PROBLEME PSIHOLOGICE ALE VARSTNICILOR

PROBLEME PSIHOLOGICE ALE VARSTNICILOR

Cele mai importante probleme psihologice ale varstei a treia (atat pentru pacient cat si pentru apartinatori si personalul de ingrijire) sunt depresia, anxietatea si dementele.

1. Depresia

Caracteristicile depresiei

Persoanele in varsta se simt adesea nefolositoare, fara valoare, fara nici o speranta, neajutorate, se retrag din activitatile zilnice, au loc schimbari in pattern-urile de somn si pofta de mancare.

Depresia este o problema, cel mai adesea, acceptata de persoana in cauza, medici si oameni in general, ca parte a procesului de imbatranire.

Depresia nu este o parte a imbatranirii firesti, normale; este o tulburare medicala si, ca si hipertensiunea si diabetul poate fi si trebuie tratata. Depresia, avand o gravitate variata, afecteaza aproximativ 15% din populatia varstnica. Nu intotdeauna cei afectati de depresie au energia, si puterea de judecata care sa-i determine sa solicite un tratament, si in aceste cazuri aceasta sarcina revine familiei, prietenilor, profesionistilor si altor persoane cu care interactioneaza vartstnicii.

De multe ori diferenta dintre tristetea provocata de doliu si o tulburare depresiva este una subtila care poate fi facuta printr-o observare grijulie de-a lungul unei perioade de timp.

Persoanele varstnice sunt mai vulnerabile datorita felului in care percep schimbarile petrecute in viata lor (spre batranete). Majoritatea persoanelor le traiesc ca pe ceva negativ si astfel devin mai vulnerabile psihic, si nu numai.

Astfel, vulnerabilitatea este determinata de felul in care varstnicii traiesc:

schimbarile biologice;

pierderile (a persoanelor dragi, a lucrurilor semnificative);

izolarea (determinata de pensionare);

problemele medicale (boli, operatii)

medicatia (dupa o anumita varsta organismul nu mai reactioneaza normal la

medicamente; pot aparea efecte secundare)

gandurile la moarte.

Simptomele depresiei

Simptome :dupa DSM IV

dispozitie trista

lipsa interes sau pierderea capacitatii de a-ti mai place ceva

pierdere sau castig in greutate

insomnie sau hipersomnie

incetinire sau agitatie psihomotorie

oboseala sau lipsa de energie

sentiment de devalorizare

dificultate in gandire si concentrare

ganduri de moarte sau sinucidere

Depresia (Holdevici, 2005) se caracterizeaza prin:

trairea sentimentului de tristete;

plans frecvent;

sentimente de culpabilitate;

iritabilitate;

anxietate;

tensiune psihica;

subiectul nu se mai bucura de activitatile normale;

nivelul energiei psihice e redus si orice actiune, cat de mica, presupune efort;

tendinta de retragere;

pacientii petrec mult timp in pat sau in fotoliu;

activitati obisnuite si agreabile, cum ar fi lectura ziarelor sau vizionarea unor programe TV, devin dificile si plictisitoare, pentru ca subiectul nu se mai poate concentra;

subiectul este absorbit de starea sa proasta sau de dificultatile insolubile cu care se va confrunta;

somnul este dificil;

apetitul scade;

nevoile sexuale diminua. I

Sentimentul de tristete nu este singurul simptom al bolii depresive. Cele mai frecvente simptome sunt:

sentimentul de a te simti "la pamant", in cea mai mare parte a timpului, dar mai accentuat, de obicei seara;

pierderea interesului pentru problemele curente de viata, incapacitatea de a te bucura de lucrurile care de obicei fac placere;

persistenta senzatiei de oboseala sau fatigabilitate chiar si atunci cand nu faci mare lucru, astfel incat si cel mai mic efort se transforma intr-unul major; motivatia si elanul sunt si ele scazute;

scadere a apetitului si deci, a greutatii;

un sentiment de neliniste, ceea ce duce la imposibilitatea unei relaxari adecvate;

dorinta de a sta departe de oameni, iar daca nu este posibil apare nervozitatea si irascibilitatea;

tulburari ale somnului, de obicei varstnicul se trezeste foarte devreme si nu mai poate dormi;

lipsa de incredere in propriile forte, insotita frecvent de sentimente de inutilitate sau de convingerea de a fi o povara pentru ceilalti;

sentimentul de vinovatie

ganduri de suicid: majoritatea persoanelor cu depresie severa isi doresc sa "termine" la un moment dat.

Oamenii pot fi afectati de depresie la orice varsta. Semnele depresiei pot fi putin diferite la persoanele varstnice.

Unele din semnele unei boli fizice pot fi similare cu cele ale depresiei; de exemplu, pierderea poftei de mancare sau tulburarea somnului se pot datora atat depresiei cat si anumitor conditii fizice ca: boli de inima, artroza. Daca insa depresia este si ea prezenta, vor exista si alte simptome, in special gandurile triste.

Varstnicii se plang mai degraba de simptome fizice decat de depresie. Acest fapt poate aparea sub forma unei permanente ingrijorari in privinta starii de sanatate, chiar daca doctorul nu a gasit nimic ingrijorator.

Depresia la varstnici poate determina uneori simptome severe de ingrijorare si anxietate. Persoanele varstnice se tem sa nu devina "senile", iar uneori depresia severa poate fi luata drept dementa senila. Cei cu depresie - chiar severa - sunt foarte constienti de slabirea memoriei, pe cand cei cu dementa senila nu.

Suicidul - este mult mai comun in randul populatiei in varsta decat in orice alta grupa de varsta. Cei mai multi din batranii care au comis suicidul au vizitat un medic inainte de a face acest lucru si cei mai multi au manifestat o acutizare a bolilor fizice.

Depresia este deci, un sentiment persistent de suparare intensa de mai multe saptamani sau chiar mai mult, insotit de unele din semnele si simptomele descrise. Cel mai adesea depresia ramane netratata pentru ca a avut un diagnostic gresit, pentru ca nu a fost diagnosticata sau pentru ca este acceptata ca parte normala a procesului de imbatranire.

2. Anxietatea sau pericolul de necunoscut

Particularitatile si caracteristicile societatii in care traim, nesiguranta resimtita permanent determina ca, din ce in ce mai multe persoane, in special cele varstnice, sa se confrunte cu fenomenul de anxietate.

Cine in cursul vietii sale n-a intalnit numeroase contexte (boala, absente, intarzieri prelungite, simptome diverse ) de inevitabila anxietate? Pentru Kierkegaard,(citat de Le Gall, 1995, p 45) "nu exista nici macar un singur om, in sufletul caruia sa nu se afle o neliniste, o tulburare sau dizarmonie, o teama de ceva necunoscut sau de ceva pe care el nu indrazneste sa-l cunoasca, o teama de eventualitate exterioara sau teama de el insusi" .

Prin urmare orice om a fost in viata sa anxios, adica a resimtit un sentiment difuz de pericol, impresia ca s-ar putea petrece ceva rau, ceva in sensul apropierii mortii.

Exista insa o anxietate normala care este starea afectiva ce rezulta din previziunea sau teama unei primejdii apropiate, in general suficient de bine determinata, pentru sine sau pentru altii. (Le Gall, 1995, p 8) De multe ori ea poate deveni patologica, mai ales la varsta a treia cand oamenii se simt mai vulnerabili, iar apropierea mortii este iminenta, o stare ce se accentueaza cu atat mai mult cu cat ramane singur pentru a parcurge acest drum final al vietii.

Faptul de "a se gandi la moarte " este considerat de simtirea omeneasca drept o teama, o lipsa de incredere in realitatea umana, o lugubra fuga in afara mortii. (Heidegger, dupa Le Gall, 1995, p 42) Anxietatea este traita neplacut ca un pericol eventual sau posibil, neprecizat inca, dar care destabilizeaza fiinta. In aceasta situatie omul nu mai poate fi atent, nu se mai poate angaja intelectual in situatii actuale, concrete, simte ca nu mai are de ce sa se lege, de ce sa se ancoreze, simte cum aluneca in afara lumii, in afara existentei actuale.

Omul anxios se afla intr-o stare de incordare, simtindu-se in acelasi timp vulnerabil. Muschii sunt in tensionati, privirea investigheaza fara incetare ambianta, cautand sa clarifice despre ce pericol e vorba. El incearca sa se orienteze cat mai bine, sa-si dea seama de ce s-ar putea sprijini sau pe cine din prejma s-ar putea baza daca va aparea cumva dusmanul sau.

Anxietatea reprezinta o stare afectiva, vaga, de neliniste, de apasare, tensiune, ingrijorare si teama nemotivata, fara obiect, care este neconfortanta din punct de vedere psihologic. Anxietatea are ca dominante sentimente intense de insecuritate (generate, in special de teama abandonului, sau a producerii unor nenorociri si catastrofe iminente). Totodata, anxietatea genereaza produse imaginative abundente, care nu pot fi ignorate si nici eliminate si care pun stapanire pe persoana si o domina. In cazul varstnicilor, fenomenele de anxietate sunt amplificate odata cu internarea lor in institutiile de ocrotire. Batranii se simt abandonati, izolati. Aceasta izolare este un fenomen social cu implicatii psihice. Intr-un studiu, se arata ca, in Romania, internarea batranilor este intotdeauna insotita de fenomene de anxietate. Numarul tot mai ridicat al comportamentelor suicidare in cazul varstnicilor din caminele de batrani reprezinta o marturie in acest sens. Avand mai multe grade de manifestare, puterea de manifestare a anxietatii creste odata cu varsta. Unele dintre tulburarile somnului specifice batranilor sunt pe seama anxietatii. Chiar si o usoara scadere a randamentului intelectual este considerata ca fiind o rezultanta a anxietatii.

Cu toate ca anxietatea este considerata ca fiind o reactie obisnuita, normala a personalitatii, cu un rol deosebit de important pentru motivare sau pentru creativitate, la varsta a treia se manifesta cu o intensitate mult prea mare. Astfel, anxietatea iese din limitele normale si conduce catre o manifestare patologica - anxietatea generalizata. Varstnicii cu anxietate generalizata prezinta tensiune motorie manifestata prin: iritabilitate, durere musculara, incapacitate de relaxare, facies crispat. Unele manifestari de hiperactivitate vegetativa, specifice batranetii, sunt legate de anxietatea generalizata: tahicardie, parestezii, tulburari gastrice, puls si respiratii frecvente. Totodata varstnicii ce manifesta o anxietate generalizata prezinta o stare de hiperatentie (hipervigilenta).

In afara neplacerilor produse de anxietatea generalizata, batranii pot intampina si unele dezvoltari ale acesteia in sensul unor tulburari fobice sau obsesiv-compulsive. Cea mai frecventa manifestare fobica a varstnicilor este fobia sociala.

Realitatea arata ca intensitatea anxietatii creste odata cu momentul institutionalizarii si scade proportional cu timpul petrecut in caminul de batrani. Este vorba nu numai de o reactie de adaptare ci si un raspuns la o serie de eforturi de integrare. In acest ultim caz, anxietatea este considerata ca fiind un imbold motivational in sensul integrarii.

3. Dementa

Senilitatea

Senilitatea este o slabire simultana a capacitatilor fizice si mintale datorate imbatranirii.

Senilitatea este exagerarea proceselor normale de imbatranire. Nu are varsta precisa, variind de la un individ la altul, sub influenta factorilor ereditari si personali. Factorii personali sunt: antecedente patologice, intoxicari alcoolice, surmenaj.

Conditiile socio-economice si afective joaca si ele un rol important in ceea ce priveste data aparitiei starii senile.

Marinescu (apud Branzei, 1979, p. 420), propune o definitie a senilitatii: "Senilitatea normala nu este o boala ci o evolutie fiziologica, regulata si ireductibila, guvernata de ereditate si de nutritie in functie de schimbarile fizice si chimice care se desfasoara in celulele organismului ca fenomen biologic ireversibil."

Senilitatea se manifesta pe plan psihic:

printr-o inertie intelectuala;

dificultati tipice in fixarea durabila a amintirilor si achizitiilor noi;

pierderea supletii de adaptare;

"pisalogeala" si incontinenta emotionala.

Dementa este o istovire psihica globala si progresiva, datorata unei afectiuni organice a creierului.

Dementa se caracterizeaza printr-o deteriorare mintala, toate functiile sunt atinse:

campul constiintei se ingusteaza;

atentia devine deficitara;

memoria este alterata;

judecata este perturbata (aparitia unor comportamente deviante, medico-legale).

pag.49). Dementa este o manifestare a leziunilor cerebrale. Dementa este o scadere progresiva si indeosebi ireversibila, globala a activitatii psihice datorata unor modificari organice de natura vasculara (aterosclerotica), a carei evolutie poate fi precipitata si de actiunea unor factori exteriori de natura psiho-socio-culturala.

Dementele pot aparea din diferite cauze: toxicomanii, depresii, afectiuni organice ale creierului, precum si afectiunile unor boli degenerative ca: boala Alzheimer, boala Pick, Creutzfeld-Jacob si ale sindromului Wernike-Korsakoff.

Dementa este principala cauza de institutionalizare, desi majoritatea suferinzilor sunt ingrijiti la domiciliu in supravegherea medicului de familie. Se remarca o scadere a asistentei varstnicului cu dementa in spitalele de psihiatrie si o crestere a lor in caminele-spital.

Caracteristicile principale ale dementei

Dementele, boli degenerative, se caracterizeaza printr-o serie de tulburari ale functiilor psihice deosebit de grave, in special in ultimele etape ale bolii.

Tulburarile care caracterizeaza dementele sunt:

-tulburari globale de memorie care antreneaza tulburari de orientare in timp si de exprimare si de intelegere a limbajului (afazie);

-tulburari de recunoastere a obiectelor, zgomotelor si structurilor (agnozie)

-imposibilitatea de a efectua miscari voluntare (apraxie);

-sindromul afazo-apaxic-agnozic;

-reducerea stocului de idei urmata de scaderea flexibilitatii gandirii;

-pierderea capacitatii de a rezolva probleme, ingreunarea rationalizarii;

-comportamentul este cand euforic cand apatic;

-stare de indiferenta apato-abulica;

-atentia voluntara este net scazuta;

-tulburarile de limbaj evolueaza pana la mutism;

-apar tulburari de orientare in spatiu;

-stari de hipotonie globala musculara.

Unele forme de dementa sunt curabile si reversibile.

Tipuri de demente

Dementele se impart in trei tipuri principale:

-demente degenerative;

-demente vasculare (arteriopatice);

-demente mixte.

Dementele de tip degenerativ se impart in doua tipuri, in functie de momentul aparitiei lor in :

a) Demente presenile care apar in presenium, adica inainte de varsta de 65 de ani. Acestea sunt: dementa (boala) Pick; dementa Alzheimer (cu debut precoce); dementa Jacob-Creutzfeld, de natura neurologica.

b) Demente senile, propriu-zise ale varstnicului (dementa Alzheimer cu debut tardiv).

Boala Alzheimer

Boala Alzheimer este o afectiune mai frecventa in presenilitate fiind caracterizata printr-o stare dementiala cu fenomene de focar de tip afazo-agnozo-apraxic.

Aceasta afectiune atinge mai ales femeile (84% dintre bolnavi), si se caracterizeaza prin aparitia ei precoce (catre 50 de ani), cu o deteriorare mintala, o dezorientare mintala, o dezorientare in timp si spatiu: este insotita de tulburari de limbaj (afazie), dificultati in executarea miscarilor coordonate (apraxie) si recunoasterea perceptiva (agnozie).

Psihologia bolii Alzheimer

La examenul anatomic, se observa o atrofie cerebrala difuza, o dilatare a ventriculilor si placilor senile pe cortex. Etiologia bolii este necunoscuta si nu se stie daca este aceeasi in cele doua tipuri de boala: presenila si senila. Agentii implicati in dezvoltarea bolii includ trauma, agentii virali si alte infectii.

Clinic boala se manifesta mai ales prin tulburari de orientare si printr-o pierdere a memoriei. Dispozitia bolnavului este in general euforica, dar uneori este depresiva.

Boala lui Alzheimer evolueaza intr-o perioada de 4 pana la 10 ani. Aceasta afectiune prezinta in mare masura cresterea treptata in intensitate a tulburarilor de memorie, indeosebi pierderea capacitatii de fixare si reproducere.

Pacientii realizeaza prabusirea lor psihica si din acest motiv se instaleaza unele stari depresive. Datorita amneziei puternice prezente se instaleaza dezorientarea spatiala. Deficitul amnezic saraceste si continutul notional al gandirii si astfel scade capacitatea de judecata.

O alta afectiune este aparitia unor halucinatii si a unor idei delirante cu caracter absurd. Apar tulburari comportamentale cu aspect medico-legal.

Datorita instalarii afaziei senzoriale se ajunge la mutism.

Pentru pacientii afectati de aceasta boala se indica ca acestia sa continue sa traiasca in casele lor, mai ales daca au apartinatori.

Daca pacientul nu poate fi ingrijit si supravegheat de familie, acesta ar trebui sa fie ingrijit la domiciliu de catre persoane specializate (asistenti medicali sau sociali) angajate, deoarece este foarte important ca varstnicii bolnavi sa ramana in mediul lor familial, in casa lor. Doar in cazuri de boala foarte avansata este nevoie de spitalizare permanenta ori indelungata.