Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Lucrare de disertatie management strategic al dezvoltarii sociale - reforma pensiilor in romania

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
INDIVIDUALITATEA
SOCIALIZAREA SI GRUPURILE UMANE
DRAMATURGIE SOCIALA
DE LA FAMILIA COMUNITARA LA FAMILIA SOCIETALA
EFECT HALO
TRIUNGHIUL RAPORTURILOR DINTRE GENERATII : DE LA MOSTENIRE LA TRANSMITERE
PARINTI DE ADOLESCENTI
MASS-MEDIA SI OPINIE PUBLICA
Grupuri “de intalnire”
AL-QAEDA - STUDIU DE CAZ (Origini, Osama bin Laden)

TERMENI importanti pentru acest document

: prezentati o practica totalitara si un stat care a promovat aceasta practica totalitara : exemplu disertatie management strategic : Avantaj vechime completa la pensie-asigurare contributie sociala : analiza comparativa a sistemelor de pensii din Romania si Germania :

    UNIVERSITATEA BUCURESTI                                                      

    FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

     MANAGEMENT STRATEGIC AL DEZVOLTARII SOCIALE

                        LUCRARE

                  DE DISERTATIE

                                      

      

                                 REFORMA PENSIILOR IN ROMANIA

                                                              

                                                

                    

                                             

                 

                     

                                               

      

  1. Introducere

 

          Studiul de fata analizeaza importanta existentei securitatii si coeziunii sociale in dezvoltarea sociala realizate printr-un sistem de asigurari sociale viguros, si in acelasi timp, implicarea nivelului de dezvoltare economic  pe care il detine asupra calitatii vietii populatiei.

Sistemele de pensii sunt o provocare pentru fiecare tara. Obiectivul principal al sistemelor de asigurari sociale pentru varsta inaintata este de a asigura un venit sigur celor care, din cauza varstei inaintate au pierdut capacitatea de munca. Subsumat acestuia pot fi mentionate inca doua obiective secundare: redistribuirea economiilor sau a investitiilor.

Pentru a avea succes, o reforma de mare anvergura, a unui sistem national de asigurari sociale,  trebuie sa fie fundamentata in mod temeinic. Pentru ca aceasta sa reuseasca,  cei care elaboreaza politicile sociale trebuie sa ia in considerare, in procesul de proiectare a sistemului, dimensiunile sale esentiale, iar sectorul public si cel privat trebuie sa fie suficient de puternice pentru a isi indeplini rolul corespunzator in acest process.

Dilema demografica

Cea mai importanta problema pe care trebuie sa o solutioneze un sistem de pensii este presiunea demografica. Astfel cea mai importanta politica ce poate contracara aceasta problema este cresterea productivitatii, aceasta fiind singura modalitate prin care sa fie indeplinite solicitarile pentru venituri in viitor (Barr, 2002). Pe langa aceasta, sistemul trebuie proiectat in asa fel incat sa descurajeze pensionarea prematura, ajutand astfel la solutionarea problemelor legate de imbatranirea populatiei.

Eficienta si eficacitatea

Elementele cheie pentru functionarea si viabilitatea unui sistem de pensii sunt eficienta si eficacitatea. Acest lucru este valabil atat pentru sistemele publice cat si pentru cele private. Daca sistemul este unul public, guvernul trebuie sa-l administreze in mod eficient, iar daca sistemul este privat, guvernul trebuie sa creeze un cadru de normativ si institutional adecvat care sa permita atingerea de standarde inalte si transparenta. Trebuie de asemenea sa existe atat vointa politica (pentru a sprijini un proces indelungat de reforma) cat si incredere publica (in planurile oferite de sistemele de pensii – publice sau private). Pentru a fi introduse scheme private de pensii, trebuie sa existe piete financiare bine structurate si caracterizate de transparenta. Sectorul privat trebuie sa aiba o dimensiune considerabila, deoarece sistemele de pensii au nevoie de administrare coerenta si puternica.

Finantarea tranzitiei

Una dintre cele mai delicate probleme ale reformei sistemelor de pensii o reprezinta finantarea perioadei de tranzitie. In mod normal, reforma se efectueaza treptat, solicitand mai multe decenii pana sa ajunga la maturitate, iar in decursul acestei perioade statul trebuie sa conduca sisteme paralele. “Promisiunile” facute generatiei anterioare trebuie respectate, iar beneficiile trebuie acordate in mod constant. In acelasi timp, veniturile fondurilor publice scad, de vreme ce o parte din contributii finanteaza sistemele pe baza de fond iar imbatranirea populatiei contribuie la acutizarea crizei. Exista doua posibilitati fundamentale de control a costurilor sustinerii sistemului: reducerea consumului sau cresterea veniturilor. Consumul ar putea fi diminuat prin marirea varstei de pensionare sau diminuarea valorii pensiilor. Scaderea valorii pensiilor este incorecta fata de actualii pensionari, aruncand greutatea asupra acestora. Marirea varstei de pensionare ar putea solutiona intr-o anumita masura problema, dar de vreme ce populatia este intr-un proces de imbatranire, este putin probabil ca

marirea varstei de pensionare sa faciliteze finantarea pe durata procesului de tranzitie.

Dezvoltarea implica in mod necesar schimbare, dar nu toata schimbarea inseamna dezvoltare, indiferent de modul in care definim dezvoltarea. Dezvoltarea se concentreaza asupra schimbarii si asupra consecintelor sale concretizate in forma unor conditii mai bune, astfel voi incerca sa construiesc diagnoza procesului de implementare al reformei pensiilor.

Obiectivul final este promovarea bunastarii sociale, adica a acelei conditii de bine social care apare atunci cand problemele sunt rezolvate satisfacator, nevoile sociale satisfacute si oportunitatile create.

PNCinc are ca obiectiv creearea unei societati care sa ofere “oportunitati pentru toti”: economice, de dezvoltare sociala si personala, acces la bunurile si serviciile fundamentale, de participare sociala si politica(PNCinc:6)

In esenta, lucrarea de fata incerca sa sustina viziunea unei societati bogate in “capabilitati”(Sen, 1999), caracterizata de o inalta calitate a vietii, in care, la nivel individual, oamenii au oportunitatea si libertatea de a alege strategii de viata care sa duca la dezvoltare personala,:reforma pensiilor inseamna in cazul acesta responsabilizarea individului.

2. Relatia dintre dezvoltare sociala si reforma pensiilor

                                                       

  Dezvoltarea sociala are o natura duala ce include obiective economice si sociale, presupune cooperarea cu economistii la nivel local, regional si national. Procesul de dezvoltare sociala este strans legat de cel de dezvoltare economica: desi se concentreaza asupra problemelor sociale si implementarea politicilor sociale si programelor care tintesc bunastarea, acestea sunt urmarite in contextual dezvoltarii economice.[1]

  Ca si concept, dezvoltarea sociala include doua componente structurale: o stare- obiectiv de realizat de catre un actor social, si un set de actiuni desfasurate pentru realizarea obiecivului.

Este un proces de schimbare,  care implica ideea de progres. Incercand  rezolvarea problemelor sociale, notiunea de dezvoltare economica, combinarea celor doua dimensiuni este de natura sa conduca la progres in directia apropierii din punct de vedere economic de nivelul UE: ”O rata de crestere economica ridicata este o prioritate absoluta si din perspectivele reducerii decalajului economic care ne desparte de tarile din Uniunea Europeana”.

  Banca Mondiala a devenit lider al dialogului asupra politicilor structurale, printre care masurile de reducere a saraciei, dezvoltarea sectorului privat, dezvoltarea si administrarea institutionala. Printre domeniile strategice in care Banca este lider si care nu sunt direct incluse in programul FMI sau in dialogul cu autoritatile se numara consolidarea protectiei si sigurantei sociale, revitalizarea economiei in zonele rurale, dezvoltarea si guvernarea institutionala si imbunatatirea mediului de afaceri. Dialogul Bancii pe probleme de politici pentru consolidarea protectiei sociale include monitorizarea saraciei, asistenta sociala, reforma pensiilor, reforma protectiei copilului, reformele din sectorul de sanatate si instruirea si redistribuirea fortei de munca. Acestea au fost sprijinite de Imprumutul Bancii pentru Protectia Sociala si Forta de Munca, Imprumutul pentru Dezvoltarea Sectorului Social, Fondul de Dezvoltare Sociala.

Aceste masuri sunt in continuare sprijinite de activitati economice cum ar fi recent incheiatul Profil al Saraciei si Studiul asupra Furnizarii de Servicii pe plan Local si de urmatoarele studii economice

asupra saraciei si vulnerabilitatii, reformei pensiilor si evaluarii varstei de pensionare pentru femei si barbati.

  In ceea ce urmeaza doresc a crea o viziune sintetica asupra reformei pensiilor, descriind cadrul in care s-au petrecut schimbarile precedente si cele care s-au  implementat de curand , analizand avantajele si beneficiile acestora pentru a putea vorbi despre o politica coerenta si eficienta in sfera pensiilor.

   Implementarea reformei pensiilor rezolva o serie de probleme ale securitatii sociale, referindu-se la starea de insecuritate individuala, la declinul demografic, la emigratia tineretului instruit si supradotat.

   Politica acestei reforme a pensiilor vizeaza toate aceste aspecte, cu accent pe combaterea saraciei, pe o consolidare a dialogului si a solidaritatii sociale, a responsabilitatii sociale si aliniere la normele europene in domeniul ocuparii fortei de munca.

   De  ce o Reforma a  pensiilor?

   Administrarea sistemului public de pensii constituie una dintre provocarile acestui secol. Peste tot in lume, state dezvoltate economic, cu sisteme de securitate sociala de traditie isi pun problema necesitatii reformarii sistemelor schemelor publice de pensii, in special a celor redistributive, finatate prin contributiile persoanelor active, de tipul, pay as you go. Majoritatea tarilor din Uniunea Europeana, avand costuri impresionante privind mentinerea eficienta a sistemului de  asigurari (peste 8-10%) din PIB au demarat procese de reforma. In momentul de fata, Romania adopta aceste directii de schimbare, continuand astfel, reforma parametrica de acum 10 ani (modificarea varstelor de pensionare, a ratei de inlocuire) cu fuziunea public- privat, ca fiind cheia viabilitatii sistemului de pensii.

     Punctul de pornire al schimbarii sociale il reprezinta formularea problemei.

 Diagnoza problemei pensiilor implica mai multe niveluri de analiza:

     - identificarea problemei: vulnerabilitatea statului roman in privinta capacitatii de a plati pensiile  in contextul in care acestea sunt conditionate de contribuabili, contextul imbatranirii, si regresul economic;

- determinarea magnitudinii problemei: sunt prezentati indicatorii  care ofera o imagine- a problemei stare: indicatori ai economiei, demografici, nr. de pensionari raportat la numarul de salariati;

- factorii determinanti ai dinamicii problemei sociale: identificarea factorilor, a conditiilor si a situttiilor  care  genereaza constituirea si dinamica respectivei probleme, implementarea sistemului de pensii privat)

                                                                                                                                                                                         Este deja binecunoscut faptul ca tranzitia demografica rapida, cauzata de creerea sperantei de viata si declinul ratei de natalitate, a condus la cresterea rapida a numarului persoanelor varstnice in totalul populatiei. Pentru acest motiv, specialisti din diverse domenii si factori de decizie politica sunt in cautarea unor solutii viabile pentru realizarea unor aranjamente optime privind siguranta persoanelor la batranete. Totodata, realizarea coeziunii economice si sociale reprezinta expresia solidaritatii europene si, in acelasi timp, o cerinta pentru realizarea criteriilor de eficienta economica si competitivitate globala.

  Sistemele de pensii ale statelor membre din Uniunea Europeana se caracterizeaza printr-un grad ridicat de diversitate, coexista si functioneaza sisteme de pensii necontributive si sisteme de pensii ocupationale, sisteme publice redistributive si capitalizate, sisteme private. Comisia Europeana nu tine sa impuna un model “ideal”, stabilirea parametrilor si tipului de sistem de pensii ramane o prerogativa a politicii interne a fiecarui stat membru.

In materie de pensii, altele decat cele furnizate de sistemele publice de pensii, acquis-ul comunitar vizeaza protejarea drepturilor suplimentare de pensie ale salariatilor si lucratorilor independenti care se deplaseaza in interiorul Uniunii Europene- Directiva nr.49/98 si activitatile si supravegherea institutiilor care furnizeaza pensii ocupationale- Directiva nr. 43/2001.

  3. Consideratii teoretice privind asigurarile sociale

Primele asigurari sociale au o istorie scurta, de 133 de ani iar primele legi ale pensiilor una si mai scurta, de 115 ani[2]. Pina in acel moment Statul nu isi asuma nici o responsabilitate pentru protectia sociala a cetatenilor, acestia si familiile lor fiind singurii responsabili pentru situatiile derisc   precum batranetea, boala sau accidentele de munca.

 Introducerea pentru prima data a asigurarilor sociale le este atribuita reformatorilor conservatori                von Bismarck si von Taffe, care intre 1871 si 1891 au introdus primele legi asiguratorii in Germania. Initiativa lor nu a fost una umanitara, fara motivatii politice. Cele doua scopuri urmarite se constituiau        de fapt in politica de clasa, cu implicatii majore in stratificarea sociala. Drepturile economice erau insotite de obligatii clar stipulate de legislatie legate de participarea pe piata muncii si de contributii.             (Esping-Andresen, 1990). Cancelarul von Bismark ramane deci promotorul primelor legi din domeniul asigurarilor sociale care au insemnat o prima implicare a statului modern in protectia sociala a indivizilor pe baze contributorii. De mentionat ca, desi multe tari (in special europene) au urmat imediat modelul Germaniei, alte tari au introdus mult mai tarziu aceleasi legi (in special SUA, Canada si Australia.

Asigurarile sociale sunt partea componenta a sistemului de securitate sociala care are drept obiectiv principal compensarea prin beneficii in bani sau in servicii a imposibilitatii obtinerii veniturilor salariale in anumite situatii de risc (incapacitate temporara sau permanenta de munca batranete somaj, etc) cu care se confrunta cei asigurati.

Sistemul de asigurari sociale se bazeaza pe colectarea resurselor (fondurilor) de la cei asigurati in sistemul contributoriu si pe distribuirea beneficiilor/primelor de asigurare catre cei confruntati cu situatia de risc asigurata sau catre urmasii acestora, in concordanta cu contractul de asigurare.

Asigurarile sociale pot fi de stat (sau publice) si private. Impreuna cu asistenta sociala, asigurarile sociale alcatuiesc sistemul de securitate sociala. Cerinta principala pentru un sistem de securitate sociala este ca el sa se constituie prin cele doua componente ale sale, sistemul de asigurari sociale de stat si sistemul de asistenta sociala intr-o retea de siguranta de securitate sociala (safety net) care sa protejeze cetatenii in fata oricarui risc social. Completitudinea dar si complementaritatea masurilor de asigurari si de asistenta sociala sunt conditii esentiale pentru ca nici o categorie de cetateni, in nici o situatie sa nu ramana vulnerabila.

Spre deosebire de beneficiile de asistenta sociala care sunt necontributorii, beneficiile de asigurari sociale (pensii, ajutor de somaj, asigurarile de accident de munca, servicii de sanatate – in cele mai multe cazuri) sunt contributorii (sunt acordate doar pe baza unei contributii anterioare a beneficiarului la un fond).

Cuantumul beneficiilor de asigurari sociale este determinat de marimea si durata contributiei,                                                                                                                   dar si de

alte elemente legate de echitatea sociala (solidaritate intra si inter-generationala). Daca pentru un anumit tip de risc se poate stabili o “baza actuariala” (se poate calcula riscul de a se produce evenimentul asigurat), atunci pot fi infiintate si asigurari private, suplimentare fata de cele de stat. Este cazul fondurilor private de pensii si asigurarilor de sanatate private. Desi bugetele asigurarilor publice sunt administrate separat de bugetul de stat, statul are obligatia de a garanta drepturile asiguratilor si, ca urmare, obligatia de a reglementa si controla functionarea acestor fonduri. Fondurile private de asigurari sociale sunt de asemenea reglementate si controlate de stat in scopul protectiei drepturilor.

4. Tranzitie si reforma   

     Reforma ca proces real este dependenta de factorii asociati cu momentul zero al reformei, proiectul propriu-zis de reforma si mediul in care se produc schimbarile. Proiectul de reforma este reductibil la o multime de politici publice si proiecte de schimbare institutionala: fie ca sunt politice, economice sau religioase, reprezinta schimbari societale sau sectoriale realizate in baza unui proiect, elaborate de elite ca rezultat al unor procese de persuasiune, contagiune sociala sau constrangere[3].

     Teoreticienii tranzitiei au propus de altfel distinctia intre reformele din valul unu- liberalizarea   comertului, stabilizarea monetara, primele etape de privatizare- si cele din valul doi, ingloband intre altele si serviciile sociale de pensii, de sanatate sau educatie. Daca primele sunt mai usor de proiectat si implementat de catre echipe de tehnocrati lucrand de la centru, celelalte sunt dificile si lente pentru ca presupun ajustarea comportamentului sutelor de mii de actori implicati, precum si a asteptarilor publicului. In acest este foarte important ca o politica sa se bucure de un suport social si sa promoveze o serie de masuri care sunt in concordanta cu valorile si aspiratiile populatiei. Politicile sociale trebuie sa fie considerate legitime de catre populatie. Dupa o perioada comunista de jumatate de secol, cetatenii s-au obisnuit cu un Stat maximal de la care  inca asteapta sa-si asume responsabilitati pentru multe dintre problemele sociale actuale.

     Pentru a    reconsidera raportul dintre responsabilitatile individului si cele ale Statului in asigurarea celor necesare pentru persoanele in situatii de risc (in cazul nostru persoanele varstnice) sunt  necesare citeva precizari  privind istoricul implicarii Statului in protectia sociala a cetatenilor .

    Tranzitia si reforma postcomunista sunt doua perspective asupra aceluiasi proces de schimbare structurala de la economia centralizata (Plan) si organizare totalitara la economia de piata si democratie.Toate acestea au determinat redefinirea coordonatelor sistemului romanesc de furnizare

al bunastarii.

    Abordarea de tip reforma urmareste schimbarile din perspectiva proiectului, a starii tinta spre care

 tinde – societatea bunastarii bazata pe libertate si concurenta. Pentru romani statul este un actor important implicat in furnizarea bunastarii: o caracteristica esentiala a regimului communist o constituia conditionarea bunastarii de munca. In regimul socialist, individul era cel responsabil                          pentru propria bunastare, fiind obligat sa munceasca pentru ea, dar statul era cel care avea obligatia de  a furniza locuri de munca. Trecerea de la comunism la postcomunism a rezultat inegalitati sociale privilegiile birocratice, specifice regimului socialist au fost inlocuite cu un pattern bazat pe mecanismele pietei, a aparut saracia, astfel suportul acordat pentru bunastare s-a redus, populatia neavand nici un interes sa sprijine programe de care nu beneficia.

    Unul dintre principalele trasaturi in politicile postcomuniste este reprezentat de retragerea statului     si incercarea de a implica tot mai mult alti actori in furnizarea bunastarii. Regimul bunastarii promovat de Romania postcomunista este apropiat din punct de vedere al finantarii de cel liberal[4], oferind un suport minim pentru o serie de programe. Privit din punctul de vedere  al acoperirii de beneficii si servicii, se apropie de cel social- democrat, insa daca luam preferinta pentru un sistem bazat,  pe asigurari sociale, imaginea este apropiata de cea a unui stat al bunastarii de tip corporatist.

    In toate procesele de reforma pot fi identificate trei secvente obligatorii: construirea proiectului de reforma, institutionalizarea acestuia si aplicarea sau implementarea sa.                                                               Elaborarea unei politici de protectie sociala este vazuta, de obicei, ca principala componenta a reformei sociale.

    In toate tarile foste comuniste reforma serviciilor publice de asistenta sociala (welfare state), creeaza probleme deosebite , ceea ce explica si intarzierea relativa a schimbarii in aceste domenii.

Sistemul de pensii implica zeci sau sute de mii de actori angajati pe diverse paliere, fiecare cu propriile interese iar reforma radicala se loveste de o rezistenta usor de inteles.

In al doilea rand, asteptarile oamenilor in lumea fosta comunista, consolidate timp de decenii si aproape asimilate drepturilor, sunt mai aproape de cele de lumea a treia. Discrepanta este una majora, dar asta nu reduce cu nimic nivelul de asteptare al cetatenilor –beneficiari.

5. Vechiul sistem public de pensii - prezentare generala.

    Puncte critice

        

        In Romania, sistemul national de pensii era de tip „pay-as-you-go' (PAYG) in care cheltuielile pentru pensii curente sunt acoperite de contributia generatiei active, urmand ca propriile lor pensii sa fie finantate de generatiile viitoare. In cadrul sistemul public erau acordate pensii pentru limita de varsta, pensii de invaliditate si de urmas, precum si alte prestatii sociale.[5] Organizarea si functionarea sistemului public de pensii in Romania era reglementat de legea 3/1977. De asemenea, erau cuprinse in lege si prevederi asupra pensiei suplimentare, a pensionarii anticipate si asupra unor aspecte legate de asistenta sociala. Mutatiile majore induse de perioada de tranzitie au determinat si unele schimbari ale cadrului legislativ, legea 3/1977 fiind amendata succesiv dupa 1990. Salariatii incadrati cu contract de munca erau asigurati in mod obligatoriu in cadrul sistemului public de pensii. Erau acoperiti prin masuri asemanatoare avocatii, cadrele militare din Ministerul Apararii Militare si Ministerul de Interne, clerul bisericilor non- ortodoxe. Amendamentele succesive la legea 3/1977 nu au vizat si includerea in sfera beneficiarilor a unor categorii socio-profesionale care apar dupa 1990: persoanele care desfasoara o activitate independenta ori liberi-profesionistii, persoanele angajate cu conventii civile de prestari servicii, someri.

Dreptul la pensie lua nastere in momentul indeplinirii cumulative a conditiilor privind varsta legala de pensionare si vechimea in munca. Varsta standard de pensionare era de 57 ani pentru femei, respectiv 62 ani pentru barbati, in realitate insa, in conditiile pensionarii anticipate la 52 de ani pentru femei si 57 de ani pentru barbati, varsta medie la pensionare ajunsese 51 pentru femei, respectiv 56 pentru barbati.[6] La aceasta se adauga vechimea completa in munca de 25 de ani pentru femei si 30 de ani pentru barbati. Unicul criteriu de eligibilitate pentru pensionarea anticipata il constituia vechimea completa in munca - 25 de ani pentru femei si 30 de ani pentru barbati - . Intr-o prima etapa, in baza Legii 3/1977, persoanele cu vechime completa in munca se puteau pensiona la cerere cu cel  putin 2 ani inaintea implinirii varstei standard de pensionare; ulterior, Legea 2/1995 privind pensionarea anticipata, mareste respectiva perioada la 5 ani.

 Unul din neajunsurile legii este faptul ca agricultorii sunt dezavantajati in mod serios fata de muncitori atat in ceea ce priveste varsta de pensionare si anii de vechime (muncitorii au o limita de virsta mai scazuta fata de ceilalti, membrilor CAP li se calculeaza vechimea in munca pe baza numarului de norme si nu a anilor de angajare) cat si in ceea ce priveste beneficiile primite, mai reduse. Apar de asemenea sisteme separate de asigurari pentru cooperative mestesugaresti, culte, avocati, uniunile de creatie, militarii si angajatii politiei. (I Marginean, in C. Zamfir-coord, 1999).

Persoanele incadrate in grupe speciale de munca beneficiau pentru fiecare an de incadrare de un spor de vechime de 3 - 6 luni.[7]

Somerii inregistrati, la expirarea perioadei de acordare a sprijinului financiar[8] avand vechime completa in munca, intrau sub incidenta legii privind pensionarea anticipata.

Exista si un Fond pentru pensia suplimentara la care contribuiau in mod obligatoriu toti salariatii asigurati in sistemul public. Perioada minima de contributie era de 5 ani, la pensionare asiguratul putand beneficia de o marire a cuantumului pensiei de maxim 12%. Baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiei il reprezenta media veniturilor obtinute pe parcursul a 5 ani consecutivi din ultimii 10 ani de munca. Venitul de referinta il constituia salariul brut de baza insumat cu o serie de sporuri permanente.[9]

       Sistemul public de pensii era finantat in intregime de contributiile platite integral de angajatorii. Salariatii contribuiau doar cu un procent de 2%[10] la Fondul pentru pensia suplimentara. Subventiile de la bugetul de stat au constituit o sursa suplimentara de venituri in contextul deficitelor succesive inregistrate de bugetul asigurarilor sociale de stat. Totalitatea contributiilor pentru asigurari sociale erau depuse in conturi deschise la Trezoreria Statului si utilizate pentru plata obligatiilor curente (a pensiilor actuale). Doar contributiile colectate la Fondul pentru pensia suplimentara virate, potrivit legii ( legea 3/1977), intr-un cont special  deschis la C.E.C., erau generatoare de venit. Autoritatea publica responsabila cu administrarea sistemului public de pensii si a Fondului pentru pensia suplimentara era Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale prin institutiile aflate in subordinea sa. Oficiul Central de Plata a Pensiilor, din cadrul ministerului, era structura responsabila cu plata beneficiilor si elaborarea documentelor de plata, in timp ce oficiile de pensii judetene si a Municipiului Bucuresti inregistrau si procesau cererile de pensionare si solutionau eventualele reclamatii.

      Pe ansamblu, administrarea sistemului era puternic centralizata, ineficienta din punct de vedere al costurilor si cu o capacitate de colectare a datelor limitata. Sistemul public era completat de multiple sisteme de pensii constituite pe profesii - au existat sisteme de asigurari sociale si pensii ale avocatilor, agricultorilor, personalului militar si a personalului din structurile Ministerului de Interne, artistilor, scriitorilor si compozitorilor, cultelor religioase recunoscute prin lege. Majoritatea acestor sisteme au fost integrate in sistemul asigurarilor sociale de stat incepand cu 1992; in prezent, numai avocatii si militarii au propriul lor sistem de asigurari sociale.

Puncte  critice

 La inceputul perioadei de tranzitie, sistemul public de pensii romanesc se caracteriza prin absenta unor dezechilibre majore. Nu numai raportul dintre pensionari si contribuabili era supraunitar, dar si ratele de participare a populatiei pe piata muncii inregistrau valori ridicate. In consecinta, bugetul asigurarilor sociale de stat era excedentar, cel putin in primii 5 ani dupa 1989, iar rata de inlocuire a veniturilor salariale cu pensia s-a mentinut la niveluri ridicate. Actiunea combinata a mai multor factori - raportul de dependenta, conditiile dificile de pe piata muncii (cum ar fi somajul ridicat), si, nu in ultimul rand, situatia economica - au avut un impact negativ asupra cheltuielilor publice cu pensiile si asupra sustenabilitatii sistemului. Evolutia acestor factori pe parcursul anilor ‘90 este prezentata in tabelul 1.

C/PIB - ponderea cheltuielilor  cu pensiile in Produsul Intern Brut (PIB)

N/A - nu dispunem de date

POP (EMP) - populatia angajata

AVE PEN - pensia medie

AVE WAGE – salariu mediu pe economie

                                                    60+/(15-59)POP(EMP)/(15-60)                  AVE PEN/

                                                                                                                            AVE WAGE

  An             C/ PIB                Rata  de dependenta         Participarea fortei      Rata de inlocuire

                                                                                            de munca

1990               6.5                             25.76                            N/A                           44.69

1991               6.0                             26.21                            N/A                           45.05

1992               6.4                             27.16                            81.4                           43.64

1993               6.5                             27.51                            78.4                           45.20



1994               6.5                             27.81                            77.7                           43.27

1995               6.9                             28.14                            71.9                           40.78

1996               6.9                             28.44                            68.1                           39.60

1997               6.4                             29.30                            67.0                           40.33

1998               7.1                             29.30                            66.4                           35.13

1999               7.4                             29.55                            N/A                           35.60

2000               7.1                             29.82                            N/A                           38.9

Tabel 1; Surse: CNS, PNUD

      Ponderea cheltuielilor publice cu pensiile in PIB se afla in stransa legatura cu participarea populatiei pe piata muncii. O scadere a numarului absolut de contribuabili nu constituie o explicatie viabila pentru nivelurile scazute  ale cheltuielilor cu pensiile inregistrate in Romania, mai degraba ele pot fi atribuite veniturilor mici colectate la bugetul asigurarilor sociale de stat. Dinamica pozitiva a sectorului informal, restantele mari la bugetul asigurarilor sociale de stat au erodat nivelul veniturilor disponibile, in ciuda unor valori ridicate ale participarii populatiei pe piaa muncii.

- Nivelul  ratelor de dependenta[11] au fost (si inca sunt) intotdeauna mai mici in Romania decat in alte tari din zona, de exemplu Ungaria. In anii 90, se observa insa o crestere graduala a acestora, in 2000 atingand pragul de 30%, dar proportia populatiei in varsta de peste 65 de ani se mentine sub 15%. In acest context, conditiile demografice din Romania nu constituie motorul reformei in domeniul pensiilor, insa pe termen lung ele nu pot fi ignorate. Datele si proiectiile specialistilor indica o scadere a populatiei tinere pe fondul unei rate de crestere naturala negativa, in timp ce ponderea populatiei peste 65 de ani se afla in crestere. In 2020, proportia populatiei in varsta de peste 65 de ani  in totalul populatiei active va depasi pragul de 20%.        

Tabel 2

     Rata de dependenta: tendinte 

                           ( 0-14&60+)/(15-64)     65+/(15-64)        65+/(0-14)

     1999                     47%                            19%                    70%

     2010                     42%                            20%                     91%

     2020                     43%                            22%                     110%

Sursa: CNS

       Inrautatirea situatiei se justifica prin schimbarile radicale inregistrate de raportul dintre pensionari si contribuabili (raportul de dependenta al sistemului). In decursul unei decade, raportul a scazut mai mult de jumatate, de la  3,43 in 1990 la 1,2 in 2000, asa cum reiese si din tabelul 4: dinamica raportului de dependinta. In termeni absoluti, numarul pensionarilor practic s-a dublat, in timp ce, in acelasi interval de timp numarul contribuabililor s-a injumatatit. In 1990, aproximativ 8,159 milioane salariati finantau pensiile a 2,380 milioane pensionari, in 2000 situatia era aproape egala, cu 4,458 salariati contribuind la plata a 4,246 pensii.( Anuarul Statistic al Romaniei, 1990- 2000)

      Cresterea fara precedent a numarului pensionarilor se datoreaza, printre altele, conditiilor mai putin stricte privind pensionarea anticipata si pensionarea pe caz de boala (pensia de invaliditate).                Aceasta tendinta de crestere a pensionarilor coroborata cu fenomenul muncii la negru si restantele mari la bugetul asigurarilor sociale de stat completeaza tabloul obstacolelor majore cu care se confrunta sistemul public.

       In contextul crizei financiare pe care o traverseaza sistemul public, ratele de inlocuire a veniturilor salariale cu pensia au scazut in continuu, ducand la o saracie a populatiei de peste 65 de ani. Masurile de recorelare a pensiilor promovate de Cabinet au ramas insa fara efect, in conditiile in care indexarea pensiilor se raporta la o rata inferioara ratei inflatiei. Inflatia a erodat si ea valoarea reala a veniturilor, cea mai afectata categorie socio- profesionaaa fiind pensionarii a caror putere de cumparare a scazut continuu, in ciuda masurilor de indexare adoptate trimestrial de Guvernul roman.

Tabel 3

 Saracia absoluta masurata de valoarea reala a pensiei medii  

Pensia reala medie

(% )                           1990  1991  1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

                                   100    77.5   63.7  56.5  55.3  61.2  62.8  49.7  48.5  50.4  46.9

.     Tendintele de mai sus au avut un impact si asupra structurii cheltuielilor publice cu pensiile si au afectat sustenabilitatea financiara a sistemului (tabel 4 - situatia financiara a fondurilor de pensii).

Astfel, bugetul asigurarilor sociale de stat a inregistrat deficite succesive, in ciuda cresterii ponderii cheltuielilor cu pensiile in PIB. In plus, cresterea observabila la nivelul anului 1998 in cazul ponderii in PIB a cheltuielilor cu pensiile este datorata ameliorarii capacitatii de colectare a contributiilor sociale[12] si nu unei cresteri in termeni absoluti a contribuabililor.

Tabel 4 Situatia financiara a fondurilor pentru pensii (1991- 1999)       

              Venituri(%PIB)        Deficit(% PIB)    Venituri ( mil.lei)    Cheltuieli( mil.lei)

1991        7.44                             +0.41                     607.23                       573.90

1992        7.77                            +1.06                      558.50                       482.05

1993        6.59                            +0.70                      440.28                       393.28

1994         5.65                           +0.10                      397.62                       390.37

1995         5.44                           - 0.23                      419.67                       437.32

1996         5.43                           - 0.17                       455.21                       469.59

1997         5.26                           - 0.02                       397.99                       399.73

1998         6.81                           - 1.01                       438.16                       503.42

1999         7.35                           - 0.25                        492.56                      508.75

 Sursa: CNS

       Sustenabilitatea financiara a sistemului public de pensii a fost serios compromisa de pensionarea excesiva (in special pensionarea anticipata ai pe caz de boala), eludarea bugetului asigurarilor sociale de stat de importante venituri (prin neplata contributiilor legale si intarzieri mari) si incapacitatea acestuia de a asigura un nivel adecvat al veniturilor pentru beneficiari (pensionari).

6. REFORMA SISTEMULUI NATIONAL DE PENSII

Primele masuri.Cadrul legal si intitutional

       Desi sunt bazate pe marimea contributiei fiecarui cetatean, cuantumul fiind stabilit proportional cu aceasta, pensiile din sistemul PAYG (“in flux”) presupun o anumita redistribuire bazata pe principiul solidaritatii sociale atat intre generatii cat si intre categorii de pensionari. (I.Marginean, 1995, 1999, 2000). Datorita acestei redistribuiri (prin stabilirea unui plafon de pensie maxima, a valorii unei pensii minime, a stagiului minim de contributie, etc.) anumiti contribuabili (in special cei cu venituri foarte mari) sunt dezavantajati si multi dintre ei nu ar contribui daca nu ar fi obligati. Prin urmare, pensiile publice denumite „pilonul I” sunt prezente in toate tarile occidentale chiar daca importanta lor s-a diminuat in favoarea asigurarilor private.

       Dupa 1989, toate tarile Europei centrale si de est s-au confruntat cu un dezechilibru increstere intre resursele disponibile si cele necesare pentru asigurarea beneficiilor. Acest dezechilibru a avut ca principale cauze: scaderea activitatii economice si cresterea somajului, ce au dus la reducerea numarului decontributori, cresterea ratei de dependenta prin amplificarea numarului de pensionari ca urmare a pensionarii anticipate realizate in primii ani dupa 1990 (in vederea limitarii partiale a cresterii somajului), ineficienta partiala a sistemelor de colectare a contributiilor, alaturi de cresterea evaziunii fiscale si a sectorului informal al economiei,cresterea inflatiei, ce a avut ca efect erodarea beneficiilor de pensii.

       Dupa 1989, sistemul public romanesc de pensii s-a confruntat cu o serie de dezechilibre ce au condus la  adoptarea  unor masuri parametrice menite a asigura sustenabilitatea sistemului.

Directiile de interventie au fost in numar de trei: masurile adoptate au vizat in primul rand viabilitatea financiara a sistemului de pensii; in al doilea rand s-a urmarit asigurarea unor venituri adecvate pentru pensionari; si in final, simplificarea administratiei sistemului. In primul rand, s-a avut in vedere pe de-o parte cresterea veniturilor la bugetul asigurarilor sociale de stat, iar pe de alta parte,  stabilizarea cheltuielilor pensiilor publice cu pensiile. Se inscriu in aceasta directie masurile de crestere a contributiilor colectate la bugetul asigurarilor sociale de stat care practic s-au dublat in decursul acestei decade (de la 15% in 1990, la 30% in 2000). Aceeasi tendinta de crestere se observa si in cazul contributiilor pentru pensia suplimentara de la 3% in 1986, la 5% din 1999[13].

Performantele administrative pot sta la baza succesului reformei sociale si economice.

Rolul administratiei este esential in etapele de implementare a planurilor de reforma si a strategiilor. In procesul de aliniere la standardele europene intervin doua dimensiuni esentiale ale reformei administrative (respectiv ale reformei securitatii sociale): dimensiunea juridica si cea institutionala. In procesul de integrare in Uniunea Europeana reforma administrativa nu este o cerinta speciala a aquis – ului comunitar dat fiind faptul ca nu exista un singur model european unanim acceptat in ceea ce priveste reforma administrativa. Fiecare tara adopta cea mai buna cale pentru reforma astfel ca sistemul sa functioneze. Din punct de vedere institutional Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale (MMSS) ii revin, treptat, diverse responsabilitati, ca urmare a numeroaselor acte normative care au intrat in vigoare pentru a completa legea initiala ( Dinamica actelor normative 2000 - 2001). Schema de organizare a MMSS s-a modificat, de asemenea treptat, pentru a raspunde, pe cat posibil, noilor responsabilitati. Se creeaza noi structuri (Directii Generale) si se reorganizeaza cele vechi (Directia Generala de Asigurari Sociale si Directia Generala a Bugetului pentru Asigurarile Sociale de Stat).

O parte dintre responsabilitatile legate direct de administrarea si functionarea sistemului de pensii sunt transferate Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS). Aceasta institutie creata in baza Legii Nr. 19 / 2000 se “construieste” in jurul fostului Oficiu Central de Plata a Pensiilor preia de la Ministerul Muncii o serie de atributii, cu precadere cele legate de distribuirea beneficiilor si de colectare a contributiilor.

7. Sistemul de pensii dupa 1989

        In anul 2001, Romania a facut primul pas in reformarea sistemului public de pensii, prin intrarea   in vigoare a Legii privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

In prima etapa de aplicare a reformei, legea prevede masuri de reducere pe termen lung a dezechilibrului fiscal din bugetul asigurarilor sociale de stat, si anume: cresterea varstei de pensionare standard de la 57 la 60 ani pentru femei si de la 62 la 65 ani pentru barbati, treptat, pana in 2014; acordarea de puncte de pensie suplimentare, in vederea stimularii participarii la piata muncii chiar si dupa indeplinirea conditiilor cumulative de pensionare; cresterea perioadei minime de contributie pentru ambele sexe de la 10 la 15 ani pana in 2014; introducerea metodologiei noi de calcul pentru corelarea contributiilor cu nivelul beneficiilor, bazata pe un sistem de puncte, care ia in considerare veniturile realizate de-a lungul carierei cu puternice elemente de redistribuire. Noua metologie ia in considerare contributiile platite in fiecare an de munca. Valoarea unui punct nu poate depasi 50% din salariul mediu brut pe economie, iar numarul anual de puncte nu poate depasi cifra cinci.

Reducerea in continuare a ratelor contributiilor la asigurarile sociale este justificata de intentia de diminuare a inclinatiei intreprinderilor de a pastra activitatile in economia gri, pentru a da un impuls pozitiv evolutiilor pietei muncii, contribuind in paralel la atingerea obiectivelor formulate in Strategia Lisabona relansata.

A doua etapa a reformei, initiata in anul 2005, a constat intr-un set de masuri de reforma a sistemului de pensii prin crearea unui cadru multi-pilon si continuarea eforturilor de consolidare a primului pilon de pensii publice. Guvern are in vedere consolidarea si cresterea sustenabilitatii sistemului de pensii prin fundamentarea unor masuri de restrictionare a pensionarii anticipate, cu scopul innaspririi criteriilor de eligibilitate. In 1994 Banca Mondiala a sugerat un concept de “sistem de pensii bazat pe trei

piloni”. Cei trei piloni difera unul de altul prin obiective, principii legate de contributii si beneficii, caracterul public sau privat, natura optionala sau obligatorie, ceea ce le permite combinarea de elemente diferite in cele mai potrivite moduri. Proiectarea concreta a unui sistem de pensii depinde de nevoile si de capacitatile societatii si de sistemele de valori ale unui anumit stat.

Un element cheie al consolidarii sistemului public redistributiv de pensii (pilonul I) este reprezentat de eliminarea prestatiilor non-contributive din sfera de cuprindere a primului pilon de pensii.

Astfel s-au externalizat din bugetul asigurarilor sociale de stat o serie de beneficii, precum:

-   plata pensiilor agricultorilor a fost transferata la bugetul de stat incepand cu anul 2005;

- din anul 2006, plata indemnizatiilor de crestere si ingrijire a copiilor sub 2 ani si plata concediilor medicale au fost transferate bugetului de stat, respectiv bugetului asigurarilor de sanatate.

Pilonul II, reprezentat de schema pensiilor obligatorii administrate privat, este  implementat contributia urmand a fi virata cu 1 aprilie, este legiferat prin Legea 411/ 2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Pilonul III – schema de pensii optionale administrate privat va fi implementat incepand cu 2007 (Legea 204/ 2006 privind pensiile facultative). Se asteapta ca aproximativ 300.000 de persoane sa adere in primul an la acest sistem, numarul acestora urmand sa creasca cu inca 200.000 in 2008.

Se estimeaza ca totalul contributiilor se va situa in jurul sumei de 100 MEuro, la sfarsitul celui de-al doilea an de implementare.

Nicholas Barr (Banca mondiala, 1995) adopta in 1995 urmatoarele concluzii privind sistemele de pensii in fostele tari comuniste din Europa centrala si de Est:

1. Reforma pensiilor de stat din aceste tari este vitala intrucat costurile actualului sistem PAYG vor induce deficite financiare tot mai accentuate. Trebuie avut in vedere insa, ca ambele sisteme, atat PAYG cat si cele bazat pe fonduri nu rezolva problemele total. Daca in primul caz presiunea sociala este orientata spre cresterea cuantumului pensiilor, in al doilea sistem asa cum ne-a demonstrat experienta din America Latina, problema o constituie erodarea fondurilor de catre inflatie.

2. Reforma trebuie sa fie cat mai simpla. Modalitatile de operare a pietelor financiare si managementul fondurilor pensiilor private necesita o inalta expertiza operationala si de reglare a sistemului. Tarilor foste comuniste le lipsesc insa, aceste resurse umane inalt calificate in domeniu, pe de-o parte, iar pe de alta parte exista constrangeri cauzate de capacitatiile institutionale limitate. Toate acestea fac necesara simplificarea programului de reforma a sistemului de pensii.

3. Pensiile private necesita un sistem de reglementare bine organizat. Managementul fondurilor de pensii ridica probleme tehnice complexe, acestea fiind putin intelese chiar si de catre consumatorii din vest. Astfel, mecanismele de reglare a fondurilor si institutiile sunt luate ca atare de catre tarile care isi reformeaza sistemele de pensii, desi in tari dezvoltate precum SUA sau Anglia, ele sunt in prezent in schimbare, dupa aparitia unor scandaluri financiare legate de aceste fonduri.

4. Pensiile private necesita o protectie impotriva inflatiei. Problema inflatiei reprezinta si in Vest o amenintare, insa ea este cu atat mai acuta in Estul Europei unde experienta functionarii pietei financiare este redusa. Apare astfel stringenta interventia statului ca si garant, acesta putand oferi atat o garantie directa cat si una bazata pe emiterea de obligatiuni indexate. Aceasta interventie este bazata pe principiul echitatii orizontale: pensionarii nu trebuie sa suporte riscul inflatiei mai mult decat salariatii. Experienta tarilor vestice ne arata ca presiunile sociale sunt puternice pentru interventia statului in sensul garantarii acestor fonduri, iar presiunile cresc si mai mult cand fondurile se confrunta cu dificultati.

5. Reforma presupune optiuni politice. Deciziile politice in ceea ce priveste reglementarea si functionarea acestor fonduri ridica o serie de intrebari si optiuni de principiu legate de: masura solidaritatii sociale, masura redistribuirii (minima/maxima), actorii care supota riscurile si divizarea riscului (angajat/ fond/stat), gradul de constrangere a sistemului de reglementare (cata libertate las salariatului in a alege), etc..

6. Implementarea reformei presupune dezvoltarea capacitatii institutionale: implicarea specialistilor si functionarilor din faza de proiectare a sistemului, computerizarea inregistrarilor, a distribuirilor si a calculelor, emiterea de reglementari detaliate privind aplicarea legii; toate acestea in vederea minimalizarii greselilor si intarzierilor.

In concluzie, sistemul pe baza de fonduri nu poate fi gandit doar ca o solutie pe termen scurt a crizei bugetare, ci ca o reformare pe termen lung a protectiei celor varstnici. Printre principalele avantaje ale introducerii unui astfel de sistem se numara imbunatatirea operarii pietelor de capital, posibilitatea de a obtine pensii mai mari (prin contributii mai mari), o libertate de optiune crescuta a contributorilor, alaturi de o responsabilizare a individului.

Desi realizate in anul 1995, previziunile lui Nicholas Barr despre sistemele estice de pensii s-au dovedit reale in cazul Romaniei si sunt inca actuale. Sistemul romanesc de asigurari sociale de stat a fost reformat luand in considerare caracteristicile actuale si posibilitatile institutionale ale sistemului, profilul beneficiarilor din Romania, cat si experienta vestica si a tarilor vecine.

8. Introducerea  Pilonului II  si III

                                      

Implementarea acestor masuri, precum si a celor care se vor lua de acum incolo, a fost influentata si va fi in continuare si de opiniile si atitudinile romanilor privind pensia, varsta de pensionare, economisirea pentru perioada de dupa pensionare etc.

Ce zic romanii?

                           

Cateva dintre datele studiului lansati de CPE si IMAS[14]:

-        84,6% afirma ca femeile ar trebui sa se pensioneze mai devreme decat barbatii pentru ca ele muncesc mai mult in familie;

-        Cele mai multe dintre persoanele cu varsta intre 18 si 45 de ani, vizate de noile masuri privind pensiile obligatorii administrate privat (85%) sunt „putin sau deloc informate” cu privire la aceste masuri, doar 4% declarand ca sunt „foarte bine informate”;

-        Gradul de informare privind pensiile administrate privat este puternic diferentiat in functie de nivelul studiilor (dintre respondenti sunt bine si foarte bine informati 37% - cei cu studii superioare -, fata de 2% - cei cu maxim 8 clase), mediul de rezidenta (25% in orasele mari fata de 9% in rural),  si chiar gen (17% barbati si 11% femei);

-        92,6% dintre romani nu sunt de acord cu afirmatia ca „pensiile suplimentare pe care parlamentarii si le-au votat pentru fiecare mandat sunt o masura corecta”;

-        Opinia persoanelor de 18-45 de ani, vizate de noile pensiile obligatorii administrate privat ce vor fi introduse , este majoritar favorabila, 76,5% afirmand ca „sigur sau probabil” introducerea acestora este o masura pozitiv.

Sistemele de pensii sunt o provocare pentru fiecare tara deoarece au ca obiectiv principal asigurarea unui venit sigur celor care, din cauza varstei inaintate au pierdut capacitatea de munca. Subsumat acestuia pot fi mentionate inca doua obiective secundare ale sistemului: redistribuirea economiilor sau a investitiilor.

Conceptul foarte raspandit azi (propus de Banca Mondiala, 2003; Uniunea Europeana, 2003 si Organizatia Internationala a Muncii, 2000) este 'sistem de pensii bazat pe trei piloni'. Cei trei piloni difera unul de altul prin obiective, principii legate de contributii si beneficii, caracterul public sau privat, natura optionala sau obligatorie, o combinatie de elemente diferite :

Pilonul 1 – un sistem obligatoriu in flux PAYG manageriat in sistem public, conceput pentru

a furniza un venit de baza pentru persoanele in varsta

Pilonul 2 – un sistem obligatoriu de conturi individuale, manageriat privat

Pilonul 3 – un sistem voluntar (de asemenea finantat, manageriat privat) pentru furnizarea de economii si asigurari. Proiectarea concreta a unui sistem de pensii depinde de nevoile si de capacitatile societatii si de sistemele de valori ale unui anumit stat.

Primul pilon reprezinta in mod normal o pensie publica, obligatorie, in sistem PAYG. Scopul acestuia este de a garanta tuturor, intr-o anumita masura, venituri care sa acopere necesitatile determinate de varsta inaintata.pensiile PAYG reprezinta doar caracteristici ale sistemelor de pensii si nu tipuri de sistem, deoarece „ideal-tipurile” trebuie concepute prin incrucisarea a trei componente – tipul de beneficiu, finantarea si managementul sistemului (Hollzman, Robert, Palacios, Robert, 2001:2)

Beneficii definite versus contributii definite

Cazul tipic de beneficii definite furnizeaza X% din salariul final in functie de numarul de ani de contributie. In ceea ce priveste contributiile definite tipice, veniturile sunt rezultatul contributiilor acumulate plus un profit ca urmare a investirii acestor sume. Renta lunara pe care individul o primeste la pensie este calculata (in cazul ideal) in functie de speranta de viata la varsta de pensionare – prin impartirea sumei totale la numarul prezis de luni ramase. Multe tari au adoptat acest sistem si publica, in mod regulat, tabele cu speranta de viata la varste diferite pentru ca indivizii sa isi poata calcula pensia potentiala si sa-si stabileasca varsta optima de retragere de pe piata muncii. Specialistii sustin ca aceasta metoda de calcul a pensiei este intrinsec constrangatoare si poate avea efecte benefice asupra functionarii fara sincope a sistemului, statul sau alte organisme nemaifiind astfel obligati sa impuna varste fixe de pensionare.

Pensiile bazate pe contributii definite au o serie de caracteristici extrem de atractive (Barr, Nicholas, 2003:6):

- Varsta de pensionare flexibila – fapt ce are efecte pozitive asupra bunastarii individului deoarece acesta isi poate ajusta singur consumul de-a lungul vietii in functie de nevoile prezente sau proiectate;

-Posibilitatea unor combinatii flexibile intre munca si pensionare, crescand din nou libertatea de alegere a individului;

- Ajustarea automata la speranta de viata in crestere;

- Capacitatea mai ridicata de a face fata riscului si incertitudinii.

Chiar daca este simplu de distins intre tipurile ideale polare, in practica este mult mai dificil sa deosebesti intre modalitatile de acordare a beneficiilor. „Daca analizam sistemul de beneficii definite care se bazeaza pe castigul pe perioada intregii vieti (cum este in Germania si Franta) si il comparam cu un sistem in flux bazat pe contributii definite (cum este in Lituania, Polonia si Suedia), cele doua tipuri de beneficii nu se deosebesc deloc.” (Hollzman, Robert, Palacios, Robert, 2001)

Pe de alta parte, exista situatii in care, in cadrul aceleiasi scheme de pensii, se pot intalni ambele tipuri de venituri – atat cele de tipul beneficiilor definite cat si de tipul contributiilor definite.

Nicholas Barr recomanda, de exemplu, ca schema de stat in flux sa fie separata in doua elemente – o

componenta de tipul contributiilor definite care sa imite schema fondurilor individuale private si un element redistributiv finantat din taxarea generala. (Barr, Nicholas, 2003)

 Analizand  schema publica PAYG (pilonul 1), putem clasifica sistemele in trei categorii, in functie de rolul pensiilor in flux in structura sistemului de pensii in general:

1. Rol mare al schemei PAYG  care domina furnizarea veniturilor pensionarilor, lasand un rol extrem de redus pensiilor private.

2. Rol mediu al schemei PAYG  avand o acoperire destul de ridicata, dar furnizeaza doar un venit mediu de pensie (sa spunem 40% din veniturile medii). Tarile din aceasta categorie cresc probabilitatea ca individul sa investeasca si in sistemul privat. Acest sistem se intalneste in majoritatea tarilor anglo-saxone, incluzand Olanda si Elvetia.

3. Rol minimal al pensiilor PAYG – sunt de obicei finantate doar de la buget, si sunt concepute pentru a reduce saracia persoanelor care nu sunt acoperite de catre schemele de pensii  private. Aceasta categorie se regaseste in schemele publice din Australia si Chile. (Chand, Sheetal, Jaeger, Albert, 1999:5)

Cea mai utilizata distinctie intre cele doua tipuri de scheme consta in faptul ca in primul caz (al sistemelor de pensii in flux) contributiile prezente sunt folosite pentru a plati pensionarii actuali (reprezentand o forma de solidaritate intergenerationala) pe cand in celalalt caz, al schemelor de tip fond individul isi „prefinanteaza” singur pensia viitoare (ce va fi egala cu contributiile prezente plus o dobanda ca urmare a investirii banilor). Pilonul al doilea, pensia privata obligatorie are, deci ca principal obiectiv asigurarea unui stimulent pentru ca indivizii sa repartizeze uniform consumul de-a lungul vietii.

Pe cand primul si al doilea pilon presupun beneficii definite sau contributii definite, cel de al treilea pilon este intotdeauna cu contributii definite. Daca intr-o schema cu beneficii definite asiguratorul garanteaza o pensie conform unei formule prestabilite, intr-o schema cu contributii definite, membrii schemei nu stiu cat de mare va fi marimea pensiei, deoarece aceasta depinde nu doar de marimea contributiei, ci si de randamentul investitiei.

Pilonul doi este de tip fond administrat privat de catre Companiile de Pensii, autorizare de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).Legea 411/ 2004 reglementeaza infiintarea si sistemului fondurilor de pensii administrate privat, organizarea si functionarea administratorilor fondurilor de pensii administrate orivat, precum si coordonarea activitatii altor entitati implicate in acest domeniu.  Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este asigurarea unei pensii private, distincta si care suplimenteaza pensia acordata de sistemul public, pe baza colectarii si investirii, in interesul participantilor, a unei parti din contributia individuala de asigurari sociale.(Art.1.-2. Legea 411/2004)




Norme emise in aplicarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat

·                  Norma 2/2007 (privind autorizarea administratorilor in sistemul pensiilor administrate privat)

·                  Norma 3/2007 (privind taxele de autorizare, avizare si functionare)

·                  Norma 4/2007 (privind autorizarea fondului de pensii administrat privat)

·                  Norma 5/2007 (privind provenienta capitalului social)

·                  Norma 7/2007 (privind prospectul schemei de pensii private)

·                  Norma 8/2007  (privind informatiile continute in materialele publicitare)

·                  Norma 9/2007  (privind marketingul fondului de pensii administrat privat) abrogata prin Norma 25/2007

·                  Norma 11/2007  (privind auditorul financiar pentru fondurile de pensii administrate privat si administratorii acestora)

·                  Norma 12/2007(privind activitatea de depozitare a activelor fondurilor de pensii administrate privat)

·                  Norma 17/2007 (privind calculul valorii activului net si al valorii unitatii de fond pentru fondurile de pensii administrate privat)

·                  Norma 18/2007(privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat)

·                  Norma 23/2007(pentru modificarea Normei 3/2007 privind taxele de autorizare, avizare si functionare)

·                  Norma 25/2007(privind marketingul fondului de pensii administrat privat)

·                  Norma 29/2007(pentru modificarea Normei 25/2007)

·                  Norma 30/2007(pentru modificarea Normei 3/2007 privind taxele de autorizare, avizare si functionare)

·                  Norma 31/2007  (pentru modificarea Normei 18/2007 privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat)

·                  Norma 1/2008 (privind calculul actuarial al provizionului tehnic)

·                  Norma 3/2008 (privind transferul participantilor intre fondurile de pensii administrate privat)

Opereaza pe principiul acumularii contributiilor lunare, iar nivelul contributiilor este urmatorul: angajatul (doar acesta poate contribui): 2% din baza de calcul- pentru primul an. Aceasta nu va reprezenta o contributie suplimentara, fiind virata automat din cei 9.5% ce reprezinta contributia la schema de pensii de stat obligatorii.

Aceasta contributie va creste cu 0.5%/an (timp de 8ani) pana la 6%. Contributia este lunara si obligatorie pentru  persoanele pana in 35 ani ce sunt inregistrate in sistemul public de pensii conform Legii 19/ 2000 si facultativa pentru persoanele pana in 45 de ani, care contribuie la sistemul public de pensii.

Chiar daca pilonul doi este de tip fond si administrat privat, el contine elemente de solidaritate sociala. In Olanda, populatia activa acopera partial randamentul mai scazut al investitiei, al fondurilor ocupationale, iar in cazul unor investitii bune, surplusul este economisit pentru generatiile viitoare (Comisia Europeana, 2003, p. 35).

Politica de investitii- fondul de investitii

Structura activelor fondului de pensii administrat privat este reglementat prin lege.(Art.25- 1,Legea 411/2004). Instrumentele financiare in care poate investi Administartorul sunt:

a) instrumente ale pietei monetare, inclusiv conturi si depozite in lei la o banca, persoana juridica romana, sau la o sucursala a unei institutii de credit straine autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei si care nu se afla in procedura de supraveghere speciala ori administrare speciala sau a carei autorizatie nu este retrasa, fara sa depaseasca un procent mai mare de 20% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

b) titluri de stat emise de Ministerul Economiei si Finantelor din Romania, de state membre ale Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European, in procent de pana la 70% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

c) obligatiuni si alte valori mobiliare emise de autoritatile administratiei publice locale din Romania sau din statele membre ale Uniunii Europene ori apartinand Spatiului Economic European, in procent de pana la 30% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

d) valori mobiliare tranzactionate pe piete reglementate si supravegheate din Romania, statele membre ale Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European, in procent de pana la 50% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

e) titluri de stat si alte valori mobiliare, emise de state terte, in procent de pana la 15% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;  obligatiuni si alte valori mobiliare, tranzactionate pe piete reglementate si supravegheate, emise de autoritatile administratiei publice locale din state terte, in procent de pana la 10% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

g) obligatiuni si alte valori mobiliare ale organismelor straine neguvernamentale, daca aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate si daca indeplinesc cerintele de rating, in procent de pana la 5% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

h) titluri de participare, emise de organisme de plasament colectiv in valori mobiliare din Romania sau din alte tari, in procent de pana la 5% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

i) alte forme de investitii prevazute de normele Comisiei.

Garantii

Exista doua tipuri de garantii:

1) O garantie de rentabilitate a investitiilor relativa la performanta pietei. Legea pensiilor administrate privat nu defineste clar aceasta garntie, dar este posibil sa fie aceeasi cu cea stipulata de legea pensiilor facultative: randamnetul obligatoriu al tuturor fondurilor de pensii facultative din piata este calculate ca minimum de:

-50% din media ratei de rentabilitate obtinute de toate fondurile de pensii din Romania in ultimele 24 luni;

- Media ratei de rentabilitate obtinute de toate fondurile de pensii in ultimele 24 luni minus 4 %.

In cazul in care rata de rentabilitate a unui fond este sub rata de rentabilitate minima a tuturor fondurilor de pensii din Romania timp de 4 trimestre consecutive, CSSPP va retrage autorizatia administratorului.

2) Valoarea contului la data deschiderii dreptului la pensie nu poate fi mai mica decat suma comtributiilor platite mai putin penalitatile si taxele legale. Garantia se aplica can participantii intrunesc conditiile de pensionare pentru limita de varsta in sistemul public de pensii, in cazul invaliditatii sau decesului acestora.

Regim fiscal: Valoarea contributiilor ( activul personal) si rentabilitatea investitiei sunt deductibile fiscal.

Pilonul al treilea este o schema finantata voluntar pe baza de contributii determinate, si asigura posibilitatea ca orice individ sa acumuleze economii suplimentare fata de sistemul obligatoriu, in functie de alegerea si de posibilitatile fiecaruia. Fondurile de pensii apartinand pilonului III sunt administrate de companiile de pensii, de companiile de asigurari si de companiile de administrare a fondurilor de investitii, autorizate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Opereaza pe principiul acumularii contributiilor lunare; nivelul contributiilor este:- Angajatul si/ sau Angajator: max.15 % din venitul lunar brut; deducere de la plata impozitului pe venit, pana la echivalentul a 200 EUR/ an fiscal, atat pentru Angajat, cat si pentru Angajat, pentru contributiile effectuate; contributia este lunara si facultativa.

Politica de investitii

In conformitate cu articolul 87 din Lege, investitiile Fondului vor fi facute in:

a) instrumente ale pietei monetare, inclusiv conturi si depozite in lei la o banca, persoana juridica romana, sau la o sucursala a unei institutii de credit straine autorizata sa functioneze pe teritoriul Romaniei si care nu se afla in procedura de supraveghere speciala ori de administrare speciala sau a

Carei autorizatie nu este retrasa, fara sa depaseasca un procent mai mare de 20% din valoarea totala a activelor fondului de pensii facultative;

b) titluri de stat emise de Ministerul Finantelor Publice din Romania, emise de state membre ale Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European, in procent de pana la 70% din valoarea totala a activelor fondului de pensii facultative;

c) obligatiuni si alte valori mobiliare emise de autoritatile administratiei publice locale din Romania sau din statele membre ale Uniunii Europene ori apartinand Spatiului Economic European, in procent de pana la 30% din valoarea totala a activelor fondului de pensii facultative

d) valori mobiliare tranzactionate pe piete reglementate si supravegheate din Romania, din statele membre ale Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European, in procent de pana la 50% din valoarea totala a activelor fondului de pensii facultative;

e) titluri de stat si alte valori mobiliare emise de state terte, in procent de pana la 15% din valoarea totala a activelor fondului de pensii facultative;

f) obligatiuni si alte valori mobiliare tranzactionate pe piete reglementate si supravegheate, emise de autoritatile administratiei publice locale din state terte, in procent de pana la 10% din valoarea totala a activelor fondului de pensii facultative;

g) obligatiuni si alte valori mobiliare ale organismelor straine neguvernamentale, daca aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate si indeplinesc cerintele de rating, in procent de pana la 5% din valoarea totala a activelor fondului de pensii facultative;

h) titluri de participare emise de organisme de plasament colectiv in valori mobiliare din Romania sau din alte tari, in procent de pana la 5% din valoarea totala a activelor fondului de pensii facultative;

i) alte forme de investitii prevazute de normele adoptate de Comisie.

Art. 92.  spune : (1) Veniturile administratorului rezultate din administrarea fondurilor de pensii

facultative se constituie din:

a) comision de administrare;

b) penalitati de transfer;

c) tarife pentru servicii de informare suplimentare, la cerere, furnizate potrivit prevederilor

prezentei legi.

(2) Comisionul de administrare se constituie prin:

a) deducerea unui cuantum din contributiile platite, dar nu mai mult de 5%, cu conditia ca aceasta

deducere sa fie facuta inainte de convertirea contributiilor in unitati de fond;

b) deducerea unui procent din activul net total al fondului de pensii facultative, dar nu mai mult de 0,2% pe luna, stabilit prin prospectul schemei de pensii facultative.

Art. 93. - (1) Activul personal este folosit numai pentru obtinerea unei pensii facultative.

(2) Dreptul la pensia facultativa se deschide, la cererea participantului, cu indeplinirea

urmatoarelor conditii cumulative:

a) participantul a implinit varsta de 60 de ani;

b) au fost platite minimum 90 de contributii lunare;

c) activul personal este cel putin egal cu suma necesara obtinerii pensiei facultative minime

prevazute prin normele adoptate de Comisie.

Art. 94. - Se excepteaza de la prevederile art. 93 situatiile in care:

a) participantul nu indeplineste una dintre conditiile prevazute la art. 93 alin. (2) lit. b) si c), caz in

care primeste suma existenta in contul sau ca plata unica sau plati esalonate in rate pe o durata de maximum 5 ani, la alegerea saparticipantul beneficiaza de pensie de invaliditate pentru afectiuni care nu mai permit reluarea activitatii, definite potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, caz in care poate obtine:

1. suma existenta in contul sau ca plata unica sau plati esalonate in rate pe o durata de maximum 5 ani, daca nu indeplineste conditia prevazuta la art. 93 alin. (2) lit. c), conform normelor adoptate de Comisie;

2. o pensie facultativa ale carei conditii si termene sunt stabilite prin lege speciala privind organizarea si functionarea sistemului de plata a pensiilor reglementate si supravegheate de Comisie, daca indeplineste conditia prevazuta la art. 93 alin. (2) lit. c);

c) decesul participantului a survenit inainte de depunerea cererii pentru obtinerea unei pensii facultative, caz in care suma din cont se plateste beneficiarilor, in conditiile si in cuantumul stabilite prin actul individual de aderare si prin actul de succesiune;

d) decesul participantului a survenit dupa deschiderea dreptului la pensia facultativa, caz in care sumele aferente se platesc catre persoana nominalizata;

e) decesul participantului a survenit dupa deschiderea dreptului la pensia facultativa si acesta nu a ales un tip de pensie facultativa cu componenta de supravietuitor, caz in care sumele aferente se platesc beneficiarilor.

Pentru a avea succes o reforma a unui sistem national de asigurari sociale, trebuie sa fie fundamentata in mod temeinic. Pentru ca aceasta sa reuseasca, cei care elaboreaza politicile sociale trebuie sa ia in considerare, in procesul de proiectare a sistemului, dimensiunile sale esentiale, iar sectorul public si cel privat trebuie sa fie suficient de puternice pentru a isi indeplini rolul corespunzator in acest proces.

 Rolul sistemului de pensii este de a transfera resurse de la generatia actualmente activa catre generatia retrasa din activitate. In esenta, exista doua modalitati prin care se poate realiza acest lucru. In sistemele bazate pe acumularea de fonduri, pensia rezulta din contributiile depuse de catre respectivul beneficiar in timpul perioadei sale de activitate. In sistemul ‘pas cu pas’ ( al ‘transferurilor in flux’), pensionarii de astazi sunt platiti din contributiile actualilor angajati, care se bazeaza pe promisiunea ca, la randul lor, vor primi o pensie din contributiile generatiei urmatoare. In acest context, se legitimeaza ideea unei solidaritati intre generatii in cadrul sistemului public de pensii, solidaritate garantata de stat.In primul caz, contributiile beneficiarului sunt investite de fondul de pensii. In momentul iesirii la pensie, suma acumulata prin aceste investitii este transformata intr-o anuitate –  o suma care va fi platita periodic pe tot parcursul vietii beneficiarului. Apar aici trei variabile importante: marimea contributiei si rata de rentabilitate a investitiilor fondului, care impreuna determina valoarea sumei acumulate, si rata anticipata a rentabilitatii nominale (dependenta de rata anticipata a inflatiei si de cea a rentabilitatii reale), pe baza careia suma acumulata este transformata in pensie (anuitate).

    Exista astfel doua tipuri de pensii bazate pe acumularea de fonduri. In cazul planurilor de  pensii cu contributii definite, singurul element stabilit in avans este marimea contributiei, beneficiarul urmand a suferi atat riscul legat de investitiile fondului de pensii, cat si pe cel legat de inflatia viitoare. In cazul planurilor cu beneficii definite, organizate de obicei la nivelul unei companii sau al unei ramuri industriale, pensia este o parte definita din  salariul (de obicei din ultimii ani de activitate) beneficiarului. Astfel, riscul legat de investitii este suportat de fondul de pensii, dar beneficiarul continua sa suporte riscul legat de inflatie (Barr, 1993).

    Planurile de pensii bazate pe acumularea de fonduri pot fi atat publice (ex. Singapore), cat si private (ex. Chile). In contrast, sistemele de pensii „pas cu pas” sunt obligatoriu publice, deoarece se bazeaza pe promisiunea ca pensiile pentru actuala generatie de lucratori va fi platita prin taxarea generatiei viitoare. Valoarea pensiei nu are neaparat legatura cu valoarea contributiei. Exista sisteme in care pensia reprezinta o suma fixa, indiferent de sumele cu care a contribuit beneficiarul. Aceasta este pensia de baza, pensia minimala, intalnita de exemplu in Marea Britanie. Exista de asemenea posibilitatea ca valoarea pensiei sa difere in functie de dimensiunea contributiei, cum este cazul in Germania sau Benelux.

     Alaturi de aceste masuri, in paralel se trece la cresterea varstei de pensionare, reducerea

     beneficiilor acordate de stat si trecerea catre administrare privata, dar strict supravegheata. Alte

    solutii care se intalnesc deja in special in tarile dezvoltate constau in pensionarea in etape, adica

     trecerea de la perioada activa cu un program normal la cea de pensionare treptat, printr-un program

     flexibil sau program redus pe o anumita perioada de timp, pentru a avea o mai mare populatie

     ocupata.

   Aceste modificari ar trebui sa asigure cresterea duratei de viata activa a fortei de munca. Totodata, angajatii devin interesati sa ceara angajatorilor lor sa raporteze corect marimea salariilor obtinute, aducand astfel la lumina o parte a economiei informale. Creste presiunea legala asupra angajatorului sa plateasca contributia, imbunatatind totodata transparenta sistemului.



Acest lucru ajuta cel putin din doua motive: persoanele respective nu devin din producatori de venituri - consumatori ai bugetelor de asigurari sociale, dimpotriva, continua sa produca, contribuind astfel la bugetul asigurarilor chiar daca, evident, cu o cota mai mica, incurajarea cresterii natalitatii, eforturi mai mari pentru formarea profesionala, cresterea flexibilitatii fortei de munca. .
Cresterea natalitatii creeaza necesitati suplimentare la nivelul familiei, care trebuie acoperite printr-o politica sociala adecvata, precum: suport pentru ingrijirea copilului, plata totala sau partiala de catre stat sau angajator a creselor, program part-time pentru ambii parinti pana la o anumita varsta a copilului, acceptandu-se in paralel de catre angajatori ideea de a afecta cariera parintilor.

   Alaturi de toate acestea, incurajarea imigratiei creeaza posibilitatea unor contributii viitoare, dar aduce cu sine si alte probleme complexe carora tarile primitoare trebuie sa le faca fata, printre care integrarea in noua societate este una dinte cele mai importante.

Implementarea reformei pensiilor rezolva o serie de probleme ale securitatii sociale, referindu-ne la starea de insecuritate individuala, la declinul demografic, la emigratia tineretului instruit si superdotat. Realizarea reformei pensiilor in scopul diversificarii resurselor de asigurare, al eliminarii inechitatilor si cresterii in termenii reali a pensiilor influenteaza coeziunea societatii.

9. Analiza comparativa beneficii / bariere semnalate in sistemul de pensii administrate privat

Puncte tari. Sistem motivant

-        Sistemele de pensii pe baza de fond de acumulare vor avea efecte pozitive asupra pietelor de capital. Activele pentru pensii reprezinta o parte importanta din activele financiare ale unui stat. Introducerea obligatiunilor fondurilor de pensii asigura active pe termen lung pietelor de capital. Reforma pensiilor poate aduce servicii noi pietei asigurarilor, prin diversificarea si largirea acesteia

-        cu cat contributia incepe mai devreme si e mai mare cu atat beneficiile sunt mai mari ;

-        va ajuta noii angajati sa forteze angajatorii sa le inregistreze salariul intreg ;

-        reprezinta un adaos financiar folositor la Pilonul I ;-

-        banii sunt ai participantilor, nu sunt redistribuiti ;

-        Impozitarea exagerata a salariilor reduce in general motivatia pentru munca. Daca impozitul este (partial) directionat catre fondul de pensii, acesta nu va fi privit demotivator, ci mai degraba, ca o contributie la bunastarea viitoare a persoanei respective. Legatura explicita dintre contributii si beneficii poate astfel creste motivatia pentru munca;

-        sumele acumulate nu se pierd in cazul decesului ;

-        fiind un sistem obligatoriu este garantat de stat, fapt care ofera mai multa siguranta ;

-        ofera posibilitatea transferului de la un fond la altul, in functie de profitul obtinut in anii

            precedenti.

       -  „diversificarea riscului”,  exista o fluctuatie a pietei de capital si chiar riscul de faliment al companiilor ce ofera servicii de asigurare sociala, insa pensiile private reprezinta doar o parte a unui sistem mai larg, individul reducandu-si incertitudinea de fapt prin investirea banilor „in mai multe cosuri”.

      Puncte slabe. Multe necunoscute

-  lipsa de incredere in semnarea unui angajament pe termen lung cu o institutie financiara privata ;

-   conceptul de fond este foarte greu de inteles ;

           -    pasivitate si ezitare

           -   dimensiunea de gen a reformei sistemului de pensii, introducerea pensiilor obligatorii administrate privat (pilonul II) va afecta femeile ca grup pe trei dimensiuni:

           -   Femeile au venituri mai mici decat barbatii, veniturile medii pentru femei fiind aproximativ 82% din cele ale barbatilor;

           - Perioadele de contributie vor fi mai mici cu 5 ani pentru femei, daca nu se egalizeaza varstele de pensionare;

           - Speranta medie de viata, la 60 de ani, este cu aproximativ 3,4 ani mai mare la femei decat la barbati.

         Toti acesti factori ar putea duce la micsorarea pensiei cu 40% pentru femei, in comparatie cu pensia barbatilor, in conditiile in care acestia au lucrat intr-o activitate similara, cu un salariu similar, aceeasi perioada de timp. In aceste conditii, pentru a reduce cat mai mult diferentele de gen in pensiile

private,  urmatoarele masuri sunt necesare:

- Reducerea si eliminarea diferentelor de gen in privinta salarizarii;

- Utilizarea calculelor pornind de la speranta medie de viata comuna pentru

femei si barbati la varsta pensionarii;                            

-  Egalizarea varstei de pensionare a femeilor cu cea a barbatilor.

 Cei cu varste de peste 65 de ani vor reprezenta in anul 2050 peste 30% din totalul populatiei, fata de 17% in prezent, in timp ce ponderea populatiei de 24 de ani, se va reduce in acelasi interval de timp, de la 30% la 23% ( The European Commission's magazine on employment and social affairs, Social Agenda, A Europe of all Ages, May 2005). Acest proces va fi asemanator in multe alte tari, Japonia si Coreea de Sud fiind primele in acest clasament.

  Toate aceste fenomene genereaza presiuni foarte mari asupra bugetelor de asigurari sociale, care nu mai pot face fata nivelurilor de cheltuieli pe care le implica plata pensiilor. Este vorba atat de nivelul acestora, cat si de durata mult mai mare in care pensiile trebuie platite celor in drept.

  Sursele de finantare a pensiilor difera substantial de la o tara la alta, in functie de legislatiile nationale, precum si de situatia economica si sociala a fiecareia. In cele mai multe tari, sursa principala o reprezinta contributia persoanelor angajate care se constituie intr-un fond central din care se platesc aproape imediat pensiile cuvenite.

        In realitate, fiecare tara isi creeaza si/sau isi ajusteaza propriul sistem de pensii, in functie de situatia specifica, privita sub multiple aspecte: evolutii si perspective demografice, situatia economica si financiara, sistemul fiscal si altele. Pentru a avea succes, este necesara o abordare sistemica, unitara a intregului proces de reforma.

        Unele tari au elaborat legislatia si au trecut la implementarea unui sistem diferit de PAYG, de exemplu Chile, Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria,etc. Altele considera necesitatea reformarii sistemului de pensii folosind modelul propus sau apeland la alte modele, precum Coreea de Sud, Thailanda, Noua Zeelanda, Turcia, Slovacia, Romania.

   Din experientele tarilor care au trecut deja la acest sistem pot fi desprinse cateva coordonate:

  - nivelul pensiilor de stat poate fi pastrat la un nivel minim;

  -este necesar un cadru legislativ initial, de cele mai multe ori el se modifica ulterior; spre exemplu, in Polonia, legea care reglementeaza pensiile pentru Pilonul II a suferit circa 230 de modificari fata de forma initiala;

  -reformele pot fi facute gradual, asa incat socul nevoii de finantare sa fie redus la minimum, gasindu-se metode alternative de finantare (sume obtinute din privatizare, imprumuturi interne sau externe);

       -trecerea de la sistemul 'defined benefit' (DB) prin care se promit sume bine definite, clare a fi platite in perioada de pensionare, la 'defined contribution' (DC) prin care se stabileste nivelul contributiei, dar nu sunt garantate sumele ce vor fi platite sub forma rentelor; modelul olandez actual reprezinta un exemplu de succes pentru aplicarea DB, iar modelul polonez, de implementare a DC;

       -crearea unor conditii incurajatoare pentru stimularea economisirii prin legislatia fiscala (pentru cea obligatorie si pentru cea optionala);

       -necesitatea unei legislatii care sa asigure transparenta, supravegherea, controlul, siguranta, eficienta: reglementari clare pentru protectia consumatorului, responsabilitati pentru administratorii de fonduri, vanzatori, abordare coerenta si consistenta atat la nivel de produs, cat si la nivelul canalelor de distributie;

      -protectia financiara a clientului prin accesul larg la sistemul nou de pensii si un raport de inlocuire adecvat.

 Ca succese deosebite privind sistemul de pensii pot fi mentionate tari ca Olanda si     tarile scandinave, care au avut ca element de baza comun in strategia lor o varietate de politici bazate pe reducerea la maximum a somajului, o echilibrare a distributiei veniturilor si performanta economica substantiala alaturi de cresterea salariilor minime, element de baza al statului bunastarii.

      Consecintele unui sistem de pensii echilibrat se vor regasi la nivel macroeconomic si      microeconomic. Iata numai cateva dintre ele:

           -eliminarea presiunii asupra bugetului asigurarilor sociale;

          -accelerarea cresterii economice, prin investirea sumelor acumulate inapoi in economie, crearea de noi locuri de munca, reducerea somajului;

           -economiile populatiei ajuta la cresterea pietelor de capital - activele mobilizate cresc si sprijina dezvoltarea unor proiecte mari si pe termen lung la nivel macroeconomic;

           -reforma pensiilor ajuta la o reforma a pietei muncii ;

          - responsabilitatea impartita de guvern, angajatori si indivizi.

          - sistemul de impozitare.

  Indiferent de modelul de reforma adoptat, este foarte importanta existenta unui tratament fiscal adecvat care va permite sustenabilitate, va crea un echilibru al soldului pe termen scurt - de altfel cel mai dificil aspect –, viabilitate fiscala pe termen lung si stimulente platite contribuabililor. Expertii in domeniu considera drept cea mai buna modalitate sistemul in care taxarea se face in perioada de plata a pensiilor, in timp ce contributiile sunt  deductibile , putand vorbi despre solidaritate fiscala.  Evident, abordarea este diferita pentru Pilonul II obligatoriu si Pilonul III optional. In acest din urma caz, pot exista deduceri din venitul global plafonate la un anumit nivel anual pentru a nu favoriza pe cei cu venituri foarte mari. In paralel, este utila si incurajarea economiilor private prin extinderea facilitatilor fiscale asupra asigurarilor de viata si a oricaror forme de economii.  

      Contributiile la pilonul II vor fi colectate din aprilie 2008. Potrivit Ministerului Muncii, in 2008, pilonul II de pensii private obligatorii va avea 2,345 milioane participanti, iar in 2011 numarul lor va urca la 3,4 milioane participanti. Contributiile vor urca de la 510 milioane lei in 2008 la 2,32 miliarde lei in 2011. In primul an de functionare a pilonului II al sistemului de pensii, catre fonduri de pensii administrate privat vor fi transferate 2% din contributia la asigurarile sociale de stat. Aceasta contributie urmeaza sa fie majorata cu 0,5% pe an, pana la 6%, in interval de opt anii

                                                     

                                                             Concluzii

   Reforma sistemului de pensii in Romania implica, introducerea masurilor de rationalizare si de reducere a  cheltuielilor in componenta publica de pensii, crearea cadrului pentru dezvoltarea sistemului introdus  ( pilonul secundar si tertiar) si finantarea tranzitiei la sistemul dorit.

1. Rationalizarea si reducerea cheltuielilor  inseamna, de fapt primul pas al reformei, care prin actuala legislatie romaneasca, s-au urmarit:

·       reguli clare pentru indexarea actualelor beneficii;

·       transparenta in finantare;

·       cresterea varstei de pensionare si limitarea beneficiilor in cazul pensionarii anticipate;

·       legarea nivelului pensiei de intreaga activitate care ajuta la evitarea cresterilor artificiale de salariu in perioada anterior pensionarii.

2. Cadrul necesar dezvoltarii sistemului inseamna, de fapt, implementarea celui de al doilea pilon si schimbari in pilonul PAYG.

Baza beneficiului primului pilon, din cei trei pe care se  constituie un sistem de pensii,  asigura accesul salariatilor cu norma intreaga la cel putin un nivel de baza de protectie a venitului in momentul pensionarii. Pilonii suplimentari II (secundar) si III (tertiar) tind sa acorde beneficii care difera in functie de cotizatiile facute de-a lungul vietii.

Reforma sistemului de pensii conduce la dezvoltarea sistemelor de pensii de tip fond, care ofera beneficii relative la marimea contributiei, dar, in acelasi timp, extind solidaritatea din primul pilon la intreaga societate din trecut, prezent si viitor. Sustinerea statului (a intregii societati) pentru acoperirea costurilor implementarii pilonului doi ocupational obligatoriu se va incheia cand toti pensionarii se vor bucura atat de pensia oferita de pilonul unu cat si de pensia ocupationala. Costurile legate de introducerea unui sistem de pensii bazat pe trei piloni deriva din faptul ca generatia de tranzitie este nevoita sa finanteze atat pensiile platite in mod curent in cadrul sistemului pay-as-you-go, cat si propriile lor pensii, economisindu-le in fondurile individuale. Efectul asupra cheltuielilor publice (sub forma economisirii acestora) va fi vizibil cand sistemul de pensii nou creat ajunge la maturitate (la retragerea celor care vor fi participat pe toata durata vietii active).

 Conform conceptului de cetatenie al lui Marshall si de incluziune sociala dezvoltat la nivelul UE, cetatenii in varsta ai UE nu pot fi lasati in saracie. O pensie de batranete noncontributorie sau venitul minim garantat bazate pe solidaritatea la nivelul intregii societati vor continua sa existe, inclusiv ca niveluri ale pilonului unu. Impartasirea poverii imbatranirii populatiei intre contributori si pensionari, intre generatiile trecute, prezente si viitoare este cel mai cuprinzator mod al solidaritatii sociale. . Tendintele majore in dinamica sistemelor de securitate sociala, la nivelul fiecarei tari, se manifesta in concordanta cu activitatile pe care Uniunea Europeana le desfasoara in acest domeniu. Statele membre trebuie sa tina seama de contextul european si de procedurile variate de coordonare deoarece protectia sociala este acum vazuta clar, la acest inceput de secol, ca un element al constructiei economice europene. Aceasta poate fi ilustrata si prin faptul ca majoritatea tarilor promoveaza noi strategii prin care se intentioneaza garantarea securitatii si a viabilitatii sistemelor de pensii, greu incercate la sfarsitul anilor '90. Pensiile, in special cele de retragere, de asemenea, joaca un rol important in consolidarea sistemului european fiscal dar si in calitatea si viabilitatea finantelor publice. Mai mult sistemele de pensii determina calitatea vietii majoritatii populatiei si au o influenta puternica asupra economiei in special asupra pietei muncii si a pietei de capital. Acesta este motivul pentru care, securitatea sociala este, acum la inceputul noului secol, o provocare comuna tuturor tarilor europene..

Reforma pensiilor este parte componenta a strategiei de modernizare a sistemelor de protectie sociala la nivel comunitar.  Reforma pensiilor pare sa fie o solutie valoroasa pentru rezolvarea unor  problemele sociale , reprezentand o modalitate importanta de schimbare intr-o directie pozitiva a comunitatii. Pentru dezvoltare este nevoie  de o buna functionare a institutiilor care se afla in complementaritate cu sectorul privat, pentru ca o societate moderna este una a interdependentelor, parteneriatelor. In cazul Romaniei, cred ca aceasta reforma implementata va fi  o optiune potrivita, luandu-se in considerare elementele din ecuatia dezvoltarii: resursele financiare, procesul de planificare, resursele umane, obiective, orizontul de timp ( in acest caz, castigurile apar in timp), sustinerea de care se bucura programul, interesele comune, capacitatea de a produce rezultate vizibile.

 De asemenea, implica responsabilitatea corelarii actiunilor pietei fortei de munca cu cele ale pietei de capital. Necorelarea deplina intre aceste piete ar putea crea instabilitate in furnizarea viitoarelor beneficii ca urmare a cresterii ratei de dependenta.

In aceste conditii, cu toate sacrificiile imediate, costurile pentru introducerea pilonilor II si III trebuie vazute ca o investitie ale carei efectele vor aparea, insa, dupa mult timp.

                                                                        BIBLIOGRAFIE

     BARR, NICHOLAS, (1995), Pietele fortei de munca si politica sociala in Europa centrala si de est,

Banca Mondiala, vol 2;

 FRUNZARU , VALENTIN (2003), Solidaritatea  sociala in contextual Reformelor Sistemelor de pensii ( lucrare in programul doctoral);

HOLZMAN, ROBERT; PALACIOS, ROBERT, (2001), Individual accounts as Social Insurance: A World

Bank Perspective. Social Protection Unit, Human Development Network, The World Bank.

MIDGLEY, James , (1995), Social Development.The Development Perspective in Social Welfare, London: Sage Publications,

   PREDA,MARIAN (coord.), DOBOS CRISTINA, GRIGORAS VLAD,(2004), Sistemul de asigurari de pensii in Romania in perioada de tranzitie: probleme majore si solutii, Institutul European din Romania;

 SANDU, DUMITRU (1999), Spatiul social al tranzitiei, Iasi, Polirom ;

ZAMFIR, CATALIN, STOICA, LAURA, (2006),O noua provocare: Dezvoltarea sociala, Iasi, Polirom;

Legea 19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata in Monitorul Oficial 140/1.04.2000, cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea 204/ 2006 privind pensile facultative;

Legea 411/ 2004 privindfondurile de pensii administrate privat, republicata

     Guvernul Romaniei (2000), Programul de guvernare pe perioada 2001-2004

 UNDP (2001), 'Romania After 2000: Threats and Challenges', Annual Early Warning Report, Romania 2001, Polirom;

Banca Mondiala (2001), 'Romania - Pension System in Review', nepublicata                

    Planul National Antisaracie si Promovare Incluziunii Sociale, Revista de Asistenta

     Sociala, nr. 3

     

       Date statistice:

 CNS, Anuarul Statistic al Romaniei, 1990 - 2001, Comisia Nationala de Statistica;

 UNDP (2000), Raportul Dezvoltarii Umane, Romania, 2000 ;                    

 CNS (2001), UNICEF, 'Tendinte sociale', Comisia Nationala de Statistica;



[1] Midgley, James , Social Development.The Development Perspective in Social Welfare, London: Sage Publications, 1995, pag.26

[2] Primele astfel de legi introduse in Germania au fost: Asigurarea pentru accidente industriale (1871), Asigurarea de

sanatate (1883), Asigurarea de Pensii (1891, Franta o introdusese deja cu doi ani inainte).

[3] Sandu, Dumitru, Spatiul social al tranzitiei, Iasi, Polirom, 1999, pag.23

[4] Zamfir, Catalin, Stoica Laura, O noua provocare: Dezvoltarea sociala, Iasi, Polirom, 2006, pag.137.

  Am folosit drept referinta pentru clasificarea regimurilor bunastarii taxonomia elaborta de Esping- Anderson (1990), care imparte regimurile bunastarii in trei categorii: regimuri liberale, regimuri corporatist- conservatoire si regimuri social- democrate.

[5] cum ar fi concediile medicale si concediile de maternitate

[6] Gerry Mangan, ' Romanian Pension System and Reform', lucrare prezentata la Conferinta comuna Banca Mondiala/IIASA, in colaborare cu Comunitatea Europeana si Guvernul Austriac, Viena, aprilie 2001

[7] in legislatia romana erau reglementate 3 grupe de munca: grupa III care corespunde conditiilor normale de munca, grupa II si grupa I corespunzand muncii desfasurate in conditii deosebite;

[8] Ajutorul de somaj si alocatia de sprijin se acorda pe o perioada de 27 luni  (legea 1/ 1991) ;

[9] cum ar fi sporul de vechime ;

[10] din 1986 pana in 1999 procentul va fi de 2% ;

[11] definit ca proportie  a populatiei in varsta de 65 de ani in totalul populatiei active ;

[12] ponderea veniturilor bugetului asigurarilor sociale in PIB creste de la 5.26% (in 1997) la 6.81% (in 1998), conform datelor furnizate de Comisia Nationala de Statistica

[13] Dispozitiile privind contributia de 5% pentru pensia suplimentara au fost aplicabile pana in aprilie 2001 cand noua lege a pensiilor - L19/2000 - a intrat in vigoare.

[14] Studiul a fost prezentat in cadrul proiectului „Dimensiunea de gen a reformei pensiilor din Romania”, finantat de Biroul International al Muncii, Sub-Biroul Regional pentru Europa Centrala si de Est ; a fost realizat de IMAS, in luna mai 2007, pe un esantion reprezentativ la nivel national.

                                                               


loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 862
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2018 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site