Introducere la stiintele comportamentului. Domeniul stiintelor omportamentului aplicate in sanatate. Importanta si rolul lor pentru formarea medicului

Introducere la stiintele comportamentului. Domeniul stiintelor omportamentului aplicate in sanatate. Importanta si rolul lor pentru formarea medicului

Prin anii '60, medicina din Statele Unite ale Americii a inceput sa resimta necesitatea integrarii in practica sa a unor concepte si tehnici psihologice, in special ale psihologiei comportamentale ("behaviorism'), care castigase teren ia acea epoca in favoarea psihanalizei (ramura a psihologiei care se ocupa de analiza proceselor psihice subconstiente). Deschiderea inspre psihologie a fost impulsionata de succesele notabile pe care "behavioristii' le obtinusera nu numai in tratamentul bolilor mintale, ci si in probleme ca obezitatea, tabagismul, bolile cardio-vasculare, migrena, complianta la bolile cronice, etc. Pe langa aceste succese, factori mai generali de factura sociala, economica si epidemiologica au determinat o schimbare de paradigma in medicina.

incepand cu secolul XX, bolile infectioase au incetat sa fie principala cauza a mortalitatii in SUA si Europa de vest, luandu-le locul bolile cronice ca afectiunile cardio-vasculare, cancerul, bolile respiratorii, in toate aceste probleme de sanatate sunt implicati factori de risc care tin in mare masura de comportamentul individului: alimentatie, expunere la factori de mediu nocivi, lipsa exercitiului fizic, stres, tabagism, etc. De asemenea, s-a constatat, in timp, incidenta crescuta a mortalitatii prin abuz de medicamente si droguri, alcool, precum si cresterea accidentelor rutiere. Schimbarile rapide si uneori nocive ale stilului de viata in secolul XX, comparativ cu secolul XIX, au atras atentia asupra unei "noi' variabile cu rol in declansarea si evolutia bolilor, si anume comportamentul individual.

Cresterea tot mai mare a incidentei bolilor cronice a avut un impact deosebit asupra costului bolii, atat datorita duratei tratamentului, cat si a noilor tehnici de diagnostic si tratament. Pentru reducerea costurilor, cea mai buna politica este preventia, care presupune reducerea factorilor de risc, deci si modificarea comportamentelor asociate. Astfel, s-a impus necesitatea unei noi directii complementare medicinei, care sa se ocupe de investigarea sistematica a factorilor de risc si de modificarea factorilor comportamentali implicati in sanatate si in producerea diverselor boli. Astfel s-a nascut medicina comportamentala care pentru prima data isi definea obiectivele la Conferinta de la Yale (februarie,

Medicina comportamentala este domeniul inter disciplinar interesat de dezvoltarea cunostintelor si tehnicilor comportamentale care au relevanta pentru intelegerea sanatatii si bolii, precum si de aplicarea acestor cunostinte si tehnici pentru preventie, tratament si reabilitare.

in acelasi timp, au aparut o multime de alte discipline la granita dintre medicina si psihologie, unele insistand mai mult pe cercetare, cum ar fi neuropsihologia, psihoneuroimunologia, genetica comportamentala, altele avand mai mult un caracter aplicativ: psihologia medicala, sanatatea comportamentala, psihologia sanatatii publice, psihologia reabilitarii, etc. Desi in prezent exista specialisti in fiecare din aceste ramuri, toate au fost reunite sub numele de psihologia sanatatii, sub egida American Psychological Association (APA), care a definit domeniul asttel (Matarazzo, 1980):

Psihologia sanatatii este un agregat de contributii psihologice specifice, educationale, stiintifice si profesionale, pentru promovarea si mentinerea sanatatii, prevenirea si tratamentul bolilor, identificarea corelatiilor etiologice si diagnostice ale bolilor si disfunctiilor, precum si analiza si imbunatatirea sistemului de sanatate si apoliticii de sanatate.

in prezent, psihologia sanatatii este definita intr-o maniera largita, ea ocupandu-se de studiul factorilor psihosociali care pot sa joace un rol in comportamentele legate de sanatate si boala. Sa luam ca exemplu o problema de sanatate cum este cancerul pulmonar. Specialistii din domeniul psihologiei sanatatii analizeaza pe cazuri concrete, la nivel individual sau comunitar, care este relatia intre aceasta boala si diverse comportamente ale indivizilor implicati, de exemplu fumatul. Daca fumatul apare ca unul din factorii declansatori ai bolii, se analizeaza in continuare care sunt factorii psihosociali si culturali care se constituie ca si determinanti ai comportamentului de a fuma. Exemplu: presiunea grupului, tendinta indivizilor de a prelua anumite modele, stari de criza existentiala, cautarea de stimuli, etc, in functie de aceste rezultate, medicii, impreuna cu psihologii si alti specialisti, elaboreaza programe de interventie la nivel individual, de grup sau comunitar, pentru influentarea comportamentului problematic si motivarea pentru adoptarea unui comportament mai sanatos. Interventiile pot fi de natura preventiva sau parte a diagnosticului si tratamentului, inclusiv a reabilitarii. Psihologia sanatatii este un domeniu de actualitate, pentru ca societatea devine tot mai constienta de relatia care exista intre stilul de viata si felul in care aratam si ne simtim.

Stiintele comportamentului si Stiintele sociale aplicate in sanatate reprezinta o noua incercare de integrare si clarificare a tuturor preocuparilor in legatura cu sanatatea si boala din domeniul psihologiei, dar si al altor stiinte sociale, ca sociologia si antropologia, in 1993, Congresul American a infiintat un Oficiu al Stiintelor Comportamentale si Sociale la Institutul National de Sanatate American (OBSSR), pornind de ia constatarea ca, contributia pentru medicina a stiintelor comportamentului si a celor sociale fusese subfinantata, in raport cu stiintele biomedicale. OBSSR s-a deschis oficial in iulie 1995. O echipa multidisciplinara a propus o definitie standard a stiintelor comportamentale si sociale:

Domeniile definitorii ale stiintelor comportamentale si sociale sunt acelea care se focalizeaza in mod fundamental si explicit pe intelegerea proceselor comportamentale si sociale sau pe utilizarea acestor procese pentru a prevedea sau influenta starea de sanatate si factorii de risc pentru boala.

Aceste discipline de cercetare sunt divizate in cercetare de baza si cercetare clinica, in cadrul acestui curs intereseaza mai ales ramura de cercetare clinica, care se refera la:

Identificarea si intelegerea factorilor de risc si factorilor protectori de natura

comportamentala si sociala implicati in debutul si evolutia diverselor boli.

Exemple de subiecte de cercetare in acest domeniu: fumatul, practicile alimentare, alcoolul, exercitiul fizic, stresul, abuzul de medicamente si utilizarea drogurilor social, practicile culturale statutul socio-economic.

Studiul efectelor starii fizice precare sau bolii asupra functionarii

comportamentale si sociale.

Exemple: corelate comportamentale ale traumatismului cranian, consecinte psihosociale ale testarii genetice, consecinte emotionale si sociale ale infectiei cu HIV sau ale cancerului, adaptarea la durerea cronica, consecinte ale bolii cronice asupra statutului economic si social.

Evaluarea interventiilor comportamentale si sociale menite sa trateze boli fizice

sau mentale sau sa amelioreze impactul acestor boli asupra functionarii

comportamentale si sociale.

Exemple: interventii cognitiv-comportamentale pentru tulburari anxioase, strategii psihologice de reducere a durerii, interventii pentru restaurarea functionarii cerebrale si comportamentale dupa un accident vascular cerebral, interventii in stilul de viata pentru preventia primara si secundara in ateroscleroza, proceduri psihologice de crestere a compliantei la tratament.

Interventii comportamentale si sociale pentru promovarea sanatatii.

Exemple: evaluarea programelor pentru scaderea incidentei fumatului la adolescenti, programe pentru scaderea sedentarismului la varstnici, promovarea unei alimentatii sanatoase, interventii la nivel familial pentru prevenirea accidentarii copilului sau a sindromului mortii subite la sugar, promovarea prezervativelor pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuala, etc.

Studiul influentei institutiilor si organizatiilor asupra sanatatii.

Exemple: analiza accesului diverselor categorii de populatii la serviciile de sanatate, eficienta sistemului de sanatate (cost/eficienta), perceptia sociala a sistemului de sanatate, relatia intre comportamentul personalului medical si complianta la tratament.

Din toate aceste orientari de mare impact pentru medicina moderna, se pot desprinde cateva aspecte esentiale, care sustin relatia existenta intre comportament si sanatate/boala:

exista comportamente care cauzeaza boli sau care conduc la declansarea
unor boli;

boala insasi atrage un anumit comportament, ea nu este numai o tulburare
organica (!);

atitudinea si comportamentul persoanei in momentul in care aceasta
adopta masuri preventive sau curative.

Importanta pentru medicina contemporana a acestor aspecte comportamentale, rezulta din urmatoarele:

OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) clasifica cauzele principale ale
mortalitatii din secolul XX astfel:

Boli cardiovasculare;

Cancer;

Boli cerebrovasculare;

Accidente rutiere;

SIDA - in ultimii ani.

OMS a ajuns la concluzia ca 50% din bolile care constituie cauzele principale ale mortalitatii se datoreaza stilului de viata si factorilor de mediu, 20% sunt legate de factori comportamentali individuali (fiimat, alcool, sedentarism, somn, stres, sexualitate etc), si 10% de atitudini individuale gresite fata de procedurile medicale si preventive, si de greseli medicale.

Datele existente in literatura si datele OMS demonstreaza ca includerea proceselor comportamentale, sociale si culturale ca si corelate etiologice ale bolilor moderne constituie o viziune realista, iar colaborarea medicului cu specialistii stiintelor comportamentale poate avea o importanta practica deosebita in reducerea morbiditatii si cresterea calitatii vietii individuale.

O tulburare organica poate produce o stare subiectiva de discomfort, pe
care individul o exteriorizeaza ca si "comportament de bolnav'. La randul
sau, comportamentul de bolnav este sau nu confirmat ca "boala', de catre
individul insusi, medic si societate. Boala este deci un fenomen complicat,
care implica factori organici, dar si factori subiectivi, comportamentali,
sociali si culturali, in limba engleza exista distinctie intre "disease' si
"illness'. "Disease' inseamna un eveniment biologic caracterizat de
schimbari anatomice, fiziologice si biochimice sau o combinatie a
acestora. "Illness' ar fi experienta subiectiva rezultata din interactiunea
organismului ca biologic perturbat cu mediul sau. in realitate, boala, ca
oricare alt eveniment de viata, este traita subiectiv, din perspectiva
emotionaiitatii si mentalitatilor inradacinate in persoana, in relatie stransa
cu societatea si cultura din care face parte.

De exemplu, in timp ce in cultura europeana halucinatiile sunt considerate simptome ale unei boli mentale, pentru indienii americani ele constituie o experienta mistica acceptata, chiar venerata. Italienii raspund puternic emotional la durere si exagereaza in exprimarea ei, in timp ce popoarele nordice tind sa suporte cu stoicism. Diferente in perceperea si exprimarea bolii exista si in functie de personalitate, sex, varsta, statut socio - economic, nivel cultural. Toate aceste variabile sunt prezente si in persoana medicului, influentand subconstient atitudinea fata de pacient, si practicile medicale adoptate.

Cunoasterea si autocunoasterea factorilor psihosociali care influenteaza actul medical au o mare importanta pentru formularea unui diagnostic cat mai precis, stabilirea unei bune aliante terapeutice si, in ultima instanta, pentru satisfactia personala a profesiei exercitate la adevarata sa vocatie umanista.

3. Variabilele psihosociale influenteaza nu numai modul de percepere si exprimare a unei tulburari, ci si adoptarea de comportamente preventive sau curative. Multe persoane nu "gasesc' motivatie adaptarii la un stil de viata pozitiv, din cauza presiunii sociale vizand anumite comportamente cum ar fi fumatul, consumul de alcool, drogurile. Persoanele care nu se incadreaza acestor obiceiuri se simt deseori constranse sau nevoite sa dea explicatii de ce 'da' sau 'nu' acestui comportamen aberant. Ele pot ajunge la concluzia ca aceste practici, de unde rezulta o serie de comportamente daunatoare, sunt stimulente placute sau capabile sa diminue starea de stres, ceea ce constituie evident un mare fals. Exista de asemenea convingerea, mai ales la tineri, ca un viciu este daunator in general, dar nu si pentru persoana in cauza.

in ceea ce priveste complianta la tratament in cazul unei boli diagnosticate, intervin si factori cum sunt intelegerea instructiunilor de catre pacient, suportul social, mai ales in conditiile unui tratament complicat sau greu de suportat. Sunt aspecte care raman deseori ascunse, dar care totusi influenteaza dramatic evolutia persoanei inspre sanatate sau boala.

in concluzie, stiintele comportamentului pretind in medicina fenomenul de autocunoastere si cunoastere a relatiilor cu bolnavii si societatea, de unde asocierea si necesitatea insusirii unor notiuni de psihologie medicala, de psihologie a sanatatii, de sanatate publica, de epidemiologie, de sociologie si filozofie cu aplicabilitate practica din anul I de Medicina si pe tot parcursul vietii de medic.

Scopul stiintelor comportamentului in sensul interdisciplinar (asa cum sunt considerate stiintele comportamentului) este insusirea si trairea de catre medic a conceptului de practicare a medicinei, in sensul de:

prevenire a bolilor si promovare a sanatatii;

identificare a factorilor psihocomportamentali in etiologic, evolutie si

tratamentul bolilor;

crestere a calitatii vietii, imbunatatirea ingrijirilor medicale si in ultima instanta

a sistemului si politicii in domeniul medical.