Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Etapele educatiei si rolul ei in fundamentarea formarii profesionale a omului

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PERIOADA ROMANA SI EVUL MEDIU
CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG
Spalarea creierului
CARACTERISTICILE OPERATIONALE ALE OPINIEI PUBLICE CA FENOMEN PSIHOSOCIAL
Tipologia invatarii - Tipologia invatarii potrivit conceptiei lui R.Gagné
TESTE DE TEMPERAMENT: CHESTIONARUL GUILFORD ZIMMERMAN
OBIECTIVELE SI SPECIFICUL ACTIVITATII DE PSIHODIAGNOZA
TELENCEFALUL
Criminalitatea in serie
TESTELE DE INTELIGENTA - Testele de dezvoltare analitica a inteligentei

TERMENI importanti pentru acest document

: educatia si rolul ei in formarea individului : educatia este actiunea de formare a individului : rolul scolii in dezvoltarea mea profesionala : rolul scolii in formarea profesionala :

Etapele educatiei si rolul ei in fundamentarea formarii profesionale a omului.

            Educatia ocupa un rol esential in formarea personalitatii umane, ea fiind fundamentul conduitelor, atitudinilor si deciziilor umane.

Secolul XXI este considerat un secol al schimbarilor in toate domeniile de activitate. Schimbarile sunt cerute de necesitatea atingerii anumitor standarde calitative cu scopul progresului economic, social, stiintific, etc. al omenirii. Atingerea acestor standarde este o sarcina dificila pentru societate care cauta resursele umane, materiale tehnice. In acest sens, societatea se sprijina foarte mult pe educatie care asigura pregatirea membrilor acesteia din punct de vedere intelectual (cognitiv), moral, estetic, fizic, religios, etc. Prin educatie se urmareste perfectionarea indivizilor si pregatirea acestora pentru a putea face fata eficient solicitarilor societatii.

Etimologia termenului de educatie provine din termenul latin „educo-educare” ce inseamna a ingriji, a alimenta, a creste. Astfel, 'educatia este un fenomen social, specific uman, constand dintr-un sistem constient, organizat si planificat de influente de durata, exercitata de generatia adulta asupra generatiei tinere, in vederea realizarii unui anumit tip de om, potrivit cerintelor unei epoci si societati concrete” (Moise, C. si Cozma, T., 1996, p.1). Educatia este cea care asigura cultura unui popor, cultura care se imbogateste mereu, in functie de cerintele si de solicitarile exterioare.

Educatia isi face simtita prezenta in orice activitate de tip uman, ea fiind specifica, de fapt, doar individului. Educatia poate fi vazuta ca o activitate de indrumare, de cultivare a individului.

Datorita exigentelor crescute ale societatii fata de educatie, in general, si fata de activitatile profesionale ale oamenilor in special, apare incercarea indivizilor de a realiza cu succes atat sarcinile care tin de domeniul lor de competenta, cat si sarcini care apartin intr-o masura mai mare sau mai mica de acest domeniu. Astfel, tendinta actuala a societatii, si nu numai, este formarea de indivizi care sa obtina succese in cat mai multe domenii de activitate. Succesul global poate deveni un scop, o tinta finala a multor indivizi din oricare societate, dar el nu poate fi obtinut de oricine.

Fenomenul educativ produce intentionat unele modificari in structura interna a personalitatii (Dragan, Nicola, 1995, p.12). Intelegerea fenomenelor educative presupune „straduinta de patrundere in intimitatea fenomenului investigat prin decodificarea unor sensuri si interactiuni posibile pe baza includerii si raportarii lor la un cadru conceptual mai larg‚ elaborat in prealabil si sedimentat in experienta sa. O asemenea raportare ofera informatii inedite asupra fenomenului investigat, chiar daca cea mai mare parte dintre ele implica un coeficient de incertitudine, urmand sa fie apoi integrate intr-o perspectiva mai larga, intemeiata pe descriere si explicatie” (Dragan, Nicola, 1995, p. 13)

Educatia poate fi realizata prin parcurgerea componentelor educatiei, insusirea notiunilor si directivelor ce le caracterizeaza avand ca finalitate formarea sa. Educatia trebuie inteleasa ca o pregatire pentru viata si nu numai pentru profesia aleasa, deoarece „educatia este actiunea de formare a individului pentru el insusi, dezvoltandu-i-se o multitudine de interese” (Herbart, 1976, p.62). In acelasi timp, educatia este o integrare: integrarea fortelor vietii in functionarea armonioasa a corpului, integrarea aptitudinilor sociale in vederea adaptarii la grupuri, integrarea energiilor spirituale prin mijlocirea fiintei sociale si corporale pentru dezvoltarea completa a personalitatii individuale (Hubert, 1965, p.58).

Educatia poate fi perceputa din mai multe unghiuri, identificand urmatoarele posibile perspective de intelegere a acesteia:

-         educatia ca proces – actiunea de transformare in sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane;

-         educatia ca actiune de conducere – dirijarea evolutiei individului spre stadiul de pesoana formata, autonoma si responsabila;

-         educatia ca actiune sociala – activitatea planificata ce se desfasoara pe baza unui proiect social, care comporta un model de personalitate;

-         educatia ca interrelatie umana – efort comun si constient intre cei doi „actori” – educatorul si educatul;

-         educatia ca ansamblu de influente – actiuni deliberate sau in afara unei vointe deliberate, explicite sau implicite, sistematice sau neorganizate, care, contribuie, intr-un fel sau altul la formarea omului ca OM.

Prin educatie, se urmaresc doua mari scopuri: primul e sa dam copiilor cunostinte generale de care vor avea nevoie, aceasta fiind instructia, al doile scop fiind pregatirea copilului de azi pentru OMUL  de maine, aceasta fiind educatia. Scopul educatiei este atins atunci cand individul obtine acea autonomie care-l determina sa fie stapan pe propriul destin si propria personalitate. Maurice Dubesse spunea ca „educatia nu-l creaza pe om, ea il ajuta sa se creieze”.

Educatia are cel putin un dublu sens: pregatirea pentru profesie si pregatire pentru viata, ceea ce consta in comportamentul si atitudinile din viata sociala (colegi, prieteni, familie, copii).

Pentru ca educatia sa-si atinga scopul, este necesar ca aceasta sa se desfasoare sub diferite forme:

-         educatia formala;

-         educatia nonformala;

-         educatia informala;

Educatia formala – consta in totalitatea influentelor intentionate si sistematic elaborate in cadrul unor institutii specializate (scoala, universitate) in scopul formarii personalitatii umane. Scopul acestui tip de educatie il constituie introducerea progresiva a elevilor in teoriile cunoasterii care le vor asigura o anumita autonomie educativa. Pregatirea este elaborata in mod constient si esalonat, fiind asigurata de un corp de specialisti pregatiti in aceast sens.

Educatia formala permite o asimilare sistematizata a cunostintelor si faciliteaza dezvoltarea unor capacitati, aptitudini si atitudini necesare pentru integrarea individului in societate.

Educatia formala ofera:

-         ca demers initial, introducerea individului in munca intelectuala organizata;

-         posibilitatea de a formaliza cunostintele;

-         recunoasterea achizitiilor individuale;

-         formalizarea si concretizarea achizitiilor in alte modalitati educative pe plan social.

Educatia nonformala – consta in totalitatea influentelor educative care se deruleaza inafara clasei (activitati extrascolare) sau prin intermediul unor activitati optionale sau facultative.

Termenul nonformal inseamna o realitate educationala mai putin formalizata sau neformalizata, dar cu efecte formative.

Printre obiectivele specifice acestei educatii, se pot enumera:

-         sustinerea celor care doresc sa-si dezvolte sectoare particulare (comert, agricultura, servicii, industrie, etc);

-         ajutarea populatiei pentru a expluata mai bine resursele locale sau personale;

-         alfabetizarea;

-         desavarsirea profesionala sau initierea intr-o noua activitate;

-         educatia pentru sanatate sau timpul liber, etc.

In cadrul educatiei nonformale pot fi incluse si emisiunile de radio si televiziune, special structurate si fixate pentru elevi.

Raportul educatiei nonformale cu educatia formala este unul de complementaritate, sub aspectul continutului cat si sub aspectul modalitatilor si formelor de realizare.

            Educatia nonformala, ofera:

-         raspunde adecvat la necesitatile concrete de actiune;

-         ofera posibilitatea de a extrage cunostinte din practica;

-         faciliteaza contactul cu cunostinte plecand de la nevoile resimtite de educati;

-         delimiteaza functia de predare.

            Educatia informala – include totalitatea informatiilor neintentionate, difuze, eterogene, voluminoase – sub aspect cantitativ – cu care este confruntat individul in practica de zi cu zi si care nu sunt selectate, organizate si prelucrate din punct de vedere pedagogic. Cele mai semnificative mesaje informale sunt cele emise de mass-media. Pentru ca o informatie obtinuta prin mass-media sa devina functionala (cunostinta), ea trebuie integrata, conexata si semnificata valoric in sistemul de reprezentari si cunostinte achizitionate anterior.

In educatia informala, initiativa invatarii revine individului, educatia este voluntara, iar grilele de evaluare sunt altele decat in educatia formala, competenta intr-un domeniu sau altul fiind criteriul reusitei.

            Educatia informala furnizeaza:

-         sensibilizare la contactul cu mediul ambiant;

-         momentul declansarii unui interes de cunoastere pentru subiect;

-         posibilitatea trecereii de la un interes circumstantial la o integrare cuprinzatoare;

-         posibilitatea uneri explorari personale, fara obligatii sau prescriptii ferme;

-         o marja de libertate de actiune pentru elaborarea unui proiect personal;

-         posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare.

Factorii educatiei

Exista mai multe circumstante de formare si de informare a copiilor si tinerilor. Acestea sunt: familia, scoala, biserica, institutiile culturale, mass-media, structuri asociative.

Familia  - este primul factor care formeaza persoana intr-o perspectiva multidirectionala, avand rolul de a-i forma primele conduite sau interiorizarea unor stari de spirit elementare. Carentele manifestate la acest nivel au o influenta hotaraatoare intr-un mod profund si de durata asupra comportamentului celor tineri.

Educatia realizata in familie (de parinti) poate fi suplinita, in primii ani de viata (pana la 7 ani), de anumite institutii la care parintii pot apela – crese, gradinite. Inca de la aceasta varsta se initiaza copii privind comportamentul fata de parinti, frati, cei cu care intra in contact. A educa inseamna a cultiva curatenia sufleteasca si buna cuviinta a copiilor si tinerilor, a-l creste pe copil moral si in evlavie, a avea grija de sufletul lui, a-i modela inteligenta. Educatia este o activitate de lunga durata care debuteaza din primele zile ale vietii si se continua pe tot parcursul vietii individului. Ea are ca scop perfectionarea si autoperfectionarea individului, imbunatatirea performantelor sale individuale in toate domeniile de activitate.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1063
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved