MODELUL COGNITIV al lui Jean Cottraux

Model cognitiv

Senzatia duce la

prapastie

se

Neurologii afirma ca ori de cate ori simtim ceva, informatia circula

Fiecare va reactiona in fata unui eveniment prin emotii care vor activa scheme.

Schemele

Sunt structuri organizate care contin cunostintele despre, si asteptarile individului de la, lumea exterioara.

Credintele

Sunt un ansamblu de viziuni personale despre sine, despre ceilalti si despre lume care constituie un sistem de interpretare, sau propria filozofie despre viata.

Pot forma sisteme de credinte rationale - adaptate la cultura personala a subiectului si

sisteme de credinte irationale

Nivelurile cognitiei

Nivelul inconstient: schemele

O structura organizata care contine cunostintele despre si asteptarile individului de la lumea exterioara

Schemele functioneaza in mod automat

Se afla in memoria semantica si corespund, se pare, cu doua retele stabilizate de neuroni

Fac parte din cotidian si se activeaza o data cu intamplarile din viata de zi cu zi.

Nivelul preconstient: evenimente cognitive

Cuprinde ganduri automate, monologuri interioare si imagini mentale involuntare preconstiente, care fac posibil accesul la schemele inconstiente.

Corespunde activarii schemelor prin situatii inductoare de emotii.

Nivelul constient: atentia focalizata

Atentia noastra se focalizeaza pe un anumit numar de elemente ale realitatii.

Ea rezulta din schemele care polarizeaza perceptia in functie de continutul lor.

Nivelul metacognitiv: gandirea de gradul al doilea

Cognitii despre cognitii, interpretari ale monologurilor interioare.

Pot fi pozitive sau negative

Relatiile dintre constient si inconstient se realizeaza prin:

1. Procese cognitive automate:

Inconstiente, rapide, se desfasoara fara efort, necesita putina sau nici o atentie, sunt greu de modificat.

Corespund schemelor.

Conduc la ganduri automate ce apar la un nivel apropiat constientului.

2. Procese cognitive controlate:

Constiente, lente, presupun efort si atentie si sunt usor de modificat.

Corespund gandirii logice.

Au ca rezultat o descentrare in raport cu sine.

Procesul de asimilare:

Schema va incerca sa interpreteze evenimentul cautand sa-l faca comparabil cu postulatele si credintele prealabile

Procesul de acomodare:

Schemele se modifica daca evenimentul nu este compatibil cu ele.

Informatia poate fi tratata in doua feluri:

de jos in sus:

porneste de la stimulii din mediul inconjurator pentru a se indrepta spre procesele cognitive superioare;

se afla sub controlul datelor care provin din lumea exterioara.

de sus in jos:

se afla sub influenta conceptelor sau a teoriei;

predomina invatarea, amintirea situatiilor asemanatoare si schemele prestabilite de gandire in defavoarea informatiilor venite din exterior;

lipsa de suplete si de permeabilitate a schemei este responsabila de neajunsurile psihologice si de repetarea comportamentelor nedorite la o persoana.

SCHEMELE DE INADAPTARE

Schema poate fi de adaptare, sau de inadaptare.

Schema de inadaptare este un obicei mintal, este o combinatie puternica de idei si sentimente negative. Incearca sa evite starile mentale conflictuale.

Schemele de inadaptare au reprezentat la un moment dat o solutie cel putin partiala pentru o problema cu care ne-am confruntat in copilarie. Este o incercare deraiata de a satisface una din necesitatile vitale: siguranta, relatia cu ceilalti, autonomia, competenta. Cand aceste nevoi raman nesatisfacute se formeaza scheme.

Fiecare schema are propria sa amprenta emotionala reproducand sentimentele traite in timpul evenimentelor traumatizante initiale.

Strategiile unei scheme sunt solutii incomplete la problemele inerente vietii. Ele imblanzesc putin suferinta din momentele critice, dar nu rezolva problema cu adevarat.

Schemele se preocupa de nevoile stringente, dar ne imping sa actionam si sa gandim in feluri care ne impiedica de fapt sa ne satisfacem aceste nevoi.

Raspunsurile de tip schema sunt reactii exagerate in situatii dificile.

Schemele sunt sisteme de inmagazinare care conserva elementele emotionale specifice invatate. Acestea continua sa asimileze ceea ce experimentam in viata dupa acest tipar.

Unele scheme reprezinta modul in care ne-am sacrificat propriul potential pentru a mentine legaturile cu ceilalti.

Schemele functioneaza ca niste lentile mentale care ne prezinta lumea inconjuratoare foarte diferita de felul in care este de fapt prin deturnarea atentiei, memoriei si perceptiei.

Schemele de inadaptare sunt tipare de viata formate datorita opiniilor gresite pe care oamenii le au despre sine si despre cei din jurul lor.

Unele scheme functioneaza ca niste scenarii care par destinate a se repeta in viata cuiva.

Cum poate fi recunoscuta o schema

Fiecare schema are o "semnatura" directa, un tipar de stimuli si de reactii tipice si, ca urmare, poate fi recunoscuta dupa:

situatiile care o declanseaza,

sentimentele si gandurile care apar in mod automat si dupa

reactiile obisnuite care insotesc aceste stari (care sunt contraproductive).

Cum ne eliberam de sub tirania schemelor

Incepem sa ne vindecam atunci cand suntem dispusi sa retraim sentimentele care tin fixate aceste tipare. E nevoie de curaj pentru a infrunta sentimentele mascate de aceste tipare afective.

Ce putem face?

Sa constientizam ceea ce se intampla privindu-ne pe noi insine cu sinceritate, oricat de greu ne-ar fi.

Sa traim durerea sau groaza care se ascund in spatele acestor scheme, macar pentru a ne da seama ca vom supravietui acestui demers. Sa cercetam si sa infruntam aceste sentimente.

Sa ne observam gandurile care insotesc aceste sentimente si sa vedem in ce masura ne justifica ceea ce facem. Gandurile alimenteaza reactia afectiva. Reactiile extrem de puternice sunt indiciul ca ceea ce s-a intamplat are intelesuri simbolice pentru noi si acelea ne declanseaza reactia. Amintindu-ne de situatii similare din trecut, din copilarie, mai ales, identificam tiparul schemei care ne chinuie.

Sa fim atenti la impulsurile si actiunile noastre pe toate nivelurile lor de manifestare: ce spunem (tare sau in gand, verbal sau nonverbal), cum spunem, ce facem, ce ne-a venit sa facem si ne-am abtinut. Sa nu suprimam emotiile, dar nici sa nu reactionam sub impulsul lor. Le putem trai fara sa facem ce ne pretind ele.

Sa nu ne lasam dominati de reactiile emotionale si sa observam felul in care se modifica prin constientizare, prin optarea pentru reactii mai adecvate situatiei prezente.

Instrumentele constientizarii sunt atentia si acceptarea.

Atentia (sau contemplatia) trebuie exersata permanent, pentru a deveni un instrument util in situatiile de criza. Ea consta in a observa pur si simplu sentimentul fara a ne lasa acaparati de el, fara a ne identifica complet cu el si cu gandurile care il insotesc in mod automat.

Ne concentram pe procesul constientizarii, nu pe continutul lui.

Constientizarea nu este reprimare, ci presupune experimentarea sentimentului si observarea gandurilor, senzatiilor si impulsurilor pe care le avem.

Ca urmare, reactiile vor fi specifice, nu tipice.

Principalele scheme de inadaptare descrise de specialisti sunt:

ABANDONUL

• are la baza teama permanenta ca oamenii ne vor lasa singuri;
• poate avea radacina intr-o experienta reala din copilarie;
• emotiile tipice acestei scheme sunt: tristetea profunda, sentiment de izolare, teama si panica de a ramane singuri;
• se manifesta prin agatarea de persoanele din jur care poate sa mearga pana la un atasament anxios.

Comportamentul tipic:

verificarea stabilitatii relatiei prin intrebari repetate;

ingrijorare exagerata la fiecare tensiune din cadrul relatiei;

acceptarea unor relatii nocive si a compromisurilor din teama de a nu ramane singuri;

parasirea relatiei inaintea celuilalt din teama de a nu fi parasit;

sensibilitate extrema la orice semn de indepartare a celor din jur;

gelozie permanenta si irationala;

anxietate cand persoana de care e atasat e plecata pentru orice motiv;

Pentru demascarea schemei este necesara

• analiza gandurilor care alimenteaza teama de abandon;
• constientizarea si contemplarea sentimentelor declansate de un abandon;
• infruntarea fricii de abandon;
• punerea la incercare a resurselor interne pentru a trai in singuratate;
• alegerea unui partener stabil de viata.

PRIVATIUNEA

• presupune convingerea intima ca nevoile personale nu vor putea fi satisfacute;
• apare in copilarie datorita privatiunilor de hrana, caldura sau afectiune sau datorita absentei unei indrumari adecvate;
• la varsta adulta schema ii face pe oameni sa fie hipersensibili la orice semn ca nu ar fi bagati in seama sau ca nu sunt ajutati, in special in relatiile cele mai apropiate;
• sentimentele profunde trezite sunt: tristetea si deznadejdea unei persoane care nu va fi niciodata inteleasa sau luata in seama, furia, insingurarea, teama ca nu ni se vor implini dorintele daca vor fi marturisite.

Comportamentul specific celor afectati de aceasta schema poata sa presupuna:

• amabilitate extrema cu cei din jur, necomunicarea propriilor nevoi si pretentia de a le fi ghicite de cei din jur;
• uneori persoanele afectate formuleaza pretentii neincetate despre cum ar trebui oamenii sa-i inteleaga si sa-i ajute.

Strategiile schemei:

grija exagerata pentru nevoile celorlalti, invinovatirea de sine privind preocuparea de nevoile celorlalti pentru a obtine atentia de care au nevoie, masca permanenta de buna dispozitie si afisarea unui exces de energie, isi aleg de obicei profesii in munca sociala, asistenta medicala si psihoterapie, depunand eforturi pana la epuizare;

strategie de evitare, protejarea prin mentinerea unei distante in relatii, ascunderea adevaratelor sentimente si nevoi.

Pentru demascarea schemei si renuntare la ea este necesara:

constientizarea tendintei de a deforma atitudinea celorlalti fata de noi,

exprimarea nevoilor si dorintelor proprii in mod clar si adecvat,

evitarea relatiilor cu persoanele indiferente si agresive,

asumarea suferintelor din copilarie care au generat schema, jelirea si depasirea lor.

SUBJUGAREA

cei care si-au insusit acest tipar renunta usor la propriile dorinte si nevoi, deci au invatat sa fie neputinciosi si neajutorati pe langa cei care conduc;

isi are originea in copilaria cu parinti autoritari care si-au impus voia prin violenta, amenintari, dezaprobare;

Sentimentele

furie,

resentiment,

manie.

Comportamentul:

preocuparea expresa pentru a-l multumi pe celalalt,

supunerea cerintelor partenerului dominant,

renuntarea grabnica la orice dorinta personala sau razvratirea insotita de reactii violente la cea mai mica tentativa de dominare sau autoritate,

incapacitatea de a impune limite asteptarilor celorlalti de la ei muncind mult pentru ceilalti si chiar in locul lor,

nu-si exprima niciodata resentimentele, dar se razbuna indirect pe oameni amanand, intarziind, nerespectand termenele limita;

Strategiile:

strategia evitarii;

revolta;

refuzul atasamentului, evitarea situatiilor care ar putea sa-l prinda in capcana ca sa-l domine;

supunerea se ajunge pana la necunoasterea propriilor preferinte, opinii si chiar a propriei identitati;

se mentin secrete preferintele si dorintele personale de dragul relatiei.

Solutii

constientizarea schemei,

depistarea reactiilor automate a furiei si a gandurilor declansate de teama de a nu fi dominat,

exprimarea propriilor dorinte si nevoi.

NEINCREDEREA

se caracterizeaza printr-o exagerata suspiciune, printr-o convingere intima ca nu poti avea incredere in oameni;

are la origine un abuz afectiv, fizic sau sexual in copilarie.

Sentimentele de baza

furia,

teama,

rusinea.

Comportamente posibile:

vigilenta exagerata in relatii,

inchiderea si rezerva fata de ceilalti,

uneori exista tendinta de a lega relatii cu parteneri care se poarta foarte urat astfel incat "profetiile" schemei se adeveresc;

idealizarea initiala a cuiva ca apoi sa fie identificata o aparenta tradare pentru ruperea relatiei;

este posibila refacerea situatiei originare din copilarie prin intrarea in relatie cu persoane abuzive;

fosta victima poate deveni agresor facand ca abuzul sa se perpetueze;

evitarea prieteniilor stranse datorita convingerii ca oamenii au motive ascunse pentru a se imprieteni;

Solutii:

consultarea unui consilier specializat in abuzuri;

exprimarea sentimentelor puternice din evenimentul traumatizant: furie, sentimentul de a fi tradat, rusine, frica,

constientizarea tendintei de a fi suspicios si renuntarea la gandurile auto-distructive si contracararea ei;

respingerea hotarata a oricarei forme de abuz intr-o relatie;

rezistenta atractiei fata de partenerii abuzivi.

IMPOSIBILITATEA DE FI IUBIT

se caracterizeaza prin presupunerea automata ca nu suntem demni de iubire, ca nu avem destule calitati, ca daca cineva ne-ar cunoaste cu adevarat si-ar da seama cate lipsuri avem si nu ne-ar mai iubi;

originea schemei se afla in mesajele transmise de parintii excesivi de critici care isi insulta si isi umilesc copiii.

Sentimentele schemei sunt:

rusine,

umilinta,

vulnerabilitate,

neliniste.

Comportamente posibile:

blazarea, capitularea, acceptarea unei imagini de sine conform careia nu este suficient de bun, posibilitatea de a se privi cu acelasi dispret cu care ii priveau parintii, sunt greu de cunoscut, se ascund, nu isi dezvaluie gandurile si sentimentele;

sau, opusul: bravada, aroganta, afisarea unui comportament de increzator in sine.

Inlaturarea schemei presupune:

depistarea si constientizarea indiciilor schemei;

inlaturarea gandurilor obsedante privind greselile personale;

renuntarea la indoielile cu privire la propria persoana;

recunoasterea realista a calitatilor personale;

intelegerea reactiilor emotionale si invatarea increderii in cei care ne iubesc asa cum suntem.

EXCLUDEREA

este convingerea intima ca "nu facem parte din.", ca nu suntem acceptati de o comunitate de unde tendinta de neimplicare;

schema opereaza ca o profetie care se implineste singura: frica de a nu fi acceptat produce un comportament nepotrivit si duce la neacceptare.

Sentimente

anxietate,

tristete profunda,

insingurare.

Comportamente posibile:

retragerea, tendinta de a evita grupurile, insingurarea;

sporirea eforturilor de integrare printr-o atentie excesiva si insusirea perfecta a calitatilor necesare celor din grup;

comportament noncomformist: afisarea exagerata a rolului de proscris facand din acesta un titlu de glorie;

Contracararea schemei:

constientizarea si contemplarea gandurilor care insotesc sentimentul de excludere;

invatarea stapanirii nelinistii si relaxarii emotionale intr-un grup;

insusirea abilitatilor de comunicare.

VULNERABILITATEA

consta in teama exagerata ca urmeaza sa se petreaca ceva catastrofal;

temerile obisnuite scapa de sub control, un motiv minor de ingrijorare poate deveni un dezastru imaginar de proportii;

radacina vulnerabilitatii se afla fie in comportamentul unui parinte pe care il imitam, fie pentru ca am trait in copilarie situatii primejdioase;

Sentimentele

ingrijorare,

anxietate,

teama exagerata,

panica.

Comportamente posibile

cumpatarea excesiva;

evitarea excesiva a riscurilor;

fobiile;

pregatirea cu meticulozitate pentru a fi in siguranta;

analize medicale;

elaborarea de ritualuri de verificare care calmeaza temerile;

dar si optarea pentru activitati riscante provocandu-si soarta cu scopul de a-si demonstra ca temele nu sunt justificate;

Cai de vindecare:

constientizarea faptului ca temerile sunt doar niste ganduri care nu reprezinta realitatea;

inlocuirea gandurilor distructive cu unele realiste;

exprimarea sentimentelor.

ESECUL

consta in convingerea ca in ciuda tuturor eforturilor si realizarilor nu esti decat un ratat si nu poti reusi nimic;

se formeaza pe temeiul realizarilor si al carierei.

Sentimentele

neincredere in sine,

tristete anxioasa,

frica de esec.

Comportamente posibile:

exces de eforturi pentru reusita in ciuda permanentei frici de esec. De aici fenomenul "impostorului" in care persoana care s-a descurcat foarte bine simte in adancul inimii ca a comis o frauda si traieste terorizata de gandul ca intr-o zi va fi data de gol;

comportament care provoaca esecul;

frica de esec impiedica insusirea unor noi cunostinte, provoaca amanari nejustificate si acestea aduc esecul.

Cai de vindecare:

constientizarea manevrelor interne de descurajare;

evaluarea corecta a talentelor si abilitatilor reale;

evaluarea corecta a realizarilor.

PERFECTIONISMUL

schema perfectionismului consta in sentimentul exprimat prin lozinca "trebuie sa fii perfect";

radacina acestei scheme este nevoia de a dobandi iubirea celor din jur prin rezultate de exceptie;

ea naste asteptari foarte mari, nerealiste de la sine si de la cei din jur;

aceasta schema face ca viata sa fie lipsita de orice bucurie;

lentilele deformate ale perfectionismului urmaresc orice defect sau eroare minora pentru care critica si se autocritica si isi reproseaza fara mila;

Sentimentele

ingrijorare de a nu fi capabil sau nu a avea timp sa faci ceea ce ti-ai propus;

sentimentul constant ca trebuie sa faci mai mult si mai bine;

nerabdare si iritare la suprafata;

tristete si melancolie in adanc;

Comportamente posibile:

dependenta de munca in detrimentul vietii personale, sanatatii, relatiilor si a capacitatii de a se bucura de viata;

preocuparea excesiva in privinta aspectului fizic, al statutului social si a calitatii si cantitatii bunurilor dobandite;

impunerea celor din jur a standardelor extrem de ridicate pe care le respecta ei insisi.

Cai de vindecare:

constientizarea si demontarea tiparelor de gandire deformata;

renuntarea la autocritica si reprosuri;

coborarea standardelor la nivelul puterilor reale;

descoperirea bucuriilor simple ale vietii.

INDREPTATIREA

este un tipar emotional care se concentreaza pe neacceptarea limitelor existente in viata;

cei care au aceasta schema se simt atat de speciali incat se cred indreptatiti sa aiba tot ce vor;

radacina se poate afla in:

rasfatul din copilarie,

in atitudinea prea exigenta a parintilor care si-au conditionat iubirea de calitatile copilului,

lipsa de atentie, afectiune sau bunuri materiale suferita in copilarie.

Indreptatirea apare ca reactie la nedreptatea din copilarie

Sentimente

vanitate,

orgoliu,

lipsa de compasiune,

falsa mandrie peste un sentiment de inferioritate;

iritarea in fata refuzurilor.

Comportamente posibile:

lipsa de disciplina;

satisfacerea primelor impulsuri si a dorintelor indiferent de consecinte;

stil de viata haotic;

neglijarea curateniei si a ordinii in locuinta;

nepasarea fata de efectele negative ale acestei scheme asupra celorlalti;

Cai de vindecare:

constientizarea sentimentelor profunde care motiveaza schema;

constientizarea impactului negativ asupra celor din jur;

asumarea responsabilitatii pentru obligatii;

constientizarea impulsurilor si neascultarea lor.

Nota

Sa nu ne temem sa ne identificam Schemele chiar daca nu "avem incredere in psihologi" si nici nu voim sa "ne vindecam ranile sufletesti prin psihoterapie" (citat dintr-o observatie critica). O suferinta numita, chiar si in termeni conventionali, devine o suferinta asumata. Negarea, piedica cea mai mare in calea vindecarii noastre sufletesti, a fost biruita. Aici incepe libertatea constienta de a alege calea de vindecare dorita. Curaj! (M. Siluana)