Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Structuri si procese socio-demografice in mediul rural

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
VIOLENTA IN FAMILIE
ROLUL ORGANIZARII ECONOMICE SI SOCIALE
PSIHODRAMA
Cresterea si socializarea copiilor in familiei - Perspectiva sociologica asupra familiei
STEREOTIP
STATUS SOCIO-ECONOMIC
CONCEPTUL DE PUTERE
PUBERTATEA SI ADOLESCENTA TIMPURIE
DINAMICA ROLURILOR IN FAMILIE
Reprezentarile sociale ale caminului la adolescenti

Structuri si procese socio-demografice in mediul rural

Realitatea lumii de astazi este alta decat cea proclamata de ideologii unui progres datorat unei civilizatii materialiste de tip orasenesc. Iata ce spun cei mai buni experti FAO pentru agricultura si hrana omenirii, referindu-se la starea lumii noastre: „Din 6 miliarde cat insumeaza populatia lumii, jumatate traieste in saracie, cu o putere de cumparare de mai putin de 2 dolari USA pe zi. Mai mult de 1 miliard nu au acces la apa potabila. Unui numar de circa 840 milioane le este foame aproape tot timpul (M. Mazoyer, L. Roudart, Histoire des agricultures du monde. Du neolitique a la crise contemporaine, Editions du Seuil, 2002, p. 15). Realitatea romaneasca este constituita dintr-o combinare de sate si orase intr-o proportie demografica binecunoscuta: 46% rural contra 54% urban. Chestiunile sociodemografice care-i sunt asociate, prezinta unele particularitati de alarma, asa cum ne arata rapoartele dedicate vietii si mortii in satul romanesc, intocmite in cadrul celui mai amplu program de cercetari de sociologie rurala initiat de Academia Romana sub coordonarea stiintifica a Institutului de Sociologie al Academiei Romane, program in cadrul caruia a fost editat si primul atlas sociologic rural dimpreuna cu cel mai complet Dictionar de sociologie rurala intocmit de ruralistii romani din toate centrele academice ale Romaniei. Aceste rapoarte examineaza satele romanesti pe un ax ai carui poli sunt, de o parte satele care mor si, de alta, genealogiile rurale purtatoare de viitor.




Indicatorii fenomenelor vitale, adica ai fertilitatii si ai natalitatii, ating, in unele sate, valori atat de coborate, incat asemenea sate pot fi clasate in categoria satelor care mor. Cu toate acestea, ruralul romanesc nu poate fi definit prin satele care isi etaleaza decesul, ci prin acele sate care pastreaza fertilitatea cu mult deasupra oraselor, incat sesiunea Academiei Romane a fost dedicata acestui rural luptator. N-a fost ocolita, desigur, fata dramatica a satului, caci deocamdata, statistic vorbind, ea este precumpanitoare. Una dintre concluziile simpozionului, a fost aceea ca viitorul demografic al orasului, pentru urmatorii 15 ani, este depozitat in sat, in vreme ce armele de aparare a vietii rurale si urbane sunt depozitate in oras. Acesta este cel mai trist decalaj socio-demografic al Romaniei actuale.

Satul de astazi este inca principalul generator de viata al tarii. Potentialul vital este aproape dublu la sat fata de oras, cum ne arata indicele fertilitatii care atinge 51 la mie in rural, fata de 28,62 la mie in urban. In al doilea rand, datele ne arata ca satul pretuieste copiii mai mult decat orasul, caci natalitatea in sat este de 10 la mie fata de 8,76 la mie in urban. In chip alarmant, insa, puterile de aparare a vietii sunt de-a dreptul prabusite in tot ruralul romanesc, ceea ce reclama politici demografice speciale pentru cei circa 46% dintre romanii care traiesc in rural.

Mortalitatea atinge o rata de 15,54 la mie in rural, fata de 9,3 la mie in urban, ceea ce atesta ca satul nu poate apara prin el insusi viata. Mortalitatea infantila este si ea mai ridicata in sat (19,02 la mie in rural, fata de 15,08 la mie in urban), deci satul nu poate apara, prin el insusi, copiii nou-nascuti in fata mortii. Sporul natural inregistreaza si el un decalaj important intre rural (-4.66) si urban (-0.50), ceea ce arata ca viata in sat e mai cernita decat in oras.

Romania etaleaza, pentru prima data in epoca moderna, o populatie obosita, care amana nasterea ori o refuza de-a dreptul, si nu se poate apara in fata mortii, dovada ca din circa 5.000.000 de femei fertile in Romania se decid sa nasca anual doar circa 250.000 in rural si 130.000 in urban. Dintre cei nascuti, mor, in sate, circa 4.750 si in orase, circa 1.170 in primul an de la nastere.

Compararea indicatorilor „fenomenelor vietii“, natalitatea si fertilitatea, ne arata ca satul este un factor pozitiv al vitalitatii generale in Romania intr-o masura mai ridicata decat orasul. Pe de alta parte, compararea indicatorilor „mortii“, mortalitatea generala si mortalitatea infantila, ne arata ca satul nu poate apara prin el insusi „viata“. Concluzia generala a referatelor dedicate populatiei rurale este, din nefericire, una de alarma: vitalitatea pe care o castiga satul pentru corpul demografic national o risipesc guvernele prin politicile insensibile la rural ori chiar antiruraliste.

Aceasta ipoteza este inca mai crud pusa in lumina de strategia grijii pentru batrani si copii in Romania. Satul degreveaza statul de povara grijii pentru batrani si copii cu un ordin de marime care atinge 2/3 din totalul acestei sarcini. Ruralul etaleaza o extraordinara, dar tragica, putere de a sustine atat povara saraciei nationale, cat si povara batranetii si a copiilor fara de suport. Satul ia asupra lui sarcina de a intretine 2/3 din batranii si copiii Romaniei, fara de nici un suport din partea statului pentru acest supliment de sarcina demografica nationala. Iata argumentele enuntate pe rand:

Examinarea varstelor in sat si in oras, se precizeaza in principalul referat dedicat chestiunilor socio-demografice ale satului romanesc, ne arata ca o populatie activa (intre 15-59 de ani), cu 13% mai mica in sat, sustine, fara sprijin de la stat, un segment al populatiei de copii si batrani cu 14% mai mare decat orasul.



Altfel spus, din cei circa 45% persoane dependente cate sunt in Romania, aproape 2/3 sunt „gazduite“ la sat, ceea ce arata ca ele cad in sarcina satului si foarte putin in sarcina statului. Acest lucru este dovedit de raportul global de dependenta (tineri + varstnici/adulti *100) in rural, unde 100 de persoane adulte sunt nevoite sa „suporte“ (sustina) 76,05 persoane tinere si varstnice, fata de doar 44,28 in urban. Situatia este cu atat mai grava cu cat 75% dintre saracii severi ai Romaniei sunt concentrati in rural.

Satul isi asuma, in chip nesilit, o functie de „gazduire“, ceea ce aduce enorme economii la bugetul statului in contul cheltuielilor pentru protectie sociala (de circa 60% din totalul cheltuielilor de acest tip). Daca satul nu si-ar asuma aceasta functie, procentul cheltuielilor sociale din buget ar trebui sa fie cu cel putin 2% mai mare decat acum.

Ultimii 15 ani sunt anii unei dramatice caderi de plafon demografic atat in Romania urbana cat si in cea rurala. Dupa 1990 s-a inregistrat in rural o cadere a plafonului demografic cu 30%, deci cu echivalentul a 140.000 de persoane pentru fiecare grupa de varsta de cate cinci ani (proportie calculata prin raportarea claselor de varsta de 0-5, 5-10 si 10-15 ani cu grupa de varsta a celor intre 30-34 de ani). In oras, caderea de plan demografic atinge aproape 50% pentru aceeasi perioada. Este aceasta o cadere de tip dezastruos?

Prin urmare, peste 10 ani Romania se va confrunta, pentru o perioada cuprinsa intre 10 si 15 ani, cu toata gama de fenomene nefericite care insotesc declinul demografic intervenit brusc.

Forma de clepsidra a piramidei varstelor in rural se agraveaza in urban spre forma piramidei rasturnate, care, in viziunea sociologului populatiilor si deci a sociodemografului, indica apropierea de      momentul unei alarme demografice.

Diminuarea potentialului fertil in oras atinge o rata a declinului de trei ori mai mare decat in sat.

Peste tot in Europa, strategia natalista a populatiei e centrata pe conceptul sperantei de viata la nastere, ceea ce impinge femeile sa nasca tarziu si putini copii, incat rata de propagare a sperantei genealogice se injumatateste tot la 90 de ani. Asupra genealogiilor pluteste amenintarea stingerii („stingerea neamului“, cum spune taranul roman).

Intre 1990-1999 numarul de nascuti vii a fost in Romania „cu 1 milioane mai mic decat cel care ar fi rezultat din constanta fertilitatii pe varste la nivelul anului 1989“, se arata intr-un raport al prof. Vasile Ghetau. Aceasta populatie este, in realitate, mai saraca sufleteste, etaland puteri sufletesti diminuate cu proportia celor 1 milioane nenascuti (pentru care n-a mai avut resurse sufletesti, n-a mai avut bucurie, n-a mai avut sperante, n-a mai avut puterea sa-i primeasca, intorcandu-le spatele). Prin urmare, femeile au o putere sufleteasca diminuata cu proportia celor 1 milioane nenascuti, incat putem spune ca populatia aceasta e mai saraca sufleteste chiar daca e mai bogata economic. Concluzia generala a referentilor de la acest simpozion a fost aceasta: corpul demografic rural pierde femei, pierde copii si adolescenti, pierde mame imediat dupa nastere, pierde copii imediat dupa nastere si dupa primul an de la nastere prin efectele caderii plafonului demografic. Toate aceste aspecte reprezinta un tip special de indicatori ai oboselii etnice, cu termenul lui N. Iorga. Oboseala poporului roman este de doua ori mai accentuata in urban decat in rural, cum ne arata indicatorul ei cel mai sensibil, rata fertilitatii.



In Romania se naste ca in Occident si se moare ca in Eurasia. Ponderea celor care aduc un singur copil pe lume refuzandu-i pe toti ceilalti prin metoda avortului (care este, de fapt, o pruncucidere camuflata) este de 24%. Examinarea comparativa a mortalitatii infantile si materne arata un model de propagare care este acela al cascadelor de la Elba spre Vladivostok. Moartea in cascade se refera la un model de propagare prin crestere brusca a mortalitatii de la o zona la alta, de la o epoca la alta. Fenomenul cascadei mortalitatii capata relevanta sociala atunci cand, de la o perioada la alta sau de la o zona la alta, consemnam cresteri bruste si semnificative ale ratei mortalitatii. Vorbim, asadar, despre cascade ale mortalitatii atunci cand sunt intrunite cele doua conditii: 1) ponderea celor care mor creste brusc de la o zona la alta sau de la o epoca la alta; 2) persoanele aflate pe pragul mortii nu primesc nici o asistenta care le-ar putea intoarce la viata. Fenomenele de cascada se agraveaza, deci, acolo unde institutiile de sanatate nu intervin eficient. Or, tocmai acesta este fenomenul societatilor rasaritene, unde creste brusc rata mortalitatii materne si infantile comparativ cu Europa centrala si cu cea occidentala. De la apus spre rasarit, consemnam o crestere a viiturii mortii, care cade asupra populatiilor cu greutate si presiunea ametitoare a unei cascade. Acesta este modelul de propagare a mortalitatii infantile si materne dinspre apus spre rasarit. Cota celor ce mor din totalul acestor doua categorii este, in aria tarilor apusene, mica (sub 4 la mie), pe cand in societatile rasaritene trece de 15-20 la mie.

Trebuie sa ne intrebam ce anume arunca 80% dintre judetele rurale ale Romaniei intr-un val de mortalitate infantila care depaseste pragul Eurasiei, cel mai inalt in media ratelor de mortalitate infantila (depasit doar de Africa si de unele tari asiatice).

O anume ipoteza s-ar putea formula, si ea poarta un iz militar, fiind avansata in principalul raport prezentat in cadrul sesiunii Academiei Romane. {tim din stiinta militara ca atunci cand o armata are o proasta pregatire de razboi si cand n-are nici o logistica adecvata, ea va fi infranta, nu inainte de a fi masacrata. La fel se intampla cu populatiile. Cand acestea au o slaba pregatire pentru apararea vietii (ceea ce se numeste „educatie pentru viata“) si o logistica de suport (institutii medicale, corpul logistic cerut de acestea si deci de razboiul pentru apararea vietii), putem sa ne asteptam la dezastre de tipul exploziei mortalitatii infantile.

Cultura institutionala a sustinerii si slujirii vietii (apararea ei), a reproducerii (apararea copilului), a maternitatii (pentru apararea si afirmarea acesteia), s-a dezintegrat in tarile care se confrunta cu puhoiul descris de cascadele mortalitatii infantile. Intr-un sens mai restrans, putem spune ca institutiile si educatia dedicate apararii vietii, reproducerii (apararea copilului), apararii si afirmarii maternitatii, s-au prabusit in tarile care se confrunta cu puhoiul mortalitatii infantile. Altfel spus, nu mai pot fi aparate casa, copiii, mamele, ceea ce arata ca institutia si logistica protejarii populatiei, a comunitatii umane rurale nu mai functioneaza.

Cand aceasta institutie coordonatoare lipseste ori nu-si face datoria, vom asista la o explozie a mortalitatii tocmai la nivelul acestor categorii vulnerabile: mamele, copiii, batranii si persoanele cu neputinte.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 461
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site