Agenti, procese, raporturile dintre ele

Agenti, procese, raporturile dintre ele
in crearea reliefului se confrunta diversi factori, stadiul la care se ajunge la un moment dat in ansamblul relatiilor care se stabilesc intre acestia reflectandu-se in formele de relief rezultate. in Geomorfologie factorii sunt numiti agenti. Ei fie ca isi consuma energia pe care o au pentru crearea unor forme de relief, fie ca prin proprietatile fizice, chimice, de alcatuire etc., influenteaza geneza, evolutia si in final caracteristicile reliefului. De aici, o prima gruparea in agenti morfogenetici sau activi (creatori de relief), intre care apele curgatoare, vantul, ghetarii, apa marii etc. si agentii pasivi, cei care dirijeaza (influenteaza) actele generarii si evolutiei efectuate de primii. (roca, structuri geologice etc.).
1. Agentii activi in functie de locul unde actioneaza asupra scoartei si creeaza forme de relief, se divid in alte doua grupari-interni si externi.
Agentii interni (endogeni) actioneaza la diferite niveluri din scoarta in sectoarele unde este concentrata energia tectonica, seismica vulcanica sau de alta natura. Actiunile lor sunt deosebite, atat ca intindere spatiala, cat si ca interval de manifestare dar ceea ce le este comun este exercitarea actiunii asupra partii exterioare a scoartei insotita de crearea de forme de relief specifice. Ei se coreleaza in sistemul dezvoltarii si evolutiei placilor. (fig. 7)
- Miscarile orogenetice in perioade de zeci si sute de milioane de ani dezvolta cutari ale unei mase insemnate de roci sedimentare, metamorfice insotite de crearea de cordiliere, fose si in final lanturi de munti (ex. miscarile hercinice, alpine etc.)
- Miscarile epirogenetice se produc pe spatii mai reduse si dau ridicari sau coborari ale unor spatii continentale dar si a lanturilor de munti unde se imbina cu orogenia constituind finalizarea consumului energiei tectonice. Prin ridicarea regiunilor litorale (epirogenie pozitiva) uscatul se extinde, iar prin coborarea acestora (epirogenie negativa) se micsoreaza.
- Miscarea topiturilor magmatice este insotita mai intai la scara globala de deplasarea placilor, cresterea lor in zonele de rift si micsorarea in cele de subductie, pe cand la nivel regional, local de dezvoltarea pe de-o parte a unor vulcani sau lanturi vulcanice, iar pe de alta de coborari compensatorii ale scoartei in regiuni limitrofe (rezulta depresiuni de compensatie ex. Depresiunea Brasov).
- Seismele desi au hipocentrul la adancimi variate (de la cativa kilometri la peste 200 km) ele se propaga repede pe suprafete intinse reactivand ariile labile din scoarta si impulsionand diverse procese morfogenetice pe scoarta (ex. alunecarile) insotite de dezvoltarea unor forme de relief.
Toate aceste actiuni, dar mai ales primele trei, conduc la realizarea in timp indelungat a formelor de relief cu dimensiunile cele mai mari (continente, bazine oceanice, lanturi de munti, bazine depresionare, bombari sau lasari ale scoartei pe areale largi etc.), ce pun in evidenta denivelarile cele mai importante de la exteriorul scoartei.
La acestea se adauga si alti factori intre care doi sunt evidenti prin efecte. Mai intai este, actiunea gravitatiei generata de energia particulelor numite gravitoni din interiorul Pamantului si care se transmite la exteriorul scoartei in mobilitatea materialelor pe pante, greutatea corpurilor etc.
Cel de al doilea este forta centrifuga, rezultata din miscarea de rotatie a Pamantului care impunand viteze de deplasare diferite in sens latitudinal (maxim la Ecuator si minim in zonele polare) pentru elementele de pe scoarta terestra sau din mediile aflate pe ea conduce la modificari ale directiei de propagare (spre dreapta in emisfera nordica si stanga in cea sudica, forta lui Coriolis).
Agentii externi sunt mult mai numerosi, actiunile lor sunt pe spatii mai restranse si in intervale de timp scurte. Energia care le stimuleaza este cantonata in mediile cu care scoarta intra in contact (apa, aer, vietuitoare etc.) si deriva direct sau indirect la scara globala din energia solara, iar local din diferente de potential termic, de presiune, salinitate etc. Variatiile climatice globale la intervale de timp mari se reflecta in modificarea regimului de actiune a agentilor externi. O racire generala dezvolta ghetarii, inghet-dezghetul, nivatia, micsoreaza spatiul de actiune al apelor curgatoare, coboara nivelul marilor si oceanelor (eustatism negativ) etc. (fig. 8).
Rezultatele manifestarii agentilor externi sunt forme de relief pozitive sau negative cu dimensiuni variabile (cele mai mici se realizeaza in intervale de timp scurt) dar care insumate conduc la configuratia prezenta a reliefului unor regiuni terestre.
Agentii se manifesta prin intermediul a trei tipuri de actiuni denumite procese. Ele difera ca denumire de la un agent la altul, dar fiecare are o actiune distincta - excaveaza, deplaseaza si depune (exemple - apele curgatoare realizeaza eroziune, transport si acumulare, ghetarii extractiei, transport si acumulare; vantul - coroziune, deflatie si acumulari etc.). Importanta proceselor este diferita nu numai de la unul la altul ci si in functie de mediul natural in care se realizeaza. Acesta (umed, arid, rece, cald, temperat oceanic, temperat continental) conduce la asocierea agentilor si proceselor in evolutia pe ansamblu a reliefului unei regiuni in cadrul careia se stabileste o anumita ierarhizare a lor reflectata in configuratia si marimea formelor rezultate si in specificul modelarii.
Legaturile dintre agenti, procese conduc spre doua directii de evolutie - contradictorie si asociata. (fig. 9)
- Sensul contradictoriu apare evident mai intai intre actiunile celor doua mari grupari de agenti. Cei interni creeaza marile denivelari ale reliefului scoartei - bazinele ca forme negative si continentale, lanturile de munti ca forme pozitive. Agentii externi au, pe ansamblu, tendinte de umplere a golurilor tectonice pe seama nivelarii formelor pozitive. in al doilea rand poate sa se produca o astfel de directie intre agenti din aceeasi grupare (miscarile orogenetice sau epirogenetice pozitive creeaza forme pozitive opuse tendintei gravitatiei, subductiei sau fluviul aduce materiale in tendinta ridicarii nivelului fundului platformei litorale pe cand curentii marini, refluxul le transporta la distante mari impiedicand acest proces etc.).
- Cea de-a doua directie, asociativa, este mult mai nuantata ea realizandu-se atat intre agenti din grupari diferite cat si din aceeasi grupare. Astfel, miscarile orogenetice se imbina cu cele epirogenetice, cu vulcanismul, cu dinamica placilor etc. in crearea spre exemplu a diverselor lanturi de munti; apele curgatoare, vantul, ghetarii, apa marii etc. conlucreaza in nivelarea muntilor, dealurilor etc.
Alt gen de asociere este legat de imbinarea unor agenti interni si externi. Astfel actiunea gravitatiei, seismicitatii cu cea a apelor din precipitatii genereaza diverse tipuri de deplasari de teren (alunecari) sau miscarile epirogenetice negative (in regiunile subsidente) se combina cu aluvionarea intensa produsa de rauri; miscarile epirogenetice pozitive stimuleaza procesele de eroziune datorita cresterii regiunii in altitudine, dar si in marirea pantelor.
2. Agentii pasivi sunt legati de partea exterioara a scoartei terestre avand prin caracteristici rol esential in influentarea, uneori hotararea, in dirijarea mecanismelor proceselor agentilor morfogenetici activi in crearea unor forme de relief si chiar a unor peisaje morfologice distincte. intre acestia importanti sunt alcatuirea petrografica, structura geologica; s-ar mai putea adauga neotectonica, seismele care desi sunt factori care dispun de energie, efectele manifestarii lor se constata in timp si corelat cu actiunea proceselor exogene. De exemplu un sector de campie care se lasa lent (subsidenta) se va caracteriza printr-o intensa aluvionare produsa de rauri, iar in altul care se ridica apele curgatoare se vor adanci continuu rezultand in timp sectoare de vale inguste (defilee).