prestigiu

V. cultura, ierarhie, ocupatie, strucutra sociala, stratificare sociala

(lat. prestigiae "practicile iluzorii ale unui magician').

Caracteristica variabila de tip evaluativ si cultural a pozitiilor (statusurilor) sociale distribuita neuniform si ierarhic in structura sociala pe straturi sau categorii sociale. P. poate fi atribuit social prin simpla mostenire a unor traditii si prin ocuparea unor pozitii (statusuri) sociale sau poate fi dobindit personal prin realizarea cu succes a unor activitati cu rezonanta sociala. De fiecare data p. este constituit social ca rezultat al unui proces de evaluare cognitiva si afectiva de catre comunitate a contributiei aduse de o persoana sau un grup la realizarea unei activitati. P. este astfel fie o recompensa simbolica investita de comunitate, adaugind un plus de putere sau o noua dimensiune statusului individual, fie o sanctionare a incapacitatii de finalizare a unei activitati sau a ocuparii unei pozitii marginale in comunitate. P. variaza de-a lungul unui continuum de la inferior la superior sau/si de la pozitiv la negativ, recunoastrea sa putind fi generalizata in intreaga comunitate sau res-trinsa la un grup de cunoscatori. P. are o dinamica in timp, solicitind o permanenta reconfirmare, care, cind nu se produce, are efecte de erodare.

Valorile diferentiate se asociaza cu diverse ierarhii ale p., iar schimbarile din sistemul de valori genereaza variatii ale p. Factorul care produce cea mai obisnuita ierarhie a p. individual si social este ocupatia, astfel ca exista o coincidenta remarcabila intre structura ocupationala a unei comunitati si distributia culturala a p. pe grupuri si persoane.  M.V.