PROPRIETATILE MECANISMELOR AFECTIVE

Polaritatea, intensitatea - proprietati in sens de capacitati. Mecanismele afective dispun de capacitatea de a se pastra in conditiile suprimarii starilor ce le-au generat. Ele se pastreaza ca fapte de traire autentica, nu ca fapte de memorie afectiva. Se pastreaza semnificatia afectogena a starii ce a generat trairea. Ex.: o persoana poate continua sa iubeasca o alta persoana chiar daca persoana cealalta a disparut.

Aceasta proprietate are o foarte mare importanta practica. Pornindu-se de la ea se poate actiona asupra trairilor afective, in sensul amplificarii sau diminuarii ei, se poate chiar manipula trairea afectiva.

Mentinerea treaza a starii afective se obtine nu prin repetarea stimulului sau a semnificatiei afectogene a starii ce duce la tocirea lui, ci prin schimbarea lui.

Trairile afective au proprietatea de a se conditiona, de a se lega nu numai de obiectele ce le-au generat, ci si de contextul in care s-a intamplat.

Semnificatie practica - mentinerea treaza sau diminueaza trairea afectiva. Pornind de la ea, ii determina pe indivizi sa desfasoare o serie de actiuni ce sunt neplacute, prin asociere cu actiuni placute.

Trairile afective dispun de proprietatea de a se converti unele in altele(dragoste → ura). Aceasta proprietate ilustreaza o caracteristica foarte importanta a trairilor afective si sugereaza instabilitatea, fluctuatia trairilor afective. Convertirea este dictata de o serie de necesitati stricte.

Capacitatea trairilor afective de a se exterioriza, de a se manifesta in afara prin intermediul expresiilor emotionale ce sunt semne externe ale trairilor afective si prin conduite expresiv-emotionale ce sunt corelari de expresii emotionale intr-o anumita stare emotionala. Exista o anumita conduita emotionala a tristetii, bucuriei, etc.

Rolurile expresiilor si conduitei emotionale:

* autoreglare,

* contagiune,

* comunicare,

* influentare.

Nu intotdeauna trairea emotionala coincide cu expresia ei. Ba chiar exista contradictii. Argumentari:

* expresiile emotionale pot fi invatate;

* se conventionalizeaza social; mediul social incurajeaza manifestarea unora si descurajeaza manifestarea altora; se ajunge la un fel de dresaj afectiv.

* se standardizeaza si se generalizeaza. Se realizeaza prin asocierea lor cu diferite simboluri, de unde rezulta limbajul afectiv.

Teoriile afectivitatii

Au aparut din nevoia de a raspunde la 2 probleme corelate intre ele:

unde se declanseaza afectivitatea?

care sunt mecanismele implicate in declansarea si functionarea afectivitatii?

S-au elaborat 3 mari grupe de teorii:

I. Teorii fiziologice: accentueaza rolul diferitelor instante de natura organica implicate in declansarea, realizarea afectivitatii

II. Teorii cognitive (asteptarilor cognitive): deplaseaza centrul de greutate pe factori de natura exclusiv psihologica, neglijand total pe cei fiziologici

III. Teorii fiziologico-cognitive: accentul cade tot pe elemente de natura cognitiva

I. Teorii fiziologice

1) Afectivitatea se declanseaza la periferie, cauza afectivitatii este modificata de natura organica => teorii periferice

2) Emotia se declanseaza pe scoarta cerebrala, la nivel cortical => teorii centraliste

1) Teorii periferice

James

Lange - simultan dar independent unul de altul

Stimul / perceput à Emotie à Expresie emotionala - psihologia traditionala

__________ ______ ____ __________ ______ ____ ____

Stimul / perceput à Modificare organica à Emotie - James-Lange

(expresia)

- emotia este constientizarea modificarilor organice a organismului

- modificarile organice declanseaza emotia

- diferenta: - James considera ca modificarile organice sunt de natura viscerala

- Lange considera ca modificarile organice sunt de natura vasculara

Critici:

a)     suprimarea tuturor aferentatiilor ce vin de la viscere nu altereaza comportamentul afectiv

b)    o serie de reactii viscerale difuze si banale se produc in toate emotiile, cu precadere in starile organice ce nu sunt integrate in trairile emotionale

c)     producerea artificiala a unor modificari organice nu genereaza trairi afective specifice; ex: injectarea unor substante (adrenalina) => 29% au declarat ca s-au simtit "ca si cand au trait o anumita stare, fara a o simti practic"

d)    nu exista o corespondenta deplina intre modificarile organice si emotii; din contra, s-a constatat ca modificarile fiziologice variaza dupa emotiile pe care le acompaniaza; ex: miscarile stomacului, senzatia gastrica, dilatarea vaselor sanguine - cresc in momentele de furie si descresc in cele de frica

Exp: Ax - a conectat niste aparate sub pretextul ca verifica niste parametrii fiziologici in stare de relaxare. Apoi subiectilor li s-au indus stari de frica (au primit socuri electrice neasteptate) sau de manie (subiectii au fost anuntati ca va veni cineva concediat, cu comportament grosolan pt a-i testa).

Concluzie: frecventa respiratiei, transpiratiei, cresc in situatii de frica; in cele de furie creste f mult presiunea sangelui.

2) Teorii centraliste

Cannon

Bird

= atunci cand un stimul care actioneaza asupra subiectului genereaza o excitatie la nivelul talamusului ce declanseaza un impuls la nivel cortical sau la nivelul altor segmente ale corpului

- ei propun schema:

instante centrale à Emotia

Stimul / perceput à Activarea talamusului

alte segm ale corpului à Expresia

Emotia si expresia sunt concomitente.

Cele doua teorii (periferice si centraliste) sunt antitetice. Desi opuse, fiecare dintre ele sunt adevarate.

Teoria James-Lange: - ex: inrosirea ce se asociaza cu un soc emotional, initial duce la

accentuarea si mai mare a starii afective initiale

- persoanele care transpira abundent, fiindca constientizeaza ca cei din jur observa, transpira si mai mult

Teoria Cannon-Bird: integrarea corticala da semnificatie, valoare, trairilor afective.

!!! Este extrem de dificil sa se constate care apar primele: reactiile fiziologice sau cele psihologice?

Exista o serie de situatii, mai ales situatii noi, neasteptate, cand o modificare organica precede oarecum aparitia trairilor afective. In alte situatii, constientizarea situatiei de catre subiect precede aparitia modificarilor organice.

=> varietatea situationala a trairilor afective

Acesti factori de natura fiziologica nu sunt suficienti ca prin ei insisi sa explice trairile afective ale individului.

II. Teorii cognitive

1) 1960 Magda Arnold

- asteptarea cognitiva controleaza modul de producere si interpretare a starilor afective

=> omul mai intai decide daca un stimul este bun / rau / indiferent si apoi reactioneaza afectiv apropiindu-si / respingand stimulul.

- aceste asteptari cognitive reprezinta cunostinte anterioare sedimentate si pastrate in memoria de lunga durata

Schema propusa:

Stimul / perceput à Asteptare cognitiva à Emotie

(cele care dau intensitatea

si calitatea trairilor afective)

Directii de cercetare:

stabilirea unor dimensiuni ale diferitelor situatii

O situatie are in principal 2 dimensiuni:

a)     dorinta ca un eveniment anticipat ca placut sa se produca

b)    certitudinea producerii / neproducerii acelui eveniment

Din combinarea acestora rezulta cateva posibilitati de reactii afective:

A)   cand evenimentul dorit nu are loc => supararea

B)   cand evenimentul dorit are loc => bucuria

C)   cand evenimentul nedorit nu are loc => usurarea

D)   cand evenimentul nedorit are loc => stressul

inmultirea nr de dimensiuni

se recurge la o tipologizare a situatiilor capabile sa genereze trairi afective:

- de amenintare à teama

- de obstacol à suparare

- de apartenenta la grup à incredere

- de noutate à anticipare

S-a generat o controversa: Lazarus - Zajong

Lazarus: (partizanul punctului de vedere al lui M.Arnold) cognitia este o preconditie pentru trairile afective

Zajong: mai intai subiectul raspunde la situatie printr-o reactie afectiva si apoi prin una cognitiva; ex: imi place o simfonie chiar daca nu o inteleg

Experiment (Zajong): unor subiecti li se prezinta 10 stimuli (forme, figuri geometice subliminale), apoi liminal li se prezinta cei 10 stimuli anteriori dar asociati cu alte noi figuri geometice. Subiectii au fost rugati la sfarsit sa spuna care dintre cele 2 forme fusese prezentata anterior (= decizie cognitiva) si care dintre cele 2 forme le-a placut mai mult (= decizie afectiva). S-a constatat ca deciziile cognitive erau aleatorii, intamplatoare, in timp ce au fost denumite mai placute figurile prezentate subliminal.

Concluzie: o informatie nu lasa urme cognitive, dar poate lasa urme afective, afectandu-i comportamentul ulterior.

Frijda (norvegian): precesiunea unora sau altora din cele 2 categorii de factori este situationala; el rezolva confruntarea

III. Teoriile cognitivo-fiziologice

- iau in considerare criterii organice si cognitive

- punctul de pornire consta in contributia a 2 psihologi americani (1962)

Schachter: modificarile organice reprezinta o simpla premisa, o stare de excitatie nediferentiata si nimic mai mult, nu pot declansa trairi afective

Singer: trairile afective sunt declansate de modul in care individul interpreteaza aceste modificari => fenomen de atribuire

Stimul / perceput à Modificare organica à Atribuirea à Emotia

Experiment: unor subiecti li s-au injectat substante (epinefrina) sub pretext ca se urmareste cercetarea efectelor acestei injectii asupra vederii (stiau ca este un surplus de vitamine); in realitate era epinefrina. Exista 4 grupuri de subiecti:

1 grup - era informat cu privire la reactiile ce urmau sa apara (corect) - palpitatii, tremurul mainii = grupul informat

2 grup - era informat eronat despre reactiile secundare: dureri de cap, mancarimi etc. = grupul dezinformat

3 grup - nu apar nici un fel de efecte = grupul ignorat

4 grup - injectat cu apa si sare ce nu produc nici un fel de efect secundar, dar apare efectul Placebo = grupul de control

Predictii: in lipsa unor informatii adecvate pentru aceste modificari fiziologice, subiectii dezinformati si cei ignorati vor atribui modificarile organice unor factori externi, din ambianta.

Dar ce vor gasi? Au folosit 2 trucuri:

au introdus toti subiectii intr-o camera de asteptare

au recurs la serviciile unui complice introdus intre subiecti care sa genereze fie stari afective placute, tonifiante, fie negative (raspunsuri la un chestionar, complicele se ernerva, rupe chestionarul si iese afara)

Ipoteze: a) subiectii informati ar putea atribui modificarile organice mai curand medicamentelor decat conditiilor externe de mediu

b) subiectii dezinformati si ignorati presupun ca reactia lor interna se datoreaza unor factori externi

Concluzii: confirmarea ipotezelor.

Acest experiment a trezit reactii de la alti cercetatori:

unii care au incercat sa-l reproduca nu au reusit;

au fost acuzati de greseli de ordin metodologic: diferentele dintre grupul dezinformat si cel ignorat erau nesemnificative statistic

S-a ridicat o problema: modificarile organice pot duce la oricare si la toate experientele emotionale dependente de interpretare, datele persoanei / situatiei? => experienta emotionala nu e atat de flexibila ca interpretarea ei (anumite substante injectate si mai ales epinefrina, de regula, provoaca efecte negative)

IV. Teorii de compromis

Unele reactii corporale distincte pot da nastere la cateva emotii fundamentale. Marea majoritate a trairilor emotionale se bazeaza pe interpretarea lor cognitiva, fapt demonstrat de variabilitatea extrem de mare a trairilor emotionale.

Probleme controversate:

Caracterul innascut / dobandit

2. Rolul expresiilor emotionale

1. Caracterul innascut / dobandit al expresiilor emotionale

Innascut: universalitatea expresiilor emotionale - Darwin

Originea emotiilor se afla in tiparele vechi comportamentale, comprimate si pastrate deoarece s-au dovedit utile pt actiunile actuale. Expresiile emotionale sunt reziduuri schematizate ale comportamentelor vechi, utile inca = contributie teoretica.

Contributie metodologica (Darwin) pentru studiul expresiilor emotionale

- a formulat propozitii in care erau descrise expresii emotionale; ex: mirarea presupune deschiderea ochilor etc. Nu-i asa?

- cand se dezvolta antropologia, behaviorismul, psihologia sociala, teorii ale invatarii (reactiile sunt insusite, invatate) => doband. variabilitatea expresiilor emotionale

Otto Klimberg: expresiile emotionale sunt diferite de la popor la popor

"Fundamentul cultural al expresiilor emotionale" - Lienert

Toate aceste opinii erau sugestii formulate, nesustinute de metodologii riguroase de cercetare. S-au elaborat metodologii stricte de cercetare=> concluzii.

Metode

Metoda componentelor - elaborarea unui esantion sistematic de

expresii emotionale faciale manifestate in situatii reale. Concomitent in context

se masurau miscarile muschilor fetei.

Metoda evaluarii - prezenta expresiilor emotionale sub forma

fotografiilor ce urmau sa fie interpretate desprinsa de

context

Prin aplicarea acestor metode, recurgandu-se la o serie de procedee (ex: se prezinta expresiile emotionale si cuvinte ce trebuie sa le asocieze), s-a ajuns in consens la concluzia ca nu exista diferente intre expresiile emotionale.

Jckman à pina in 1966 considera ca exista variabilitate a expr. emotionale, datorita diferentelor culturale

à din 1980: exista la specia umana expresii emotionale faciale universale

El ridica 2 probleme:

a) De ce miscarile musculare ale fetei sunt la fel pentru toti indivizii indiferent de cultura lor? Pentru ca sunt innascute.

Ceea ce a zis Darwin ar putea fi valabil doar pentru cateva expresii.

Universalitatea celor mai multe expresii emotionale poate fi fructul conditiilor invatarii invariante.

b) De ce o miscare musculara oarecare a fetei este asociata unei emotii particulare? Nu suntem inca in masura sa raspundem, dar exista o sugestie a lui Darwin (a studiat evolutia expresiilor emotionale de la animal la om = cale promitatoare).

=> nu expresiile emotionale difera de la o cultura la alta, ci regulile de expresie ale emotiilor ca si conditiile de declansare a uneia sau alteia dintre emotii.

2. Rolul expresiilor emotionale

- dezorganizator: Janet, Wallon, Pieron (prin manifestarea lor tumultoasa, intensitate)

- organizator: Cannon (adaptativ)

Pavelcu: s-a impus opinia ca trairile afective organizeaza conduita umana.

Zlate: emotiile indeplinesc ambele roluri, in functie de o serie de criterii:

intensitatea lor

existenta sau nonexistenta unor modalitati reactionale

noutatea situatiei

Chiar daca initial trairile afective deorganizeaza conduita, aceasta dezorganizare initiala duce la o organizare ulterioara superioara.

Curs 8

Mecanismele de reglaj psihic

I. Necesitatea aparitiei lor

1. Primul argument

-mecanismele de reglaj au aparut din nevoia de a se executa o serie de actiuni, activitati care au un grad de complexitate mai mare.

- cele mai simple actiuni, activitati se realizeaza uneori chiar spontan, de la sine.

- alte actiuni-complexe, pp o mobilizare maxima a individului, o serie de eforturi din partea individului, a.i. s-a dovedit necesara aparitia unor noi mecanisme psihice, pt. realizarea actiunilor complexe.

2. Al doilea argument

-acest argument provine tot dintr-o caracteristica a activitatii

-activitati cu desfasurare maximal comprimata (spontan, automat)

-alte activitati: este necesar un efort pentru trecerea de la o etapa la alta; presupun parcurgerea unor etape, parcurgere realizata mai mult sau mai putin de la sine; uneori este necesar sa se depuna eforturi pt trecerea de la o etapa la alta - in special cand apar bariere

(mai ales in situatiile existentei unor factori perturbatori)

Ex: perceptia are 4 faze: detectarea, discriminarea, identificarea, interpretarea. In una din aceste faze poate aparea un blocaj & actiunea respectiva nu se realizeaza-necesit. mec. de reglaj.

3. Argumentul al treilea

unele stari pe care trebuie sa le detina anumite sisteme si componentele sistemelor: stare de relativ echilibru (pt ca un sistem sa functioneze trebuie sa existe un echilibru intre componentele lui)

-daca asistam la aparitia unor dezechilibre apare necesitatea de a restabili echilibrul, de a mentine pentru o perioada mai mare de timp acest echilibru (intra in functie o serie de mecanisme de reglaj)

-individul trebuie sa selecteze, opteze, planifice, sa stab.o anumita succesiune a acestor act., pt a asigura cursul normal al actiunilor pt. k sa se finalizeze corespunzator-a fost necesara aparitia mec.de reglaj.

Mecanismele de reglaj

Definitie: mecanismele de reglaj sint mecanismele care asigura stabilitatea, mentinerea si refacerea starii generale a functiilor sistemului, organismului, atunci cand anumite componente deviaza de la starea standard optimala

II. Tipurile sau formele de reglare, nivelurile ei si mecanismele (modalitatile) concrete prin intermediul carora se realizeaza reglarea:

FORMELE REGLARII

- in functie de continutul sarcinilor care sunt presupuse de ele

-criteriul de inventariere = continuturile sarcinilor

A) REGLAREA DE STABILIZARE:

= mecanism fundamental

- consta in mentinerea unor criterii functionale, energizante (constante structurale, functii energetice) in anumite limite date

-exista o serie de asemenea criterii (constante) care nu au voie sa se abata de la anumite limite, de ex. constantele vitale (nevoi organice, necesitati)

ex: trebuinta de aparare

-o forma particulara a reglarii de stabilizare este: reglarea ciclica (acea reglare care este in functie de variabila timp)

-se manifesta in plan biologic si psihic

la nivelul motivatiei: trebuintele organice

la nivelul afectivitatii: niciodata o trebuinta afectiva nu este exclusiv de un anumit fel (o bucurie mare, la gandul ca se va termina = situatia opusa - tristete) - niciodata o traire nu este intotdeauna la fel, sint mobile

B) REGLAREA DE OPTIMIZARE

-raspunde unui dublu scop: -1- de a asigura echilibrul energetico-functional in conditiile existentei mai multor alternative si

-2-de perfectionare a componentelor, a performantelor pe care tinde sa le detina

1.Primul scop pt a se realiza necesita intrarea in functiune (nu de la sine) a unor operatii de analiza, sinteza, comparare, decizie (in cazul stabilirii echilibrului).

2.Realizarea celui de-al doilea scop presupune: procese de corectare, adecvare, adaptare in actiunea de prelucrare (colectare) a informatiilor prin care se realizeaza scopul.

Exista o problema in realizarea unui echilibru intre:

-tendinta individuala de a regla scopurile cat mai repede (ceea ce isi propune individul sa realizeze - scopuri cit mai inalte)

-tendinta de a realiza un consum energetic redus (cit mai mic) care sa maximizeze utilitatea si sa minimizeze riscul.

Reglarea ar trebui sa maximizeze utilitatea si sa minimizeze riscul.

C) REGLAREA DE DEZVOLTARE

-presupune transformare si organizare (evolutie) continua a organizarii initiale si trecerea de la forme de organizare mai simple la altele mai complexe

-aceasta trecere se realizeaza prin schimbul permanent informational si energetic dintre individ si mediu; se realizeaza prin intermediul restructurarii schemelor de interconexiune a elementelor si prin largirea componentelor antialeatoare si antiredundante.

-2-NIVELURILE REGLARII

Aceste forme actioneaza la nivele diferite iar fiecare nivel presupune subniveluri:

-A-nivelul biologic: pp antrenarea unor mecanisme fiziologice (de ordin biologic)

-are doua subnivele: a- cel al reflexului neconditionat, automat (innascute) care

functioneaza in acelasi mod indiferent de variatiile mediului sau ale componentelor

ex: reflexul de aparare

b- cel al reflexelor conditionate (dobandite), secundare

(invatate) elaborate pe parcusul vietii, care

permit modularea cantitatii si calitatii, a stabilitatii lor in functie de variatiile mediul inconjurator.

-B-nivelul reglajului psihic: se realizeaza pe fondul celui biologic, dar il integram pe acesta in el insusi

-are doua subnivele:

a- subnivelul primar - este comun pentru om si animal; apare ca urmare a necesitatilor de coechilibrare cu multimea factorilor externi, fara ca acestia sa detina o semnificatie biologica; este mediat de o serie de principii: semnalizarii, explorarii, orientarii; primul sistem de semnalizare (S+P+R); presupune existenta mecanismelor comune cu animalele (S,P,R)

b- subnivelul superior - specific uman; a aparut din necesitatea coechilibrarii cu factorii sociali; din necesitatea asimilarii produselor socio-culturale, a producerii de produse socio-culturale; principii: simbolizarii, axiologizarii; cuprinde cel de-al doilea sistem de semnalizare.

-3-MECANISMELE CONCRETE prin intermediul carora se realizeaza reglajul

Ø      1. reglarea realizata pe baza actiunilor intentionale (reprezentari + limbaj)

-aceste actiuni intentionale aparute odata cu dezvoltarea reprezentarilor si limbajului permit proiectarea anticipata a rezultatelor actiunilor in raport cu dorintele interne, aspiratiile (intentiile individului)

-mecanismul care sta la baza reglajului = comunicare si limbaj

Ø     2. reglaj bazat pe actiunile de orientare, focalizare, selectionare a unor factori externi/interni (a influentelor din mediul intern si extern);

-mecanismul = atentia.

3. Reglarea voluntara - se caracterizeaza prin faptul ca presupune prezentarea (existenta) in plan mental a unui scop, stabilirea mijloacelor de actiune pentru realizarea acestui scop; este evidentiata indeosebi cand apar o serie de bariere; este specific umana;

-forma subiectiva de manifestare este vointa

COMUNICARE, LIMBA, LIMBAJ

I. Delimitari conceptuale:

-aceste 3 notiuni sunt notiuni polisemice (mai multe intelesuri), ingreuneaza utilizarea lor corecta, fac dificila intelegerea lor corespunzatoare, dificultati in definirea lor.

COMUNICAREA

Note definitorii:

-constituie o relatie in care se intampla ceva, cu o anumita finalitate

-este o relatie de schimb - dezacord?

Ce anume se schimba?

Claude Levi-Strauss: "comunicarea este o relatie de schimb de femei, schimb de produse economice (relatii economice) si schimb de mesaje intr-o anumita limba"

Concluzii:

-sfera notiunii de comunicare este nepermis de mult extinsa

-comunicarea este ingustata doar la schimb de mesaje intr-o anumita limba

Elementele care acopera toate situatiile particulare: "comunicarea inseamna schimb de semnificatii" (Cl. Flament). Acolo unde are loc schimb de semnificatii, are loc comunicare.

O alta dimensiune este scopul. Scopul acestui schimb: a influenta comportamentele celorlalti.

De fapt, comunicarea este un act tranzactional intervenit in situatii de interactiune.

Definitie comunicarea = relatie de schimb de semnificatii cu scopul de a influenta comportamentele celorlalti.

LIMBA

= totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lingvistice (lexicale), gramaticale) ce dispun de o organizare ierarhica potrivit unor reguli de ordonare; sistem inchegat de semne si de reguli gramaticale stabilite social-istoric (cultural).

LIMBAJUL

= activitate psi. de comunicare prin intermediul limbii

Relatia comunicare - limbaj:

Doua solutii:

1. o solutie pornind de la relatia de sfera dintre cele doua: comunicarea este o notiune care are o sfera foarte extinsa, limbajul este doar o parte a acestei sfere

- acest pdv are o serie de limite: -nu apare distinctie intre limbaj si comunicare, chiar o suprapunere partiala a lor

-se exagereaza (subliniaza) una din functiile limbajului, cea de comunicare (limbajul are mai multe functii: de reglare, de cognitie)

2. tot pornind de la sfera, se spune ca intre comunicare si limbaj exista o relatie de suprapunere partiala - V.Mare

ð     ideea ca cele doua doua sunt fenomene distincte (desi au ceva comun, au si ceva distinct, propriu)

comunicare limbaj

-argument: pe langa comunicarea verbala exista si comunicarea nonverbala; comunicarea genereaza o serie de fenomene de natura psiho-sociala (contagiune, uitare), socio-culturala (imitare, persuasiune) intalnite la limbaj; limbajul continua sa se manifeste chiar si atunci cand comunicarea a incetat = limbaj interior.

II. Relatia limba-limbaj

-daca limba este sistem inchegat al cuvantului si organizarii (regulilor) gramaticale stabilite socio-istoric, limbajul este un mod de organizare, integrare si functionare a limbii la nivelul individului

-diferentieri: limba este un fenomen social, creat de societate / pe cand limbajul este un fenomen individual

Individualizarea limbajului se realizeaza la nivel uman in doua planuri:

I-fiziologic: se diferentiaza de la un nivel individual la altul in functie de caracteristicile morfo-functionale ale aparatului fonator, structura corzilor vocale

II-psihologic: individualizarea are in vedere diferentierea limbajului la anumite persoane in functie de modul in care sunt utilizate cuvintele, materialul limbii = ecuatie personala.

S.L.Rubinstein : "limbajul este limba in actiune"

-limba este un dat obiectiv in raport cu individul, determinata de evolutia socio-istorica a populatiei / limbajul este un instrument de vehiculare a limbii, presupune transformari ale elementelor comune limbii in elementele proprii, personale.

-limbajul implica constientizarea laturii fonetice, grafice, semantice a cuvintelor

-limbajul permite trecerea de la structuri semantice mai simple (cuvinte izolate) la structurile semantice complexe (propozitii, fraze, texte)

Comunicarea, limba, limbajul constituie elemente cheie (fundamentale) pentru intelegerea, explicarea atat a individului cat si a societatii.

III. Rolurile indeplinite de comunicare, limba si limbaj:

-puse in evidenta de :

o serie de afirmatii

scopurile comunicarii

-comunicarea a fost interpretata ca factor socio-genetic (a stat la baza genezei societatii)

G.A.Miller: "organizarea sociala este imposibila fara comunicare"

Cl.Levi-Strauss: "o societate este construita din grupuri care comunica intre ele"

-clasa de elevi constituie un mediu de comunicare

Tiffaux: "comunicarea este lubrifiantul vietii sociale a individului"

Scopurile comunicarii:

De Vito: comunicarea ajuta la -1-descoperirea personala

-2-descoperirea lumii exterioare, ofera premise pentru o mai buna intelegere a acestei realitati

-3-stabilirea relatiilor cu sens: rol in plan interpersonal

-4-schimbarea atitudinilor si comportamentelor

-5-mijloc de joc si de distractie (destindere, relaxare, permite realizarea unor "spirite de gluma")

Aceste scopuri nu sunt singurele, dar sunt cele mai importante. Aceste scopuri sunt importante nu fiecare in sine ci toate la un loc, prin combinarea lor. Ele influenteaza atat sinele personal cat si sinele altor oameni.

Ratiunile (rolurile) limbajului

Doua tipuri: ratiunile individuale/ratiunile sociale

a) Ratiunile individuale:

-1-prin limbaj individul se umanizeaza

-2-individul isi formeaza modele si propria personalitate

-3-limbajul permite realizarea influentelor educative (formarea sau schimbarea personalitatii umane)

-4-prin limbaj se actualizeaza si vehiculeaza intregul continut al vietii psihice

-5-se influenteaza si interinfluenteaza => limbajul are o utilitate practica, functionala

-6-limbajul este cel care permite ca produsele celorlalte elemente psihice sa fie reintroduse in circuitul functional existential

Ce s-ar intampla daca omul nu ar dispune de limbaj? argumente!!!

b) Ratiunile sociale:

-1-limbajul contribuie la sporirea uniformitatii de informare a membrilor grupului; neuniformitate = piedica

-2-limbajul permite asigurarea unei uniformitati de opinie a membrilor grupului => premisa pt actiunea comuna a grupului

-3-limbajul faciliteaza schimbarea ierarhiei/ordinii ierarhice a grupului (statutelor si rolurilor)

Toate aceste ratiuni demonstreaza ca:

-limbajul este o conduita specific umana de tip superior

-este cel care restructureaza din temelii activitatile psihice, mecanismele psihice ale individului (organismului)

-joaca rol de mediator in dezvoltarea si desfasurarea celorlalte mecanisme psihice

P.P.Neveanu: "limbajul este axul central al intregii vieti psihice a individului" (al intregii dezvoltari psihice a gandirii)

Influenta limbajului in celelalte mecanisme:

-argumente: perceptie-observatie-spirit de observatie(!!!)

-limbaj = reglaj verbal

Formele comunicarii

Criterii

I. Numarul persoanelor implicate

interpersonala personala (intima) - relatii directe àaspira

la autenticitate, durabilitate, personalitatea se exprima plenar

=> Comunicare: profesionala - intra in functie in virtutea unor relatii profesionale à aparute in diverse activitati, cunoastere superficiala; e ocazionala, accidentala, sub incidenta activitatii desfasurate

de grup intragrup fenomene de cooperare, conflict,

intergrup negociere

- este reglata de o serie de nevoi, necesitati ale tuturor membrilor grupului; se comunica aspecte comune ale membrilor => expresia unei comunicari supraindividuale

Comunicarea personala si profesionala in psihologia organizationala formeaza:

- comunicare formala - reglementari, norme

- comunicare informala - norme in plan psihic, nescrise

Comunicarea intragrup si intergrup furnizeaza informatii referitoare la:

a) locul ocupat de individ in cadrul grupului dpdv comunicational:

implicare mare à lider de opinie

implicare slaba à persoana izolata

- persoanele ce comunica doar cu unii membrii ai grupului à statut de dependenta

b) functiile si structurile grupului - exista persoane distribuitoare de informatii

- exista persoane colectoare de informatii

c) natura relatiilor din grup - trece de natura propriu-zis comunicationala: competitiv, cooperant, etc.

II. Prezenta / absenta unui scop (obiectiv) clar formulat

- exista 4 forme de comunicare:

- incidentala - scopul aproximativ lipseste; individul furnizeaza

=> Comunicare: despre sine o serie de informatii fara sa vrea sau stie, prin

mijloace verbale si nonverbale

consumatorie - vizeaza nu atat transmiterea de informatii cat transmiterea unor stari afective; da posibilitatea descarcarii unei stari tensionale acumulate (ex: barfa)

instrumentala - are un scop precis: de a schimba comportamentul celuilalt

de tip comuniune - sigurul scop este ca individul sa fie impreuna, ca cei doi sa sarbatoreasca faptul ca se vad => fuziune de ordin sentimental

Importanta lor:

- cea mai importanta este cea instrumentala

- diferentiere mai fina intre comunicarea consumatorie si cea instrumentala

Comunicarea consumatorie:

- forma si continutul mesajului depind de starea traita de emitator

- alter Ego-ul (altul) este perceput ca fiind de dorit a fi intalnit

Comunicarea instrumentala:

- forma si continutul mesajului depind de starile ce urmeaza a fi induse receptorului (variaza in functie de modificarile ce urmeaza sa fie facute in consumator)

- alter Ego-ul (altul) este perceput ca instrument (subiect) ce urmeaza a fi exploatat

Formele trebuie utilizate diferentiat in concordanta cu particularitatile situatiei => sunt egal eficiente.

III. Criteriul continutului

exista mai multe forme de comunicare:

- cognitiva - transmite continutul de natura cognitiv-informational

(strict informational); ex: idei, notiuni

=> Comunicare: - afectiva - continut de ordin afectiv-motivational

- volitiva - continut legat de mecanismul vointei care intervine in

anumite situatii

à orice continut psihic transmis genereaza practic, din aceasta perspectiva, o forma de comunicare

IV. Criteriul mijloacelor de comunicare

- apar mai multe forme de comunicare.

a) mijloacele de comunicare sunt clasificate intr-o maniera polara:

Mijloace vocale

(sunete)

Mijloace verbale Mijloace non-verbale

(cuvant) (non-cuvinte)

Mijloace nonvocale

(gesturi, atitudini)

comunicare verbal - vocala => cuvantul rostit fonetic

comunicare vocal - nonverbala => intonatie, calitatea vocii, emfaza

comunicare nonverbal - nonvocala => expresia fetei, gestica, atitudini etc.

comunicare verbal - nonvocala => unitate fundamentala = cuvantul scris

b) mijloace de comunicare sunt de 3 feluri:

- lingvistice: primul mijloc = limba

- paralingvistice: tonul vocii, gesturi

- extralingvistice: calitatea vocii, aspect fizic etc.

- mijloace nonverbale à comunicare nonverbala

- mijloace verbale à comunicare verbala

Formele comunicarii nonverbale

Exista 3 forme: 1. Comunicare prin corp

2. Comunicare prin teritoriu si spatiu

3. Comunicare prin imagine

1. Comunicare prin corp. Ideea: corpul nu e doar un produs natural ci si voluntar, travestit, mascat, metamorfozat prin imbracaminte, machiaj s.a.m.d.

Exista 3 subforme de comunicare prin:

a)           aparitie fizica - cel mai relevant element = imbracamintea; de obicei prin ea se transmit informatii legate de planul afectiv, motivational (planuri, interese) si trasaturi de personalitate

- uneori aceasta transmitere de informatii este inconstienta, alteori constienta

- are forta de atragere / indepartare (respingere) a persoanei

- creaza o stare afectiva placuta + tonus amiabil sau neplacuta anumitor persoane

b)          gesturi - autice = nu au legatura cu comunicarea, dar exprima starea

afectiva traita de individ

normale - 2 degete ridicate

simbolice - au o incarcatura informationala sau chiar actionala; prin ele se doreste producerea deliberata de comp. la anumite persoane

Studiul gesturilor: - kinezica = stiinta considerata ca un fel de gramatica a

acestor reguli (a gesturilor)

- parakinezica = se refera la informatii extrase din

caracteristicile gesturilor (intensitate, amplitudine, frecventa) => afecte, atitudini, intentii

à gesturile pun in evidenta si trasaturile de personalitate

c)           expresia fetei (mimica) - s-a incercat punerea in evidenta a elementelor fetei care dispun de cea mai mare incarcatura informational-emotionala: ochii

- prin ochi/privire putem sustine, incuraja, determina sau intimida o persoana, etc.

- rol in relatia sef-subordonat: -seful nu se uita

-subordonatul il priveste in ochi

2. Comunicare prin teritoriu si spatiu

- idee = felul in care omul isi construieste, delimiteaza, aglomereaza teritoriul sau spatiul pe care il ocupa, furnizeaza f multe informatii despre persoana respectiva

- dimensiunea spatiala si temporala este f importanta dpdv existential

Existe 3 tipuri de teritorii dpdv psiho-social: - tribale

- familiale

- personale

Comunicarea teritoriala prin spatiu si teritoriu este studiata de stiinta numita proxemica.

Probleme studiate: - maniera de a percepe spatiul in diferite culturi

efectele simbolice ale aspectelor spatiale

distante spatiale, fizice ale comunicarii

jocul teritoriilor

E.Hall (1966) - tipuri de distante existente intre oameni si semnificatia lor in raport cu diferite tipuri de relatii intre acestia

"Valsul diplomatilor" - observa cum 2 diplomati din culturi diferite interactioneaza: unul face un pas, celalalt se retrage => incalcarea restabileste anumite distante

Tipuri de distante

Distante: -1- intima - de la corp la corp à 15-40 cm

- este socializata = societatea a instituit reguli prin care se

permite / interzice atingerea anumitor parti ale corpului

- depinde de varsta, sex, persoana cunoscuta / straina

- sta la baza relatiilor de iubire (amor fizic) si ura (dusmanie - lupta corp la corp)

- daca cineva o incalca trebuie sa-si ceara scuze, care trebuie sa fie dp cu gradul de intimitate / sexualitate

-2- personala: de la 50-60 cm la maxim 1m

- asigura un climat comunicational optim, atmosfera destinsa

- functie de protectie a persoanei

- depinde de etnie (latini << anglo-saxoni) si de

sex (la femei <<, la barbatii >>)

- regleaza relatiile de amicitie, prietenie, familiaritate intre persoane

-3- sociala: 2-3 m

- regleaza relatiile formale, oficiale

- este unul dintre elementele de reglare a raporturilor oficiale

- oamenii, pentru a accentua diferentele de statut social à accentueaza aceast distanta (diferente de raport social)

-4- publica: 5-10 m

- subliniaza diferentele majore de statut intre persoane, care exista si trebuiesc evidentiate

Cercetari

a) unele incearca sa gaseasca distanta optima <= s-a constatat ca distantele extreme creeaza dificultati in comunicare

- atunci cand distanta era optima, in cazul in care persoana tinea un discurs à persoana era considerata a fi mai atractiva, inteligenta, efecte mai bune ale comunicarii; persoanele participante ascultau mai mult decat cele care erau prea apropiate

b) relatia dintre distanta si trasaturile de personalitate

- pune in evidenta cum sunt amplificate / diminuate distantele in functie de trasaturile de personalitate

- persoanele cu complexe de inferioritate à restrangerea spatiului; pastreaza distante bine delimitate si gesturi intime / inchise

- persoanele cu complexe de superioritate à largirea spatiului, isi extind f mult spatiul

3. Comunicare prin imagine

- foarte raspandita à omniprezenta datorita dezvoltarii foarte mari a mass-mediei, mijloacelor de comunicare in masa

- exista 2 caracteristici ale ei ce intra in contradictie:

Ø     gradul de interactivitate restrans, extrem de limitat à sens unilateral de actiune si influentare

Ø     eficienta foarte mare, chiar mai mare ca a formei de comunicare ce presupune relatie directa - tehnologia f dezvoltata a permis dezvoltarea ei

- exista autori care considera ca datorita unilateralitatii acestui tip de comunicare este pus la indoiala (sub semnul intrebarii) rezultatul ei (eficienta comunicarii)

- intampina dificultati pt ca, desi toti oamenii stiu sa vorbeasca, nu toti oamenii dispun de capacitatea de a descifra continutul unor imagini (fiecare da o anumita semnificatie)

- aparitia, dezvoltarea acestei forme de comunicare = regres cultural al individului pt ca il indeparteaza pe om de alte tipuri de comunicare (prin lectura)

Rolurile generale ale comunicarii nonverbale

de a transmite un anumit continut

2) de a nuanta si preciza comunicarea - poate capata caracteristici suplimentare: aprobativa / dezaprobativa, receptivitate / nereceptivitate

3) ajuta exprimarea si intelegerea reciproca a persoanelor - faciliteaza relatiile interpersonale

De Vito: functiile comunicarii nonverbale in raport cu cea verbala: accentueaza, completeaza, contrazice, regleaza, repeta, substituie comunicarea verbala