|
conditionare, in genere, ceea ce depinde de altceva. in studiile de
conditionare descrie un raspuns care a fost facut dependent de un stimul
initial neutru. Termenul original al lui Pavlov de reflex conditionat, este
denumit in prezent raspuns conditionat
constiinciozitatea, Domeniul acestui factor se refera
la autocontrol, sub aspectul capacitatii de autoorganizare, indeplinire a
indatoririlor, planificarii; sunt persoane care isi definesc si urmaresc
scopurile, hotarati si cu vointa formata.
continuu, termen care se refera la dimensiunile pe care poate
varia o caracteristica distincta de comportament intre doua extreme sau poli
(de exemplu continuum-ul extraversie - introversie); se aplica atat unor
dimensiuni fizice cat si unor dimensiuni subiective care pot face obiectul
unei evaluari de gradient.
dezvoltare, se refera, specific pentru personalitate, la procesul
de schimbari care are loc de-a lungul intregii vieti a individului; Prin
schimbare ne referim in acest context la modificari calitative sau
cantitative in structura si functionare. (DP 85)
diagnostic
diferential,
diagnosticul care are ca scop diferentierea intre doua sau mai multe boli sau
tulburari similare pe carele prezinta un individ. Extins, a ajuns sa fie
folosit pentru a distinge intre conditii de multe feluri in psihologia
sociala si in studiul personalitatii.
dimensiune, orice trasatura psihologica ce poate face obiectul unei
cuantificari, sau orice scala construita la care pot fi raportati indivizii.
dinamica personalitatii, studiul aspectelor dinamice,
complexe, interactive ale motivatiei, emotiei sau comportamentului (DP 85)
empiric, aspect care decurge din tatonari practice, neghidate de
un scop sau de un cadru teoretic.
eu, sediul si ansamblul motivatiilor si actelor unui
individ care conditioneaza adaptarea sa la realitate, ii satisface
trebuintele si rezolva conflictele datorate unor dorinte vs. conditii incompatibile.
extraversie, trasatura de baza a personalitatii care imprima
anumite caracteristici persoanei: extravertul apare sociabil, se simte in
largul sau printre oameni si grupuri mari, este afirmativ, activ, vorbaret;
ii place ceea ce este excitant, stimulativ, are o dispozitie generala vesela,
energica si optimista.
factor de personalitate, caracteristicile implicatiei si
investitiilor psihice in comportamente si activitati. Factorul reprezinta o
clusterizare statistica de itemi obtinuta in urma derularii unei analiza
factoriale, a carei consistenta si denumire psihologica necesita o activitate
specializata.
imaginea de sine, ca o subdiviziune a adaptarilor
caracteristice persoanei. Raspunsurile la chestionarul de personalitate sunt
legate cel mai mult si, desigur, cel mai direct, de acest nivel al imaginii
de sine. Imaginea de sine nu este un aspect singular ci o organizare de idei,
un model de percepere legata de eul propriu. Odata stabilizata, imaginea de
sine furnizeaza un ecran sau un filtru prin care este perceput, vazut,
evaluat sau inteles orice altceva. Felul cum se percepe ce simte despre sine
o persoana este, in ultima instanta, influentat de o multitudine de
experiente traite acasa, la scoala, in diferite grupuri sociale din care face
parte.
influente, subiectul crede ca este supus
unei forte interne sau externe care-i dirijeaza gandurile, ii moduleaza
sentimentele si ii comanda actele sau comportamentul.
integrarea personalitatii, termen care se refera la
coordonarea, organizarea sau unificarea unor trasaturi separate, a unor
dispozitii de comportament, motive sau emotii care constituie personalitatea
unui individ; situatia inversa, este denumita dezintegrarea personalitatii
(DP 85)
interrelatii
dinamice, termen
aplicabil oricarui tip de relatii umane in care mai multe aspecte se
intrepatrund si interrelationeaza astfel incat schimbarea care apare la o
persoana va avea efecte asupra celeilalte persoane; dinamic este un
termen care in mod specific se refera la motivatie (R.S.Woodworth), procese
inconstiente (S.Freud, C.G.Jung) si campuri complexe de forta psihologica
(K.Levin).
intuitie, sesizarea directa a elementelor
organizate spontan intr-un ansamblu determinat. C.G. Jung face din ea o
functie fundamentala a psihicului, datorita careia, in mod subit, un
continut ne este prezentat sub o forma definitiva, fara ca noi sa stim cum
s-a ajuns aici.
metoda, ansamblu de proceduri, demersuri sau reguli adoptate
in conducerea unei cercetari. In multiplele domenii aplicative in psihologie
s-au dezvoltat metode care traseaza modalitati de interactiunea
practicianului cu persoanele studiate sau asupra carora se intervine; vorbim
de metoda observatiei, metoda de grup, metoda globala sau analitica, metoda
nondirectiva, metoda comportamentala etc. Este esential sa se raporteze
faptele observate la metodele utilizate pentru studiu. (DP 91)
model, in engleza si uneori preluat ad literam in limba
romana 'patern', se refera fie la un model sau un esantion,
fie la o configuratie sau grupare de parti sau elemente cu o structura
coerenta. Analiza de patern este o tehnica statistica prin care se incearca
descoperirea setului de itemi de test care au o 'apartenenta'
comuna. (DP 85)
normal, in sens larg se refera la ceea ce deriva dintr-o
norma; in sens psihologic specific, se refera la conditia psihologica de
non-boala, absenta a tulburarilor mentale, a retardului mintal sau a altor
disfunctii psihologice
organizarea trasaturilor, un termen care se refera la un set
ipotetic de interrelationari intre diferitele trasaturi de personalitate ale
unei persoane
patern, termen apropiat de cel de structura, de forma,
configuratie, tip, model, schema, matrice. Indica atat structura organica,
fizica, cat si cea comportamentala.
prognoza, o predictie privind cursul sau rezultatul unui
proces, fie el psihologic, educational, metodologic, etc. (DP 85)
scala, in sens general, orice procedura sau instrument
folosit cu scopul dea aranja obiectele sau evenimentele in serii progresive;
astfel ca in fiecare caz in parte exista o regula pentru a permite atribuirea
unui numar sau unei valori obiectelor sau evenimentele scalate. In mod
specific, indica un instrument de testare care are itemii sau sarcinile
aranjate de-a lungul unei dimensiuni; dimensiunea poate fi una dintre mai multe, precum cea a dificultatii (de
exemplu in scalele de inteligenta), sau preferintei (ca de exemplu in scalele
de atitudini). O scala psihologica specifica un sistem de masurare a unei
variabile psihologice. Orice scala necesita un numar de calitati: printre
acestea validitatea semnifica faptul ca instrumentul masoara corect obiectul
studiat, intr-o modalitate specifica. validitatea se poate obtine si
comparand cu o alta scala. Validitatea externa se obtine prin compararea cu
un criteriu extern. Fidelitatea implica de exemplu, omogenitatea itemilor
scalei, posibilitatea de a replica rezultatele in timp sau cu o forma
paralela. Principalele erori metodologice decurg din lipsa de adecvare a
instrumentelor alese in raport cu prezumtia teoretica a unui studiu sau din
inferarea unor concluzii abuzive plecand de la rezultatele codate.
Standardizarea scalelor psihologice a introdus un progres metodologic
important pentru evaluarea personalitatii. (DP 85)
taxonomie, un set de principii sistematice ce permit clasificarea;
taxonomia realizata de Cattell doreste se sistematizeze riguros multitudinea
de termeni care se refera la personalitate in sens larg si realizeaza un
Index Universal, fiecare factor primind un indicativ de cod propriu; de
asemenea, unii dintre factorii astfel clasificati au primit si denumiri
colationate de autor cu scopul evitarii confuziilor (de exemplu, factorul J,
denumit zepia vs. coasthenia).Date mai ample in lucrarea
Personality and Motivation. Structure and
measurement, World Book, New York,
1957.
temperamentul
apolonian,
NF -intuitiv si afectiv
temperamentul dionisiac, SP - senzorial si perceptiv
temperamentul epimetean, SJ - senzorial si rational
temperamentul prometean, NT - intuitiv si logic
tendinta accentuata, invarianta operationala
care genereaza manifestari pregnante nu numai in raport cu media, ci si cu
abaterile de la medie.
tendinte sau trasaturi bazale, faimosii superfactori ai
personalitatii – nevrotism, extraversie, deschidere, agreabilitate,
constiinciozitate – apar aici ca dispozitii psihice fundamentale. Intre
aceste tendinte bazale din care fac parte trasaturile de personalitate si
biografia obiectiva a persoanei, care include comportamentele specifice, nu
exista o legatura directa. Trasaturile de personalitate apar ca subdviziune
majora a tendintelor de baza, alaturi de abilitatile cognitive, sexuale si de
alte materiale primare ale psihismului.
timie, situatia globala a starii de spirit, care
corespunde unor combinatii intre mai multe dimensiuni emotionale.
trasatura accentuata, caracteristicile specifice
accentuarii se manifesta ca invarianti operationali; vor genera manifestari
pregnante - in termeni normativi - nu numai in raport de 'media'
dar si de 'abaterile de la medie'. Limitele dintre normal, in termeni
cantitativi, tendinta spre 'mediu', accentuat si dizarmonic nu sunt
fixe iar delimitarile specifice se realizeaza in functie de intensitatea,
constanta si gradul de socializare al manifestarii care exprima trasatura
accentuata, independent de imprejurarile exterioare.
trasatura de personalitate, reprezinta o dispozitie sau
caracteristica subiacenta presupusa care poate fi folosita ca o explicatie
pentru regularitatile sau aspectele consistente dale comportamentului
acesteia. In sens mai larg, o descriere a modurilor de comportament,
percepere, gandire caracteristice pentru o persoana; acest sens este folosit
strict descriptiv, fara existenta unei intentii explicative. (DP 85)
trasatura, in genere o caracteristica rezistenta care poate
servi ca explicatie pentru regularitatile comportamentale observate la acea
persoana, pentru ceea ce este consistent in comportamentul ei. Trasatura este
o entitate teoretica care este folosita pentru a explica consistentele
comportamentale ale persoanei sau diferentele dintre consistentele
comportamentale a mai multor persoane; in acest sens, este incorect sa
utilizam termenul pentru a desemna aceste aspecte comportamentele in sine.
(DP 85)
trasaturi de
temperament, trasaturi
ce descriu stilul general al de comportament al unui individ ca raspuns la
mediu
|