reiterarea versului 'Desi pe cer e-aceeasi luna', asezat ca incipit si final, constituind si laitmotivul discursului liric, sugerand vesnicia Universului. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „ma-ncununa”, „e schimbata”, „e-aceeasi” sugereaza permanentizarea sentimentului de deziluzie, fara sa se intrevada vreo finalitate a acestei stari interioare a sinelui poetic.
9. Titlul este format din doua substantive :”rondel”, care precizeaza specia literara cu forma fixa, alcatuita din 13 versuri distribuite in 3 catrene si un vers liber. Numele 'rondel' vine de la adjectivul „rond” (rotund), deoarece are drept caracteristica reluarea unuia sau a doua versuri sub forma de refren, pe parcursul intregii poezii. Al doilea substantiv din titlu, „luna”, este motivul literar al poeziei care se manifesta ca refren, sugerand eternitatea Universului in antiteza cu efemeritatea omului.
10. Lirismul subiectiv: Prezenta eului liric in poezie este evidenta prin marcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „ma”, „mine” si interogatia retorica, pe care sinele poetic si-o adreseaza ca meditatie reflexiva asupra lumii, 'Dar unde e cea de-altadata?'.

Subiectul al II- lea Eseu argumentativ despre demnitate: 'La intamplari grele sa te pleci, dar nu de tot sa te smeresti' (Iordache Golescu , Proverbe comentate )

                Viata tuturor este presarata cu greutati si bucurii, carora fiecare om le face fata cum stie mai bine. Asadar, de intamplarile fericite trebuie sa profitam la maxim, insa totdeauna trebuie sa functioneze ratiunea, asa cum se subintelege si din afirmatia: „La intamplari grele sa te pleci, dar nu de tot sa te smeresti'.
                In primul rand, nu trebuie sa ne dam batuti in fata greutatilor, oricat de imposibil de depasit ar fi acestea, deoarece menirea omului este de a se lupta cu viata, asa cum exprima si George Cosbuc in poezia 'Lupa vietii': 'O lupta-i viata, deci te lupta/ Cu dragoste de ea, cu dor'. Daca reusim sa plecam putin capul, nu intr-atat incat sa devenim slugarnici, ci doar sa fim mai atenti la detalii si sa renuntam la orgolii prostesti, atunci problemele noastre vor fi mult mai usor de rezolvat.
                Al doilea argument ar fi faptul ca, daca ne incapatanam sa ne pastram trufia si sa facem totul de unul singur, cu certitudine vom esua in viata, vom pierde niste prietenii sau posibile prietenii, pentru ca nu vom accepta ajutorul celorlalti.
                In urma acestor argumente, concluzia nu poate fi decat una singura si anume ca, in timpuri de restriste, trebuie sa fim rationali si sa acceptam ajutorul cand ne este oferit, pentru ca nu trebuie sa te umilesti, ci sa te inclini in fata celor care-ti pot fi de folos atunci cand te afli intr-o situatie-limita.

Varianta 52

Subiectul I (Al.Macedonski, “Rondelul oglindei”)

1. Sinonime: pace = liniste; zace = sta, sufera; obida = ciuda, amaraciune; vis = reverie, nazuinta, dorinta
2. Cratima in versul 'De apa-adanca' leaga doua cuvinte pentru a se pronunta fara pauza si pentru a pastra, totodata, masura si ritmul versurilor
3. Campul semantic al 'oglinzii': luciu, apa
4. Expresii/locutiuni cu substantivul 'suflet': a pune suflet; sufletul satului; suflet curat; cu trup si suflet; a-i scoate sufletul (cuiva); a avea ceva pe suflet; cu sufletul la gura; a lua de suflet un copil; a-si trage sufletul; a-i merge la suflet
5. Timpul prezent al verbelor din prima strofa are valenta gnomica (eterna) si exprima continuarea, permanentizarea sentimentului de liniste, pace spirituala, reflectate in structura interioara a eului liric: 'se desface', 'petrece'
6. Tema: reflectarea lumii in sufletul artistului; motive: oglinda, visul
7. Trasaturi simboliste:
- simbolul oglinzii, care sugereaza inclinatia eului lirice spre reflectare, spre meditatie asupra lumii, care constituie si cuvantul-cheie al discursului liric;
- muzicalitatea versurilor realizata prin monorima (silaba 'ce' inchide fiecare vers: “rece”, “desface”, “pace”, “petrece”, “inece”, “preface”, “tace”, “sece”, “zace”, “trece”) si prin refrenul 'Din al oglindei luciu rece', element prozodic specific liricii simboliste;
8. Figura de stil: Epitetul “luciu rece” exprima detasarea poetului de lumea reala, sufocanta, ce ii provoaca sentimentele apasatoare de tristete, singuratate, izolare.
9. Ultima strofa a poeziei are nuanta ultimativa, starea de oboseala spirituala fiind reliefata prin personificarea “dorul vietii-n mine tace”, comparatia “izvor ce gata e sa sece”, metafora “al oglindei luciu rece”. Personificarea exprima sentimentul de tristete al eului liric, deoarece, sufocat in acest spatiu al lumii inconjuratoare, dorul de viata, de a trai, nu se mai manifesta, conducand la moartea lenta a sufletului sau, iar comparatia ilustreaza absenta oricaror emotii interioare, dezolare sugerata de izvorul ce este gata sa sece. Finalul poeziei simbolizeaza, asadar, moartea spirituala a poetului. Metafora “Din al oglindei luciu rece”, care constituie si refrenul poeziei, exprima apasarea sufleteasca, neputinta eului poetic de a mai trai in aceasta lume sufocanta, de aceea el face o ultima incercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”, insa realitatea este mult mai puternica. Cromatica acestei strofe este redata prin sugestia cuvantului “umbra”, care simbolizeaza negrul, ce ilustreaza greutatea sufleteasca, izolarea, claustrarea intr-un spatiu fara solutii de evadare si in cele din urma, moartea.
10. Refrenul, care este si laitmotivul poeziei, are rolul de a accentua apasarea sufleteasca, neputinta de a mai trai intr-o lume sufocanta, in care eul liric se simte claustrat. De asemenea, versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigura muzicalitatea versurilor si amplifica eufonia in nota simbolista a intregii poezii.

Subiectul al II- lea Scrisoare despre impactul Internetului asupra vietii unui tanar din ziua de azi                                                                                  Iasi, 29 iunie 2007***

Draga Cristi,

Nu am mai vorbit de cand ai devenit student si m-am gandit sa-ti scriu, pentru ca sunt foarte curioasa sa stiu cum te simti in urma unui succes atat de mare. Am aflat ca esti la Facultatea de Automatica si Calculatoare din Bucuresti, ideal pe care ti l-ai implinit cu mult efort si seriozitate. Stiam cat de mult iti plac calculatoarele si ca esti pasionat de Internet, dar eu nu prea iti impartasesc parerea. Desigur ca Internetul reprezinta, in ziua de azi, un important furnizor de informatii, insa pentru tineri a inceput sa devina un viciu si, ca orice viciu, periculos. Consider ca multi copii, de varsta mea sau mai mici, acorda prea mult timp jocurilor, comunicarii in eter cu alte persoane si nu mai dau importanta studiului. Iti pot argumenta aceasta afirmatie prin faptul ca, de curand, profesoara de istorie ne-a dat o tema pentru un referat pe care noi trebuia sa o dezvoltam, si mai mult de jumatate dintre elevi au folosit Internetul, de unde au luat referatul cu tema respectiva, fara a se interesa macar asupra a ceea ce era scris. Consecinta fireasca a fost ca toti aveam cam acelasi referat, din care nu am retinut mai nimic.
Nu multa lume observa acest aspect, insa, din punctual meu de vedere, este destul de serios, deoarece Internetul fura personalitatea tinerilor, acestia nemaiavand propria parere despre atatea aspecte ale vietii. Mai mult decat atat, comunicarea pe Internet este ca intre roboti, oamenii nu se cunosc si isi transmit informatii sau pareri fara sa cunoasca adevarata personalitate sau fire a interlocutorului, ducand la o izolare periculoasa pentru societate.
Sper ca tu ti-ai pastrat personalitatea si ai ramas acelasi baiat inteligent, surprinzator prin ideile tale si, bineinteles, acelasi prieten de nadejde.

Te imbratisez cu drag,

Ioana

Varianta 53

Subiectul I (Ion Pillat, “Toamna”)

1. Sinonime: singur = solitar; odaie = camera; vis = reverie, iluzie; dor = alean, aspiratie, nazuinta
2. Virgulele din versul. „Toamna, iata-ne-mpreuna, gospodina ce porti cheia” marcheaza substantivul in cazul vocativ 'toamna', separa propozitia incidenta 'iata-ne-mpreuna' si izoleaza apozitia 'gospodina ce porti cheia' de substantivul pe care il explica, 'toamna'.

3. Expresii/ locutiuni cu substantivul 'viata': a da viata; a lua viata cuiva; plin de viata; pe viata si pe moarte;
4. Adverbul „ce” in fragmentul „…ce straine, ce departe” are valoare afectiva si sugereaza emotia excesiva a eului liric, nostalgia sfasietoare dupa timpul ce s-a scurs ireversibil si viata ce a trecut prea repede: 'zile albe, zile negre'.
5. Imagini artistice ale toamnei: 'Nucilor ce ancoreaza pentru iarna-n al tau port'; 'parul tau de frunze moarte'; 'parul tau de aur rosu', 'frunzarele rarite'
6. Tema naturii; motivul toamnei
7. Figura de stil: comparatia „cheia ruginita, ca o frunza” sugereaza ideea ca anotimpul toamna, in sens denotativ, capata sens conotativ, sugerand amurgul vietii, neputinta eului liric de a scapa din aceasta ipostaza, deoarece cheia trecutului este ruginita si nu poate intoarce timpul inapoi.
8. Strofa a treia a poeziei 'Toamna' de Ion Pillat este construita printr-un sir de comparatii sugestive pentru ilustrarea antitetica trecut-prezent, accentuand tristetea eului liric fata de trecerea ireversibila si implacabila a timpului. Asa cum sunetul vecerniei cheama oamenii la slujba, 'amintirea cheama viata', dar timpul nu se mai poate intoarce. Prezenta imaginilor vizuale -'Precum seara, pe campie cand fasii se prinde ceata', 'frunzarele rarite'- si a imaginilor auditive -'auzi sunand vecernii', 'clopot in declin' accentueaza contopirea simtirii poetice cu natura inconjuratoare, a planului interior, al simtirii cu cel exterior al naturii. Expresivitatea strofei este data de prezentul etern si gerunziul verbelor care exprima continuitatea starilor de tristete, de melancolie ale eului liric, fata de trecerea ireversibila a timpului. Rima este incrucisata, iar masura versurilor este de 15 silabe.
9. Titlul „Toamna” de Ion Pillat imbina sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleste natura si anotimpul vietii eului liric, care-i intristeaza sufletul si-l goleste de bucurii este sugerata de amintirea casei parintesti, de solitudinea si neputinta poetului de a intoarce timpul.
10. Trasaturi ale traditionalismului:
- sugerarea credintei religioase ortodoxe, axa fundamentala a spiritualitatii romanului, prin metaforele 'vecernii' si 'clopot'.
- intoarcerea nostalgica la varsta copilariei, prin cateva motive specifice traditionalismului: casa parinteasca, odaia copilariei;
- peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: pasarile migratoare, vuietul vantului, nucii, frunzele rarite ale copacilor, frunzele moarte si coloristica ruginie a toamnei

Subiectul al II- lea Text argumentativ despre eroism:„Nu numai ca eroismul nu se poate porunci, dar e cu neputinta sa-l rasplatesti” (Nicolae Iorga)In principiu, sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga si anume ca eroismul nu se poate porunci si ca nu poate fi rasplatit pe masura, la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresioneaza.
                In primul rand, eroismul este o caracteristica a fiecarui om in parte. Nu poate fi impusa sau poruncita, fiecare persoana alege daca sa faca, sau nu, un act de eroism. Aceasta disponibilitate nativa este caracteristica persoanelor morale, care tind spre binele absolut si sunt gata sa sacrifice totul pentru o cauza ori un ideal.
                As exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu, 'Padurea spanzuratilor'. Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul sau, refuzand sa tradeze neamul caruia ii apartine, este cu siguranta un act de mare curaj, de inalta tinuta morala.
                De aceea, nu sunt intru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului, rasplata eroismului fiind strict sufleteasca, o inaltare spirituala si o purificare pe care putini au sansa sa o simta. Actele de eroism sunt, de regula, rasplatite prin monumente ridicate in memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobila, pentru un ideal, pentru tara sau poporul sau. Dar acestea sunt recunoasteri materiale, care nu folosesc in nici un fel eroilor si cred ca la acest fel de 'recompensa' se refera Nicolae Iorga.
                In concluzie, eroismul nu poate fi impus, iar rasplata nu poate fi decat in sufletul generos al eroului.

 

Varianta 54

 Subiectul I (Ion Pillat, “Elegie”)

1. Campul semantic al cuvantului 'timp': 'veac', 'vecie', 'trecutul', 'vremii', 'anii', 'nicicand'
2. In structura „aleea-nalta”, cratima marcheaza pronuntarea celor doua cuvinte fara pauza, inlocuieste vocala initiala 'i' si are rol prozodic de a pastra masura si ritmul versurilor
3. Expresii/ locutiuni cu verbul 'a pierde': a pierde vremea/timpul; a pierde din vedere; a-si pierde mintile; a pierde sirul; a pierde postul; a-si pierde capul; a-si pierde gandurile
4. Gerunziul „fosnind” utilizat in cadrul celei de-a doua strofe a poeziei sugereaza permanentizarea sunetului, a fosnetului pe care il face trasura, care ramane peste timp in amintirea eului liric; gerunziul compune o imagine auditiva: 'In berlina fosnind surd pe frunza moarta'.
5. Imagini artistice: 'aleea-nalta de castani'; 'Alba casa, neagra frunza, putred parc';
6. Tema: timpul; motivul toamnei
7. Prezenta eului liric se face simtita prin formele verbale la persoana I: „simt” si pronominale: „mi-”, „m-”, 'ma', „a mea”, precum si prin formulele de adresare directa, la persoana a II-a singular: „Vii de unde?”, „Unde ti-e rasul?”.
8. Figura de stil: Structura „castanii de carbune” reprezinta o metafora pentru intreaga natura, ce pare a fi moarta, stare simbolizata de determinantul cu nuanta cromatica „de carbune”, intrucat nu mai e „nicio frunza” pe crengile acestora. Singura fiinta ce mai „anima” castanii este o „cucuvaie intr-un pom”, care amplifica procesul de stingere a vietii, aceasta pasare fiind prevestitorul mortii.
9. Titlul poeziei „Elegie” scrisa de Ion Pillat, reprezinta specia lirica in care sunt exprimate sentimente de tristete, de melancolie, de jale. Prin urmare, poezia este o elegie pentru sentimentul de nostalgie pentru „vechii ani”, pentru constientizarea trecerii ireversibile a timpului, pentru toamna ce se poate manifesta si in sufletul poetului. Eului liric nu i-a mai ramas decat trecutul, „Numai toamna mi-a ramas si amintirea”, singura ce il poate mangaia in prezentul sumbru. De pilda, sentimentele elegiace sunt exprimate prin interogatiile retorice, 'Vii de unde? din ce veac? din ce mormant?' // 'Nimanuia ori a mea? pe vecie ori nicicand?', prin metafora 'doar trecutul: cucuvaie intr-un pom'.
10. Ultima strofa a poeziei „Elegie” de Ion Pillat incepe printr-o enumeratie a unor elemente din cadrul natural, insotite de epitete in inversiune: „Alba casa, neagra frunza, putred parc”, conturand astfel o imagine rece, in care natura incheie un ciclu din viata sa: „Roata timpului isi pierde uruirea”. Venirea toamnei influenteaza existenta eului liric, creandu-i o stare de melancolie, de deprimare totala, solutia salvarii spirituale fiind doar amintirea: „Numai toamna mi-a ramas si amintirea”. Expresivitatea strofei este construita prin alternanta prezent/ trecut a verbelor 'pierde', 'mana'/ 'a ramas', care amplifica suferinta eului liric pentru trecerea rapida si dureroasa a timpului. Prozodia se defineste prin rima incrucisata, ritmul trohaic si masura versurilor de 11-12 silabe.

Subiectul al II- lea Scrisoare despre impactul mass-media asupra vietii tinerilor de varsta ta:

Brasov, 29 iunie 2007***

Draga Adrian,

                Imi cer scuze ca nu ti-am scris mai devreme, dar in ultimul timp am avut atatea de facut, incat abia am mai gasit cateva clipe sa ma ocup si de mine.
                Iata de ce iti scriu: acum doua zile am participat la o dezbatere privind influenta mass-media asupra tinerilor. In opinia mea, se difuzeaza prea multe stiri despre crime, batai si astfel de situatii in care protagonistii sunt oameni viciati, degradati, iar ziarele si revistele aduc in prim-plan scandaluri intre persoane publice, picanterii din viata lor privata, lucruri ce cred ca sunt de prost gust si nu fac altceva decat sa creeze tinerilor o imagine negativa asupra Romaniei.
                Au fost destule persoane care mi-au sustinut punctul de vedere, considerand si ele ca trebuie introduse mai multe stiri si articole despre evenimente culturale, evolutia economica si politica a tarii noastre, precum si informatii despre alte state. De altfel, acesta este si argumentul posturilor de televiziune si al revistelor de scandal, ca publicul este interesat mai ales de acest fel de fapte vulgare, iar pentru ei conteaza ratingul, care aduce publicitate si, deci, bani.
                Pe de alta parte, la dezbatere au participat si tineri dezinteresati de informatii mai valoroase decat cearta dintre X si Y, despre fata de la pagina 5 si mai stiu eu ce astfel de rubrici. Nu inteleg cum ne vom descurca pe viitor, daca noi ne „ridicam” la nivelul unor astfel de stiri superficiale, daca le pot numi asa…
                Oricum, sper sa-mi poti spune si tu punctul de vedere referitor la aceasta tema – poate reusim sa influentam mass-media.
Astept vesti de la tine! 

Cu drag,

Daniela

Varianta 55

Subiectul I (Alexandru Philippide, “Desen murdar”)

1. Sinonime: neliniste = ingrijorare, teama; des = innorat, dens; mohorat = trist, sumbru; vesnicie = eternitate

2. Cratima in structura 'si-mprastie' leaga doua cuvinte pentru a se pronunta fara pauza, inlocuieste vocala initiala 'i' si pastreaza masura si ritmul versurilor
3. Expresii/ locutiuni cu termenul 'drum': a iesi in drum, drum lung, a avea drum de facut; peste drum; a ramane pe drumuri; a apuca pe alt drum; a-si face un drum in viata; a da drumul cuiva; drum de fier;
4. Adverbul 'marunt' este un epitet care descrie caderea ninsorii in fapt de seara, contribuind si la conturarea imaginii vizuale.
5. Imagini artistice: 'Un croncanit razlet rasuna crunt' - imagine auditiva; 'Iar seara-n camp se deapana marunt,/ Tesand cu fulgii vanat giulgi de scrum'- imagine vizuala
6. Tema naturii, motive: seara, solitudinea
7. Figura de stil: epitetul si personificarea 'cerul des ingenuncheat' descrie un cer de iarna innorat, apasator, care cade parca pe pamant, sugerand starea de tristete, melancolie si solitudine a eului liric.
8. Ultima strofa descrie o imagine dezolanta a naturii, metafora 'vazduhu-n zdrente atarna pe campie' ilustrand starea deprimata a eului liric, tristetea lui sfasietoare. Personificarea dambului care-si incrunta spranceana uneste planul exterior al naturii cu cel interior al simtirii poetice. Imaginea dezolanta a trecerii timpului este realizata prin scrierea cuvantului cu litera mare, ceea ce denota o umanizare dureroasa a timpului personificat, care 'paseste stramb' prin noroiul existentei, peste care 'vantul sufla vesnicie'. Astfel, se ilustreaza absenta oricarei sperante, a gasirii unei solutii de supravietuire spirituala a eului liric, stare ilustrata si prin prezenta semnului exclamarii din finalul poeziei. In ultimul catren al poeziei, masura versurilor este de 10-11 silabe, iar rima este incrucisata.
9. Titlul este o metafora, care sugereaza un tablou ambiguu, intr-o oare care masura chiar grotesc, prin alaturarea termenilor: substantivul 'desen' ce poate reprezenta creatia, arta, frumusetea, puritatea si epitetul 'murdar', semnificand 'noroi', 'zdrente', scrum'. Imaginea este aceea a 'cerului mohorat', 'strivit in pumni de nouri'. Copacul, element intalnit deseori in creatia lui Eminescu, simbol al iubirii, eternitatii, mladios si gratios este prezentat de Al. Philippide ca un 'biet copac' cu 'trupul frant si crengile valvoi'. Vazduhului i se atribuie metafora 'zdrente-atarna', iar colina e personificata, fiind asemuita cu o 'spranceana' ce se incrunta, prezentand astfel uratenia si ura naturii. In acest cadru, 'vantul sufla vesnicie', iar timpul nu-si urmeaza drumul sau firesc, pasind stramb prin noroiul care-l incetineste.

10. Trasaturi ale descrierii:
- prezenta imaginilor artistice: imagini vizuale ('Iar seara-n camp se deapana marunt,/ Tesand cu fulgii vanat giulgi de scrum'); imagini auditive ('Un croncanit razlet rasuna crunt');
- prezenta figurilor de stil: epitet in inversiune ('vanat giulgi'); personificari ('cerul des/ Ingenuncheaza'), metafore ('giulgi de scrum')
- conturarea unui peisaj de toamna, dezolant: 'Un biet copac se clatina razlet/ Cu trupul frant si crengile valvoi' cu trimiteri catre sentimentele de tristete, melancolie ale eului liric;

Subiectul al II- lea Text argumentativ despre munca si bani: 'Alta paine cumpara banul muncit si alta paine fura banul siret.' (Tudor Arghezi, 'Pravila de morala practica')                Inca din cele mai vechi timpuri, banul a dat nastere la multe conflicte, divergente si a constituit un mod de diferentiere atat a lucrurilor materiale cat si a oamenilor.
                Totul depinde insa de mentalitatea fiecaruia si de prisma prin care te uiti la viata, fiecare om avand propriile criterii de clasificare a valorilor. Pot spune ca sunt de acord cu afirmatia “Alta paine banul muncit si alta paine fura banul siret”, deoarece fac parte dintre cei care pun pret pe valoarea morala si nu pe cea oferita de bani. Este destul de greu sa iti mentii aceasta convingere, avand in vedere societatea nedreapta, lipsita de reguli, o lume in care puterea banului are ultimul cuvant, decide valori si competente. Totusi, continui sa cred ca adevarata valoare umana nu este cea pe care banul o ofera, din simplul motiv ca banul in sine s-a devalorizat, uneori galopant, pe parcursul timpului.
                De aceea cred ca nu merita 'sa furi' banul, indiferent de situatie, pentru ca, pe langa faptul ca este un act imoral, nu vei obtine o satisfactie sufleteasca, ci dimpotriva. Oricare ar fi comportamentul celor din jur, trebuie sa ai personalitate si sa nu te lasi influentat ori tentat de tot felul de atractii. Este adevarat ca pare mai simplu sa furi si sa te bucuri de confortul oferit de bani, insa, cel putin din punctul meu de vedere, gradul de satisfactie oferit de banul muncit este mai mare, deoarece este important sa ai constiinta impacata.
                In concluzie, sunt de acord cu afirmatia lui Arghezi: “Alta paine banul muncit si alta paine fura banul siret”.

 

Varianta 56

Subiectul I (Alexandru Philippide, “Stil”)

1. Omonimia cuvantului „lac”: *Casa de vacanta este asezata pe malul unui lac. *Si-a cumparat geaca si geanta de lac, de culoare maro. *Pentru a termina definitiv repararea casei, mai trebuie doar sa dea cu lac parchetul. *Mi-am cumparat un lac de unghii incolor.
2. Cratima este folosita in structura „ma-ndemni” pentru a pronunta cele doua cuvinte fara pauza, pentru inlocuirea vocalei initiale „i”, precum si pentru pastrarea masurii si ritmului versurilor.
3. Expresii/locutiuni cu 'vorba': vorba de duh, vorba lunga, vorbe in vant, a sta de vorba, a duce cu vorba (pe cineva); a pune o vorba buna; a purta vorba; a nu sufla o vorba
4. Valoarea expresiva 'cat' si 'cata', in versul 'Cat pamant ne desparte acum si cate gari'. Cele doua adjective pronominale nehotarate sunt marci ale superlativului absolut si sugereaza distanta enorma dintre cei doi indragostiti, „cat pamant ne desparte acum si cate gari”.
5. Imagini artistice: „De-aici padurea-ncepe cu scorburi si cu cerbi” - imagine vizuala; 'Amintirea cu miros de colb patrunde-n nari' - imagine olfactiva; 'Pe apa vantul trece cu fosnet de matasuri' - imagine auditiva
6. Tema iubirii; motivul amintirii
7. Figura de stil: metafora personificatoare „Nemarginirea gatu-si intinde intre noi” sugereaza indepartarea spirituala si de comunicare tot mai mare si iremediabila intre cei doi indragostiti.
8. Ultimele patru versuri constituie o adresare directa iubitei imaginare, careia eul liric ii transmite 'nepregatite vorbe' prin care ii restituie 'gandul' pe care aceasta ar mai putea sa-l pastreze pentru el. Destramarea cuplului este evidenta si reliefata prin inapoierea sentimentelor ce le-au simtit candva. Indragostitul ii restituie iubitei amintirile „iti dau inapoi gandul din marginea padurii” si iubirea ce i-a purtat-o „si sufletul pe care, zalog, ti l-am pastrat”. Reiterarea ultimului vers este un laitmotiv, care exprima ideea ca despartirea este plasata in acelasi loc unde indragostitii s-au intalnit prima oara, fiind si singurele elemente ce au ramas neschimbate si eterne „Castelul e istoric si lacul e patrat”.
9. Titlul poeziei. Cuvantul stil inseamna un mod de exprimare, o atitudine care particularizeaza o persoana. Titlul poeziei ilustreaza sensul conotativ al termenului si semnifica stilul personal al eului liric de a compune un cadru natural exterior si unul interior, al sentimentelor, sugerand perceptia cu totul particulara a pierderii iubirii, toata gama de stari dureroase ce se manifesta in consecinta.
10. Trasaturi ale descrierii:
- cadrul natural realizat prin imagini artistice: 'Pe apa vantul trece cu fosnet de matasuri' - imagine auditiva; 'De-aici padurea-ncepe cu scorburi si cu cerbi' - imagine vizuala; 'Amintirea-i cu miros de colb si de gunoi' - imagine olfactiva
- prezenta figurilor de stil: epitete cromatice „stalpi rumeni”, metafora personificatoare 'Cerul cu maini crapate de vant'

Subiectul al II- lea Scrisoare despre impactul telefoniei mobile asupra vietii de zi cu zi:

Timisoara, 22 mai 2007***

 

Draga George,

                Vreau sa iti spun ca sunt foarte fericita. Ieri am primit cadou un nou telefon mobil. Este din ultima generatie 3G, asa ca de acum incolo ne va fi mult mai usor sa comunicam. Cred ca trebuie sa ii multumim celui care a inventat telefonia mobila, deoarece ne-a usurat foarte mult viata, facand comunicarea mult mai rapida si, in acelasi timp, ne ajuta sa economisim timp si bani.
                Consider ca este mult mai rapid si mai ieftin sa iti trimit un SMS ca sa aflu ce mai faci, decat sa iti scriu in fiecare zi cate o scrisoare. Astfel, pot primi mai repede si raspunsul tau.
                Nici cu pozele nu va mai fi o problema. Exista MMS-ul si astfel vom putea vedea mai repede pozele facute in diferite situatii si locuri in care am fost.
                Aceasta inventie va micsora distanta dintre Timisoara si Braila, ne va face comunicarea si schimbul de informatii mult mai usor.
                Si atunci, poti sa ma intrebi de ce iti scriu si nu-ti trimit SMS-uri, BIP-uri etc.? Pentru ca abia astept activarea cartelei pentru a putea vorbi cu tine.
Cu drag,
Dorin/Dorina Teodorescu

Varianta 57

Subiectul I (Radu Stanca, “Floarea-soarelui”)

1. Sinonime: faptura = fiinta; descatusand = eliberand; truditi = munciti, obositi; frenetica = exaltata, nestapanita, entuziasta;
2. Sens conotativ al cuvintelor 'noapte' si 'trup': *In ziua secerisului, satenii s-au trezit cu noaptea in cap. *Cand i-a zambit, a simtit ca este trup si suflet alaturi de el.
3. Rolul cratimei in structurile 'ma-nvart' si 'floarea-soarelui':
*in prima structura, cratima leaga doua cuvinte pentru a le pronunta fara pauza, pentru inlocuirea vocalei initiale 'i' si pentru pastrarea masurii si ritmului versurilor;
*in structura a doua, cratima se foloseste pentru scrierea corecta a unui cuvant compus.
4. Campul semantic al 'luminii': stralucitoare, rasari, raze, soare.
5. Marci lexico-gramaticale ale eului liric:
- pronumele la persoana I singular: ma, mi-, eu, mei, imi, -mi, mele
- verbe la persoana I: -nvart, aplec, stau, ridic, simt.
- adresarea directa prin :
                - pronume de persoana a II-a : ta, tu, tine
                - verbe la persoana a II-a: trimiti, apui, rasai

 6. Tema iubirii, motivul solitudinii.
7. Masura versurilor este de 10-11 silabe . Rima in prima strofa este imbratisata  iar in urmatoarele trei strofe este incrucisata.
8. Figura de stil: Personificarea “zarea calatoare” ilustreaza efemeritatea sentimentului de iubire. Poetul cauta iubirea, iar cand o gaseste realizeaza ca acesta trecator, intrucat dispare precum “zarea calatoare”, iar eul liric se simte trist si dezamagit pana cand sentimentul inaltator apare din nou.
9. Ultimele doua strofe sugereaza revenirea sperantei pentru a trai o noua iubire, metafora soarelui sugerand lumina si stralucirea acestui sentiment. Iubita este fiinta care readuce in inima eului liric dragostea, acea “frenetica substanta” ce constituie esenta vietii, exprimand certitudinea fericirii viitoare: 'simt'. “Campul plin” este metafora pentru sufletul poetului in care se iveste o “harnica speranta”- personificare ce exprima nadejdea ca va regasi fericirea pierduta. Iubirea ii da poetului forta creatoare, ilustrata prin metafora ”florile fiintei mele”, revigorandu-i intregul trup, care incepe sa pulseze sub actiunea sentimentului ce-i “urca prin arterele rebele”. Catrenul are masura de 10-11 silabe si rima incrucisata.
10. Titlul poeziei ilustreaza dependenta eului liric de iubire, prin sensul conotativ pe care-l are substantivul compus 'floarea-soarelui'. Sufletul poetului, asemenea plantei care se roteste dupa soare, 'floarea-soarelui', este in continua cautare a iubirii care il incalzeste, ii da stralucire, viata si, mai presus de toate, puterea de a rodi, de a-si desavarsi opera sub razele binefacatoare ce-i mangaie sufletul. Eul liric este sortit sa caute si sa descopere acest sentiment fara de care nu ar putea crea, intrucat o floare fara lumina si fara soare nu poate rodi, ci se vestejeste si moare.

Subiectul al II- lea Text argumentativ despre adevar: 'Nu e greu sa gasesti adevarul, e greu sa ai dorinta de a-l gasi.' (Nicolae Iorga)

                Pentru societate, adevarul, la fel ca majoritatea valorilor morale, a palit de-a lungul timpului, devenind fad, lipsit de substanta si a capatat un inteles abstract. Refuzand adevarul, intrucat “a refuza” este mai usor decat“ a intelege', oamenii s-au afundat treptat in propria plasa tesuta din ipoteze si minciuni. Insa, adevarul nu a disparut, el le-a fost daruit oamenilor de catre Creator, iar pentru a-l redescoperi, acestia ar trebui sa caute adanc in sufletele lor, deoarece, dupa cum afirma si Nicolae Iorga, “Nu e greu sa gasesti adevarul, e greu sa ai dorinta de a-l gasi”. In sprijinul acestei afirmatii, aduc urmatoarele argumente:
                Pentru inceput, consider ca primul pas in aflarea adevarului este ca oamenii sa realizeze ca ei insisi traiesc in minciuna. Spre exemplu, Iisus i-a invatat pe semenii sai ca religia nu inseamna credinta si ca templul nu este un lacas construit de maini omenesti, ci insusi sufletul omenesc in care El a aprins lumanarea credintei. Inselata de puterea banului, societatea a inlocuit adevaratul templu cu biserica - o institutie care inca din cele mai vechi timpuri s-a dovedit a fi o afacere profitabila in cadrul careia iertarea pacatelor este vanduta “credinciosilor” contra unei sume de bani, viata vesnica putand fi, de asemenea, cumparata. Afundandu-se treptat in minciuni, oamenii au inlocuit legea iubirii si a iertarii aproapelui cu practicarea de ritualuri religioase, deseori plictisitoare, cu predici monotone si greoaie, pe care multi nici nu se mai obosesc sa le inteleaga, mintindu-se pe sine ca mergand la biserica au credinta si ca oricum, mantuirea le va fi data gratuit.
                In al doilea rand, cred ca ceea ce le lipseste oamenilor este insasi dorinta de a gasi adevarul pur, asa cum le-a fost dat. Societatea se amageste in continuare, imaginandu-si un Iisus mitic, care va sosi calare pe un nor si o va mantui fara sa merite si care nu va tine seama de greselile comise de aceasta. Asa ca oamenii, refuzand adevarul si idolatrizand banul, au creat un sistem in care domneste suspiciunea, ura si teama de a nu pierde agoniseala de-o viata - teama nejustificata, intrucat oricine stie ca dincolo de moarte, sarac si bogat, bolnav si sanatos, sunt egali in fata lui Dumnezeu si judecati dupa greselile savarsite.
                In concluzie, sunt intru totul de acord cu afirmatia lui N. Iorga si cred ca daca oamenii si-ar dori cu adevarat sa iasa din rutina vietii cotidiene, renuntand la haina de formalitati pe care o poarta, ar redescoperi adevarul pur - chintesenta vietii, asa cum le-a fost daruit la facere.


Subiectul al II-lea - alta propunere de rezolvare

Text argumentativ despre adevar: 'Nu e greu sa gasesti adevarul, e greu sa ai dorinta de a-l gasi.
(Nicolae Iorga)                 Sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga, aceea ca 'Nu e greu sa gasesti adevarul, e greu sa ai dorinta de a-l gasi'.
                In primul rand, se stie ca, uneori, «adevarul doare», cum spune un proverb cunoscut. De aceea, multe sotii, banuind ca partenerii lor le insala, prefera sa ramana in intuneric, nici sa confirme si nici sa infirme presupunerea, mergand dupa principiul «ceea ce nu stii nu te poate rani».
                Ca al doilea argument, aduc in atentie o intamplare perfect reala. Maria, o eleva silitoare la un prestigios liceu din Capitala, s-a apucat sa fumeze pentru a intra in grupul elevilor populari din clasa ei. Este zarita intr-un bar, practicandu-si noul obicei, de o vecina care decide sa ii povesteasca totul mamei fetei. Aceasta din urma nici nu a vrut sa auda asa ceva, a negat totul cu vehementa, sustinand ca fata ei este un inger, asadar nu poate fuma. Contrariata, vecina i-a propus mamei sa se duca in barul X si sa se convinga singura. Au urmat saluturile politicoase si despartirea.
                Mama a ramas in dubiu: sa aiba incredere in Maria, sau chiar sa se duca in acel bar pentru a vedea cu ochii ei? Pana la urma, a decis sa nu actioneze in niciun fel, nici macar sa o interogheze pe Maria. I-a fost mai comod sa nu se implice, sa pastreze imaginea perfecta pe care o avea despre copilul ei, pentru ca altfel ar fi trebuit sa ia masuri si acest fapt i-ar fi creat un disconfort.
                In concluzie, cateodata, atunci cand ne e frica de ce vom descoperi, preferam sa ramanem in intuneric, deoarece este un efort sa vrei sa stii adevarul.
 Varianta 58

Subiectul I (George Topirceanu, “Armonii vesperale”)

1. Omonimele cuvintelor 'cer' si 'note'. *La gradina botanica au adus o noua specie de cer. (arbore inalt, inrudit cu stejarul) *Cer numai sa i se faca dreptate. *Pe cer stelele straluceau misterios. *La examen a obtinut note mari. *Acest instrument de percutie scoate note acute. Eugen Simion a facut niste note critice privind opera politica a lui Mihai Eminescu. *Despre evenimentul de la Ateneu a aparut doar o singura nota intr-un ziar.
2. Abateri de la normele actuale: crisanteme-crizanteme; (se) desinau-(se) desenau
3. Folosirea a doua semne de punctuatie din strofa a treia. Virgula din primul vers al strofei a treia desparte interjectia „O” de restul propozitiei, marcand o pauza de rostire si avand nuanta emotionala. Semnul exclamariidin versul al doilea evidentiaza o exclamatie retorica si este semn de punctuatie pentru propozitia exclamativa. Semnul intrebarii din ultimul vers marcheaza o interogatie retorica „ Ce rugi [] se desinau in atmosfera pe cerul dur de ametist?” si este semn de punctuatie pentru propozitia interogativa.
4. Rolului stilistic al gerunziului in versul: 'Orisontand in ritmul mistic albumul stinselor poeme…'. Verbul la gerunziu, „orisontand”, exprima o actiune in desfasurare si de durata, ilustrand continuitatea starii de contemplare a orizontului, a departarilor.

5. Tema naturii, motivul parcului, motivul inserarii
6. Cromatica poeziei este variata, de la nuantele luminoase la cele intunecate. Culorile asezate in antiteza - de la speranta cu 'rozele senzatii', la deprimarea 'cu-ndoliate crisanteme' - transmit o stare de confuzie, de bulversare. Alte sugestii cromatice sunt continute in referirile la pietre pretioase: violetul ametistului si albastrul safirului, ca simboluri ale starii de nevroza si halucinatie. Asocierea culorilor pastelate cu cele tari creeaza un impact vizual puternic asupra cititorului. Finalul poeziei este funebru, in nota tristetii simboliste, deoarece simtamintele deprimante sunt sugerate de 'pacea violeta', iar negrul este reiterat in cele mai surprinzatoare asociatii: 'negre sfere siderale', 'o neagra silueta'
7. Imagini artistice: „cerul dur de ametist”-imagine vizuala; „cantari funebre”-imagine auditiva
8. Trasaturi simboliste.  
- prezenta parcului funebru, morbid, ca element
citadin simbolist, cu efecte nocive pentru om: 'parcul rozelor senzatii cu-ndoliate crisanteme'
- muzicalitatea este exprimata direct sau sugerata prin enumerarea diferitelor sunete, note, compozitii si ansambluri muzicale: 'vesperala simfonie', 'note vagi', 'tacuta orchestrare', 'cantari funebre', 'calmul pur al simfoniei', 'la bemol'
- cromatica este exprimata direct sau sugerata, prin asocierea culorilor cu diferite pietre pretioase „cerul dur de ametist”; 'safire', 'violeta', 'neagra', 'funerare', '-ndoliate'
- starile de tristete, spleen, dezolare, moarte spirituala sugerate de simboluri cromatice, muzicale, stari dezolante: '-ndoliate', 'muribunda', 'funerare', 'nostalgii'; 'ore funerare'; 'amurgul trist' etc.
9. Titlul poeziei, 'Armonii vesperale', este reprezentativ pentru simbolism, fiind format prin asocierea a doua figuri de stil, o imagine auditiva (armonii) si o imagine vizuala (vesperale = de seara, serale). Cele doua cuvinte sunt neologisme, caracteristice poetilor simbolisti, cu predilectie lui Topirceanu.
10. Ultima strofa a poeziei schimba registrul liric, de la agitatia sumbra la o 'liniste regala'. Atmosfera devine magica, epitetele cromatice compun o imagine socanta a simtirii poetice, simbolizata de albastrul safirelor si pacea violeta, culori reci, inchise, depresive. Suava imagine auditiva a simfoniei pure linisteste, calmeaza starea interioara a eului liric, fiind dublata de aparitia neasteptata a unei negre siluete, imagine vizuala ce ar putea simboliza ivirea iubitei. Finalul poeziei emana o 'liniste regala', senzatie care se prelungeste la nesfarsit prin punctele de suspensie. Catrenul are rima incrucisata, versuri lungi cu masura de 18 silabe.

Subiectul al II- lea

Intocmirea unei cereri***:Domnule Director,

                Subsemnata, Silvia Leonte, domiciliata in Sibiu, strada Nicolae Balcescu, nr. 18, absolventa a Liceului Teoretic „Octavian Goga” din localitate, va rog sa aveti bunavointa de a ma primi in audienta, in masura timpului de care dispuneti.
                Solicit aceasta audienta, deoarece doresc sa ma angajez pentru perioada vacantei de vara la Compania de Asigurari „Viitorul”, pe care o conduceti si as dori sa-mi oferiti prilejul de a va convinge despre seriozitatea si capacitatea mea pentru a face fata cu succes intr-un post de agent de asigurari.

29 iulie 2007
Silvia Leonte

 Domnului Director al Companiei de Asigurari „Viitorul”, Sibiu

 Varianta 59

Subiectul I (Ion Vinea, 'Insomnii')

1. Sens conotativ 'inima', 'stelele': *Din cauza intunericului, i-a sarit inima din piept. La Premiile 'Oscar' au fost prezente toate stelele cinematografiei americane.
2. Campul semantic al cuvantului “noapte”: 'stelele', 'luna'
3. In structura 'lanturile-i', cratima are rolul fonetic de a pastra masura versurilor de la 11 la 10 silabe, prin rostirea fara pauza a substantivului “lanturile” si a pronumelui personal “i”.
4. Sinonime : orologiu = ceas; a (se) stinge = a (se) pali, a apune, a disparea; veghe = paza; boltit = arcuit
5.Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric:
- pronume la persoana I singular – “mea”, “mine”
- pronume la pers. a II a singular – “te”, “tai”
- pronume la pers I plural. – “nostru”, “ne”
- adresarea directa: 'Inima mea te cheama din noapte'

6. Motivul visului (oniric), motivul lunii
7. Trecerea pronumelor de pers a II a sg., la pers I plural in ultima strofa: In incipitul poeziei, pronumele la persoana a II a singular exprima nerabdarea eului liric de a fi alaturi de iubita sa, 'Inima mea te cheama', iar primul vers al strofei a doua sugereaza comuniunea dintre sufletele celor doi indragostiti, 'Ochii tai se deschid in mine' (se spune ca ochii sunt oglinda sufletului). In ultima strofa, pronumele apare la persoana I plural, 'nostru', 'ne', deoarece iubirea s-a implinit, cuplul s-a desavarsit erotic si se viseaza deja impreuna “sub umbrarul (iederei) de vecie”.

[Atentie! In poezie nu exista verbe la persoana a II-a, asa cum se mentioneaza in cerinta de la punctul 7!]
8. Repetarea comparatiei in a doua strofa: Poetul Ion Vinea foloseste aceasta repetitie de comparatii pentru a accentua comuniunea erotica dintre cele doua inimi, o legatura trainica asemanatoare cu aceea a doinei care alina veghea in stane, cu puritatea nuferilor care plutesc pe luciul lacului si cu lumina misterioasa a lunii, reflectata in apa fantanii. Forta iubirii reuneste intr-o armonie desavarsita emotia spirituala a doinelor cu elementele telurice (nuferii, lacul, fantana) si cosmice (luna), sugerand implinirea extatica a iubirii in sufletul eului liric.
9. Ultimele doua strofe ale poeziei: In penultima strofa, eul liric foloseste imaginea auditiva, prin care compara ochii iubitei cu doinele ce se aud in stane, “ca doinele in veghile stane”, si imagini vizuale, asemanand sufletul iubitei cu cu nuferii si luna: “ca nuferii in iezere line,/ ca luna pe fundul fantanii', imagini artistice realizate printr-un sir de comparatii. Ultima strofa evoca implinirea sublima a iubirii, cuplul de indragostiti este sudat, ei au devenit 'nostru' si au aceleasi aspiratii, ilustrate prin pronumele 'ne', fiind imbiati de iedera boltita sa-si petreaca „visul nostru de viata si moarte[] sub umbrarul ei de vecie”. Ultimul vers sugereaza ideea ca cele doua suflete erau predestinate sa se intalneasca, deoarece soarta i-a legat unul de altul 'cu lanturile-i prinse de soarta'.
10. Titlul este sugestiv pentru starea emotionala puternica in care se afla eul liric, care-i goneste somnul si linistea, agitatie sentimentala sugerata de substantivul „insomnii”, pus la numarul plural. El isi cheama cu gandul iubita in fiecare noapte, cand natura doarme, stelele soptesc, iar ochii ei, ca oglinda a sufletului, se cufunda in inima lui: 'Ochii tai se deschid in mine'. Cuplul se implineste, cele doua inimi se contopesc intr-un destin comun, al iubirii.

Subiectul al II- lea Text argumentativ despre bogatie: „Nu sa fii bogat te face fericit, ci sa devii bogat.” (Stendhal).

In societatea contemporana, daca ar fi sa intrebi fiecare om ce isi (mai) doreste in viata, raspunsul cel mai frecvent ar fi „bani”. Pentru a putea trai linistiti, lipsiti de grija zilei de maine, este intr-adevar nevoie de bani, numai ca acestia aduc multumire doar daca sunt munciti de noi, deoarece nu poti fi cu adevarat fericit decat daca tu esti in stare 'sa devii bogat.'
Primul argument s-ar referi la satisfactia simtita atunci cand ai reusit intr-o afacere a carei idee iti apartine, atunci cand vezi inflorind castigurile, ca urmare a inventivitatii, eforturilor si propriei seriozitati. Daca afacerea este preluata de la parinti, implicarea nu este totala, aportul pe care il ai nu-ti aduce satisfactii prea mari si de multe ori se intampla sa nu te potrivesti cu cele gandite si organizate de altcineva.
In al doilea rand, cand muncesti pentru banii proprii, altfel ii iubesti, in chibzuiesti, nu-i poti risipi cu inconstienta si-ti poti face bucurii fara sa ai sentimentul vinovatiei ca irosesti banii altcuiva.
In ultima instanta, daca ai fi bogat de mic copil, nu poti cunoaste viata in toate aspectele ei, nu-ti poti fixa si constientiza limitele, nu poti fi fericit cu adevarat, pentru ca totul iti vine de la sine si bogatia nu-ti poate aduce bucurii reale ori satisfactii profunde.
Concluzia este, fara drept de tagada, ca „Nu sa fii bogat te face fericit, ci sa devii bogat”, dupa cum spunea Stendhal, afirmatie care si-a dovedit valabilitatea in toate epocile.

 Varianta 60

Subiectul I (B. Fundoianu, 'Hiems')
*hiems lat., s.f., iarna;

1. Campul semantic al iernii: “crivat”, “ninge”, “atata alb”, “iarna”.
2. In structura 'pare-odaia' cratima este folosita pentru pronuntarea celor doua cuvinte fara pauza si pentru pastrarea masurii si a ritmului strofei
3. Omonime:
- “somn”: *Este tarziu si mi s-a facut somn. *A pescuit in Dunare un somn urias.

- “natura” *Primavara, natura se trezeste la viata. *Am cumparat un tablou cu natura moarta. *Nu se cunoaste natura virusului gripal care s-a raspandit in tot orasul.
4. Repetitianinge, ninge, ninge” sugereaza cititorului imaginea vizuala de ninsoare abundenta, de parca este sfarsitul lumii, 'ca-ntr-un sfarsit de veac'
5. Figuri de stil: * “foc sarac” – epitetul compune imaginea vizuala a focului din vatra, singurul reper de protectie si mangaiere in viforoasa iarna;
* 'urla crivat' - personificare, prin care se sugereaza efectele naturii dezlantuite si in fiinta umana, reverberatiile comuniunii om-natura;
6. Eul liric foloseste persoana a II-a in adresarea directa catre orice om, in general, ori catre sine insusi, ca o dedublare a sinelui: 'De frig te-nghemi, si-o racla iti pare-odaia toata;'
7. Tema naturii, motivul iernii.
8. Contrastul alb-negru evidentiaza zapada abundenta care acopera apocaliptic intreaga fire si simbolul mortii sugerat prin 'ciorile', 'negre', 'ciori ca de funingeni'. Planul exterior al naturii se imbina cu planul interior al simtirii, idee sugerata de metafora cu nuanta antitetica 'atata somn si moarte si-atata alb e-n suflet'.
9. Ultima strofa amplifica starea de tristete si suferinta a eului liric, care se simte claustrat in propriul spatiu, sugerand apropierea mortii, deoarece 'o racla iti pare-odaia toata'. Gandurile sumbre sunt comparate cu ciorile 'si gandurile pleaca in stol funinginit/ ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roata'. In aceasta strofa sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieste roata”, “ciori ca de funingeni astept-un hoit trantit”, unde predomina culoarea neagra sugerand starea depresiva in care este cufundat eul liric. Strofa este o cvinarie (strofa de cinci versuri), versurile sunt lungi, cu masura de 13-14 silabe.
10. Sugestia textului liric este ilustrata prin figuri de stil; comparatii: “gandurile pleaca in stol funinginit,/ca ciorile ce, .”, epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin imbinarea imaginilor vizuale (“in vatra-i foc sarac”, “ninge-ntr-insul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urla crivat”), cromatice (ciorile ce, negre), provocand emotii puternice cititorului.

Subiectul II (20 de puncte)

Scrisoare de intentie***:

Stimate Domnule Director,

Ma numesc Alin Stoian, sunt absolvent al Liceului Economic din Galati, specialitatea 'lucrator in comert'. Va adresez rugamintea de a ma angaja in postul vacant de vanzator pentru perioada vacantei de vara, la restaurantul Mc Donald's, pe care il conduceti.
Mentionez ca am luat cunostinta despre existenta postului de vanzator din anuntul pe care dumneavoastra l-ati publicat in ziarul “Adevarul” si va informez ca am atestat in aceasta profesie, eliberat de liceul susmentionat. As vrea sa adaug ca sunt pasionat de acest gen de activitate, lucru despre care mi-am dat seama atunci cand lucrat in vara precedenta.

Mentionez ca am inclinatii certe pentru acest fel de ocupatie, deoarece sunt indemanatic, zambitor si amabil cu clientii dar, mai ales, am o mare putere de munca. V-as ramane recunoscator daca mi-ati fixa o zi in aceasta saptamana pentru un interviu sau pentru o discutie in care v-as putea convinge despre calitatile mele.
Anexez un curriculum vitae si, in speranta unui raspuns favorabil, va transmit intreaga mea consideratie,
Alin Stoian
Giurgiu, 26.06.2007

Domnului Director al restaurantului 'Mc Donald's', Galati

Varianta 61

 Subiectul I
(Ion Creanga, 'Amintiri din copilarie')

1. Polisemia cuvantului 'cap': Capul mafiei locale a fost prins de politie azi dimineata. A lucrat atat de mult la matematica incat il doare capul. Ca podarita, Mara are avantajul de a-si aseza cosurile cu marfa la capul podului, unde vanzarea era buna, deoarece pe acolo trecea toata lumea. A reusit in afaceri pentru ca a facut toate lucrurile cu cap
2. In structurile: 'cumpara-ni' si 'fost-a' cratima indica inversiuni si marcheaza pronuntarea fara pauza a cuvintelor pe care le leaga. Ambele structuri ilustreaza registrul popular si oralitatea textului, prin forma inversata a verbelor: 'cumpara-ni' - pronumele este postpus verbului; 'fost-a' - auxiliarul a avea este, de asemenea, postpus verbului.
3. Antonime: bland # fioros; sever, aspru; lenes # harnic; amarasc # inveselesc; tulbura # limpezesc, linistesc
4. Sensul expresiilor: 'era fata' = era de fata, era prezent; 'de-a randul' = pe rand; rand pe rand
5. Marci ale oralitatii:
- registrul popular al limbajului: cuvinte si expresii populare („era fata” „de-a randul”, 'dupa cata minte avea', 'cofa'); forma populara a inversiunilor verbale ('cumpara-ni', 'fost-a'); dativul etic ('cat mi ti-i melianul')
- prezenta interjectiilor: 'iata', 'ia'
- regionalisme: „isonari”, „helgea”, „itari”, „puricale”, „droaga”, 'crida'
- exclamatii: „Dumnezeu sa-l ierte!”
- formule specifice oralitatii: „zicea el”
6. Trasaturi ale domnitorului Ghica-Voda exprimate in mod direct de catre narator: „frumos la chip'; 'bland cum era”;
7. In acest text, autorul este Ion Creanga, naratorul este si personajul principal, Nica, de aceea perspectiva narativa defineste naratiunea la persoana I.; personajele prezente in text sunt: Nica, parintele Duhu, Ghica-Voda si Nica Oslobanu. Relatia naratorului-personaj cu cititorul este apropiata, intrucat povestirea la persoana I si oralitatea stilului dau impresia de confesiune, de spunere catre cititor, trasaturi care sustin arta naratiunii specifica lui Ion Creanga.
8. Textul apartine realismului, intrucat ilustreaza un aspect al vietii reale: scoala moldoveneasca de la jumatatea secolului al 19 lea (1952), in Targul-Neamtului, sistemul de invatamant de atunci, influentat foarte mult de Biserica, fiind relatate intamplarile unui tanar elev, pus in situatii si imprejurari verosimile: vizita domnitorului si atitudinea oamenilor, examene, exercitii de matematica, lectiile din clasa etc.
9. Scoala de odinioara apare ca o anexa a Bisericii, materiile studiate erau predominant religioase, profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii, iar cladirea scolii se afla pe langa un asezamant bisericesc. Examenele si testarile se sustineau inaintea unui staret ale carui principale indemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amarasc inima si tulbura sufletul” si de a se dedica studiului „ceaslovului si psaltirii”. Continutul lectiilor era la aprecierea subiectiva a dascalului si, in functie de acesta, studiul mai mult sau mai putin aprofundat al disciplinelor stiintifice ca aritmetica, gramatica, geografia.
10. Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului, plina de umor, in care isi evidentiaza defectele si comoditatea la invatatura: „bun de harjoana si slavit de lenes; lenes fara pareche'”, atat ca urmare a predispozitiei sale cat si ca rezultat al educatiei gresite primite de la mama sa. Orbita de dorinta de a-si vedea fiul popa, mama il rasfata pe baiat, doar-doar acesta va invata carte. Aceste trasaturi il pun in antiteza cu ceilalti copii veniti la scoala din dorinta sincera de invata. Stilistic, se remarca registrul popular -'bun de harjoana', 'lenes fara pereche', 'dupa cata minte avea'-, combinatii neasteptate de cuvinte - 'slavit de lenes', care sustin umorul si oralitatea stilului, definind astfel arta naratiunii lui Ion Creanga.

Subiectul II Rezumatul textului citat la Subiectul I, din opera literara 'Amintiri din copilarie' de Ion Creanga:                In 1852, are loc la Targul-Neamtului inaugurarea Scolii Domnesti la care participa domnitorul Moldovei, Ghica-Voda, inconjurat de o multime de lume. Printre elevii participanti la deschidere, frumos imbracati si aranjati, se gasea si naratorul-personaj, impresionat de cuvintele domnitorului, care tine un discurs emotionant si pilduitor. Protagonistului-narator nu-i ardea de scoala, pentru ca era prea lenes si delasator. In continuare, este descris sistemul de invatamant de la acea perioada, cu dascalii lui, parintele Duhu si staretul Nionil, precum si materiile predate, care erau la bunul plac al profesorilor, cu accent pe invataturile religioase, in detrimentul disciplinelor laice: aritmetica, gramatica, geografia. Exercitiile si exemplele date elevilor erau preluate din viata cotidiana: Parintele Duhu, suparat ca staretul Nionil ii retinuse salariul pe nedrept, transforma situatia personala intr-o problema de matematica, aplicand regula de trei simple.

 Varianta 62

Subiectul I (Ion Creanga, 'Amintiri din copilarie')

1. Alt sens al cuvintelor 'a petrece', 'a framanta': *Vom petrece minunat in aceasta excursie. *De la o vreme, se petrec lucruri ciudate. *Daca se framanta bine aluatul, cozonacii sunt pufosi. *Toata saptamana m-am framantat din cauza examenului.
2. Virgulele izoleaza atributul apozitional de restul propozitiei, care explica cine era Vasile Bordeianu: 'Abia spre ziua s-a indurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus in Humulesti'.
3. Expresii/ locutiuni: 'am tras o raita', 'n-am inchis ochii', 'a dat holera peste mine', 'imi ardea sufletul in mine'

4. Sinonime: a secera = a ucide, a distruge; belea = necaz, napasta, nenorocire
5. Autocaracterizare
6. Marci ale oralitatii:
- formule specifice oralitatii: 'vorba ceea'
- cuvinte si expresii populare: 'frecatura', 'amanar', 'm-a lasat in voia mea', 'Lucrul rau nu piere cu una cu doua'.
- regionalisme: 'mere turture', 'cofaiel', 'hostinele'
7. Realismul este ilustrat prin:
- precizarea timpului real, 'pe la august […] de la 48' si a localitatilor: 'Humulesti', 'stana in dumbrava Agapia', 'podul Caragitei'.
- veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei, care 'a secerat' o multime de oameni
8. Comentariu citat: Naratorul-personaj se imbolnaveste de holera la stana de la Agapia, unde fusese trimis de parinti tocmai ca sa-l fereasca de maladie. Adus acasa, la Humulesti, vracii, numiti popular 'doftorii satului', il frictioneaza cu otet de leustean, il impacheteaza in fierturi de plante, dupa care copilul a adormit -'am adormit mort', metafora pentru starea grava in care se afla. A doua zi, 'pe la toaca', expresie populara care numeste dimineata, s-a trezit 'sanatos, ca toti sanatosii', stare fiziologica buna, exprimata printr-o comparatie. Rememorarea intamplarii il determina pe naratorul-personaj sa se roage pentru odihna lui mos Tandura si a tovarasului sau, care-l vindecasera, prin leacuri traditionale, de o boala necrutatoare. Autoironia specifica lui Creanga despre firea sa neastamparata se manifesta si aici printr-un proverb popular, precedat de formula tipica 'vorba ceea': 'Lucrul rau nu piere cu una, cu doua'.
9. Stefan a Petrei, tatal lui Nica, este ingaduitor cu baiatul care abia scapase cu viata din ghearele holerei si-l lasa pentru o vreme in voia sa. Atitudinea tatalui exprima bucuria imensa ca baiatul era acum sanatos tun, sentiment la fel de puternic ca si spaima cumplita pe care o trasese atunci cand acesta se imbolnavise. 10. Amintirile sunt o specie literara epica in proza, in care autorul descrie fapte din propria viata, autobiografice, impresii, intamplari traite, apartinand literaturii memorialistice. In relatarea amintirilor, expunerea se face la persoana I, cu subiectivitate, artistic, fara a urmari cuprinderea intregii vieti. Autorul-narator si protagonistul totodata, prezinta cu discontinuitate anumite eveniment din viata sa. Opera “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga are ca tema evocarea vietii satului romanesc din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si anume a satului Humulesti, cu oamenii lui “gospodari tot unul si unul”, mediu social in care Nica evolueaza de la copilarie la adolescenta. Intamplarile si evenimentele nu sunt relatate intr-o ordine cronologica, ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinta in conturarea eroului, a “copilariei copilului universal” (G.Calinescu). Fragmentul dat rememoreaza o intamplare miraculoasa din viata copilului in varsta de 9 ani (anul de nastere al scriitorului este 1939), cand a scapat ca prin minune de holera necrutatoare.

Subiectul al II-lea

Scrisoare cu inceput dat, adresata fostului coleg , privind aparitia primei carti de poezie a acestuia, intitulata 'Suflet de poet'

 

Bucuresti, 29.06.2007***

Draga Adrian,

Am aflat cu surprindere si bucurie, ca tocmai ti-a aparut prima carte de poezie, intitulata de altfel, foarte sugestiv 'Suflet de poet', sintagma care te reprezinta in totalitate.
Inca de pe bancile scolii, datorita inclinatiei catre poezie, ai fost remarcat de colegi si chiar de catre profesori. Imi amintesc cum iti expuneai creatiile, recitandu-le in fata clasei si asteptai cu nerabdare parerea noastra. Cat de incantat erai cand primeai felicitari si aplauze… Se putea observa pe chipul tau satisfactia implinirii. Sa nu uitam nici de perioada cand ai simtit pentru prima oara fiorul dragostei, cand, cuprins fiind de romantism, ii dedicai iubitei versuri sentimentale, facand astfel sa fie cea mai invidiata fata din scoala.
Datorita talentului si tenacitatii, ai reusit sa-ti materializezi visul, mai intai in revista liceului, prin publicarea catorva poezii, dintre care mi-au ramas intiparite in memorie “Trista singuratate” si “Constatare”. Mi-aduc aminte, apoi, bucuria extraordinara cand ti-a aparut in revista lui Adrian Paunescu poezia “Trenul visurilor mele”.
Patima pentru cuvinte a constituit un real impuls si, in ciuda diverselor piedici, pasiunea pentru poezie a triumfat. Determinarea pentru implinirea visului a fost mai puternica si de aceea sunt sigura ca munca depusa, efortul si truda vor fi din plin rasplatite, iar acest prim volum este doar inceputul unei lungi activitati. Te felicit din inima pentru succesul obtinut si sper sa citesc cat mai multe volume semnate Adrian Ionescu.

Te imbratisez cu drag,

Ioana Popescu

Varianta 63

Subiectul I (Ion Luca Caragiale, 'La conac')

1. Sinonime: domol = incet, alene, agale; a rasarit = a aparut, s-a ivit, vioaie = vesela, a pieri = a disparea.

2. Valoarea expresiva a semnelor de punctuatie din fragmentul “Mare minune! Unde a putut pieri? A intrat in pamant?”. Semnul exclamarii, urmat de punctele de suspensie, este utilizat pentru a evidentia uimirea personajului, iar semnul intrebarii este folosit pentru formularea interogatiilor retorice, care amplifica starea uluire a personajului, textul fiind un monolog interior, in stil indirect liber

3. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” si “soare”: *Cand a venit de la Paris avea un aer occidental. (atitudine) *Un copil reprezinta soarele in viata unei mame. (bucurie)
4. Sensul expresiilor 'nu a luat seama' = nu a sesizat, nu a fost atent; 'nu prind de veste' = nu a observat, nu a bagat de seama;
5. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expozitiune, deoarece autorul incepe cu fixarea locului si a timpului -“din poenita vine domol”, timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua sulite; inainte de namiez'; 'a doua zi de Sfantul Gheorghe”- cu prezentarea personajelor “un calaret” , “boierul”.
6. Instanta narativa: Perspectiva narativa este auctoriala, naratiunea la persoana a treia, iar naratorul omniscient si obiectiv.
7. Succesiunea constructiilor exclamative si interogative sugereaza perspectiva auctoriala omniscienta, focalizarea dindarat, prin care naratorul stie ce simte si ce gandeste personajul.
8. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfantul Gheorghe. Ceru-i fara pata cat de slaba in tot largu-i de jur imprejur. La vale, in zare adanca, sclipeste undoind aerul diminetii calde, iar in paduristea de mesteacani de pe poala din bataia soarelui, pasarile primaverii se-ngana si care de care se-ntrec in feluri de glasuri.”
                Fragmentul ilustreaza descrierea unei paduri de mesteceni la inceputul primaverii, in ziua de 24 aprilie. Cerul este limpede, fara urma de nori, imagine vizuala sustinuta de epitetul “zare adanca”, sugerand faptul ca, pana departe, in zare, totul este linistit si senin. Soarele incalzeste usor atmosfera; epitetul “dimineata calda” accentueaza ideea ca astrul nu straluceste cu mare putere. Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al pasarilor umanizate prin personificarea “se-ntrec in feluri de glasuri”, procedeu care compune si o imagine auditiva.
9. O calitate generala/particulara a stilului: stilul este beletristic (artistic) si se defineste prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ, prin polisemie, bogatie sinonimica, prin imagini artistice, topica si punctuatie si se adreseaza mai ales imaginatiei si sensibilitatii cititorului. De aceea, claritatea este o calitate esentiala in transmiterea mesajului catre cititor.
10. Opinia : Tovarasul de drum al tanarului este un personaj bizar cu sugestii catre diabolic. Naratorul omniscient apreciaza ca statutul social al calatorului este acela de negustor si, prin portretizare directa, contureaza un tanar cu parul roscat, sprinten - “cu fata vioaie”- si vesel, un “om placut la infatisare si tovaras glumet”. Singurul defect, care sugereaza si structura satanica a personajului, este faptul “ca e sasiu, si cand se uita drept in ochii tanarului, ii face asa ca o ameteala, cu un fel de durere la apropietura sprancenelor”.

Subiectul al II-lea

Rezumatul textului de la Subiectul I, 'La conac' de I.L.Caragiale

                Intr-o dimineata de primavara, un tanar calaret vine din Poenita si se indreapta catre conacul de la Salcuta. El merge agale neavand motiv sa se grabeasca. Pe drum intalneste un alt calaret si se mira ca nu-l observase mai devreme. Cei doi decid sa strabata drumul impreuna, deoarece le-ar prinde bine putina companie.
                La un moment dat, decid sa se opreasca la conac pentru o gustare. Ajunsi in Salcuta cotesc la stanga, dupa tufisul movilei pe care era construita biserica, zaresc acoperisul nou al turnului si tanarul se inchina. Tovarasul sau de drum incepe sa rada grozav, apoi dispare brusc, spre nedumerirea tanarului, care il zareste in departare, sub umbrarul de la han.

Varianta 64

Subiectul I (Ion Luca Caragiale, 'Abu-Hasan')

1. Sinonime: negutator = negustor, comerciant; avutie = avere, bogatie; ceata = grup, banda; vreme = timp, perioada
2. Semnele de punctuatie in enuntul '- Ce ai, fiule? a-ntrebat batrana.':
- linia de dialog semnifica vorbirea directa (cuvintele mamei lui Abu-Hassan, prin adresare directa fiului)
-  virgula delimiteaza vocativul substantivului “fiule” de restul propozitiei
- semnul intrebarii indica sfarsitul propozitiei interogative
- punctul marcheaza finalul enuntului
3. Mijloace interne de imbogatire a vocabularului:
*treizeci – compunere (trei+zeci)
*Abu–Hassan –compunere prin alaturarea cu cratima
*costisitoare – derivare cu sufixe

*nemasurat - derivare cu prefixul “ne”
4. Expresii/locutiuni din textul dat: “sa-si duca viata “, “sa se puna pe petreceri”, “s-au facut nevazuti”, “da piept in piept”
5. Instanta narativa este reprezentata de naratorul omniscient si naratiunea la persoana a treia. 
6. Modurile de expunere prezente in text sunt : naratiunea si dialogul.
7. Momentul subiectului din care textul a fost extras este expozitiunea.
8. Titlul reprezinta numele de natura orientala al personajului din text. Abu-Hassan este protagonistul eponim al operei.
9. Explicarea afirmatiei: 'Pe Abu-Hasan mai mult l-a mahnit parasirea din partea prietenilor, decat il incantase mai inainte semnele lor de dragoste.' Dupa ce a ramas fara avere, Abu-Hassan a ramas si fara prieteni. Acestia fugeau de el si il evitau deoarece acum nu mai putea sa ii indoape cu bunatati. Abu-Hassan fusese fericit cand avusese prieteni alaturi de el, insa sentimentul de mahnire de acum este foarte puternic. Intotdeauna dezamagirile marcheaza oamenii mult mai profund decat cele pozitive, iar amintirile placute se uita mai usor decat cele dezagreabile.
10. Caracterizarea personajului: Abu-Hassan, personajul eponim al creatiei lui I.L.Caragiale, este un tanar care mosteneste o avere insemnata dupa moartea tatalui sau. Din text reies, in mod indirect, din fapte, atitudinea si relatiile cu alte personaje, trasaturile caracteriale ale lui Abu-Hassan. Din decizia de a-si imparti averea in doua, o parte care sa-i asigure traiul si cealalta pe care s-o risipeasca pe distractii, reies chibzuinta dar si dorinta de a petrece, intrucat fusese tinut 'sub strasnicie' de tatal sau. Prietenos si generos, el aduna 'o ceata de varsta si de teapa lui', organizeaza petreceri atat de costisitoare, incat banii nu-i ajung decat un an.
Cand a ramas fara bani, l-au parasit si prietenii, iar mahnirea si dezamagire profunda reies indirect din atitudinea si gandurile lui, deoarece a constientizat ca relatiile cu tinerii se bazasera doar pe interese materiale si ca un an intreg nu avusese niciun prieten, ci numai tovarasi de chefuri.

Subiectul al II-lea Scrisoare cu formula de incheiere data:

Busteni, 29 iunie 2007 ***

Draga Radu,

                Ma aflu in orasul Busteni, unde imi petrec doua saptamani din vacanta. Sunt impreuna cu un grup de colegi si ne distram de minune.
                Statiunea este linistita, dar nu ai cum sa te plictisesti. Peisajul este magnific, incat ai impresia ca tot ceea ce vezi nu este real: muntii Bucegi apar ca o cetate strajuind orasul. Aerul curat de aici imi da o pofta nemaipomenita de viata si abia astept sa fac ascensiuni si sa urc la Babele cu telefericul . De asemenea, sunt o serie de obiective turistice interesante in zona: Castelul Cantacuzino, Casa de Cultura din Busteni, precum si Casa memoriala Cezar Petrescu.
                Am sa iti aduc multe fotografii facute cu panorama muntilor care parca iti zambesc calduros. Imaginea este mirifica. Petrec, cu adevarat, o vacanta reusita. Si vremea tine cu noi, turistii, astfel ca am putut urca pana la Cascada, unde peisajul este coplesitor.

                Tu ce mai faci ? Cum ai terminat anul scolar?
                Inchei aceasta scrisoare, in speranta ca am reusit sa te atrag intr-un univers al linistii si al maretiei pe care numai natura il poate crea.

Te imbratisez cu drag,

Andreea

.

Varianta 65

Subiectul I (Ioan Slavici, 'Eminescu - Omul')

1. Sinonime: vigoare = forta, vitalitate; a atinge = a afecta, a leza, a jigni; a fi marginit = a fi limitat;
vanitate = orgoliu, ambitie;
2. Linia de pauza in enuntul „Nenorocirea cea mare a vietii e – zicea el – sa fii marginit.” este folosita pentru delimitarea unei incidente, „zice el”.
3. Rolul stilistic al conjunctiei „insa” din enuntul: „El insa era lipsit cu desavarsire de ceea ce in viata de toate zilele se numeste egoism….”. Conjunctia adversativa „insa” are rolul de a sublinia generozitatea si nobletea sufleteasca fata de alti oameni, in opozitie cu nepasarea fata de propriile suferinte si dureri.
4. Figurile de stil din cele doua structuri lexicale: „munte de om” si „gradina de frumusete”:
* „munte de om” – hiperbola;
*„gradina de frumusete” – metafora.
5. In opinia lui Slavici, Eminescu nu a fost inteles de contemporani, intrucat acestia nu erau in stare sa desparta opera de viata omului, „sa-i patrunda firea”, el avand o constructie spirituala cu totul aparte si fiind preocupat mai mult de soarta celorlalti decat de a sa, fara a fi egoist sau vanitos.
6. Poetul considera ca fiind aspecte negative in lumea sa: „sa fii marginit, sa nu vezi cu ochii tai, sa stii putine, sa intelegi rau, sa judeci stramb, sa umbli orbecaind prin o lume pentru tine pustie” si „sa fii nevoit a cauta afara din tine compensatiuni pentru munca grea a vietuirii.”
7. Comentarea afirmatiei lui Eminescu: „Ceea ce li se poate ierta altora nu pot sa-mi permit eu”.
Mihai Eminescu sugereaza ideea ca pentru el nimic nu era mai important decat amorul propriu, el putand intelege defectele si greselile altora, pe care, insa, el nu si le-ar permite, intrucat nu poate face compromisuri. Afirmatia sugereaza autocritica aspra pe care Eminescu o dovedea fata de sine. Eminescu este constient de genialitatea cu care a fost inzestrat si considera ca nu avea voie sa greseasca, fiind cel mai aspru critic al sau.
8. Doua modalitati de caracterizare, prezente in textul dat:
- caracterizare directa de catre narator: „era de o vigoare trupeasca extraordinara”, „flamand, zdrentuit, lipsit de adapost si rabdand la ger, el era acelasi om senin si vecinic voios”;
- indirecta, prin mentalitate/cuvintele personajului: 'Nenorocirea cea mare a vietii e - zicea el - sa fii marginit, sa nu vezi cu ochii tai, sa stii putine, sa intelegi rau, sa judeci stramb, sa umbli orbecaind prin o lume pentru tine pustie”.
9. Relatia dintre cei doi scriitori,
Ioan Slavici si Mihai Eminescu, se fundamenteaza pe o sincera si solida prietenie. Ĩn sustinerea acestei afirmatii, aduc urmatoarele argumente: Ĩn primul rand, inca de la inceputul fragmentului, Slavici il admira pe Eminescu pentru „vigoare trupeasca extraordinara”, considerandu-l o „gradina de frumusete”. Ĩn al doilea rand, din fragmentul dat reiese faptul ca Slavici il cunostea pe Eminescu foarte bine, ii stia firea excesiva si viata mizera pe care a dus-o: „flamand, zdrentuit, lipsit de adapost si rabdand la ger”, dar, in ciuda acestor lipsuri, el era „acelasi om senin si vecinic voios”.
10. Trasaturi ale lui Eminescu – omul.
Mihai Eminescu „era de o vigoare trupeasca extraordinara”, nu era egoist „era lipsit cu desavarsire de ceea ce in viata de toate zilele se numeste egoism”. Era „senin si vecinic voios” indiferent de situatie, era plin de compasiune, „ce-l atingeau pe el erau trebuintele, suferintele, durerile altora”, iubea adevarul, „nu era in stare sa minta”, si era sincer, direct si deschis in orice situatie: „in gandul lui cea mai invederata dovada de iubire si de stima era sa-i spui omului si-n bine si-n rau, adevarul verde-n fata”.

Subiectul al II lea Scrisoare despre portretul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Slavici, reprodus la Subiectul I:

 

Pucioasa, 29 iunie 2007 ***

Draga Vlad,

                A trecut mult timp de cand nu am mai luat legatura cu tine si, sincer, imi pare rau. Chiar imi lipsesc discutiile noastre despre marile personalitati ale culturii romane.
                Iti scriu tocmai pentru ca am gasit de curand o carte in care
Ioan Slavici ii face un portret prietenului sau, Mihai Eminescu. Acesta isi aminteste ca Mihai Eminescu era o fire vesela, desi a avut o viata trista, accentuand tendinta acestuia spre excese si autocritica necrutatoare.
                Eu cred ca Slavici a reusit sa realizeze un portret destul de realist, punand in evidenta trasaturi importante ale lui Eminescu: genialitatea, firea sincera a acestuia, daruirea de sine, precum si deosebirile flagrante dintre el si ceilalti oameni. Firea lui miloasa, iertatoare cu ceilalti si intransigenta cu sine m-a impresionat cel mai mult.
                Modul in care descrie existenta precara a lui Eminescu este socanta, intrucat era mereu flamand, zdrentuit, lipsit de adapost, un geniu ignorat cand era in viata si adulat abia dupa ce s-a stins.
                Iti recomand sa citesti si tu cartea lui
Ioan Slavici, „Eminescu – Omul”, si sa-mi scrii imediat impresiile tale.
                Abia astept sa-ti aflu parerile…

Cu drag,

Florina

Varianta 66

Subiectul I (Ioan Slavici, 'Budulea Taichii')

1. Sinonime: prefacere = evolutie, schimbare, transformare; scrisoare = epistola, misiva, ravas; exemplar = volum; cuvioasa = credincioasa, evlavioasa
2. In enuntul 'Iar Hutu a primit scrisoarea, a cetit-o si s-a intors, apoi s-a dus sa sarute mana episcopului…', virgula are rolul de a coordona prin juxtapunere propozitiile de acelasi fel.
3. Polisemia cuvantului 'a face': *Si-a facut o vila la Snagov. *Are talentul de a face bani din orice. *Pentru examen, am facut abia cinci variante la romana si mai am de facut nouazeci. *La Scoala de Arta Populara face muzica, pentru ca vrea sa intre in show-biz. *Vlad face Facultatea de Limbi straine ca sa lucreze in diplomatie.
4. Campul semantic al 'teologiei': “cuvioasa”, “episcop”, “clerical”, “episcopie”, 'consistorial'
5. Modul de expunere utilizat in fragmentul dat este naratiunea.
6. Particularitati ale stilului:
- oralitatea este definita prin cuvinte si expresii populare: 'serpar', 'sa fi umblat prin tari straine', prin numeroasele intercalari
- verbe 'dicendi', specifice stilului indirect: 'a ras', 'a zis', 'zicea'
7. Vorbire directa: “― E bine!”
8. Calitati ale lui Hutu: este respectuos cu oficialitatile bisericesti, prietenos, ascultator si recunoscator fata de dascalul sau. De asemenea, Hutu are si simtul umorului “nimeni nu radea mai din toata inima decat dansul”.

9. O calitate particulara a stilului este oralitatea reprezentata de numeroase locutiuni, intercalari, expresii populare si regionalisme.
10. Dascalul Claita se mandrea cu Hutu, care-i fusese elev in Cocorasti, ca ajunsese sa cunoasca lumea, sa umble prin tari straine, sa stea o vreme la Viena si sa ajunga functionar la episcopie. Atitudinea dascalului sugereaza faptul ca si dintr-o scoala de tara se poate ridica un invatat, o personalitate demna de respect, care sa faca cinste tuturor satenilor.

Subiectul al II lea
Intocmirea unei scrisori cu inceput dat:

Predeal, 29.06.2007

Salut amice,

                Tare m-as bucura sa-ti vad fata cand citesti randurile acestei scrisori. Parca te aud spunand: “ Esti iar la munte norocosule!” Ei, da! Sigur ca m-am gandit la tine cand am trecut prin localitatea natala, pentru ca am dat nas in nas cu bunicii tai. Tocmai se duceau la primarie. Le-am spus ca o sa-i vizitezi cat de curand.
                Chiar daca ma simt foarte bine in excursie alaturi de ceilalti colegi, eu tot iti simt lipsa. Dar, oricum, tu trebuie sa te pregatesti foarte bine pentru olimpiada de saptamana viitoare. Ce sa-ti fac daca tu esti tocilarul clasei? Hai, nu te supara asa de repede, stii doar ca am glumit, pentru ca eu ma bucur sa am un amic cum esti tu. Stii ca tu esti mandria clasei si a scolii noastre! Datorita tie, liceul nostru este cel mai cunoscut din Ploiesti, doar unul este Mihai Florian!…
                Gata! Te laud prea mult si nu e bine! Deja am vorbit cu doamna diriginta si ne-a promis ca o sa mai facem o excursie in care sa poti si tu sa vii cu noi, pentru ca iti ducem dorul. Nu mai are nimeni simtul umorului, asa cum il ai tu. Am trecut pe langa raul in care ai cazut in excursia trecuta. Nu am putut sa ma abtin si am ras cu lacrimi. Ai fost tare caraghios atunci si, totusi, mai aveai simtul umorului, chiar daca luasesi o cazatura groaznica.
                Ce sa-ti mai spun, decat bafta la invatat si ne vedem luni la scoala, sa-ti povestesc in amanunt tot ce am facut in excursie.

Te saluta amicul tau,

Andrei

 Varianta 67

Subiectul I (Mihail Sadoveanu, 'Venea o moara pe Siret')

1. Sinonime: navalnic = furtunos, aprig, impetuos; domol = calm, domol, linistit; se cumpaneau = se leganau, se clatinau; naruire = prabusire, daramare
2. Punctele de suspensie in fragmentul 'Si serpele acesta de odgon iar il legam de stalp… Mare vuiet.' marcheaza o pauza mai lunga in vorbire prelungind starea afectiva provocata de forta apei.
3. Figuri de stil:
- personificare: “Undele tulburi se framantau cu manie”
- metafora: “sapau goluri care alergau rotitoare”
4. Campul lexical al apei: “pod” “mal” “raului” “baltii”
5. Etape ale desprinderii podului: “Odgonul slabea”; “stalpul de dincolo se pleca incet-incet”; “Odgonul scapata din partea cealalta”: “Urma o naruire pripita de grinzi, de lemne, de scanduri”

6. Sensul afirmatiei: 'Nu-i cum vrem noi; ii cum vrea el'. Prin aceste vorbe, mos Pahomie isi exprima convingerea ca fortele naturii nu pot fi controlate de oameni, acestia fiind neputinciosi in fata apelor dezlantuite ale Siretului.
7. Perspectiva narativa este definita prin naratorul omniscient, omniprezent si obiectiv, care relateaza faptele prin naratiunea la persoana a treia.
8. Caracterizarea lui mos Pahomie: Protagonistul fragmentului, podarul Mos Pahomie, traieste in aceste locuri de o viata si le cunoaste foarte bine, asa cum isi cunoaste baba. El este caracterizat direct de catre narator ca un batran intelept, care-si poate stapani reactiile, privind calm la prabusirea podului si fiind constient ca niciun om nu poate opune rezistenta naturii: „Iaca, acolo-i slabaciunea zise el cu liniste”. Podarul este ironic si batjocoritor cu Iordache Nastratin, trasaturi indirecte reiesite din atitudinea podarului („De-acu ti se rupe mosia in doua! urma batranul cu rasu-i rautacios”), pe care nu-l induioseaza disperarea inutila a tanarului. Protagonistul fragmentului este caracterizat indirect, prin propriile vorbe, drept un om cu frica de Dumnezeu, care stie ca puterile devastatoare ale naturii nu pot fi stavilite de oameni: „Nu-i cum vrem noi; ii cum vrea el.”

9. O calitate generala/particulara a stilului: stilul este beletristic (artistic) si se defineste prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ, prin polisemie, bogatie sinonimica, prin imagini artistice, topica si punctuatie si se adreseaza mai ales imaginatiei si sensibilitatii cititorului.
10. Oralitatea stilului se defineste prin registrele stilistice care se manifesta in acest fragment. Expresiile populare 'cazu pe ganduri', 'isi cauta de treaba', regionalismele numeroase, 'saicile', 'cearca', 's-o poruncit', precum si limbajul moldovenesc si taranesc al personajelor dau textului expresia de spunere, de auditiv, prin care se transmite cititorului o puternica emotie, adresandu-se imaginatiei si sensibilitatii acestuia. In aceeasi modalitate de expresie a oralitatii se inscrie topica si punctuatia textului beletristic, realizate prin interjectia 'Iaca', prin propozitii exclamative care sugereaza teama, 'Cum se poate!', resemnarea 'De-acu s-o sfarsit!' ori deprimarea neputintei umane: 'Mare huiet; cumplit lucru-i apa!'.

Subiectul al II-lea Rezumatul textului reprodus la Subiectul I, din 'Venea o moara pe Siret', de Mihail Sadoveanu:

                Podarul, Mos Pahomie, este chemat de oamenii stransi pe malul Siretului pentru a repara un pod aproape distrus de apele umflate ale raului Siret. Om al locului, el observa imediat slabiciunea stalpului de care era legat capatul odgonului si-i anunta pe ceilalti ca nu se poate face nimic. Mosierul il trimisese pe Nastratin cu oameni ca sa ajute la salvarea podului, dar Mos Pahomie il ironizeaza, spunandu-i ca Siretul nu face cum vor oamenii, ci cum vrea el.
                In cele din urma, sub forta involburata a raului, podul se prabuseste, iar daramaturile au pornit-o vijelios spre Galati, sub privirile neputincioase ale oamenilor care sunt convinsi acum ca s-a sfarsit.

 Varianta 68

Subiectul I (Liviu Rebreanu, 'Cantecul lebedei')

1. Expresii/locutiuni cu substantivul 'ochi': ochi pentru ochi; a da ochii cu cineva; a face ochi dulci cuiva; a-si da ochii peste cap;
2. Punctele de suspensie aflate la sfarsitul propozitiilor marcheaza pauzele din firul narativ si, ca efect stilistic, sugereaza starile nostalgice ale naratorului, sovaielile privind propriile sentimente
3. Sinonime: stranie = ciudata; plapanda = delicata, fragila, sensibila; zglobiu = vesel; a pizmui = a invidia
4. Sensul conotativ al cuvantului 'raza': * Razele sufletului sau ii incalzeau pe cei din preajma lui. *O timida raza de speranta ii lumina ochii.
5. Figuri de stil din penultimul alineat:
- “intr-o casuta alba, vesela, modesta” - enumeratie de epitete cu nuanta personificatoare, ce compun imaginea vizuala a casei, in relatie directa cu firea locatarilor
- “carlionti zburdalnici” - epitet personificator ce sugereaza farmecul tineresc al fetei
6. Autorul este Liviu Rebreanu, cel care a scris opera “Cantecul lebedei”, naratorul, care este si personaj, povesteste la persoana I despre iubita sa, Anisoara, cititorul receptand realismul faptelor si sentimentelor
7. Verbele la imperfect, 'ascultam', tulburau', 'ma simteam', 'cautau', 'priveam', exprima o actiune inceputa in trecut care nu s-a finalizat. Rolul stilistic al acestora sugereaza nesiguranta naratorului si rememorarea unor actiuni ce-i provoaca sentimente de nostalgie.
8. Portretul eroinei este realizat in mod subiectiv, prin perceptia pasionata a naratorului-personaj. Anisoara este caracterizata direct de narator, prin evidentierea trasaturilor fizice, 'micuta si alba', si a celor morale, 'gingasa si blanda'. Parea o fire vesela, 'buzele ei zambeau mereu', dar transmitea o tristete bizara si misterioasa, deoarece surasul era 'adumbrit de o melancolie stranie', iar ochii albastri ii lacrimau ganditori. Protagonistul-narator o descrie in mod direct ca fiind tacuta si plapanda, ascultand cu ochii mari, mirati, vorbele barbatului. Uluirea si nepriceperea ii dadeau o naivitatea feciorelnica. Prima data cand se intalnise cu sotul sau, purta o rochita albastra presarata cu floricele vinete-inchise. Avea un trandafir alb in piept si altul in parul blond, carliontat, sugerand indirect tineretea, farmecul si puritatea Anisoarei.
9. Naratorul se gaseste intr-o criza a iubirii. El remarca, dintr-o data, ca iubirea pentru sotia sa il orbise in asa masura, incat nu observase ca sentimentele ar putea sa nu fie reciproce, ca femeia iubita ascundea in inima ei o tristete bizara, pe care el nu o poate intelege. Detalii, intamplari ce inainte pareau nesemnificative macina sufletul naratorului si il fac sa se intrebe si mai mult daca iubirea lor este adevarata. Adverbul dubitativ, 'poate', exclamatiile si interogatiile retorice ('Sapte ani n-am observat tristetea sufletului ei! N-am vrut, sau n-am putut?'), punctele de suspensie ('Am iubit-o… […] Nu stiu…') amplifica starea de panica si agitatie interioara, sovaiala chinuitoare si suferinta declansata de aceasta descoperire dureroasa, ca femeia iubita devenise pentru el o necunoscuta.
10. Registrele stilistice: cuvinte si expresii populare -“adumbrit” “pripasita” “pizmuiam”, 'hodorogita'- se imbina armonios cu limbajul cult metaforic: 'O priveam doar pe furis, infricosat parca de frumusetea ei, de zambetul ei, si pizmuiam grozav razele care o mangaiau in draga voie si a caror mangaiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste.'

Subiectul al II lea

Scrisoare cu final dat:

Tulcea, 29.06.2007

                                                                Draga Emil,

 Cum este vremea prin Sinaia? Am auzit ca va veni in turneu o trupa de circ din Franta. Cred ca va fi un spectacol foarte interesant. Eu insa, imi doresc sa merg in aceasta vacanta de vara in Delta Dunarii, unde voi sta o saptamana. Dupa cum stii, am fost anul trecut si mi-a placut atat de mult, incat anul acesta trebuie neaparat sa ma duc iarasi acolo. Este un loc magnific, cum nicaieri nu am mai vazut. Natura este monumentala. Exista atatea specii de animale, de pasari si de plante, incat ti-ar lua saptamani, poate chiar luni, sa vezi macar jumatate dintre ele.
Vom merge o gasca de opt prieteni. Unii au mai fost in Delta, altii vin pentru prima oara. Nerabdarea este, insa, aceeasi, poate chiar mai mare pentru cei care n-au mai vazut niciodata aceasta zona unica prin vraja ei.
Mi-as dori grozav sa vii si tu cu noi, mai ales ca nu ne-am mai intalnit de mai bine de un an si sunt curioasa sa vad si cum arati. Stiu ca nu prea ai incredere in mine, pentru ca tu nu ai incredere in fete, in general.
Nu cred ca sunt omul potrivit sa te determine sa ma insotesti pe intinderea de ape din Delta, te avertizez insa ca nu vei gasi nicaieri un tinut mai misterios ca aici.

Eu totusi sper sa vii,

                Tudorita

Varianta 69
Subiectul I (Liviu Rebreanu, 'Cantecul iubirii')

1. Sinonime: amurg= inserare; vreme = perioada, timp; invaluie= acopera; tanar= june, flacau;
2. Punctele de suspensie folosite in mod repetat in text sunt pauze afective in fluxul narativ si sugereaza reflectiile rememorarii unor intamplari din trecut.
3. Campul semantic al cuvantului 'amurg': 'inserare', 'lumina ruginie', 'cernita', 'umbre'
4. Expresii/ locutiuni cu substantivul 'lume': a pleca in lume, pentru nimic in lume, a iesi in lume, a veni pe lume.
5. Tipurile de narator:
- narator omniscient (vocea auctoriala), prin naratiunea la persoana a III-a
- personaj-narator (mos Costin), care se confeseaza prin naratiunea la persoana I
6. Tipuri de timp:
- timpul povestirii este prezentul folosit in prima parte a textului: “…mos Costin sade pipernicit si tacut, cu privirile pribege…”;
- timpul povestit este trecutul, concretizat prin forma de imperfect a verbelor identificate in ultimele alineate, sugerand rememorarea unor fapte petrecute candva: “Eram pe-atunci ostas tanar si slujeam in Italia…”.
7. Titlul operei “Cantecul iubirii” este o metafora care sugereaza frumusetea povestii de iubire traite in tinerete si evocate de catre personajul mos Costin. Dragostea celor doi tineri fusese plina de pasiune si entuziasm, tulburandu-le sufletul pana in profunzimi nebanuite.
8. Caracterizarea personajului Ileana:
- caracterizare directa de catre narator, care sugereaza tineretea si gingasia fetei: 'fetiscana ca un bobocel inrourat'
- caracterizare indirecta, prin propriile vorbe, semnificand sensibilitatea si delicatetea sufleteasca: '- Spune, taticule… mai spune!'
9. Consider ca relatia dintre cele doua personaje, mos Costin si Ileana, este foarte apropiata si fireasca intre tata si fiica. Prin diminutivul “taticule” este sugerata iubirea puternica, netarmurita, atasamentul fiicei fata de tatal ei. Fetei ii face mare placere sa-si asculte tatal povestind intamplari din tinerete, care-i dezvaluie sensibilitatea interioara: “Spune, taticule…mai spune!”. Si lui mos Costin ii este tare draga Ileana, pe care o priveste “gales”, dragastos, duios si ii indeplineste dorinta, povestindu-i despre iubirea lui din trecut: “…apoi cu vocea lina, cu ochii inchisi, parc-ar citi in carte vremile trecute, incepe”.
10. Expresia din fraza: “Poate-mi furase si mie inima”, releva faptul ca “fetiscana” din tineretea lui mos Costin, pe care o descrie cu mult drag, “o gurita cat o cireasa coapta si doi ochi albastri cum e cerul cand e mai limpede”, avea atata farmec, incat reusise sa cucereasca inimile multora, sa-i faca sa se indragosteasca de ea sau pur si simplu sa o indrageasca. Batranul are o imagine clara a tinerei, intrucat si el fusese unul dintre cei care au iubit-o, a caror inima a fost furata de frumusetea, farmecul si zambetul rapitor al fetei.

Subiectul al II lea
Rezumatul textului reprodus la Subiectul I, din nuvela 'Cantecul iubirii' de Liviu Rebreanu:                 Se lasa amurgul si lumina patrunde in casa tot mai putin. Focul din vatra palpaie in jurul ceaunului, in care se afla apa pentru mamaliga. Din cand in cand, mai patrunde in casa cate o adiere rece.
                Mos Costin sta pe prichiciul cuptorului, iar Ileana rasuceste firul de in. Fata, cu glas emotionat, isi roaga tatal sa-si continue povestirea. Dupa ce isi priveste fiica, batranul incepe sa-i descrie o fetiscana, ca ea, pe care o cunoscuse in tinerete si care era indragita de multa lume. Desi trecuse vreme lunga de atunci, el isi aminteste clar de tanara, recunoscand ca ii furase si lui inima.
                Mos Costin ii spune fiicei sale ca in acea vreme el era ostas in Italia, pentru ca pe atunci tinerii din oaste erau trimisi in tari straine si stateau acolo zeci de ani. Multi plecasera de tineri de acasa si s-au intors dupa foarte mult timp, fiind greu de recunoscut chiar si de catre cei din satul natal. Asa era lumea.

Varianta 70

Subiectul I (Liviu Rebreanu, 'Ciuleandra')

1. Sinonime: nadejde = speranta; voievod = domnitor; pilda = invatatura, exemplu; escapada = aventura
2. Ghilimelele folosite in sintagma 'omul justitiei' marcheaza un citat, cuvintele apartinand altui personaj
3. Campul semantic al 'familiei': “frate”, “sotie”, “copil”, “neam”, 'vlastar'
4. Expresii/locutiuni cu substantivul 'viata': a-si vedea de viata; cu pretul vietii; fara pic de viata; pe viata; a capata viata; a da viata; pe viata si pe moarte;
5. Caracteristici ale descrierii portretistice in conturarea personajului Policarp Faranga:
- descriere directa de catre narator prin epitete caracterizatoare: 'omul serios si grav';
- descriere a trasaturilor fizice, prin imagine vizuala: 'o barba superba […] cea mai frumoasa si mai ingrijita barba din Romania', trasatura care-i adusese notorietate si prestigiu
6. Figuri de stil prezente in enuntul: 'Olga Dobrescu, fiinta gingasa, a fost o sotie ideala, buna, frumoasa, indulgenta, cu avere':
- “fiinta gingasa” – epitet caracterizator
- “ sotie ideala, buna, frumoasa, indulgenta, cu avere” – enumeratie de epitete caracterizatoare
7. Caracterizarea lui Policarp Faranga:
- prin naratiune, reiese direct mandria despre obarsia sa straveche boiereasca: 'Cu nimica nu se mandrea mai mult batranul decat cu neamul sau. Isi urmarea ascendenta pana la Vlad Tepes.'
- din faptele si relatia sa cu alt personaj, se distinge, indirect, infidelitatea si comportarea flusturatica fata de sotie, asa cum sugereaza naratorul omniscient: 'Olga Dobrescu […] a fost o sotie ideala. Inchidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat si dupa casatorie'.
8. Expresia ”a pune cruce” inseamna a sfarsi, a termina si este folosita pentru a exprima ideea ca Policarp a incetat sa mai aiba o viata usoara dupa moartea sotiei, deoarece a intrat in politica: 'Tot atunci a pus cruce vietii usoare, intrand in politica, spre a avea o meserie'.
9. Relatia dintre Policarp Faranga si Olga Dobrescu este construita de narator prin viziunea personajului masculin. Dupa ce gustase din toate placerile vietii usoare, el se casatorise cu o femeie frumoasa, buna si cu avere. Indulgenta si intelegatoare, Olga ii trece cu vederea sotului escapadele amoroase la care el nu renuntase nici dupa casatorie. Dupa patru ani, se naste Puiu, insa dupa alti patru ani femeia moare. Pierderea sotiei il trezeste brusc la realitate, devine responsabil pentru copil si face cariera in politica si ca jurist, ajungand sa ocupe portofoliul ministerial.
10. Naratorul omniscient povesteste la persoana a III-a despre viata personajelor, stie tot ceea ce gandesc, ce simt si ce intentioneaza sa faca ele: Olga 'inchidea ochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat si dupa casatorie', 'Cu nimic nu se mandrea mai mult batranul decat cu neamul sau'.  

Subiectul al II-lea
Redacteaza un curriculum vitae (CV) valorificand datele dintr-o cerere:

CURRICULUM VITAE

Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de corespondent de presa al ziarului

'Buna Dimineata, Tomis!' din Constanta

Numele si prenumele: Petrescu Mihai

Domiciliul: Constanta, strada Nicolae Milescu, nr.48

Studii absolvite: * Colegiul National 'Mihai Viteazul, profilul Jurnalism, Constanta, promotia 2002

                                * Cursurile de Jurnalism organizate de Asociatia 'Jurnalisti fara frontiere'

                                * Cursurile organizate de ECDL Romania

Abilitati:               - Cunoastere a limbilor engleza, franceza, spaniola - nivel avansat

                                - Operator PC

Experienta:           - participarea la actiuni de voluntariat ale Asociatiei 'Jurnalisti fara frontiere'

                                - participarea la concursul 'Micii jurnalisti', organizat la Palatul Copiilor din Constanta, la care am obtinut premii in toti anii in care am luat parte, 1998-2000

Anexez, in copie, urmatoarele documente doveditoare:

* Diploma de bacalaureat;

*Diplomele obtinute la concursul 'Micii jurnalisti';

*Atestatul de cunoastere a limbilor straine: engleza, franceza, spaniola;

*Permisul European de Conducere a Computerului, eliberat de ECDL Romania

25 iunie 2007, Constanta
Mihai Petrescu

 Varianta 71

Subiectul I (Camil Petrescu, 'Contesa bolnava')

1. Sinonime: gazeta = ziar, jurnal; cafenea = bar, local; intesat = impanzit, aglomerat; emotie = induiosare, fior

2. Parantezele evidentiaza explicatia suplimentara pe care naratorul simte nevoia sa o ofere cititorului, caruia i se adreseaza prin sintagma 'daca vreti': 'N-as putea spune ce vorbeam cu Baroana […], (sau daca as spune ar parea neverosimil, daca vreti comic, caci nu faceam decat sa-i repet cele ce scriau gazetele)'.
3. Campul semantic al 'arhitecturii': 'palat', 'bloc', 'case', 'fatada', 'apartament', 'cubista'
4. Cuvintele 'faianta' si 'cuminte' sa aiba alt sens decat in text: *Faianta are culoarea cerului senin. *Copilul este cuminte numai daca i se promite o jucarie.
5. Repetarea cuvantului 'impreuna' accentueaza preocuparile comune ale celor cinci-sase prieteni, care formeaza un grup omogen, cu acelasi tip de preferinte, fiind nedespartiti la masa, la cafenea, la plimbare sau la teatrul de varietati.
6. Sentimentele contradictorii ale naratorului fata de Baroneasa: „nici nu cred ca eram indragostit de ea”/ „Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte fericire ”
7. Caracteristicile naratorului subiectiv sunt evidentiate prin folosirea verbelor si pronumelor la persoana I, prin naratiunea subiectiva si prin implicarea acestuia in evenimente pana la substituirea lui de catre personaj: 'mi-', 'eram', 'petreceam', 'ma', 'vorbeam', 'sa repet' etc.

8. O trasatura generala/particulara a stilului este finetea, care se realizeaza prin intrebuintarea acelor cuvinte ce exprima in mod subtil ideea, sensul, apelandu-se la aluzie, urmand ca cititorul sau interlocutorul sa descopere esenta comunicarii, de unde reiese statutul de intelectual al personajului-narator.
9. Naratorul-personaj ofera cateva detalii biografice despre Baroneasa R., care era originara din „Temisoara”, se refugiase la Arad, de unde, nemaiavand pe nimeni, se intorsese in orasul natal, la o matusa. Prin caracterizare directa, se compune un succint portret fizic prin epitete: Baroneasa era o 'bruna ca o creola' si 'cea mai frumoasa femeie din oras'. In mod indirect, prin confesiunea trairilor naratorului, reies farmecul si atractia pe care eroina o exercita asupra barbatului: 'prietenia ei ma flata, imi vindeca oboseala prin bucuria de a privi ca o filtrare a sangelui obosit de munca otravita a tipografiei. Erau aceste doua ore ca o muzica diafana de lumina, care stimuleaza toate functiile vietii vegetative.'
10. In al doilea alineat, descrierea arhitecturii orasului este realizata prin imagini vizuale: partea cealalta a bulevardului era 'ocupata jumatate de un imens palat, casa de raport armonioasa, cum putine erau pe vremea aceea in Europa intreaga.'; 'zeci de apartamente, toate bronz auriu, mozaic si lemn tare vopsit in alb'. O alta trasatura a descrierii este tehnica detaliului utilizata cu maiestrie de Camil Petrescu: blocul avea fatada 'pe trei strazi, daca nu patru, caci in spate erau gradini, impartit in cateva zeci de apartamente, toate bronz auriu, mozaic si lemn tare vopsit in alb'.

Subiectul al II-lea
Rezumatul textului de la Subiectul I, din opera 'Contesa bolnava' de Camil Petrescu:

Naratorul-personaj, in ipostaza unui gazetar, isi petrece timpul liber cu un cerc de prieteni, mergand impreuna la masa, la cafenea, la plimbare si la teatru, intr-un oras cu o arhitectura deosebita, maretia palatului fiind unica in Europa. El o viziteaza frecvent pe Baroneasa R., o unguroaica refugiata la Timisoara, care il fascineaza pe narator cu frumusetea si cu franceza ei senzuala. Conversatiile cu Baroneasa aveau un farmec aparte si-l relaxau dupa munca nociva de la tipografie, desi subiectele discutate se rezumau doar la ceea ce scriau gazetele. De asemenea, prietenia cu frumoasa femeie era flatanta pentru narator, iar cele doua ore, cat dura vizita, il revigorau in totalitate, reconfortandu-l prin atentia si prin intrebarile ei serioase.

Varianta 72

Subiectul I (Camil Petrescu, 'Un om intre oameni')

1. Polisemia cuvantului 'a slabi': *Datorita regimului, Anca a slabit 10 kilograme. *Din cauza efortului, organismul ei este foarte slabit.
2. Utilizarea punctelor de suspensie in replica stolnicului Bascoveanu marcheaza pauze in fluxul ideilor si evidentiaza starea de agitatie interioara atunci cand ii explica pitarului motivul pentru care trebuia sa se grabeasca.
3. Campul semantic al cuvantului 'zapada': vifornita, viscolul, nametii, ninsoare, troienind, fulgii
4. Prin folosirea registrului arhaic se compune atmosfera epocii istorice din preajma revolutiei de la 1848.
5. Verbele la perfect simplu se folosesc pentru a sugera o actiune sau stare de data recenta, finalizata de curand, avand rol afectiv si stimulativ pentru ritmul alert al actiunii: 'Pitarul Barbu Petrescu se pomeni ca vine spre conac'; 'Pitarul ingalbeni'; 'Bascoveanu trecu in goana'.
6. Numele si functia personajelor implicate in dialog: Barbu Petrescu- pitar; Gheorghe Bascoveanu- stolnic
7. Rolul indicilor spatiali este de a reflecta un spatiu real, acela al conacului unde locuia pitarul Barbu Petrescu, de a indica cititorilor locurile pe unde personajele trebuie sa treaca si itinerarul pe care sa-l urmeze pentru a ajunge la destinatie: Salatruc, manastirea Cotmeana, Greblesti, Turnu Rosu etc.
8. Particularitati ale vorbirii directe /ale stilului direct:
- prezenta dialogului,
- adresarea directa prin vocativul substantivelor si imperativul verbelor: „Boierule[..] ii striga omul de pe cal”; 'Nu intarzia!'
- prezenta verbelor de declaratie: 'striga', 'intreba'
9. Vestile despre fuga stolnicului Matei Lacusteanu il sperie pe pitar si-l determina sa plece cat mai repede „intr-un ceas suntem gata si noi”, considerand ca trebuie sa paraseasca tara.
10. Textul narativ se defineste prin naratiune si dialog ca moduri de expunere specifice genului epic. Actiunea se bazeaza pe fapte, intamplari si evenimente, la care participa un numar mare de personaje. Naratorul este omniscient si obiectiv, prin povestirea la persoana a III-a.

Subiectul al II-lea
Redacteaza un curriculum vitae (CV) valorificand datele dintr-o cerere:

CURRICULUM VITAE

Obiectivul interviului: angajarea pentru postul de operator PC

Numele si prenumele: Manolescu Andrei
Domiciliul: Rasnov, strada Nicolae Jiga, numarul 48
Studii absolvite: * Colegiul National „Ion Barbu”, promotia 2002
                                * Cursurile organizate de ECDL Romania

Abilitati:               - Cunoastere a limbilor engleza, franceza, spaniola - nivel avansat

                                - Operator PC

Experienta:           - angajat, cu vechime de doi ani, la Computer Serv SA Brasov;

                                - participarea la Olimpiadele scolare de informatica in toti cei patru ani de liceu;

Anexez, in copie, urmatoarele documente doveditoare:

* Diploma de bacalaureat;

*Diplomele obtinute la Olimpiadele scolare de informatica in toti cei patru ani de liceu;

*Atestatul de cunoastere a limbilor straine: engleza, franceza, spaniola;

*Permisul European de Conducere a Computerului, eliberat de ECDL Romania si recunoscut de M.Ed.C.;

*Calificativul obtinut in urma celor doi ani de munca la Computer Serv SA Brasov

*Scrisoarea de recomandare, semnata de domnul director al firmei Computer Serv SA Brasov

25 iunie 2007, Brasov

Andrei Manolescu

Varianta 73

Subiectul I (George Calinescu, 'Scrinul negru')

1. Cuvinte derivate: 'prefacut'; 'alocuri'; 'imbatranit'; 'fumuriu'
2. Cele doua virgule marcheaza propozitia incidenta, interventia naratorului in replica unui personaj: '- Monseniore, incepu printesa sever, mi s-a spus ca ai fi botezat catolic de mama lui Filip al nostru'. Fraza reda vorbirea directa.
3. Sens conotativ al cuvintelor 'legat', 'lipit': *In situatia data, sunt legat de maini si de picioare si nu pot zice nimic. *Statea nemiscata, cu privirea lipita de vitrina magazinului.
4. Expresii/locutiuni cu substantivul 'mana': a pune mana de la mana, peste mana, mana-n mana, a da mana, a se lua de mana cu cineva, pe sub mana, a da o mana de ajutor, a avea la mana pe cineva, a face cu mana, mana sparta, a cere mana cuiva.
5. Structuri/ sintagme obiecte de mobilier: 'divan slujind si de pat', 'lada mare de nuc sculptat', 'banci ordinare de lemn', 'o mica comoda Louis-Philippe', 'un secrétaire Louis XVI de lemn de trandafir'
6. Limbajul cult:
- folosirea neologismelor: “domiciliu”, “lamentabil” si prin folosirea cuvintelor imprumutate din alte limbi “secrétaire”
- alcatuirea complexa si intelectualizata a frazelor
7. Naratorul este omniscient si obiectiv (narator heterodiegetic), prin naratiunea la persoana a III-a 
8.  Textul este o descriere prin:
- numeroasele imagini vizuale
- prin utilizarea detaliului in prezentarea mobilierului din incapere
9. Trasaturi ale Printesei Hangerliu: exigenta si autoritara, “ incepu printesa sever”, infatuata, se considera superioara celorlalti oameni, snoaba si rece, gasindu-si refugiul intr-un fotoliu vechi “in fotoliul ei, salvat din naufragiul vietii”.
10. Reprezentant al curentului literar realism, George Calinescu prezinta in “Scrinul negru” relatia dintre om si mediu, dintre individ si societate, relatiile intre oameni. De asemenea, el critica relatiile interumane si prezinta realitatea contemporana intr-un mod obiectiv.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre politete: 'Politetea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecarui veac. Gustul cel bun nu se invata, el e in inima' (Ion Heliade-Radulescu, 'Opere', III)   Afirmatia lui Ion Heliade-Radulescu despre politete se poate aplica oricarei perioade istorice si consider ca isi dovedeste perfect valabilitatea. Politetea nu se poate invata, dar, in mare parte, fiecare este influentat de mediul in care traieste, de familie, de educatia primita in copilarie si adolescenta, de civilizatia anturajului.
   Mai intai, politetea tine de bunul-gust al fiecarui om, insa acesta nu se poate invata, oricat de mult ar incerca familia, el este adanc inradacinat in personalitatea fiecarui om.
   In alta ordine de idei, fiecare veac si-a pus amprenta asupra ideii de politete, desi, in esenta, conceptul nu s-a schimbat foarte mult. Totusi, parca mileniul trei a adus cu sine o diminuare a gradului de politete, aflat, cred, in relatie directa cu scaderea bunului-gust si al bunului-simt totodata. Am observat ca majoritatea scaunelor din metrou sunt ocupate de tineri si de barbati, ca, intrand in magazin, sunt imbrancit si dat la o parte din usa ce pare prea ingusta, ca limbajul este din ce in ce mai vulgar, ca indecenta este la loc de frunte si uneori de lauda. De aceea, nu pot decat sa trag un semnal de alarma pentru degradarea rasei umane. Sa fie acesta 'bunul-gust' al veacului nostru?!
   In concluzie, desi politetea este un concept moral cunoscut tuturor, el tine, totusi, de respectarea anumitor reguli, comportamentul decent vine din bunul-gust al fiecarui om.

Varianta 75

Subiectul I (Marin Preda, 'Morometii' II)

1. Polisemia cuvantului 'a curge': *Pe masura ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului, copilul parea din ce in ce mai uimit de multitudinea culorilor miscatoare. *Ploaia curgea pe stresini cu un zgomot ciudat. *Parul balai ii curgea pe spate, pana la brau.
2. Semne de punctuatie in fragmentul: 'Ce zisesi tu, Gheorghe? A, da, asa e!' Prima virgula marcheaza vocativul substantivului Gheorghe in propozitia interogativa; a doua virgula delimiteaza adverbul afirmativ 'da', separandu-l de restul propozitiei exclamative. Semnul intrebarii indica propozitia interogativa si semnul exclamarii finalizeaza propozitia exclamativa.
3. Expresii/ locutiuni cu verbul 'a sta': „ a sta de veghe”, „a sta sa cada”, „a sta degeaba”, „a sta de vorba”.
4. Camp semantic al 'ploii': apa, picaturi, nori, lichid.
5. Tema monologului interior al lui Moromete se refera la nesiguranta vietii asupra careia cugeta, gandindu-se ca varsta n-ar fi o problema, ca ar putea trai si o suta de ani, dar este posibil sa piarda pamantul si atunci n-ar mai avea cu ce sa-si hraneasca familia.
6. Perspectiva narativa se defineste prin naratorul obiectiv si omniscient (heterodiegetic) si naratiunea la persoana a III-a
7. Registrul oral/colocvial: „Ce zisesi tu, Gheorghe?”; 'Ce, nu e bine de trait?'
8. Moduri de expunere: naratiunea, monolog interior.
9. Ilie Moromete, un barbat de „peste saizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este descris in mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos, cu fruntea lui bombata si cu ochii feriti sub arcade puternice si drepte..[…] se trasesera mult in orbite”. Privirea sa indreptata „mereu in zarea campiei” evidentiaza detasarea fata de cei din jur, faptul ca intotdeauna se lasa purtat de gandurile sale, trebuindu-i „cel putin o secunda in plus ca sa vie aproape si sa inteleaga ce-i spuneai”.
10. Oralitatea stilului este data in acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme, cuvinte populare sau imbinari de cuvinte specifice adresarii directe, orale: „amesticatura”, „ici”, „grumaz”, „asa de bun”, „Uita-te la mine”, „Ce, nu e bine de trait?”, „sacaita”, „ A, da, asa e!”.

Subiectul al II-lea
Text argumentativ despre politete: „Politetea este o pudoare si o necesitate de distanta.” (Tudor Arghezi – Scrieri)Afirmatia lui Tudor Arghezi este, in opinia mea corecta, deoarece politetea denota atat o decenta comportamentala izvorata din respectul pentru persoana cu care relationam, dar si dorinta de a mentine o anumita distanta sufleteasca fata de respectiva persoana.
Mai intai, politetea inseamna pudoare, pentru ca presupune o anumita cuviinta, o purtare manierata, care sa exprime consideratia si pretuirea pe care o avem fata de o persoana pe care nu o cunoastem foarte bine, sau cu care nu avem o relatie apropiata.
Politetea este, de asemenea, o necesitate de distanta, fiindca poate fi perceputa ca un comportament sobru, rece fata de cei cu care intram in contact. Astfel, atitudinea politicoasa poate deveni un scut in relatiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi.
In concluzie, politetea poate fi privita atat ca un comportament ales, respectuos, apanaj al oamenilor educati, dar si ca un mijloc de a mentine distanta fata de cei care nu ne sunt agreabili.

Varianta 76
Subiectul I (Marin Preda, 'Morometii')

1. Expresia “il carpi pe Niculae” inseamna lovitura, adica i-a dat o palma; expresia “cu atata sete” reda nesatul cu care l-a lovit, cu toata forta.
2. Semnele de punctuatie din constructia '- Hai, mama, tu ce faci acolo?!':
- linia de dialog introduce vorbirea directa, replica unui personaj;
- cele doua virgule marcheaza vocativul substantivului 'mama'
- semnul intrebarii si semnul exclamarii au valoare stilistica, exprimand nedumerirea si uimirea personajului fata de atitudinea mamei.
3. Expresii/ locutiuni cu verbul 'a lua': a lua ochii, a lua parte, a-si lua zborul, a se lua cu vorba.
4. Campul semantic al 'mancarii': “fasolea”, „boabele”, „dumicatul”, „mamaliga”, 'ceapa'.

5. Doua particularitati ale oralitatii:
- folosirea dialogului („- Na, Paraschive, bea apa”), a interogatiilor („-Ce sa fie rece?” ), a exclamatiilor
(„- La masa!”)
- prezenta cuvintelor si expresiilor populare, a regionalismelor : „hulpav” „dumicat”, 'bumben', 'a rani'.
6. Naratorul este obiectiv, omniscient (heterodiegetic) si omniprezent.
7. Registrul stilistic popular se defineste prin fraze cu sintaxa simpla („Mama nu intelegea.”, „Asta ce-o mai fi?”), locutiuni si expresii populare ( „se facu rosu la fata”, „isi pironi privirea”, „il carpi” ).
8. Cele doua notatii „cu o infatisare de nepatruns si nu prea tare” si „marturisi el naiv” contureaza cu mai mare acuratete portretul lui Ilie Moromete, naratorul omniscient observand cu obiectivitate si descriind cu precizie reactiile si comportamentul batjocoritor, ironic al personajului, care isi reprima cu efort durerea pentru ca si Paraschiv sa se arda cu fasolea fierbinte.
9. Ilie Moromete este tipul taranului mucalit, care face haz de necaz, reusind sa aduca situatiile in favoarea lui. Disimularea este o trasatura definitorie a protagonistului, care reiese indirect din atitudinea lui. Il minte pe Paraschiv („Eu credeam ca e rece”) cu un aer „naiv”. Este stapan pe sine si stie sa-si controleze reactiile, trasatura evidentiata prin caracterizarea directa facuta de autor „ el se stapani”, „cu o infatisare de nepatruns”.
10. Comicul de caracter se distinge din disimularea si jocul teatral ale lui Moromete care-l pacaleste pe Paraschiv si-l ridiculizeaza in fata fratilor lui. O alta sursa este comicul de situatie, care reliefeaza lacomia si lipsa prezentei de spirit a lui Paraschiv, din care cauza se arde cu fasolea fierbinte. Reactia descrisa de narator este comica si starneste rasul: „ochii i se belira” si „scoase un racnet”.

Subiectul al II - lea Rezumatul textului de la Subiectul I, din romanul 'Morometii' de Marin Preda:Membrii familiei Moromete se afla la seceris, iar Catrina ii cheama la masa, venind cu o tigaie de fasole care parea rece si inchegata. Moromete rupe o bucata de mamaliga si intinde in fasole, dar se arde atat de rau, incat ii dau lacrimile. El nu bea apa si, pastrandu-si cumpatul, le intreaba calm pe fete de ce nu au spus ca nu au incalzit fasolea, dar totul a fost rostit incet, astfel incat sa nu-l auda Catrina. Mama il cearta pe Niculae pentru ca nu o lasa in pace si ii spune sa stea cuminte.
Paraschiv, lacom si absent, il imita pe tatal sau si ia fasole din tigaie, dar imediat tipa si se enerveaza. Moromete ii spune sa bea apa si marturiseste, naiv, ca el credea ca e rece. La inceput mama nu intelege ce se intampla, dar dupa aceea le spune ca de abia a luat tigaia de pe foc.
Fetele incep sa rada in hohote si Niculae, realizand ce a facut tatal sau, incepe sa dea din picioare, aratandu-l pe Paraschiv cu degetul. Acesta il plesneste pe Niculae, care nu simte insa durerea, fiind prea fericit sa-si vada fratele atat de furios. 

Varianta 77

Subiectul I (Alexandru Odobescu, 'Pseudo-Kyneghetikos')

1. Derivate: 'ingrijorarea', 'nedeslusite', 'reincepe', 'nestatornica'
2. Enunturi cu semnul intrebarii:
- Cand a plecat Marius?
- De ce nu ai scris tema la matematica?
(ambele enunturi interogative presupun un raspuns, pe cand exemplul din text era o interogatie retorica)
3. Campul semantic al 'vanatorii': 'vanatoreasca'; 'vanatul'; 'vanatoare'; 'vanatorul'; 'vulturi'
4. Valoarea expresiva a doua adjective din fragmentul: 'vulturii cei falnici cu late pene negre, precum si cei suri al caror cioc ascutit si aprig la prada': adjectivul „vulturii cei falnici“ sugereaza maretia acestor pasari maiestuoase si impunatoare, iar prin “late”, adjectivul cu valoare stilistica de epitet antepus, descrie penele pradatorilor, apeland la o imagine vizuala – „late pene negre“.
5. Modul de expunere: descrierea
6. Oralitatea stilului:
- constructii interogative – „Dar ce-i faci firei?“

- formule populare, specifice: 'sa sedem stramb si sa judicam drept'
7. Figuri de stil:
- 'pasarea vicleana' - epitet personificator, care sugereaza esecul vanatorilor
- cand soarele se pleaca spre apus” este o metafora personificatoare, care sugereaza amurgul in relatie directa cu sufletul calatorului.
8. In fragmentul: 'Nu tagaduiesc; in principiu trebuie sa aibi dreptate.' se manifesta atat persoana I cat si persoana a II-a singular. Naratorul relateaza intamplarea la persoana I, fiind narator-personaj in textul dat si se adreseaza, la persoana a II-a, unui alter-ego sau altui personaj imaginar, cu care are un schimb de pareri asupra principiilor vanatoresti
9. In ultimul alineat al textului, Alexandru Odobescu realizeaza o descriere a naturii prezentata asa cum apare ea la apusul soarelui. Totodata, autorul asociaza acestei atmosfere farmecul tainic al singuratatii care creste si mai mult in sufletul calatorului impresionat de acest decor. Pentru a accentua aceasta comuniune a naturii cu solitudinea umana, Odobescu foloseste o varietate de procedee artistice - imaginile auditive: “susur noptatic”,”taraitul greierilor”; imagini vizuale: “soarele se pleaca”,”murgul-serei incepe a se destinde”; figuri de stil, precum metafore personificatoare (“cand soarele se pleaca”, ”slaba suspinare iesita din sanul obosit al naturii”), epitete (“farmecul tainic”, ”susur noptatic”, ”sunete usoare si nedeslusite”). Comparatia din ultima fraza, “susur noptatic se inalta […] ca o slaba suspinare…” releva, prin prezenta cuvintelor “noptatic” si “suspinare”, starea de solitudine accentuata de apusul soarelui, creand ea o atmosfera melancolica.
10. Modul de expunere folosit de autor este descrierea. In textul de mai sus, acesta contureaza atat cadrul natural in care se desfasoara vanatoarea, cat si portretul vanatorului. Vanatorul sta la panda cat mai nemiscat, pentru a nu fi simtit de prada: “…mainile si picioarele au mai putin de lucrat”. O trasatura a sensibilitatii vanatorului este iubirea de natura, relevata indirect prin atitudinea sa contemplativa. Vanatorul nu iubeste numai vanatoarea in sine, ci si toate celelalte intamplari prin care trece pe parcursul acestei experiente. El este un om obisnuit, care gaseste in vanatoare relaxare, detasare de problemele vietii cotidiene. Dupa cum spune Odobescu, vanatorul este fermecat de momentele de singuratate pe care i le rezerva,pe inserat, aceasta pasiune a sa.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre om si caracter: 'O masura sigura a caracterelor este sentimentul ce-ti ramane pentru un om dupa ce l-ai iubit: amicitie sau dispret.' (Titu Maiorescu, 'Opere' I)                Titu Maiorescu opina ca un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin prisma iubirii, certitudinea valorii sale umane putand fi stabilita doar cand perceptia subiectiva (a iubirii) s-a consumat si ramane exclusiv privirea obiectiva asupra insului ca atare. Consider ca afirmatia criticului are fundament real si corect.
In primul rand, cred ca se pot descoperi, pe parcursul unei relatii sentimentale, trasaturile de caracter ale unui om, avand ca argument comportamentul si atitudinea acestuia. In alta ordine de idei, impresia este dublata de partinire, orice indragostit avand tendinta de a exagera insusirile celuilalt, iar analiza in profunzime a personalitatii este pasibila de erori mai mari sau mai mici. Astfel se explica numeroase divorturi care au loc in societatea contemporana si te intrebi cum, dintr-o mare iubire care uneste 'pe viata' doi oameni, in scurt timp nu mai ramane nimic?
Un al doilea argument ar fi faptul ca, in momentul in care renunti voit sau obligat la cineva, ii poti aprecia calitatile si defectele cu obiectivitate si sa constati in mod rational ca sentimentul ce ramane dupa despartire poate fi: prietenie sau dispret.
                In concluzie, afirmatia lui Titu Maiorescu nu numai ca-si dovedeste valabilitatea, dar este atat de complexa, incat se subiectul este inepuizabil.

Varianta 78

Subiectul I (Calistrat Hogas, 'Parintele Ghermanuta)

1. Antonime: 'cotigita' # dreapta; 'moale' # tare; imens # limitat, mic; 'rasfirat' # ingramadit
2. In structura 'Amurgul incepuse a se ridica din adancuri…', punctele de suspensie au rolul de marca o intrerupere in fluxul lecturii, iar ca efect stilistic, sugereaza emotia puternica in fata maretului tablou al inserarii.
3. Campul semantic al naturii: “munti”, “parau”, “salcii”, “mesteacani”
4. Valoare expresiva a doua adjective din enuntul: 'Un sunet prelung si jalnic de arama sunatoare'. Adjectivele 'prelung' si 'jalnic' au valoare artistica de epitet dublu si compun o imagine auditiva ce creeaza o stare de tanguire.
5. “amurgul incepuse a se ridica din adancuri”- imagine vizualặ; “un sunet prelung si jalnic de o aramặ sunatoare” -imagine auditivặ
6. Perspectiva narativa se defineste prin naratorul-personaj si naratiunea la persoana I.
7. Figuri de stil: “pulberea de lumina rosietica” - metafora· ce sugereaza farmecul amurgului, imaginea vizuala a soarelui la apus emana vraja si incantare; “departe, foarte departe” repetitia adverbului de loc compune o imagine ampla a peisajului.
8. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o actiune inceputặ si neterminatặ, dar si o stare incertặ, de nesiguranta·.
9. Descrierea este principalul mod de expunere, care evidentiaza sentimentele de admiratie si incantare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii in amurg, construit prin:
- imagini artistice: vizuale, auditive, motorii;
- prezenta figurilor de stil: epitete, metafore, repetitii
10. Textul citat se incadreaza in stilul beletristic, deoarece, prin utilizarea imaginilor artistice si a cuvintelor cu sens figurat se contureaza· imagini plastice in sufletul si constiinta cititorului. O alta calitate generala a stilului este corectitudinea, respectarea normelor literare ale limbii.

Subiectul al II -lea Text argumentativ despre constiinta de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T. Vianu – “Jurnal”)In ceea ce priveste citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la constiinta de sine, pot spune ca sunt intru totul de acord, deoarece in mod frecvent faptele vorbesc despre noi s reprezinta totodata si trairile noastre exteriorizate.
Sunt de parere ca orice reactie, atitudine, mod de a ne purta se supun analizei si comentariului celor din jur, fie dintr-un interes pentru persoana ta, fie ca banalitate a vietii. In general, toate faptele trebuie sa aiba o logica si nimic ar trebuie sa fie la voia intamplarii: subconstientul lucreaza permanent.
Faptele spun multe despre noi, despre modul nostru de a fi, de a gandi. De exemplu, atunci cand comportamentul cuiva este strident, zgomotos sau gesturile sunt indecente, se desprinde cu siguranta lipsa unei educatii solide ori, mai rau, incapacitatea acelei persoane de a tine cont de normele etice impuse de societate. In sustinerea aceleasi conceptii, libertate nu inseamna sa faci orice, fara sa ai control si constienta, intrucat poti deranja multa lume din jur. De altfel, exista o maxima de care fiecare ar trebui sa tina seama, mai ales aceia care confunda libertatea cu lipsa de civilizatie: 'Libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea celorlalti'..
In concluzie, noi toti “suntem ceea ce faptele noastre sunt”, cum atat de convingator afirma Tudor Vianu.

Varianta 79

Subiectul I (Costache Negruzzi, 'Scrisoarea II - Reteta')

1. Arhaisme: “pre postilion”, “mazurca”, “valt”, ”surtuce”, 'incungiura'
2. Sens conotativ: *S-a ales praful si pulberea de lucrarea ta. *Cine trece acest examen este boier!
3. Campul semantic al 'vestimentatiei': «peptar de flanela», «galosi blaniti», «frace», «surtuce»
4. Structuri lexicale specifice exprimarii orale:
- substantive in vocativ, ca marca a adresarii directe: «Boieri, cucoane si cuconite»; «Ma-nchin cu plecaciune»
- expresii populare specifice vorbirii: 'vreo nevoie il sileste a iesi in tinut'; 'abia apuca a se cobori'; 'gloata curiosilor'
5. Conveniente specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea, formula de adresare, semnatura
6. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru ca intreaga scrisoare relateaza discursul personajului B.B.)
7. Perspectiva narativa este subiectiva, specifica stilului epistolar
8. Personajul B.B. a descoperit 'o reteta' de a tempera curiozitatea locuitorilor din targul de provincie si, ca sa nu fie pus in situatia de a auzi despre sine tot felul de scorneli, comunica personal auditoriului principalele date personale. Astfel, el isi face o succinta autobiografie: este din Iasi, sta cu chirie si traieste din venitul unei mosii. Este necasatorit, nu il pasioneaza politica si nici dansul sau jocul de carti. Nu este religios, nu ii place nici sa faca, nici sa primeasca vizite. B.B. se barbiereste de trei ori pe saptamana si nu are o garderoba vasta.
9. B.B. satisface curiozitatea iesenilor prin organizarea unei petreceri la pranz, la care a invitat pe toti 'magnatii' targului: 'barbati, femei, babe, fete s.a.'. Desi s-au mirat de aceasta poftire, nu a lipsit nimeni si, dupa ce s-a manca si s-a baut, inainte de plecare, B.B. le-a dezvaluit amanunte din viata sa personala, cum ar fi, domiciliul, starea civila, detalii despre rude, pasiunile si lipsa de interes fata de politica, dans si jocurile de carti. El mentioneaza pana si programul sau de somn si vestimentatia sa de iarna si nu numai.
10. Comicul de situatie si comicul de limbaj. Comicul de limbaj este prezent in text prin folosirea unor expresii si atitudini ironice, persiflante: «sunt holtei si n-am de gand sa ma-nsor/ Nu-mi bat capul de politica si n-am nicio opinie», «Ma barbieresc de trei ori pe saptamana». Comicul de situatie este ospatul organizat de B.B. la care invita toata suflarea targului pentru a le spune niste banalitati despre sine.

Subiectul al II-lea
Text argumentativ despre invatatura: 'Invatatura iti da lumina, dar nu te inalti decat prin caracter' (Ovid Densusianu, 'Opere I')                Sunt de acord cu afirmatia lui Ovid Densusianu, aceea ca «Invatatura iti da lumina, dar nu te inalti decat prin caracter.»
                In primul rand, toti membrii unei comunitati au sansa de a studia, dar nu toti stiu sa profit de cele invatate, cauzele fiind multiple. Putini sunt cei care reusesc sa isi foloseasca atat cunostintele acumulate in scoala, cat si cele desprinse din experientele vietii concrete. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman sa fie invatatura, iar personalitatea sa se formeze pornind de la principii solide, intrucat numai astfel omul ar putea straluci cu adevarat prin forta caracterului sau.
                Un alt argument ar fi un exemplu din viata reala. Am cunoscut de curand un agricultor care, desi in copilarie a excelat la scoala, caracterul slab, lipsa vointei si a ambitiei l-au determinat sa nu urmeze un liceu, ci sa ramana in satul natal, unde sa continue munca pamantului. Acesta este un exemplu de lipsa de caracter sau, popular, «branza buna in burduf de caine».
                In concluzie, invatatura fara caracter  este ca painea fara cutit. Una fara cealalta este inutila.

Varianta 80

Subiectul I (Hortensia Papadat-Bengescu, 'Femeia in fata oglinzii')

1. Cuvinte derivate: 'nerabdare', 'improspatat', 'nenumarate', 'inghetata', 'regasi'
2. In structura 'Regalitatea solitara  a femeii in fata oglinzei', ghilimelele marcheaza gandurile trecatorului, sugerand totodata autoironia femeii, care se percepe astfel in ochii si gandurile unui trecator.
3. Camp semantic al 'bijuteriilor': 'pendantiva', 'lant', 'filigranat', 'briliante', 'diamante'
4.Verbele la imperfect -'se legana', 'taia' 'strivea', 'se ducea', 'asteptau'- exprima o actiune inceputa in trecut si neterminata, prelungindu-se la nesfarsit starea, actiunea, atitudinea personajului sau naratorului, in functie de context
5. Imagini vizuale:”Inapoi, luminile mari pareau abia cat niste briliante.”; “Un suras dispretuitor strivea gura fara a-i strica arcul subt voaleta scurta care abia apuca buzele.”
6. Semnificatia enuntului 'Ii aduse, cu gestul lui aiurit, un omagiu' sugereaza reactia unui trecator la vederea femeii frumoase si elegante.
7. O functie a descrierii este realizarea portretului personajului principal, Manuela, prin detaliul imbracamintei si a bijuteriilor
8. Perspectiva din care este facuta descrierea este obiectiva si apartine autorului, care creeaza un personaj principal feminin, Manuela
9. Particularitati ale limbajului cult:
- prezenta neologismelor: 'cinematograf', 'parada', 'invizibil', 'orgoliu'
- fraza ampla, cu puternice rezonante metaforice: 'Cercei din pietre alese cu ape minunate, scurgandu-si lumina uneia in alta intr-o singura lacrima orbitoare e straluciri, scaparau doua scantei uriase in urechile ei'.

10. Structura “ Maiestatea –Sa banul” se refera la conceptul care guverneaza lumea :banul.”Un galonat”, asa cum il numeste Manuela, este responsabilul pentru “stofele mladioase” si “nenumarate giuvaeruri” pe care le poarta, compunandu-i o imagine de “regina scoborata din landaurile ei superbe” si admirata de trecatori. Banul guverneaza o lume rece si dura, in care totul este artificial si toti isi  orienteaza viata in functie de posibilitatile materiale.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre raportul dintre admiratie si iubire: 'Poti admira ce nu ai inteles cu totul, dar nu poti iubi decat ce ai inteles bine.' (Nicolae Iorga)

        Parerea mea este ca, dupa cum spune si Nicolae Iorga, iubirea si admiratia se pot dobandi diferit. Admiratia este un sentiment care se poate dobandi in urma unei fapte bune sau in urma unei reusite care a surprins sau a bucurat persoana respectiva, cea care dezvolta sentimentul. Totodata, entuziasmul este un sentiment care se poate dobandi destul de usor, spre deosebire de iubire, dar se poate pierde tot atat de usor.
                Pe de alta parte, iubirea este un sentiment mult mai complex care necesita mai mult timp pentru a se dezvolta, presupune profunzimi nebanuite si se manifesta dupa legi numai de ea stiute. Iubirea implica admiratie si presupune cunoastere totala.
                Atat iubirea cat si admiratia sunt sentimente umane pozitive, care se deosebesc prin modalitatea de  manifestare: admiratia presupune o perceptie detasata si exterioara, pe cand iubirea este un sentiment mult mai profund , care necesita timp si multa daruire.
                In concluzie, tinand cont de cele precizate mai sus, sustin cu toata convingerea afirmatia istoricului Nicolae Iorga:”Poti admira ce nu ai inteles cu totul, dar nu poti iubi decat ce ai inteles bine”

Varianta 81

Subiectul I (40 de puncte)
(Al. Macedonski, 'Rondelul coroanelor nepieritoare')

1. Sinonime: solitari = singuratici; simt = observ, percep; apus = asfintit, amurg; seculari = stravechi, centenari
2. In structura „e-n”, cratima leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza, inlocuieste vocala „i” din cuvantul „in” si mentine masura versurilor de 8-9 silabe.
3. Derivate cu sufixe: frunzis, scanteietoare, cantatoare, nepieritoare
4. Expresii/ locutiuni care sa contina cuvantul „soare”: a fi soarele cuiva; a ramane cu ochii in soare; soare cu dinti; a sta cu burta la soare; a cauta pete-n soare
5. Valoare expresiva a timpului prezent in versul: ”Mi-asterne umbra sub picioare”. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugereaza vesnicia naturii, permanentizarea comuniunii om-natura
6. Marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric:
- pronume la persona I: „mi”(mie), „mi”(mei)
- verb la persoana I:”simt”
7. Tema naturii; motivul padurii
8. Semnificatia unei figuri de stil in strofa a II a: epitetul „pasii solitari” sugereaza sentimentul de solitudine care domina eul liric si il face sa se simta nefericit intr-o lume superficiala, incapabila sa-l inteleaga.
9. O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) data de sonoritatea calda, fireasca, ce incanta auzul si este proprie poeziei
10. Ultima strofa a poeziei macedonskiene, „Rondelul coroanelor nepieritoare”, compune tabloul padurii in amurg, cu sugestie catre tristetea eului liric. Imaginea vizuala ”Aleea e-n apus de soare” capata valente hiperbolice, cromatica rosietica a apusului fiind imaginata ca 'flacari tot mai tari'. Rasfrangerea amurgului in sinele poetic sugereaza vesnicia naturii, idee ilustrata de epitetul 'copacii seculari' si metafora 'coroane-n veci nepieritoare'. Se remarca muzicalitatea interioara a versurilor, data de versul-refren care accentueaza si tema poeziei si care este specific poeziei cu forma fixa numita rondel.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseste la nimic alergatul, trebuie sa pornesti la timp.”(La Fontaine)

Orice ne-am propune in viata, trebuie sa fie realist, sa ne gandim daca intr-adevar avem sanse sa ajungem unde ne dorim sau nu. Cand ne stabilim adevaratul ideal, trebuie sa profitam de orice sansa ivita la timpul potrivit, nu mai devreme, nu mai tarziu. Iata de ce voi aduce argumente in favoarea afirmatiei lui La Fontaine: 'Nu serveste la nimic alergatul, trebuie sa pornesti la timp”.
In primul rand, luand afirmatia ad literam, aceasta este cat se poate de corecta: un atlet, oricat de bun ar fi, nu ar reusi sa recupereze un avans al concurentilor daca nu ar porni odata cu ei, pentru ca ei il vor sti acolo, in spate, si vor sprinta mai mult ca sa nu fie ajunsi. Oricat se va stradui, atletul intarziat nu va ajunge in fata plutonului.
In al doilea rand, sensul conotativ al afirmatiei este la fel de adevarat. Cand incercam sa obtinem ceva, trebuie sa sesizam timpul potrivit pentru a reusi si pentru a nu pierde timpul pretios pe care nu il capatam inapoi. Spre exemplu, daca cineva doreste sa devina un pianist profesionist, trebuie sa se apuce de studiat si sa repete zilnic, ore intregi, de la o varsta frageda, deoarece performanta presupune 'sa pornesti la timp' in cursa artei.
In concluzie, afirmatia „Nu foloseste la nimic alergatul , trebuie sa pornesti la timp” este intru totul adevarata.

Varianta 82

Subiectul I (Mihai Eminescu – “Luna iese dintre codri”)

1. Expresii/locutiuni cu substantivul 'fata': a face fata cuiva, fata-n fata, fata de masa, a-i lua fata; fata bisericeasca; a fi de fata; fata acra;
2. Antonime: se imbina ≠ se dezbina;
3. Sens conotativ 'lumina': *Lumina razelor unei noi iubiri imi incalzeste sufletul. *Mi-era drag ca lumina ochilor.
4. Campul semantic al 'apei': 'lac', 'roua', 'prund'
5. Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprima miscarea continua a astrului tutelar al Universului, sugerand totodata si lumina ei misterioasa care proiecteaza difuz contururile lucrurilor, 'lungind' umbrele lor negre.
6. Tema naturii; motivul lunii
7. Figuri de stil in versurile 'Zugraveste umbre negre/ Pe lintolii de zapada':
- “lintolii de zapada” – metafora
- “ umbre negre” – epitet cromatic
8. In strofele a patra si a cincea se imbina armonios natura terestra -“apa, dumbrava si padure”- cu spatiul cosmic -“stelele”-, ambele fiind motive romantice tipic eminesciene. Spatiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn, in care motivul romantic al stelelor participa direct la trairile eului liric. In strofa a patra predomina personificarea naturii: “Lin prin iarba scotoceste/ Apa-n prund si-n pietricele”, “Florile surad in taina”, precum si verbele la prezent “scotoceste”, “surad”, care permanentizeaza admiratia emotionala a poetului, a carui prezenta este semnalata de interogatia retorica: “Oare ce-or surade ele?”. In strofa a cincea, “lacul, dumbrava si padurea”, care alcatuiesc natura terestra, sunt umanizate “si-s cu neguri imbracate/ Lac, dumbrava si padure”, ceea ce ilustreaza participarea afectiva a naturii in concordanta cu singuratatea, tristetea eului poetic. Cadrul nocturn intensifica aceste sentimente: “Stelele palid tremurande/ Ard prin negurile sure”. In cele doua strofe sunt prezente imagini vizuale si motorii: “Lin prin iarba scotoceste / Apa-n prund si-n pietricele”, “Stele palid tremurande/ Ard prin negurile sure”, care compun cadrul natural, imbinand planul terestru cu cel cosmic.
9. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuala si motorie care ilustreaza un fenomen al naturii si momentul inserarii. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian, fiind astrul tutelar si martor al sentimentelor poetului. Atat in titlu cat si in textul poetic sunt imbinate cele doua planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” si planul universal – cosmic reprezentat de “luna”. Sosirea noptii exprimata in titlul poeziei ii provoaca eului liric starea de neliniste, teama, tristete, sentimente redate de natura armonizata cu trairile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbina, se dezbina”- nelinistea, “Infasat in intuneric/ Eu nu vad, nu aud soapte.”- teama, “Ah, ma simt atat de singur!”- tristetea si solitudinea.
10. Poezia “ Luna iese dintre codri” apartine romantismului, deoarece contemplarea naturii se concretizeaza prin descrierea peisajelor: “luna iese dintre codri”, “Lin prin iarba scotoceste/ Apa-n prund si-n pietricele”, “Si-s cu neguri imbracate/ Lac, dumbrava si padure”, acorda o importanta deosebita sentimentelor, cu predilectie trairilor interioare intense care sunt in perfecta armonie cu peisajul naturii. Ultima strofa ilustreaza aceasta trasatura pentru ca poetul se simte singur, natura fiind in armonie deplina cu acest sentiment tocmai prin faptul ca este noapte: “ Infasat in intuneric,/ Eu nu vad, nu aud soapte./ Ah, ma simt atat de singur!/ Este noapte, noapte, noapte.”

Subiectul al II- lea Text argumentativ despre familie: “Prin familie viata individului se eternizeaza. Precum se cufunda in trecut prin stramosii sai, asa ia in stapanire viitorul prin descendentii sai.” (Paul Doumer, 'Cartea copiilor mei')

Daca ar fi sa gasesc o definitie pentru cuvantul “eternitate”, as gandi la un loc trecutul, prezentul si viitorul. De aceea, sunt de acord cu afirmatia: “Prin familie viata individului se eternizeaza. Precum se cufunda in trecut prin stramosii sai, asa ia in stapanire viitorul prin descendentii sai”.
Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi. Daca ne privim in acest moment, realizam ca marcam prezentul, daca ne gandim la trecut ne dam seama ca acesta este reprezentat de stramosii nostri, iar daca ne gandim la viitor, evident descendentii sunt aceia care il formeaza.
Nu consider ca o familie trebuie sa fie alcatuita numai din persoane care sunt rude, ci, dupa parerea mea, si un popor poate fi considerat o familie, astfel cred ca poporul roman este o familie. De aici pot deduce ca si viata mea se eternizeaza prin stramosi in trecut, iar prin urmasi in viitor. De altfel, Tudor Arghezi sustine aceeasi idee a radacinilor stramosesti si a viitorimii in poezia 'Testament'.
Familia a capatat, cu vremea, un alt inteles, alta perceptie, aceea ca reprezinta principalul nucleu fara de care o societate nu ar putea exista. Desigur nu pot afirma ca este gresita si nu o pot contesta, insa cred ca, de-a lungul timpului, cuvantul “familie” si-a pierdut adevaratul simbol pentru omenire.
In concluzie, imi pastrez opinia ca, mai intai de toate, familia inseamna stramosii, noi si urmasii nostri, ea reprezinta atat trecutul, prezentul cat si viitorul oricarui individ.

Varianta 83

Subiectul I (Nichita Stanescu, 'Metamorfozele')

1. Polisemia verbului 'a ploua': *Ploua continuu de trei zile. *A inceput sa ploua cu bani peste el.
2. Rolul virgulelor in prima strofa:
- in versul 'Numai eu, strainul,', virgulele delimiteaza atributul apozitional 'strainul', care explica cine sunt 'eu'
- marcheaza o enumeratie de propozitii eliptice de predicat, coordonate copulativ prin juxtapunere, adica prin virgula.
3. Anacolut: 'Numai eu, strainul,-/[…]/ amintirea lor mi se daruie pentru totdeauna' (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se daruie)
4. Locutiunea conjunctionala 'ca si cum' are rol comparativ si sugereaza contopirea eului liric cu natura universala
5. Marci lingvistice al prezentei eului liric:
- pronumele la persoana I: “eu”, 'mea', 'noi', 'mi'
- verbele la persoana I “sunt”, 'participam', 'sa nu ma suprim', 'as fi mort'

6. Tema vietii si a mortii; motivul strainului/ calatorului
7. Eul liric face referire la cei trei navigatori si exploratori ca simboluri ale stralucirii existente umane ('cer cu doi sori'), evidentiind inclinatia sa catre cautare, catre calatorie in cunoastere: Columb, Magelan si Nansen
8. Alternanta 'noi' - 'eu' ilustreaza relatiile de opozitie intre conditia umana in general si identificare sinelui poetic, prin particularizarea propriilor aspiratii si prin autocunoastere: 'Numai eu, strainul'.
9. Comentarea versurilor: 'Sunt pasare cu patru aripi,/ camila fara cocoasa,/ cer cu doi sori,-/ si nor care ploua pe mare…': Versurile sugereaza o autoportretizare spirituala a eului liric, printr-un sir de metafore transparente, in care cuvantul-material specific liricii stanesciene defineste sinele poetic. Asemanarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestiva prin ignorarea insusirilor definitorii ale acestora, adica pasarea fara aripi, camila fara cocoasa, sugerand unicitatea eului liric in conditia generala a umanitatii ('singura viata mare/ la care noi participam'). Frumusetea spirituala este eterna si apartine Cosmosului, in care eul liric se integreaza pana la identificare: 'cer cu doi sori/ si nor care ploua pe mare…'.
10. Caracteristici ale neomodernismului:
– ambiguizarea limbajului artistic;
- manifestarea reflectiei filozofice
- scrierea cu litera mica la inceputul unor versuri din poezie sugereaza continuitatea ideilor exprimate anterior, procedeu prozodic numit ingambament ('scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite'- 'Dictionar de stiinte ale limbii', Ed.Nemira)

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre conditia femeii: 'Nu exista in largul lumii un drum mai plin de emotii, de neprevazut, de lucruri uimitoare decat sufletul unei femei.' (Camil Petrescu)

                Sunt de acord cu afirmatia lui Camil Petrescu, aceea ca “nu exista in largul lumii un drum mai plin de emotii, de neprevazut, de lucruri uimitoare decat sufletul unei femei.”
                In primul rand, o femeie este foarte sensibila si emotiva. Ea reactioneaza in toate situatiile sentimental, fara sa faca distinctie intre fapte mai mult sau mai putin semnificative.
                Niciodata nu stii ce-i in sufletul unei femei si de aceea ea este mereu surprinzatoare. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Calinescu, 'Enigma Otiliei'. Eroina este intocmai tipul feminitatii, un amestec fascinant de candoare si siguranta de sine, intre sentiment si ratiune.
                In concluzie, Camil Petrescu a facut o afirmatie general-valabila in orice epoca sau societate, femeia ramanand o enigma, un mister al sufletului omenesc.

Varianta 84

Subiectul I
(Lucian Blaga, 'Iubire'1. Sinonime: suava = gingasa, diafana; a se avanta = a se repezi; a se destepta = a se trezi, a realiza;
faptura = fiinta
2. Sens conotativ al cuvintelor 'foc' si 'verde': *In asteptarea iubitei, tanarul simtea ca-i luase inima foc.
*S-a indragostit imediat de ea, pentru ca era frumoasa foc. *Desi are parul grizonant, barbatul acela este totusi verde. *M-am enervat si i-am spus totul verde-n fata despre caracterul lui.
3. Expresii/locutiuni cu substantivul 'lume': om de lume; de rasul lumii; pentru nimic in lume; a-si lua lumea in cap; de cand e lumea si pamantul; cand ti-e lumea mai draga
4. Polisemia cuvantului 'floare': *De ziua mea am primit o floare in ghiveci. *Daca lasi borcanul desfacut, mierea face floare. *Iarna picteaza flori de gheata la ferestre.
5. Repetitia verbului „iubesti” la inceputul fiecarei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactica (anafora) si are rolul de a evidentia intensitatea si profunzimea acestui sentiment inaltator, sugerand o exaltare a spiritului, o stare de beatitudine si implinire.

6. Marcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directa:
- verbe la persoana a II-a: „Iubesti”, „faci”, „tii”, „avanti”,
- pronume la persoana a II-a: '-ti', 'te', 'iti',
7. Tema iubirii; motivul timpului
8. Figuri de stil:
*„sumbre valtori” – epitet in inversiune
*„balaiul suras” – epitet in inversiune
*„suras al comorii” – personificare
*„comorii” – metafora revelatorie pentru iubire
9. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga incepe, ca si celelalte catrene, cu verbul la persoana a II-a, „Iubesti”, urmat de linia de pauza, ce semnifica faptul ca urmeaza o explicatie: „Iubesti – cand simtiri se desteapta/ ca-n lume doar inima este”. Prin urmare, iubesti cand intreaga ta fiinta realizeaza faptul ca in viata esti dominat de acest sentiment nobil, pur, inaltator: „doar inima este”. Totodata, iubirea este revelatoare, deschide drumuri, astfel ca moartea nu reprezinta un capat, ci un inceput, e o treapta catre o alta viata, e marea trecere catre o „alta poveste”: „ca-n drumuri la capat te-asteapta/ nu moartea, ci alta poveste”. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima incrucisata si masura versurilor de 9-10 silabe.
10. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizeaza, concentreaza intreaga conceptie a poetului despre acest sentiment. Substantivul „iubire” este nearticulat, ceea ce poate semnifica o generalizare asupra intregii lumi, mai ales prin faptul ca artistul nu face referire la propriile trairi, ci, metaforizat, se adreseaza receptorului operei lirice, dar si tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. Titlul se regaseste pe parcursul intregii poezii, fiecare catren reprezentand o definitie a iubirii: iubesti cand esti invaluit de bucurie sau de tristete, cand esti implinit sau dezolat, cand lupti pentru a invinge greutatile.

Subiectul al II-lea

Text argumentativ despre arta: ”Arta nu doreste reprezentarea unui lucru frumos, ci reprezentarea frumoasa a unui lucr.” (Immanuel Kant)Sunt de acord cu afirmatia marelui filozof Kant. Prin frumusetea ei, arta are rolul de a impresiona, de a captiva, de a transmite stari, sentimente receptorului.
In primul rand, o opera estetica izvoraste din sensibilitatea artistica a creatorului sau, fiind rodul talentului, dar si al efortului depus. Imaginarul artistic este modul de perceptie a lumii inconjuratoare de catre orice artist, fie in literatura, fie in pictura, fie in cinematografie, insemnand ca realitatea este transpusa imaginativ, iar respectiva creatie este doar reprezentarea frumoasa a acelei realitati.
De exemplu, un film istoric despre Stefan cel Mare se bazeaza pe adevarul istoric, dar creatia imagistica este o reprezentare 'frumoasa', artistica despre voievodul moldovean, in care un rol determinant il au metaforele vizuale, destinele personajelor, unghiurile din care sunt evidentiate diverse aspecte sociale, ceea ce face ca opera sa apartina esteticii si nu documentului istoric arid.
De asemenea, arta trebuie sa impresioneze receptorul, sa-i transmita o stare, o emotie, o reflectie, in functie de opera respectiva. Astfel, o creatie trebuie sa atinga sensibilitatea celui ce o vizualizeaza, emotionandu-l, creandu-i o inaltare, o bogatie spirituala.
In concluzie, rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistica a unui lucru, de a imbogati spiritual si nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuseste sa transmita nimic sau sa emotioneze.

Varianta 85
Subiectul I
(Mateiu I. Caragiale, 'Craii de Curtea-Veche')1. Sinonime: agale = incet, lent; a zugravi = a contura, a creiona; zare = orizont; cotropit = invadat, napadit
2. Semnele de punctuatie in enuntul: 'Dar incantarea incepuse: omul vorbea…': doua puncte marcheaza explicarea cauzei care declanseaza incantarea naratorului pentru povestirea personajului; punctele de suspensie sugereaza reflectia, contemplarea fata de intamplarea ce-i starnise interesul.
3. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului:

- pronume la persoana I: ' noastra', '-mi',
- verbe la persoana I: 'plecam'; 'sa visez', 'plecam', 'sa cunoastem'
4. Polisemia cuvantului 'dulce': *Fetita de atunci avea un zambet dulce, care-ti crea o stare de relaxare. Placinta cu mere nu este atat de dulce, incat sa ti se faca sete. *In post nu ai voie sa mananci nimic de dulce.
5. Imagine vizuala: 'vantul toamnei spulbera troiene ruginii de frunze'; imagine olfactiva: 'mireasma florilor de oleandru se asternea amara'
6. Tema naturii, motivul creatiei artistice
7. Semnificatia figurilor de stil din enuntul: 'Un lung freamat se inalta ca o rugaciune':
- epitet antepus: 'lung freamat', fiorul, emotia contemplarii naturii;
- comparatia 'un lung freamat ca o rugaciune' compune o imagine auditiva care exprima ideea ca splendorile naturii se inalta pana la valente divine
8. Insusiri ale povestitorului:
- povestitor talentat: 'stapan pe mestesugul de a zugravi cu vorba;
- inzestrat cu o mare forta de sugestie prin cuvinte: 'gasea cu usurinta mijlocul de a insemna si inca intr-un grai a carui deprindere o pierduse […]. Ca in puterea unei vraji, cu dansul am facut in inchipuire lungi calatorii, calatorii cum nu-mi fusese dat nici sa visez… omul vorbea'.
9. Comentarea fragmentului: 'Ca in puterea unei vraji, cu dansul am facut in inchipuire lungi calatorii, calatorii cum nu-mi fusese dat nici sa visez… omul vorbea. Inaintea ochilor mei, aievea, se desfasura fermecatoare tramba de vedenii.' Fragmentul ilustreaza in principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic, sa dea senzatia ca faci o calatorie impreuna cu el, idee ilustrata cu o confesiune la persoana I, printr-o comparatie despre vraja de care se simtea cuprins: 'nu-mi fusese dat nici sa visez'. Imaginile artistice - vizuale, auditive, olfactive - compun tabloul naturii 'fermecatoare' pe care naratorul le percepe aievea, cu inchipuirea, cufundandu-se intr-o visare, in care este cuprins de vraja vedeniilor.
10. Caracteristici ale descrierii:
- figurile de stil predomina in text si compun o imagine feerica a unui tablou din natura: epitete ('bogata ghirlanda', 'nobile flori'), metafore ('beteala lunii pline', 'puhoiul de lumini poleia noroiul'), comparatii ('un freamat […] ca o rugaciune')
- imagini artistice: imagine vizuala: 'vantul toamnei spulbera troiene ruginii de frunze'; imagine olfactiva: 'mireasma florilor de oleandru se asternea amara'; imagine auditiva: 'un lung freamat se inalta ca o rugaciune'
Subiectul al II-lea
Text argumentativ despre raportul dintre dragoste si creatie: 'Orice dragoste care duce la creatie isi dobandeste legimitatea.'(Lucian Blaga)Sunt de acord cu afirmatia exprimata de Lucian Blaga, aceea ca 'Orice dragoste care duce la creatie isi dobandeste legimitatea.' In sustinerea opiniei, aduc urmatoarele argumente:
In primul rand, atunci cand cineva are o inclinatie atat de puternica pentru muzica, dans, natura, culori etc., incat sa fie dominat de pasiunea respectiva, reuseste sa creeze un produs artistic si sa dobandeasca astfel 'legimitatea' in acel domeniu.
Un exemplu graitor il constituie
Mihai Eminescu, vesnic indragostit de frumusetile naturii, gratie careia a creat numeroase poezii in care natura capata diferite ipostaze, dar mereu in relatie spirituala cu simtirea poetica: 'Floare albastra'; 'Dorinta', 'Sara pe deal'. Tema naturii si a iubirii este predominanta in lirica eminesciana si creeaza emotii unice in sufletul cititorului, care, de mai bine de un secol, ii invata poeziile, se bucura de fiecare data cand le aude cantate, multe dintre ele fiind memorate si recitate.
In concluzie, asa cum dragostea pentru natura l-a inspirat pe
Mihai Eminescu si l-a legitimat ca poet original si genial, tot asa oricine creeaza din dragoste un produs artistic are parte de recunoastere legitima.


Varianta 86

Subiectul I
(Stefan Banulescu, 'Masa cu oglinzi')

1. Sinonime: strain = absent, distras, necunoscut; obisnuit = firesc, banal; a numara = a considera; preocupare = ocupatie, grija, indeletnicire;
2. Semne de punctuatie:
- linia de dialog: marcheaza vorbirea directa, introduce replica adolescentului: '- Este, domnule Martes.
- virgula indica vocativul 'domnule Martes'
- punctul atesta finalul enuntului.
3. Cuvant format prin derivare: ”nedumeriri”, 'insiruite' ; cuvant format prin compunere: “bele-arte”, 'deodata'
4. Sens conotativ: 'oglinda'si 'piatra': *Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. *De cand am mintit-o pe mama, am o piatra pe inima.
5. Imagini artistice in enuntul: 'Alte oglinzi stau usor inclinate, ca sa arunce lumina in evantaie pe trotuar […]':
- personificarea:'Alte oglinzi […] sa arunce lumina.'
- imagine vizuala: 'lumina in evantaie pe trotuar' (metafora)
6. Tema: obiect de negot (masa cu oglinzi); motivul oglinzii
7. Comparatia 'localnicii trec pe langa masa lui fara sa cumpere, ca si cum ar trece pe langa un copac de mult stiut si nemiscat de la locul lui” sugereaza faptul ca obiectul de negot devenise o parte din privelistea orasului, asemenea copacilor pe care oamenii se obisnuisera sa-i vada zilnic in acelasi loc.
8. Negustorul, Ion Popescu, este un “om intreprinzator”, dar care a avut parte de multe esecuri. Activitatea sa reprezinta comertul cu oglinzi, dar aceasta 'nu-i aduce aproape nimic' pentru ca localnicii nu cumpara. Tocmai de aceea el face acum “mai mult combinatii de jocuri cu oglinzile decat negot”, creeaza imagini atractive pe trotuar in locul vanzarii. Numele lui se inscrie in banalitate, sugerand faptul ca nu poate excela in meseria de negustor.
9. Tipuri de narator:
- narator omniscient si obiectiv, prin naratiunea la persoana a III-a: “se ridica”, “isi prinde”, “privi”, “striga” si fixeaza cadrul actiunii;
- narator-personaj, prin naratiunea la persoana I: 'eram', 'sa trec', 'm-am nascut', 'am crescut'
10. Cele doua personaje, domnul Martes, profesor de modelaj la Scoala de arte frumoase, si studentul sau, Caius discuta despre “Masa cu oglinzi”. Fascinatia jocului de lumini emanat de oglinzile negustorului constituie un farmec aparte, de care profesorul si discipolul se arata foarte interesati, mai ales ca se indeletniceau cu arta plastica. Oglinzile au fost, la inceput, marfa negustorului Ion Popescu, dar, cu timpul, masa a devenit suportul pe care vanzatorul asaza oglinzile, astfel incat ele sa reflecte lumina pe trotuar si sa atraga astfel privirile oamenilor, care se aratau foarte incantati de imaginea estetica pe care o compuneau acestea. Astfel, imaginatia negustorului a creat “mai mult combinatii de jocuri cu oglinzile decat negot”.

Subiectul al II-lea
Text argumentativ despre consecventa: 'Oamenii nu se deosebesc atat prin ceea ce zic, cat prin ceea ce fac' (Mihai Eminescu, 'Opera poetica'.)Sunt intru totul de acord ca oamenii se diferentiaza nu atat prin ceea ce spun, ci mai ales prin faptele lor, prin consecventa cu care aplica in practica propriile principii.
Mai intai, exista foarte multi oameni care peroreaza norme morale si par intransigenti in aplicarea lor, dar daca ii urmaresti o vreme constati ca le incalca fara sa-si dea seama si acest lucru se intampla pentru ca, in fond, ei  nu cred in principiile respective. De pilda, am observat ca oamenii care sustin cu ostentatie ca urasc minciuna, sunt si cei care mint cel mai mult. 
De asemenea, exista si persoane care nu fac atata parada de capacitatile lor profesionale sau de moralitatea lor, insa faptele lor demonstreaza profesionalism si integritate etica. Parerea mea este ca atunci cand vezi ca cineva se lauda ostentativ, trebuie sa fii vigilent, pentru ca in cele mai dese situatii, acestia se dovedesc a fi diletanti sau amorali si, dupa cum se stie, iti creeaza probleme sau dezamagiri.
Asadar, avand in vedere argumentele mentionate mai sus, afirmatia lui Eminescu este indubitabil adevarata, in viata trebuie sa te conduce dupa deviza 'fapte, nu vorbe'.

Varianta 87

 Subiectul I
(Mircea Nedelciu, 'Zmeura de campie')1. Sinonime: adevarat = veridic, verosimil, real; refuz = impotrivire, respingere; a presupune = a crede, a banui, a i se parea; a povesti = a relata, a nara, a istorisi
2. In enuntul '[…] dar si daca ti le-ai aminti, cine ar intelege ce vrei sa spui?', semnul intrebarii marcheaza sfarsitul unei propozitiei interogative, iar stilistic, prin interogatia retorica se sugereaza indoiala batranului ca amintirile sale ar transmite intocmai adevarul pe care-l traise pe front.
3. Schimbarea categoriei gramaticale: 'zece', 'ciudat'
- numeral: *Am rezolvat doar zece variante la matematica.
- substantiv: *A luat un zece la romana!
- substantiv: *Astazi am avut ocazia sa intalnesc un ciudat in adevaratul sens al cuvantului.
- adjectiv: *Am primit un cadou ciudat, un fel de album de fotografii cu baterii.
4. Expresii/locutiuni cu verbul 'a prinde': a-l prinde pe Dumnezeu de picior; a prinde drag de cineva; a prinde pasarea din zbor; a prinde de veste; a-i prinde bine; a prinde (pe cineva) cu minciuna;
5.Perspectiva narativa este reprezentata de naratorul omniscient si obiectiv, prin focalizarea zero sau 'dindarat' si prin naratiunea la persoana a treia.
6. Tema razboiului, tema timpului, motivul amintirii.
7. Una dintre calitatile stilului prezenta in textul dat este simplitatea sau capacitatea de a folosi cuvinte accesibile care sa exprime cel mai elocvent ideea sustinuta. Alte calitati ale acestui text sunt oralitatea, demnitatea si concizia.
8. Verbele la indicativ prezent din replicile batranului exprima ideea de permanentizare a amintirilor din razboi, faptul ca ele sunt pe vecie intiparite in mintea si sufletul personajului, devenind atemporale
9. Registrul stilistic in care se inscrie textul este oralitatea, intrucat limbajul se compune din cuvinte si expresii populare precum:“Apai“, “sa te sumetesti“, “de ti-e dat“, “ba,din contra“. De asemenea, modul de expunere utilizat este dialogul impletit cu naratiunea la persoana a treia, iar exprimarea batranului este spontana, clara, fluenta si usor de inteles pentru diverse categorii de cititori.
10. Batranul sustine ca povestirea unor intamplari trecute este un mod prin care se pierde autenticitatea informatiilor, deoarece adevarul este, treptat, inlocuit de amintirile pe care naratorul le pastreaza in minte imediat dupa ce le-a povestit. De fiecare data cand relateaza o intamplare, povestitorul subiectiv isi pune amprenta asupra oamenilor si faptelor, redand actiunea asa cum o vede el, prin propriul filtru de gandire, iar dupa mai multe povestiri repetate, amintirea este complet denaturata. Pentru a pastra vii in memorie intamplarile, nu trebuie sa le povestesti altora, deoarece de fiecare data retii numai ceea ce ai spus anterior si treptat te indepartezi de adevar.

Subiectul al II-lea

Text argumentativ despre adolescenta: '[…] un adolescent, care simte cum depasise adolescenta, e sfasiat de melancolie […] si, totodata, e nerabdator sa se vada cat mai repede eliberat de ea, ca sa-si poata incepe «adevarata viata».' (Mircea Eliade)Fiecare trecere intr-o noua etapa a vietii imprima asupra oamenilor stari dintre cele mai variate, precum fericire, teama, regret si, nu de putine ori, melancolie. Pasirea in viata de adult ii marcheaza adanc pe majoritatea adolescentilor, care se gandesc cu teama ca au iesit de sub aripa ocrotitoare a tutorilor lor, dar totodata isi doresc cu ardoare sa-si construiasca propriul drum in viata pentru a se putea afirma asa cum de multe ori au visat s-o faca in copilarie. Avand in vedere cele spuse mai sus sunt intru totul de acord cu afirmatia lui Mircea Eliade:“Un adolescent care simte cum depaseste adolescenta, e sfasiat de melancolie si, totodata, e nerabdator sa se vada cat mai repede eliberat de ea ca sa-si poata incepe adevarata viata“. In sprijinul acestei afirmatii, aduc urmatoarele argumente:
In primul rand, sunt de parere ca fiecare adolescent, pasind spre maturitate, simte ca lasa in urma o parte din sine, o parte din viata sa si atunci e coplesit de melancolie, este confuz, dezorientat si, poate, putin speriat de necunoscut. Bineinteles ca acestea sunt stari trecatoare pe care oricine le poate depasi cu putin ajutor din partea familiei si a prietenilor care-i sunt alaturi.
In al doilea rand, adolescentul intrat in starea de melancolie, doreste aprig sa se debaraseze de acest sentiment negativ pentru a se putea afirma fata de ceilalti adulti, in randul carora este proaspat intrat. Dar mai presus de toate, vrea sa-si vada visurile copilariei realizate si atunci este necesar sa depaseasca momentul melancoliei pentru ca viata este scurta si plina de imprevizibil.

In concluzie, cred ca autorul 'Adolescentului miop' este perfect indreptatit sa faca aceasta afirmatie, deoarece romanul sau s-a dovedit a fi o oglinda pentru tinerii ce lasa in urma dulcea lume a adolescentei, deci “Un adolescent care simte cum depaseste adolescenta, e sfasiat de melancolie si totodata, e nerabdator sa se vada cat mai repede eliberat de ea ca sa-si poata incepe adevarata viata“.

Varianta 88

Subiectul I
(Sorin Titel, Pasarea si umbra)1. Cuvantul 'nemiscat' este format prin derivare, iar cuvantul 'nemaiintelegand' este format prin compunere
2. Ghilimele marcheaza replicile celor doua femei, Ana si Maria, precum si monologul interior al lui Mitru
3. Locutiuni cu substantivul 'om': om ca toti oamenii; om de paie; om de suflet; om de nimic; a face om (pe cineva); om de stiinta; un om si jumatate
4. Sens conotativ cu 'glas' si 'lumina': *Cand a aflat ca n-am fost la scoala, tata a ridicat glasul la mine. *In padure am ascultat glasul frunzelor uscate. *Cartea a vazut lumina tiparului la doi ani de la plecarea lui din tara. *Il iubeste ca pe lumina ochilor.
5. Sinestezie: 'mirosul sarat al ploii, mirosul acela de iarba cruda venind dinspre padure'
6. Motivul ploii, motivul luminii
7. Perspectiva narativa se defineste prin naratorul omniscient si obiectiv, naratiunea la persoana a III-a, focalizarea zero
8. Registre stilistice: limbaj colocvial si limbaj popular
9. Secventa descriptiva: 'Se asternu linistea; lumina in odaia in care zacea Ion era aprinsa si arunca in intunericul rasfirat de-afara o fasie palida, de un galben murdar'. Atmosfera stranie din odaia in care zacea muribundul Ion este sugerata de linistea care se asterne prevestitoare de moarte, lumina creeaza o imagine plasmuita prin efectul cromatic definit de repetarea aceleasi culori prin epitete diferite: 'fasie palida' si 'galben murdar'.
10. Calitatea stilului: claritatea exprimarii artistice in ilustrarea gandurilor si sentimentelor personajelor, fara sa dea nastere la confuzii sau la interpretari echivoce.

Subiectul al II-lea Rezumatul textului citat la Subiectul I, din 'Pasarea si umbra' de Sorin Titel:

Dupa ce Mitru isi termina tigara si sfarseste de cantat, mai ramane o vreme la gura podului, pentru ca nu putea dormi si urmarea ploaia. Cele doua femei care se foiau prin curte nu-l surprind, pentru ca se gandeste ca Ion este pe moarte. Se mira, insa, ca nu le recunoaste si asculta curios dialogul lor, sperand sa-si dea seama cine erau. Ploaia se inteteste si ele se duc in bucataria de vara. Se intelesese din vorbele lor ca era primavara, inainte de postul Pastelui. Cand ele revin in curte, Mitru o recunoaste pe cea mai tanara. Femeile fac focul si asteapta sa se incalzeasca apa, in timp ce privesc cerul curioase, sa vada daca va mai continua sa ploua.

Varianta 89

Subiectul I (Nicolae Filimon, “ Ciocoii vechi si noi”)1. Sinonime: statornica = stabila, definitiva, invariabila, ferma; triumfator = victorios, invingator, biruitor;
zel = harnicie, perseverenta, sarguinta, bunavointa; ganduri = cugetari, imaginatie, idei, reflectii.
2. Sensuri diferite ale cuvintelor 'maxima' si 'a implini': *La examenul de limba romana, Andreea a luat nota maxima. *Pentru a se implini din punct de vedere profesional, va trebui sa fie promovat in functia de director.
3. Registrul arhaic al limbii: ciubuc, felegean, ciocoi, osebit, vataf, scarei, postelnic.
4. Campul semantic al cuvantului 'ambitie': vointa, statornic, hotarare, zel
5. Perspectiva narativa: se defineste prin naratorul obiectiv si omniscient, focalizarea zero si naratiunea la persoana a III-a.

6. Registru stilistic. Oralitatea: cuvinte si expresii populare: ”a se crapa de ziua”, ' se zice ca', “ a se destepta”;registru arhaic: “feligenele”, “ ciubuc”, 'ciocoi', 
7. Rolul proverbelor rostite de Paturica este unul mobilizator pentru sine insusi, sugerand tenacitatea in ambitia de a parveni: 'vointa tare si statornica invinge toate obstacolele'; 'picatura gaureste piatra'
8. Afirmatia: “facu tot ce putu spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei” ilustreaza faptul ca toate eforturile lui Dinu Paturica si intreaga sa energie sunt directionate in desavarsirea ipocriziei si perfidiei, menite sa-l ajute in imbogatirea si ascensiunea pe scara sociala.
9. Apartenenta fragmentului la categoria prozei realiste:
- ilustreaza o anumita perioada istorica, prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand in Tara Romaneasca se dezvolta o noua clasa sociala: ciocoimea
- prezinta fapte verosimile ale epocii, in care atitudinea si mentalitatea ciocoilor este tipica pentru aceasta categorie umana
- viziunea este obiectiva, omniscienta si naratiunea la persoana a III-a
- utilizarea detaliilor in firul narativ
10. Paturica este caracterizat in mod direct de carte narator, ca fiind “un om extraordinar”, “ambitios”, insusiri neaparat necesare unui personaj care doreste sa parvina. Indirect, din faptele, atitudinile sale se desprind si alte trasaturi. Structura de parvenit este evidenta, el fiind hotarat ca, prin orice mijloace, sa ajunga 'om mare si niciun obstacol nu putea sa-l abata de la aceasta idee fixa'. Inteligent si ambitios, el „cata sa invete carte multa”, sa retina numai ceea ce ii poate folosi in setea de imbogatire, deoarece “sa zicem numai ca Paturica ar fi fost in stare sa dea contemporanilor sai o dovada stralucita ca ea se realizeaza cateodata”. In mod direct, naratorul reliefeaza duplicitatea si viclenia personajului, care „facu tot ce putu spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei”. Faptele sale scot in evidenta, in mod indirect, machiavelismul si fatarnicia personajului: „il facea pe fanariot sa-l creada cel mai credincios si devotat dintre servitorii sai”, iar dupa ce pleca boierul, se ducea la vataf 'si-i facea o multime de lingusiri'. In acelasi timp, era amabil cu servitorii, ca sa-i castige de partea lui si sa adoarma banuielile: „el se purta cu mare amabilitate catre toti servitorii casei, fara exceptiune; ii ajuta la lucrarile lor si le implinea dorintele”.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre intelepciune:“Intelepciunea este o marfa pe care cine o vinde a cumparat-o.” (Nicolae Iorga)

Sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga conform careia intelepciunea, in cazul in care ajunge sa fie vanduta si cumparata, poate fi considerata o marfa.
In primul rand, intelepciunea este un apanaj personal, un lucru pe care il dobandesti in timp si pe care nu-l poti cumpara sau vinde. Chiar daca imprumuti sau iti insusesti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultura, acest lucru nu inseamna ca ai devenit brusc un intelept. Numai experienta proprie de viata, izbanzile si esecurile, momentele de tristete si de bucurie, ezitarile si cutezantele te pot face sa devii o persoana inteleapta. De aceea, pe masura ce omul inainteaza in varsta, capata o conceptie mai ampla si mai profunda asupra lucrurilor, fapt datorat chibzuintei dobandite de-a lungul anilor.
De altfel,
Mihai Eminescu are aceeasi conceptie despre intelepciunea ca rezultat direct al trairilor proprii, idee exprimata in poezia 'In zadar in colbul scolii': 'Ci traieste, chinuieste si-ai s-auzi iarba cum creste'.
Un alt argument pentru care intelepciunea nu este si nu trebuie sa fie o marfa care se poate vinde ar fi faptul ca intelepciunea se castiga numai invatand din propriile greseli sau din ceea ce observam in jur si ne insusim din atitudinile celorlalti. Atunci cand simti pe pielea ta urmarile greselilor, cu siguranta vei lua aminte data viitoare devenind astfel mult mai atent in luarea unor decizii.
In concluzie, intelepciunea pe care o vinzi nu este in fapt nimic altceva decat intelepciunea cumparata, nu propria ta experienta, propriile tale cugetari.

arianta 90

 

Subiectul I (40 de puncte)
(Anton Holban, „Ioana”)1. Sinonime: chinuite = suferinde, anevoioase, inghesuite; instinct = simt, reflex, inclinare; rustic = taranesc; ascuns = pitit, tainuit.
2. Punctele de suspensie din ultima fraza a textului simbolizeaza o pauza facuta de autor pentru a medita asupra fetei care-l 'primea cu tot sufletul…', accentuand totodata atitudinea dilematica a barbatului.
3. Camp semantic al 'calatoriei': “pasageri”, “valiza”, “automobilul”, “trenul”.
. Registrul stilistic colocvial: 'ulite chinuite', 'cateva zorzoane', 'turburate', 'am intors in minte', 'praful a batut stofa'
5. Modul de expunere predominant este naratiunea, deoarece autorul povesteste o intamplare din viata sa. Un alt mod de expunere evident este descrierea. Textul incepe prin a prezenta imprejurimile traversate in timpul caatoriei cu automobilul si in portretizarea Ioanei
6. Figuri de stil. Comparatia “schimband culorile ca marea cea asa de apropiata” sugereaza viteza cu care automobilul traverseaza imprejurimile, diferitele peisaje avand alte nuante cromatice. Metafora “urme de sange” face trimitere la imaginea vizuala a lanurilor de grau in care macii rosii fascineaza privirea.
7. Inca de la aparitia personajului feminin, aflam ca Ioana este timida, insusire sugerata indirect de faptul ca ea vine in intampinarea naratorului fara gesturi din cauza ca “se apropiau si altii”. Este evidenta afectiunea Ioanei pentru narator, acesta dezvaluind ca era indreptata spre el “cu ochii, cu gura, cu mainile, cu toata carnea.”. Intr-o autoanaliza personajul-narator se indoieste de capacitatea sa de a fi in stare de aceeasi daruire totala atat de vizibila la Ioana. Portretul fizic al personajului este dezvaluit in penultimul paragraf, Ioana fiind “arsa de soare, pe frunte cu cativa pistrui.”, imbracata foarte dezordonat, fara gust si cu picioarele goale in pantofi.
8. Prin afirmatia 'Intotdeauna, sub orice initiativa de a mea, cea mai spontana posibila, surprind si instinctul de a ma analiza', personajul-narator impartaseste faptul ca are simtul responsabilitatii, simtind nevoia de a se autoanaliza pentru orice initiativa. De altfel, intregul fragment reprezinta o autointrospectie a naratorului-personaj, raportata la un moment din viata sa. Cu alte cuvinte el incearca acum sa observe daca a procedat corect in anumite situatii.
9. Scriitorul foloseste persoana a II-a in al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei confesiuni catre cititor, impartasindu-i gandurile in mod direct si conferind caracter de generalizare a starilor emotionale.
10. Monologul se foloseste deoarece textul este o confesiune scrisa la persoana I, formula artistica moderna specifica introspectiei.

Subiectul II Rezumatul textului dat la Subiectul I, 'Ioana' de Anton Holban:Automobilul paraseste centrul Bazargicului, coboara pe ulite si se indrepta spre Cavarna. La poarta casei, oaspetii sunt intampinati de Ioana, care se bucura la vederea automobilului.
Incantat de primire, precum si de peisaj, autorul se simte intimidat de numarul mare de oameni care ii ureaza bun venit, cu toate ca pe unii nici nu ii cunostea. Dupa ce naratorul-personaj observa imbracamintea Ioanei, o priveste cu dragoste, cu duiosie, dar constata ca poarta o rochie urata, lucrata de ea, fara gust, cu toate ca intentia ei fusese sa o faca pretentioasa.

Varianta 91
Subiectul I
1. Sinonime: cautatura = privire; vreme = timp; a se face = a se preface; a omori = a ucide.
2. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca ezitarea si dezorientarea lui Dragomir dupa comiterea crimei, acesta fiind confuz, rupt de realitate, din care cauza nu constientizeaza dimensiunea si consecintele faptei sale, nu intelege de ce e necesara plecarea din sat ('De plecare…')
3. Polisemia cuvantului “a lasa”: *Mama si-a lasat copilul sa iasa afara. (a da permisiunea). *L-am lasat la scoala inainte de a pleca la serviciu. (a conduce). *Aflarea rezultatelor bune de la olimpiada l-a lasat fara cuvinte. (a uimi). *Nu si-a dat seama ca a vorbit mult la telefon si fara sa vrea l-a lasat bateria. (a se descarca). * A lasat caietul pe marginea biroului.
4. Doua cuvinte/ structuri care apartin registrului stilistic popular:
- “nu vreau sa caza vina pe mine”

- “uite, ici e plin”
- 'sa te gatesti de plecare'
- 'cautatura'
5. Indici de spatiu: 'in sat', 'in curte', 'in casa ta',
6. Doua sintagme care indica raportarea la divinitate:
-“Nu ti-a fost mila si pacat de Dumnezeu! … ”
-“ … pana o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul sa te cheme sa te judece el mai bine”.
7. Exemplificarea unei metafore si a unei inversiuni:
- “ … intre peretii de sare umezi … ” – metafora
- “Om esti tu?…?” – inversiune
8. Comentarea particularitatilor constructiei dialogului dramatic: Dialogul este purtat de doua personaje, Anca si Dragomir, numele lor fiind scrise la inceputul fiecarei replici. Fata incearca sa-l convinga pe Dragomir sa paraseasca satul pentru a nu fi si ea invinuita de crima comisa. Autorul nu este prezent in text, ci isi misca personajele cu ajutorul didascaliilor care contribuie la conturarea personajului masculin, ofera indicatii importante cu privire la gestica si mimica lui, sugerand agitatia, dezorientarea ”face niste ochi foarte mirati”, frica si reactiile necontrolate, „rade febril”. Prin folosirea interogatiilor retorice se amplifica suspansul, iar metafora “intre pereti de sare umezi”, se subliniaza suferinta la care va fi supus Dragomir pentru crima comisa. Punctele de suspensie sunt utilizate pentru a marca ezitarea si nesiguranta personajelor sau pentru a mari tensiunea dramatica.
9. Rolul indicatiilor scenice in conturarea personajului masculin: Didascaliile reliefeaza starile interioare ale lui Dragomir “Dragomir face niste ochi foarte mirati” si atitudinea personajului fata de fapta sa “Rade febril”. Cu ajutorul indicatiilor scenice autorul isi misca personajele si le contureaza simtamintele ori gesturile: “ El se uita la ea lung”, “Isi incheie repede minteanul la piept”.
10. Interogatiile retorice au o importanta deosebita in acest text, ele sporesc tensiunea si conflictul dramatic, indeamna cititorul la intuirea intamplarilor si actiunile personajelor. Anca incearca sa afle motivul crimei, dar Dragomir este incapabil sa rosteasca o propozitie completa, ci numai franturi de fraze.
Subiectul al II-lea

Text argumentativ despre intelepciune: “Intelepciunea nu e ceva ce se invata; e ceva ce se trezeste. De aceea o scoala de intelepciune e posibila” (Constantin Noica, Jurnalul de la Paltinis)Intelepciunea este o calitate pe care o avem, dar trebuie trezita. Un prim argument pentru a sustine aceasta idee este acela ca in multe cazuri un elev poate ajunge la performante cu ajutorul indrumarilor si sfaturilor. Totul se obtine prin dorinta si vointa. Este adevarat si faptul ca prin munca asidua obtii ceea ce iti doresti, insa nu totdeauna. Intelepciunea este o calitate cu care toti ne nastem, insa unii o dezvolta mai mult, sau mai putin, asta depinde foarte mult de mediul in care ne formam si de oamenii carora le luam in considerare sfaturile.
Profesorii au un rol foarte important in aceasta formare, deoarece ei ne pot trezi dorinta de a cunoaste, de a descoperi, de a realiza, de a ne dezvolta; toate acestea si multe alte calitati care pot forma intelepciunea.
Avand in vedere argumentele aduse mai sus, pot spune ca sunt de acord cu citatul “Intelepciunea nu e ceva ce se invata; e ceva ce se trezeste. De aceea o scoala de intelepciune e posibila” deoarece in fiecare dintre noi poate exista un mic geniu, totul depinde de dorinta noastra de a-l trezi si de povetele celor din jur care ne calauzesc.

Varianta 92Subiectul I
(I.L.Caragiale, “D-ale carnavalului”)1. Sinonime: iatac = dormitor, odaie, camera; foc = amar, suparare, necaz, suferinta, durere; fireste = desigur, bineinteles, absolut; a gasi = a descoperi, a afla.
2. Ghilimelele sau semnele citarii, sunt semne de punctuatie intrebuintate atunci cand se reproduce intocmai un text scris sau spus, la fel ca si in citatul, „Te-ai culcat?”, care reproduce o intrebare pusa in trecut si reluata in prezent prin povestire.

3. Expresii/locutiuni cu verbul 'a pune': a pune masa, a pune baza pe cineva (a te baza), a pune bazele a ceva (a realiza, a produce), a pune de mamaliga, a pune coarne, a-i pune catusele, a pune tara la cale, a pune la zid, a pune pe ganduri.
4. Registrul stilistic neologic: “independentii”, “ martir”, “amor”, 'inrolat';
5. Indici de timp: “seara”, “acum”;
6. *Interogatie retorica:Ce-mi ziceam eu?”;“Ce te faci Mache?De desperare, ce-am zis eu?”
    *Paralelism sintactic:-„Am plans, cum plang si-acum, caci eu tin mult la amor; am plans si am iertat-o pe urma am prins-o iar, si iar am plans si iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des…”
7. Modalitati de caracterizare: Caracterizare directa facuta de dramaturg prin didascalii-“hotarat”; 'dezolat'; autocaracterizare: “daca nu pot sa ma stapanesc! Mi-e naturelul simtitor”, dar si caracterizare indirecta, realizata tot prin didascalii “Plange”- de unde reiese sensibilitatea personajului, caracterizare indirecta realizata prin limbaj si nume, care exprima incultura personajelor si frivolitatea acestora.
8. Oralitatea stilului lui I.L.Caragiale este sustinuta, in principal, prin comicul de limbaj:
- cuvinte pronuntate gresit sau apartinand limbajului colocvial: „volintir”, 'ravasel', 'sa-mi mai uit focul'
- expresii specifice vorbirii orale, cum ar fi: “Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecosi…”, 'care va sa zica', 'incai sa ma fac martir', 'aide'
- prezenta interogatiilor retorice , Ce-mi ziceam eu?si a exclamatiilor „Nu plange: esti volintir!”
9. Parerea mea este ca rolul indicatiilor scenice din acest fragment este atat unul caracterizator, care ajuta la descrierea personajelor, dar si pentru indrumarea actorilor care prezinta aceasta opera pe scena unui teatru, intrucat fragmentul citat este extras dintr-o comedie, care are rolul de a fi interpretata pe scena.
10. Comicul de limbaj din fragmentul citat este ilustrat prin greseli de exprimare si cuvinte pronuntate gresit de personaje, cum ar fi: “Aide, nu plange: esti volintir!”. De asemenea, comicul este conturat prin repetarea unor sintagme (paralelism sintactic) si relatarea unor intamplari care exprima propriile defecte de caracter, “am plans si-am iertat-o… pe urma am prins-o iar, si iar am plans si iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des…asa cam de vreo cinci-sase ori…”.

Subiectul al II-lea Rezumatul fragmentului citat la Subiectul I, din comedia 'D-ale carnavalului', de I.L.CaragialeCracanel ii povesteste, plangand, prietenului sau, Pampon, cat a suferit, deoarece a fost inselat de amanta sa, Mita, pe care o iubea mult.
Intr-o seara, sosind acasa, Cracanel gaseste pe masa un bilet, din care afla ca a fost parasit pentru ca era plictisitor si lipsit de importanta, acest lucru il determina sa se inroleze, de buna-voie in garda nationala pentru a uita de suparare, institutie care insa se desfiinteaza, spre nefericirea personajului.
Pampon incearca sa il incurajeze, deoarece, unui voluntar nu ii sta bine sa fie deznadajduit si-i propune sa-si puna masca si sa-l insoteasca.
In sufletul lui Cracanel reinvie inca o speranta si, hotarat, afirma ca o iarta pe Mita pentru ultima data si in cazul in care va fi iar inselat, se va insura cu ea.

Varianta 93
Subiectul I
(Camil Petrescu, 'Danton')1. Sinonime: nediscutat = nedisputat, nedezbatut; menire = scop, tel; sfarsita = terminata, incheiata;
piedici = obstacole, impedimente.
2. Folosirea virgulei din fragmentul: „Ai dreptate, Maximilien, telurile revolutiei nu sunt atinse”: virgula are rolul de a marca vocativul substantivului propriu -„Maximilien”-, despartit astfel de restul propozitiei.
3. Expresii/ locutiuni cu 'seama': a baga in seama, a tine seama, a lua seama, de-o seama (cu cineva), a-si da seama
4. Polisemia cuvantului 'bun': *Profesorul este bun la suflet (binevoitor). *Covorul acesta este bun (potrivit) pentru camera mea. *Doamna de matematica este un bun profesor (bine pregatit). *Cornul cu ciocolata pe care l-am mancat azi a fost foarte bun (gustos).
5. O trasatura a lui Robespierre care poate fi dedusa din prezenta repetata a interogatiilor in replicile sale, este starea afectiva puternica de neliniste, nemultumire intre idealurile sale si modul in care s-au concretizat telurile revolutiei.

6. Atitudini ale lui Robespierre, reiesite din didascalii: “ramane rece”, nu da mana”; 'cu buze nervoase';
7. Motivul dezacordului referitor la masurile teribile este acela ca cele doua personaje au pareri contradictorii asupra revolutiei si a masurilor ce asigura succesul ei. In timp ce Robespierre sustine folosirea unor metode teribile, socotind ca oamenii nu au devenit mai buni si nici mai bogati, asa cum s-ar fi cuvenit daca revolutia si-ar fi atins telurile. Danton gandeste exact contrariul si considera ca revolutia era aproape incheiata si ca Robespierre incalca drepturile omului, libertatea de exprimare si legalitatea constitutiei.
8. Metafora „adancimi de omenie si vis” semnifica faptul ca Robespierre se ascunde sub o masca, aceea a intransigentei, dar, in fond, este rupt de realitate si conectat in lumea visurilor, a idealurilor abstracte.
9. Din textul de mai sus reiese ca Danton este cordial, cu inima deschisa, dispus sa treaca peste orice pentru a se concilia cu Robespierre. Danton este sincer si prietenos, in antiteza cu Robespierre, fata de care are gesturi familiare si i se adreseaza cu afectiune. Este caracterizat indirect prin limbajul folosit, din care reiese echilibrul si prietenia pe care i-o poarta lui Robespierre, dar si fermitate opiniilor. Prin didascalii, dramaturgul il caracterizeaza direct si in antiteza cu Robespierre: “cordial”, “cald”, 'cu caldura si sinceritate, deosebindu-se de Robespierre, ca si imbracamintea lor'.
10. Textul dat apartine genului dramatic deoarece dialogul este principalul mod de expunere, prezenta indicatiilor scenice sau a didascaliilor, conflictul dramatic ilustreaza opozitia, lupta dintre personaje, atitudini si idei, precum si scrierea numelor personajelor inaintea replicilor.

Subiectul al II-lea
Text argumentativ despre omenie, pornind de la afirmatia: „Nu sunt decat doua cai pe lume: omenia si neomenia” (George Calinescu - 'Sun')Antonimele „omenie si neomenie” sunt derivate din cuvantul „om” si de aceea sunt definitorii pentru fiinta umana. Omenia reprezinta un complex de calitati, proprii unei persoane, purtare blanda, intelegatoare, atitudine cuviincioasa si respectuoasa. Pe de alta parte, neomenia inseamna cruzime, salbaticie, rautate si lipsa de onestitate, care reprezinta exact contrariul omeniei.
In opinia mea, in realitatea vietii sociale se intalnesc destul de des aceste forme. Depinde de personalitatea si constiinta fiecaruia. Neomenia imbraca diferite forme, de la minciuna la furt si mai grav la crima. Este usor sa faci rau, mai greu este sa faci bine. Si in Romania sunt destule persoane care au aceste porniri rele, neomenoase. Reversul este omenia, care se manifesta prin respectul fata de semenii de langa tine si prin ajutorul pe care-l acorzi in toate situatiile.
In concluzie, sunt de acord cu afirmatia „Nu sunt decat doua cai pe lume: omenia si neomenia”, deoarece teoria lui George Calinescu se reflecta si astazi, in viata reala. Depinde de fiecare persoana, care este alegerea vietii: om sau neom.

Varianta 94

Subiectul I (Camil Petrescu, 'Balcescu')1. Sinonime: a ingadui = a permite, a da voie; vanzator = negustor, comerciant; straie = vesminte; cenusiu = gri, plumburiu
2. Punctele de suspensie din replicile lui Balcescu sugereaza o stare emotionala excesiva a personajului si creeaza, totodata, pauze afective, sentimentale in vorbire.
3. Sens conotativ cu 'talpa' si 'drum': *In familia noastra, tata este talpa casei. *L-a masurat curios din crestet pana-n talpi. *Drumul vietii are cai nebanuite si pline de surprize. *Dupa bacalaureat, fiecare absolvent apuca pe alt drum.
4. Camp semantic al cuvantului 'timp':'ieri', 'niciodata', 'zece ani', 'o luna', 'trei saptamani', 'o ora',
5. Modurile de expunere prezente in textul dat sunt naratiunea si descrierea
6. Modalitati de realizare a oralitatii:
- dialogul
- expresii onomatopeice (”ah”),
- interogatii retorice(’’Ce stii tu? Ce stiti voi?’’).
- adresarea directa, prin formule specifice oralitatii: '- Asculta, Bazil'; 'Cum poti sa vorbesti asa?'
7. Prin cele doua interogatii retorice, Balcescu isi exprima neputinta de a fi inteles de catre Alecsandri si de societate, reprosandu-i prietenului sau ca nu-i cunoaste firea si nu-i intelege sentimentele profund patriotice:'Ce stii tu?'. Balcescu realizeaza ca nici ceilalti oameni nu-i inteleg idealismul incurabil, dragostea sfasietoare de tara, unde se simte totdeauna mult mai bine cu sanatatea decat sub 'soarele lesinat al Mediteranei'.
8. Alecsandri este revoltat, indignat de atitudinea lui Balcescu, nereusind sa inteleaga cum acestuia nu-i plac 'porturile insorite si parfumate ale Mediteranei', in sensul efectelor curative pe care soarele, caldura le-ar avea asupra bolii sale. Alecsandri se dovedeste un prieten adevarat, sensibil si iubitor, asa cum reiese din finalul textului: 'Ah, nu pot indura ca prietenul meu cel mai bun sa vorbeasca despre moartea lui… Ar fi ingrozitor…'.
9. Portretul psihic al lui Balcescu reiese in mod indirect din textul dat, din gandurile si vorbele personajului. Balcescu iubeste cu patima Romania, evocand natura dezlantuita si cruda si, mai mult decat orice, vrea sa-i simta ’’pamantul sub talpi’ si sa-i auda glasul: ’’am ascultat pana am adormit oracaitul broastelor’’. Considerandu-se un neinteles, (’’ce stii tu?’’), incearca sa-l faca pe Alecsandri sa priceapa (’’Asculta si intelege’’) ca natura tarii este ca un camin pentru el (’’ploua si dormeam pe iarba, sub car’’), care ’’mi-ar face de zece ori mai bine decat soarele lesinat al Mediteranei’’. Patriot inflacarat, personajul eponim devine convingator atunci cand argumenteaza ca nici medicul ’’nu mai pricepe nimic’’ din faptul ca, desi plouase si dormise pe iarba de sub car, nu tusise niciodata in cele trei saptamani cat a durat calatoria, desi era bolnav de ftizie. Balcescu este sigur ca, departe de tara, cu tot soarele Mediteranei,’’am sa mor cu tot ajutorul lor’’.
10. Fragmentul dat apartine genului dramatic deoarece:
- principalul mod de expunere prezent in text este dialogul;
- autorul lipseste din textul dramatic, el da numai indicatii scenice prin intermediul didascaliilor (”merge la balustrada vaporului”),
- structura textului este alcatuita din replici
- numele fiecarui personaj este mentionat inaintea replicii.
[* Atentie! Cerinta de la punctul 9 se refera la caracterizarea 'personajului Danton', care nu este prezent in piesa 'Balcescu', ci in piesa 'Danton', scrisa tot de Camil Petrescu. Presupunem ca este vorba despre caracterizarea lui Balcescu.]

Subiectul al II-lea
Transformarea unui dialog (din romanul 'Mara' de Ioan Slavici) in vorbire indirecta: Moasa Persidei ii sugereaza acesteia ca ar fi mai bine sa trimita pe cineva ca sa o cheme pe mama sa, insa fata ii spune ca nu are rost sa-si mahneasca mama destainuindu-i secretul in aceste imprejurari si ca prefera sa i-l spuna dupa ce problemele ei se vor rezolva. Moasa ii destainuie Persidei ca mama sa cunoaste secretul si ca ar dori sa-si viziteze fiica, dar se teme sa vina ca sa nu o supere. Fata neaga imediat cele auzite, marturisindu-i moasei ca ea insasi nu-i vrednica de vizita mamei sale. Atunci, moasa o anunta ca mama ei a sosit, iar fata, coplesita de durere si emotie, isi ascunde capul intre perne .

Varianta 95

Subiectul I (Lucian Blaga, 'Anton Pann')

1.      Sinonime: societate = lume, comunitate; namol = mal, noroi; a salasui = a trai, a se afla, a vietui; mahnit = ingandurat, trist, suparat, dezamagit
2. 'Apus' si 'Rasarit' sunt scrise cu majuscula, deoarece sunt utilizate cu sens metaforic. Aceste cuvinte nu desemneaza cele doua momente ale zilei, ci sugereaza doua civilizatii corespunzatoare zonelor geografice: Occidentul si Orientul
3. Expresii sau locutiuni cu substantivul 'vorba': a intra in  vorba cu cineva, a tine de vorba., a trimite vorba, a sta de vorba, a duce cu vorba (pe cineva)
4. Sens conotativ al cuvintelor 'a toarce' si 'matase': *De cand si-a pierdut slujba s-a inchis in el si a tors atata amaraciune, incat sa-i ajunga pentru doua vieti. *Mai bine ti-ai toarce pe limba vorbele inainte de a le rosti. *Daca de mic a fost crescut in matase, nu va putea indura viata aspra. Vocea ei de matase imi mangaia auzul si-mi aducea alinarea.
5. Oralitatea textului:
- dialogul si adresarea directa: 'Vino acasa, Anton Pann!', 'Uite, eu nu mai cred!'
- expresii populare: “se tine de posne“, 'apa nu vine la moara'
- regionalisme: “iarmaroc“, 'uliti', 'satra'

6. Atitudinea sceptica a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”, ”De ani de zile tot te lauzi”
7. Metafora 'neadormitii, chinuitii, nerasplatitii luminii' sugereaza conditia nefericita a creatorului de arta si incapacitatea societatii de a-i intelege si de a-i rasplati meritele. 'Neadormitii' sugereaza starea de continua cautare a artistilor, care nu cunosc odihna intelectuala si care isi mentin intotdeauna simturile treze pentru a putea recepta informatii pe care sa le slefuiasca prin propria sensibilitate, dandu-le noi intelesuri. Prin munca lor istovitoare, ei sunt 'chinuiti' si framantati de noiane de intrebari si incertitudini, iar fata de efortul depus pentru creatia 'luminii', societatea ramane indiferenta in privinta artei, preocupata fiind numai de interese materiale.
8. Doua caracteristici ale conditiei artistului sunt: nefericirea ('sunt mahnit', 'sunt amarat') si chinurile creatiei provocate de indoieli artistice: 'Cateodata ma mangai cu gandul ca poate n-am noroc ca sa vorbeasca in mine si mai tare darurile'.
9. Cartea 'Povestea vorbei' va fi, dupa cum insusi autorul ei sugereaza, o inlantuire de povete, de invataturi si de sfaturi intelepte, intrucat 'intelepciunea se toarce singura ca povestile din 'O mie si una de nopti'. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientala in care inteleapta Seherezada incepe sa povesteasca intamplari pline de talc, ce se leaga intre ele, scopul fiind sa-si prelungeasca viata si sa incerce sa sadeasca in sufletul sultanului crud sentimente de mult uitate precum mila, dragostea si iubirea. Pentru a putea fi inteleasa si de catre cititorul mai putin avizat, 'va mirosi cartea imbelsugat si pestrit, ca piata de langa turnul Sfatului, cu adieri de verdeturi si peste, de cascaval, de garoafe si matasuri'. Asadar, ‘Povestea vorbei’, va incerca sa satisfaca intelectul tuturor celor ce doresc sa-i inteleaga tainele, indiferent de pregatirea pe care acestia o au.
10. Textul dat apartine genului dramatic deoarece:
- principalul mod de expunere este dialogul
- exista un conflict intre cele doua personaje ale operei bazat pe scepticism,
- adresarea directa la persoana a II-a
- numele personajelor este specificat in dreptul fiecarei replici.

2.      Subiectul al II-lea Text argumentativ despre iertare: 'Cu iertarea dobandesti si pe dusman prieten“  (Iordache Golescu)

De cele mai multe ori, atunci cand cineva greseste fata de noi, avem tendinta sa-l judecam, sa-l acuzam si, uneori, chiar sa ne razbunam pentru raul pricinuit. Astfel de atitudini nu fac decat sa-l tina pe 'vinovat la distanta', inrautatind si mai mult conflictul deja existent. Uneori, iertarea poate ameliora relatiile interumane, insa exista si situatii cand este zadarnica, de aceea, eu nu pot fi decat partial de acord cu urmatoarea afirmatie a lui Iordache Golescu: 'Cu iertarea dobandesti si pe dusman prieten'.
In primul rand, sunt de acord cu citatul mentionat mai sus deoarece cred ca iertand o persoana care a gresit fata de noi, ii oferim posibilitatea de a-si corija comportamentul si atitudinea si de a nu mai repeta in viitor aceeasi greseala. Bineinteles, consider ca acest lucru este posibil doar daca vinovatul nu este dominat de orgolii, este sincer cu sine insusi si are demnitatea de a recunoaste ca intr-adevar a gresit.
In al doilea rand, trebuie sa mentionez ca exista persoane care cer iertarea ca o formalitate, ca pe ceva protocolar, doar ca sa pastreze aparentele, dupa care continua sa savarseasca aceleasi greseli, sau, poate, unele mai grave. In acest caz nu cred ca afirmatia lui Iordache Golescu mai este valabila, deoarece dusmanul continua sa joace rolul lupului in haina de oaie si sa-si urmareasca in continuare interesele meschine fara sa tina cont de principii morale.
In concluzie, consider ca iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit, este un merit de care trebuie sa beneficieze doar cei care dovedesc dorinta si forta de a-si schimba comportamentul pentru ca, iertand un astfel de dusman, il poti transforma in cel mai devotat prieten.

Varianta 96

Subiectul I
(Lucian Blaga, drama 'Zamolxe')1. Sinonime: neam = popor, natiune, vita; vanjoasa = puternica, viguroasa; rost = chemare, menire, rol;a razvrati = a rascula, a revolta, a ridica
2. Scrierea cu majuscula a cuvantului 'Orbul' se motiveaza prin faptul ca defineste un substantiv propriu,un personaj din Biblie
3. Expresii/locutiuni cu substantivul 'inima': de la inima la inima, din inima, a avea inima de gheata, a avea inima deschisa, a fi cu inima impacata, a-si lua inima in dinti, a jura cu mana pe inima
4. Polisemia cuvantului 'picior': *La meciul de fotbal, Mihai si-a luxat piciorul.(membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioza cu picior.(suport) *Si-a cumparat scaune cu picioare de metal. *Are casa asezata la piciorul dealului. *Din imbinarea silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers rezulta piciorul metric sau masura versului.
5. Indici de spatiu: 'muntii', 'ceruri', 'sat', 'muntii', 'apele', 'livada';
    Indici de timp: 'zilele','dimineata', 'o vreme', 'e mult de-atunci'
6. In enuntul 'E mult de-atunci, mult', repetarea adverbului 'mult' ilustreaza o perioada indelungata ce s-a scurs de la incercarea lui Zamolxe de a-i crestina pe daci, sugerand timpuri ancestrale.
7. Conflictul dintre Zamolxe si poporul sau este cauzat de incapacitatea dacilor de a intelege menirea profetului lor ('dar tu, ne-ntelegand-mi rostul, mi-ai lovit/ cu pietre vorbele'), fapt ce-i starneste acestuia mania si revolta: 'Voiam sa razvratesc/ si muntii impotriva ta'. Intelepciunea domoleste 'veninul' lui Zamolxe, amintindu-si invataturile Divine, parabola cu Orbul.
8. In viziunea lui Zamolxe, Dumnezeu este in tot si in toate, in Universul intreg, prin prefaceri in elemente ale naturii ce se insinueaza apoi in componente ale spiritul uman: 'il intrupezi in floare si-l ridici in palme', 'Il prefaci in soare si-l aduni cu ochii'. El este gandul tainuit in suflet, izvorul pe care-l lasi 'sa-ti curga pe picioare'. Orice om este fiul lui Dumnezeu, 'un orb batran', pe care fiecare dintre noi 'il purtam de mana'.
                Dupa parerea mea, opinia lui Zamolxe este in concordanta cu adevarurile din Biblie si asemanarea lui Dumnezeu cu un orb batran mi se pare cea mai potrivita pentru ca poporul neintelegator sa priceapa ca nu e bine sa arunci cu pietre, ci, dimpotriva, trebuie sa inveti ce este iubirea, intelegerea si compasiunea pentru semenii tai.
9. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristica a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului ('singur') care evidentiaza faptul ca in scena nu mai exista alt personaj decat Zamolxe si, ca urmare, acesta nu poate discuta decat cu sine insusi. Alte trasaturi ale monologului dramatic sunt interogatia retorica din final 'De ce mi-au sfarticat cu pietre gura,/ cand astfel le vorbisem despre tine/ in dimineata ceea?', marcile subiectivitatii, reprezentate de pronumele si verbele la persoana I, dar, mai ales, de adresarea directa la persoana a II-a, prin comunicarea cu Dumnezeu.
10. Una dintre calitatile generale ale stilului este corectitudinea, deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. Se identifica, de asemenea, variatia stilistica, deoarece in text exista figuri de stil: metafore -'neam de ursi','prund de intelepciune'-, epitete -'religie noua si vanjoasa', 'orb batran' si personificarea '…Voiam sa razvratesc/si muntii…'.

Subiectul al II-lea Transformarea dialogului in vorbire indirecta:Nicolae Tabara, feciorul si baba privesc rugator la seful care tacanea biletele si care ii privea cu dispret. Nicolae cumpara doua bilete pana la Salva, numarandu-si banii unsurosi pe marmora alba a ghiseului. Seful ii arunca biletele si-l admonesteaza jignindu-l, atitudine care-l determina pe batranul Nicolae sa-si ceara, umil, iertare. El se scuza spunand ca asa i-a lasat Dumnezeu, prosti, necajiti si nepriceputi sa se poarte si-l roaga pe sef sa fie mai intelegator cu ei, ca doar e om invatat. Seful le porunceste sa plece, pentru ca ii este scarba cand ii vede si, stramband din nas, tranteste geamul ghiseului. Ajunsi pe peron, cei trei tarani se reped spre locomotiva cand aud glasul conductorului, apoi isi dau seama ca apucasera intr-o directie gresita si se intorc. Conductorul striga sa se urce in tren si, cu glas aspru, se rasteste la unul dintre calatori, il blestema si il jigneste.

 Varianta 97

Subiectul I
(Tudor Musatescu, 'Titanic Vals')1. Sinonime: amurg = asfintit, apus, inserare; motaie = picoteste; nadejde = speranta; dorinta = nazuinta, pofta, ravna, doleanta, aspiratie.

2. Sens conotativ cu 'gura' si 'ghetar': *Ca de obicei, el face gura din orice. *Tipa ca din gura de sarpe. *Bolnavul se facuse ghetar. *M-a inspaimantat ghetarul din ochii tatalui tau, cand i-am spus ca nu esti la scoala.
3. Un cuvant/ structura reprezentativ(a) pentru fiecare dintre urmatoarele registre stilistice ale limbii: colocvial- “ala”, 'asta', 'pai', “Pe cum a pornit-o”, 'de cand era in fasa'; regional: “fistichiu”; neologic: “favoarea”, “gentila”, 'catastrofa', 'naufragiu'; jargon: “parol”.
4. Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replica a Chiriachitei au rolul de a atrage atentia asupra spuselor sale si reprezinta o pauza de gandire a personajului privind mult asteptata mostenire, sugerand astfel si o stare emotionala.
5. Replica -“Ti-ai gasit! Cumnatul Tache sa raceasca Se pazeste de raceala de e si enervant, parol”-reflecta exasperarea Daciei fata de cumnatul Tache si de starea lui de sanatate, fiind iritata pentru ca barbatul avea o grija excesiva pentru viata lui. Faptul ca se mentine foarte bine la varsta lui si nu se imbolnaveste devine “enervant”, intrucat ea spera ca el sa moara mai repede si ca familia sa-i mosteneasca averea colosala. Dacia rosteste aceste cuvinte si cu o usoara ironie, fapt ilustrat de exclamatia de la inceput: “Ti-ai gasit!”.
6. Transformare in vorbire indirecta: Chiriachita spune ca singura nadejde este tot Tache, daca acesta nu va avea de gand sa traiasca o suta de ani. Miza considera ca, la felul in care a pornit-o, va trece suta.
7. Sensul structurii “ Splendida catastrofa”. Oximoronul “Splendida catastrofa” alatura doi termeni aflati in antiteza, intrucat adjectivul “splendida” se refera la ceva maret, minunat, iar substantivul “catastrofa” ilustreaza un eveniment tragic, un dezastru. Prin aceasta replica, Miza face o aluzie subtila la eventualitatea unei catastrofe asemanatoare si in cazul unchiului Tache, plecat pe mare cu vaporul, accident ce i-ar putea imbogati imediat.
8. Relatia dintre Tache si Spirache, asa cum reiese din text: Din cauza diferentei de varsta (“el e mai mare cu douazeci si vreo cativa decat mine”) intre Tache si fratele lui nu exista o relatie foarte apropiata; Spirache nu este capabil sa vorbeasca despre fratele lui mai mare decat cu date aproximative, incerte: “are exact saptezeci si ceva de ani in capCam p-aci”, “Atata n-are Dar pe jumatate si poate si mai bine, []”, “Azi-noapte, trebuie sa se fi imbarcat la Constanta pentru Constantinopole”. Totusi, Spirache ii cunoaste fratelui sau nazuintele sale vechi, ceea ce denota ca odata relatia dintre ei fusese mai apropiata: “Vrea sa se faca hagiuera o veche dorinta a lui”. In ceea ce priveste mostenirea, desi este sigur ca el va fi mostenitorul (“Pai n-are cui s-o laseSingurul lui mostenitor sunt eu []” ), Spirache nu se arata foarte interesat de banii lui Tache: “[] eu, ori cu bani, ori fara banitot gazeta aia o s-o citesc”.
9. Doua particularitati ale constructiei dialogului dramatic: existenta replicilor si precizarea numelui personajelor inaintea fiecarei replici (“CHIRIACHITA: Ti-am mai spus eu.Singura nadejde e tot frate-tau, Tache[]” ), parantezele de autor/ indicatiile scenice: “SPIRACHE (modest)”; “SPIRACHE (ii taie vorba)”.
10. Chiriachita este caracterizata in mod indirect prin vorbele si prin modul de gandire. Ea este interesata numai de partea materiala a vietii, avida de imbogatire, considerand mostenirea pe care Tache ar putea sa le-o lase ca fiind unica speranta: “Singura nadejde e tot frate-tau, Tache”. Invidia, ca trasatura definitorie a Chiriachitei este ilustrata in mod indirect, tot prin intermediul replicilor sale: cand Spirache ajunge la concluzia ca fratele sau are “exact saptezeci si ceva de ani in cap”, ea nu se poate abtine sa nu afirme cu o usoara rautate si invidie in glas ca are “Si milioane tot cam pe-atatea Se vede ca de cand era in fasa a strans in fiecare an cate unul”. Meschina si lipsita de scrupule, ea isi exprima de fata cu ginerele sau speranta ca Tache, fratele acestuia, va pieri pe vapor in calatoria spre Ierusalim: “O avea Dumnezeu mila si de voi si l-o lua vreun curent pe vapor”. De asemenea, Chiriachita este superstitioasa, trasatura ce reiese in mod indirect din actiunile sale, notate de autor in indicatiile scenice: “Chiriachita da o pasenta”.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu consta in faptul ca oamenii pot face tot ce doresc, ci in faptul ca ei nu trebuie sa faca ce nu doresc”. (Jean Jacques Rousseau)Sunt de acord cu afirmatia lui Jean Jacques Rousseau si anume ca “ Libertatea nu consta in faptul ca oamenii pot face tot ce doresc, ci in faptul ca ei nu trebuie sa faca ce nu doresc” si consider ca este definitia ideala pentru ceea ce inseamna libertate.
In primul rand, a fi liber nu inseamna a fi stapanul absolut al lumii, ci inseamna a te bucura de drepturile tale atata timp cat nu ingradesti drepturile celorlalti, a fi liber in alegerile tale si in actiunile tale, fara a-i priva pe ceilalti de libertatea lor. Libertatea este o actiune constienta a oamenilor, acestia avand posibilitatea de a actiona dupa propria vointa. Libertatea de constiinta este dreptul oricarui cetatean de a avea o opinie proprie in orice domeniu de activitate.
In alta ordine de idei, omul face parte dintr-o societate in cadrul careia el interactioneaza cu altii si in cadrul careia se supune anumitor legi infiintate tocmai in scopul mentinerii unui echilibru, a unei ordini sociale. De aceea, omul nu poate face tot ceea ce isi doreste; insa societatea ii ofera libertatea de a-si controla propria viata, de a alege si de a decide in legatura cu propria persoana. El nu este silit sa faca lucruri pe care nu le doreste, nu este obligat sa actioneze impotriva dorintei sale. De exemplu, el este liber sa-si aleaga meseria, sa aleaga daca vrea sa invete sau nu, daca vrea sa-si intemeieze o familie sau nu; este liber sa se stabileasca unde vrea, in ce tara vrea si chiar liber sa-si schimbe nationalitatea, religia dupa propria dorinta.
In concluzie, libertatea nu trebuie inteleasa ca un abuz de drepturi si de putere, ci trebuie inteleasa ca o posibilitate de a alege dupa propria vointa si in legatura cu propria persoana, fara a influenta libertatea celorlalti din jur.

Varianta 98

Subiectul I 1. Sinonime: neam = familie, rude; noroc = soarta, sansa, bafta, fericire; vina = culpa, greseala; a cunoaste = a sti, a identifica.
2. Un efect stilistic obtinut prin folosirea punctelor de suspensie in textul dat il constituie crearea unor pauze meditative, in care cititorii isi pot contura propria imagine asupra intamplarilor si descrierilor prezentate, precum si marcarea starilor afective, emotionale ale personajelor.
3. Polisemia cuvantului “vreme”: *Am stat multa vreme pe ganduri fiindca nu stiam ce alegere sa fac. *Era vremea sa ii ajute pe ceilalti.
4. Marci ale oralitatii:
- dialogul: 'Maria: Nelegiuitilor…Adica…ce mai vorbesc eu de claca'
- cuvinte si expresii populare, proverbe: “sa dibuiesti”, “vlaga”, “ai zvantat-o”, “n-a dat vrabia din mana pe cea de pe gard”
5. Atasamentul doctorului Micu fata de locurile natale: “am fost legati de pamantul asta” ;“Ne-am iubit targul in care ne-am deschis ochii, ne-am iubit ulitele si casele batranesti”.
6. Moduri de expunere: dialogul, monologul si descrierea.
7. Este utilizata forma de plural a pronumelor personale la persoana I, in replica rostita de doctorul Micu, intrucat toti oamenii care apartineau acelor meleaguri si-au iubit pamantul. Sentimentele de dragoste profunda si atasament fata de “ulitele si casele batranesti” sunt comune tuturor locuitorilor respectivei localitati, acestia avand o puternica legatura spirituala cu tinutul natal: “ am fost legati de pamantul asta”.
8. Claritatea, o calitate generala a stilului, este exprimata, in textul dat, prin cuvinte cu sensurile lor de baza bine cunoscute: “pamantul”, “ulitele”, “casele batranesti”, “neamul” etc. Stilul nu este confuz, greoi, exprimarea este logica, are sens: “Intr-o vreme, in targul acesta, nu gaseai doi oameni sa nu fie neamuri”.
9. Proverbul “ n-a dat vrabia din mana pe cea de pe gard…” sugereaza ideea ca locuitorii din satul in care a crescut si doctorul Micu, nu au renuntat la ceea ce aveau si cunosteau deja, in schimbul unor lucruri straine, despre care nu stiau prea multe. In ceea ce priveste iubirea, casatoria, era de preferat ca un fecior sa-si aleaga nevasta o fata din satul lui, pe care o “stiau parintii”, decat una de pe alte meleaguri, pe care nu o stia: “Aveam destule fete frumoase aici […] De ce era sa alergi in alte parti?”. Asa cum reiese si din proverb, locuitorii acelui sat nu erau dispusi sa-si asume riscul de a gasi “un noroc strain, pe cata vreme aveai norocul aici”, adica sa nu dea vrabia din mana pe cea de pe gard'.
10. Textul apartine genului dramatic intrucat modul de expunere dominant este dialogul: “Octav (miscat): Unchiule…/ Maria: Nelegiuitilor…Adica…ce mai vorbesc eu de claca”. Scriitorul este prezent numai in didascalii: “Octav (miscat)…”. Actiunea, relatiile dintre personaje sunt incarcate de tensiune, conflictuale: “Octav (miscat): Unchiule… /Maria: Nelegiuitilor…Adica…ce mai vorbesc eu de claca…In neamul vostru s-au intamplat multe de-astea…/ Doctor Micu: Da…da, asa a fost…”. Numele personajelor se mentioneaza inaintea fiecarei replici. Variatia stilistica se defineste prin limbajul solemn care alterneaza cu cel familiar (colocvial) si cu cel popular, fiind presarat si cu elemente de umor: “Intr-o vreme, in targul acesta, nu gaseai doi oameni sa nu fie neamuri…doar venetici”.

Subiectul al II-lea
Transformarea dialogului in vorbire indirecta (un fragment din opera 'In curte la Dionis' de Mircea Eliade)  Orlando ii spune lui Adrian sa-l insoteasca. Adrian se scuza politicos, zicand ca se afla in cautarea salii catalane, unde vrea sa examineze vitrina. Intrerupandu-l din ceea ce intentiona sa faca, Orlando vrea sa afle de unde stia Adrian de 4,30. Adrian spune pur si simplu ca asta e ora pe care i-a fixat-o. Orlando, surprins, se opreste din mers, vrand sa afle cine a stabilit ora asta. Adrian isi doreste din rasputeri sa-si aminteasca numele respectivei persoane, un nume simplu, dar care i-a scapat din minte. Vocea este singurul reper al acelei persoane care l-a marcat, o voce clara, senina, dar totusi grava.

Varianta 99

Subiectul I
(G. Calinescu, “Enigma Otiliei”)1. Neologisme: “forjat”, “frontoane”, “stucuri”, “anticamera”, “sonerie”, “rafinat”, 'arhitectura'.
2. Sens conotativ al cuvintelor 'a acoperi' si 'a apasa': *Gloria si faima l-au acoperit pe tanarul care a tinut piept dusmanilor. *Georgescu a apasat cuvantul “nobil” atunci cand s-a referit la tatal lui.
3. Campul semantic al cuvantului 'arma': “iatagane”, “pistoale cu manere sidefate”, “sageti exotice”.
4. Adjectivele fumurii si inalte exprima ideea ca respectiva cladire apartine Bucurestiului vechi, unei epoci clasice. Adjectivul fumurii sugereaza vechimea acesteia, faptul ca scurgerea implacabila a timpului si-a lasat o amprenta vizibila asupra cladirii. Adjectivul inalte reliefeaza masivitatea cladirii, astfel fiind creata o imagine vizuala deosebita a Capitalei din acea epoca.
5. Prin faptul ca “Pascalopol insusi deschise usa” este sugerata politetea si distinctia unui mosier si burghez rafinat. Gazda, o persoana de o noblete deosebita din inalta societate, stie cum sa-si primeasca prietenii, oaspetii, astfel incat sa se simta bineveniti in casa lui, ceea ce denota o solida educatie si o eleganta desavarsita: “el insusi conducea pe tinerii oaspeti in apartamentul lui”.
6. Perspectiva narativa moderna defineste punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) si omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. Exista si un al doilea narator homodiegetic, Felix, care, in ipostaza de martor al evenimentelor, este mediatorul intre naratorul obiectiv al romanului si cititorul fictiv, facandu-i cunostinta acestuia cu personajele si intamplarile actiunii, prin relatare la persoana a III-a.
7. Calitati ale stilului: *Claritatea - cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de baza bine cunoscute, nu exista neclaritati in exprimare si in transmiterea mesajului: “Otilia suna apasat soneria electrica.”, “biroul avea o masa simpla de stejar”. *Demnitatea stilului este data de folosirea cuvintelor cuviincioase, conferind exprimarii delicatete, finete, eleganta: “se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam conventionale si reci, dar de factura ingrijita”, “Interiorul i se paru lui Felix cu mult mai rafinat decat si-ar fi putut inchipui, cunoscand numai omul, asa de rezervat si conventional”. In text nu este prezenta exprimarea vulgara, suparatoare, de prost-gust.
8. Registrul stilistic cult: “picturi murale alegorice, cam conventionale si reci, dar de factura ingrijita”, “omul, asa de rezervat si conventional”, “uniforma de asociatie goliardica”.
9. Leonida Pascalopol, un veritabil reprezentant al clasei burgheze, este un personaj distins, politicos, care stie cum sa-i trateze pe cei din jur, astfel incat acestia sa se simta respectati, trasaturi ce reies in mod indirect din faptul ca “Pascalopol insusi deschise usa”, “el insusi conducea pe tinerii oaspeti in apartamentul lui”. Eleganta, gusturile rafinate, reies indirect din prezentarea casei mobilate cu distinctie a lui Pascalopol: “La capetele scarii vegheau doi copii din marmura”, “Un mare chilim vechi, de buna calitate, in culori dulci de otava, o acoperea”, “pe pereti se vedeau tablouri alese cu gust”, “Interiorul i se paru lui Felix cu mult mai rafinat”. Leonida Pascalopol este caracterizat si in mod direct prin ochii lui Felix, personajul martor, de unde reiese ca este un domn cu o cultura solida, de o noblete desavarsita, extrem de rafinat: “cunoscand numai omul, asa de rezervat si conventional”, “tanar student de universitate germana, in uniforma de asociatie goliardica, masliniu la fata, cu trasaturi fine si ascutite”.
10. Caracteristici ale prozei realiste:
Utilizarea tehnicii detaliului in descrierea arhitecturala a casei lui Leonida Pascalopol reprezinta o caracteristica a prozei realiste: “Ferestrele si incaperile erau inalte, usile erau largi si cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri”, “Pe pereti se vedeau tablouri alese cu gust”, “In loc de pat in dormitor, avea o sofa joasa enorma, care ocupa o portiune de odaie”.

Spatiul unde se desfasoara actiunea apartine perspectivei realiste si anume strazi si repere de cladiri din orasul Bucuresti: “strabateau Calea Victoriei de la capatul dinspre Dambovita pana in apropiere de Biserica Alba”. Realizarea de tipologii atesta realismul operei, prin faptul ca fiecare personaj este dominat de o trasatura definitorie, cu o anumita dimensiune sociala si psihologica. Leonida Pascalopol reprezinta tipul burghezului rafinat, de o noblete desavarsita:”rezervat si conventional”, “Interiorul i se paru lui Felix cu mult mai rafinat”, “Pascalopol insusi deschise usa”, “cu trasaturi fine si ascutite”.

Subiectul al II-lea Text argumentativ despre libertate: “Principiul guvernamantului democratic e libertatea” (Aristotel, “Politica”)

                Nu sunt de acord cu afirmatia lui Aristotel: “Principiul guvernamantului democratic e libertatea”, intrucat, pana si in acest sistem politic, care presupune libertatea individului, in relatia dintre conducatori si condusi, balanta se inclina in favoarea celor dintai.
                In primul rand, consider ca democratia este un comunism mascat. In vremea comunismului, oamenii erau strict limitati in ceea ce priveste modul de viata, de catre cei aflati la conducere. Regulile erau stricte, chiar dure, iar cei care le incalcau plateau scump. Cred ca sub masca democratiei se fac multe marsavii si, desi rolul guvernului este de a proteja cetatenii, mereu vor exista abuzuri asupra oamenilor de rand venite din partea autoritatilor.
                In al doilea rand, libertatea pe care o presupune democratia nu este totdeauna valorificata, luata in considerare: libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea credintei. In ziua de azi, omul nu are libertatea de a spune ce gandeste liderilor si chiar daca isi exprima parerile, de cele mai multe ori, opinia unui singur om nu este luata in calcul de catre cei aflati la putere, este considerata nesemnificativa deoarece sistemul are regulile lui de neclintit. Mai mult, principiul guvernamantului democratic nu poate fi considerat in totalitate libertate pentru ca omul tot este obligat sa plateasca taxe, impozite, unele fara rost, numai pentru ca asa poate guvernul sa adune bani la buget, omul este constrans, ancorat intr-un sistem social impus.
                In concluzie, nu pot sustine afirmatia lui Aristotel: : “Principiul guvernamantului democratic e libertatea”, fiindca, in Romania, guvernamantul democratic isi creeaza propriile lui reguli.

Varianta 100

Subiectul I (Mihail Sebastian, 'Orasul cu salcami')1. Sinonime: brutal = dur; violent, agresiv; manie = furie; refugii = ascunzatori, adaposturi; orgolii = trufii, vanitati.
2. Prin punctele de suspensie din text, se sugereaza tensiunea si implicarea emotionala a personajului-narator
3. Pereche de antonime: suradea ≠ plangea
4. Patru expresii/ locutiuni care contin cuvantul 'brat': 'a lua la brat (pe cineva)', 'a da bratul (cuiva)', 'a tine in brate', '(a primi) cu bratele deschise'.
5. Camp semantic al “sentimentelor”:'manie', 'emotie', 'descumpanea', 'orgoliu', 'revolta', 'nelinistit', 'suradea', 'plangea', 'coplesit'
6. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are actiune, ale carei intamplari sunt povestite la persoana a III-a, prin monolog, exista personaje (Gelu, Adriana) si este prezent si naratorul.
7. Perspectiva narativa utilizata in text este omniscienta, naratiunea la persoana a III-a si focalizarea zero ('dindarat').
8. Calitate generala/ particulara a stilului prezent in text: Claritatea - cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de baza bine cunoscute, nu exista neclaritati in exprimare si in transmiterea mesajului: 'Primul gand al lui Gelu, sfarsind acele randuri, fu unul de manie.'
9. Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stari sufletesti dupa ce citeste biletul din care afla ca iubita sa, Adriana, l-a parasit. Nu-si poate stapani emotia, nu reuseste sa inteleaga cum putea, o femeie, care a fost a lui totdeauna si care avea un rol foarte important pentru echilibrul sau emotional, sa il paraseasca; nu putea sa-si imagineze femeia iubita la brat cu alt barbat. Primul sentiment a fost de manie, urmat de confuzie, neintelegand faptul ca Adriana, femeia care nu avea secrete fata de el, nu avea orgolii sau momente in care se inchidea in sine, avea sa-l paraseasca.

10. 'Umbla fara tinta, pe strazi pe care nu le cunostea'. Dupa ce constientizeaza ca l-a parasit iubita, Gelu este confuz, o multime de sentimente ii invadeaza sufletul, tot ceea ce se afla in jurul lui il leaga si ii aduc aminte de Adriana. Iese din casa fara sa poata gandi, sperand ca aceasta imensa durere ar putea fi uitata, stearsa, fara sa lase urme sau cicatrice. Dorinta de alinare este asa mare, incat face tot posibilul sa se indeparteze de locurile ce il legau de femeia pe care a iubit-o, care a fost a lui in intregime, sperand ca va gasi mangaiere intr-o plimbare prin oras ori prin vizionarea unui film. Dar obsesia femeii iubite este atat de puternica, incat merge fara tinta pe strazile pe care nu le mai recunoaste, intra la cinematograf, dar iese fara sa observe ca filmul nu se terminase.

Subiectul al II-lea Transformarea unui dialog in vorbire indirecta (un fragment din 'Moara cu noroc', de Ioan Slavici)Ghita i se adreseaza lui Lica, spunandu-i ca sa-i lase lui banii, insa isi exprima aceasta dorinta cu o oarecare teama. Lica ii raspunde ca va lua banii cu el pentru ca ce-i in mana nu-i minciuna. Ghita ii da replica si il asigura ca banii nu il vor tine legat de Lica, apoi se duce in pivnita sa aduca vin rece. Ramas singur cu tovarasii sai, Lica isi da seama ca ar fi fost mai bine sa fi ascultat de Raut si sa fi lasat o sluga la carciuma, acesta incearca sa-l linisteasca spunandu-i ca poate este mai bine asa, insa un alt tovaras care ii insotea intervine si marturiseste ca el se teme de faptul ca Ghita s-ar putea sa-i minta.

 

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 7873
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved