Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

CARPATII MERIDIONALI - Particularitati de geografie fizica

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic

DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Filanda - Lacurile Finlandeze, Litoralul Finlandez
VATRA DORNEI
India – prezentare generala - Economie si mediu
ROMA ANTICA - Imperiul roman de rasarit
STATIUNEA SINAIA
Cronologia Gradinii Cismigiu
LITORALUL MARII NEGRE
CHINA - populatie, si economie
SLANIC MOLDOVA
Bagdad - Populatie, Suprafata - Istoria Bagdadului

TERMENI importanti pentru acest document

: carpatii meridionali alcatuire petrografica : muntii bucegi referat powerpoint : pe valea oltului se afla trecatorile cozia si lainici : carpatii meridionali caracterizare :


     CARPATII

MERIDIONALI

 

                   Particularitati de geografie fizica

 Asezare si limite. Carpatii Meridionali se desfasoara intre Valea Prahovei, la est, care-i separa de Carpatii Orientali si Culoarul Timis-Cerna, la vest, care-i separa de Muntii Banatului. Intre aceste aceste limite au o lungime de aproximativ 250 km.

          Spre nord, Depresiunea Fagaras, Depresiunea Sibiu, Culoarul Muresului si Bistrei ii separa de Depresiunea colinara a Transilvaniei, Muntii Apuseni si Muntii Poiana Rusca. La sud se marginesc cu Subcarpatii de Curbura, Subcarpatii Getici si Podisul Mehedinti.

In general, limitele sunt destul de clare, uneori prezentandu-se sub forma unor abrupturi si denivelari puternice, cum sunt cele dinspre Valea Prahovei, Depresiunea Fagaras, Muntii Banatului si depresiunile subcarpatice.

Comparativ cu celelalte ramuri carpatice, trasaturile definitorii ale Carpatilor Meridionali se pot rezuma astfel:

         - au cele mai mari altitudini, sunt masivi, sunt putin fragmentati si relativ rigizi datorita substratului predominant cristalin;

  - altitudinile mari, care depasesc frecvent 2000 m, le confera un caracter alpin foarte evident, fapt pentru care geograful francez Emm. de Martonne i-a denumit ,,Alpii Transilvaniei”;

          - fata de celelalte ramuri carpatice, mai scunde si mai fragmentate, in cadrul Carpatilor Meridionali se se observa cel mai bine etajarea pe vertcala a caracteristicilor fizico-geografice (clima, vegetatie, fauna, soluri);

          - desi resursele sunt relativ putine, existenta bazinului huilifer Petrosani si a resuselor hidroenergetice le confera un potential energetic ridicat;

          - conditiile fizico-geografice, relativ dificile, nu au impiedicat umanizarea lor straveche (inca din paleolitic) si utilizarea economica a resurselor de baza (paduri, pasuni si fanete). Carpatii Meridionali au constituit in mai multe ocazii un teritoriu de adapost, cu deosebire in vremea navalirii popoarelor migratoare.

Geneza. Carpatii Meridionali s-au format o data cu intreg lantul Muntilor Carpati, in timpul orogenezei alpine care a tinut din cretacic pana la inceputul cuaternarului.

Dar, in geosinclinalul carpatic, o parte din sisturile cristaline au fost metamorfozate si inaltate inca din timpul orogenezei hercinice (o alta parte au fost metamorfozate prin orogenezele din proterozoicul mediu si superior).

Miscarile tectonice de la sfarsitul tertiarului si inceputul cuaternarului au inaltat Carpatii Meridionali cu circa 1000 m, in timp ce raurile si-au adancit vaile si au format terase.

          In prima parte a cuaternarului, datorita racirii climei, la peste 2200-2300 m s-au instalat ghetari care au sculptat circuri si vai glaciare.

          In a doua parte a cuaternarului, odata cu incalzirea climei, ghetarii s-au topit, iar agentii externi i-au modelat si le-au dat, in linii mari, infatisarea actuala.

Alcatuirea petrografica. Carpatii Meridionali sunt alcatuiti, in cea mai mare parte, din sisturi cristaline, cu intruziuni granitice, mai frecvente la vest de Oltet si obarsia Lotrului. Dupa modul de dispunere, sisturile cristaline din Carpatii Meridionali se impart in:

-    cristalinul de Lotru sau panza getica, acarei extindere cuprinde Muntii Fagaras, Lotru, Candrel, Sureanu si partial Parang;

-    cristalinul de Parang, denumit autohton sau danubian, care intra in alcatuirea Muntilor Parang, Retezat, Valcan si Cernei

La extremitatea estica, in grupa muntilor Bucegi, si la cea vestica, in Muntii Cernei si Mehedinti, se intalnesc roci sedimentare (indeosebi calcare si conglomerate).

Caracterizarea reliefului. Carpatii Meridionali sunt cei mai inalti munti din tara noastra, avand o inaltime medie de 1136 m. Numeroase varfuri trec de 2500 m altitudine: Omu (2505 m) in Bucegi, Moldoveanu (2544 m) si Negoiu (2535 m) in Fagaras, Parangul Mare (2519 m) in Parang si Peleaga (2509 m) in Retezat.

Sunt foarte masivi si mult mai putin fragmentati decat celelalte doua ramuri carpatice.

In cadrul Carpatilor Meridionali, glaciatia cuaternara a cunoscut extensiunea maxima din toti Carpatii Romanesti. Astfel, pe culmile cele mai inalte se intalnesc numeroase circuri, vai si morene glaciare. In cuprinsul circurilor sunt lacuri glaciare, de mare atractie turistica.

Relieful periglaciar este, de asemenea, bine reprezentate, mai ales in jurul nucleelor glaciare vechi, unde inghetul si dezghetul au determinat aparitia de grohotisuri, musuroaie inierbate, potcoave nivale, culoare de avalanse etc.

Datorita inaltimii si masivitatii, dar mai ales a infatisarii alpine imprimata de glaciatia cuaternara, Carpatii Meridionali au fost numiti si „Alpii Transilvaniei” (Emm. de Martonne, 1907).

Caracteristice pentru Carpatii Meridionali sunt cele trei platforme de eroziune, netede sau usor ondulate:

- platforma Borascu la 2000 m altitudine, cu pajisti alpine folosite vara pentru pasunatul oilor;

-  platforma Rau-Ses la 1200-1600 m, mai neregulata ca nivelare;

-  platforma Gornovita (sau a Predealului) la 1000 m altitudine, cu fanete si asezari omenesti permanente si sezoniere.

Prezenta calcarelor si a conglomeratelor la extremitatea estica si vestica a favorizat dezvoltarea unui relief mai variat, in cadrul caruia se remarca formele carstice reprezentate prin chei, pesteri, lapiezuri etc.

Marea majoritate a vailor au caracter transversal, tipica fiind Valea Oltului intre Turnu Rosu si Cozia. Vaile longitudinale sunt putine: Valea Lotrului, Jiul de Est si de Vest si Valea Cernei.

Au putine depresiuni intramontane: Depresiunea Lovistei pe Olt, Depresiunea Petrosani pe Jiul de Est si de Vest, Depresiunea Hateg pe Strei si Culoarul Rucar-Bran.

Cu toata inaltimea si masivitatea lor, Carpatii Meridionali au cateva trecatori joase, ca Turnu Rosu (400 m) si Cozia (309 m) pe Olt si Lainici (450 m) pe Jiu si Domasnea in Culoarul Timis-Cerna. Nu lipsesc nici pasurile inalte, ca Giuvala (1290 m) in Culoarul Rucar-Bran, Predeal (1000 m) pe Valea Prahovei si Pasul Valcan (1621 m) in muntii cu acelasi nume, mai putin folosit.

Clima. Clima Carpatilor Meridionali este in directa concordanta cu altitudinea. Astfel, la peste 1800 m altitudine, foarte bine reprezentat este climatul alpin, cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 2s si - 2sC si chiar mai coborate pe varfurile  cele  mai  inalte  (- 2,7o Co  pe  Vf.  Omu,  la  2505 m).  Precipitatiile  sunt cuprinse intre 1200-1400 mm anual. Zapada se mentine pana vara tarziu, iar vanturile bat mai mult de jumatate de an, uneori cu viteze foarte mari.

La altitudini mai joase, sub 1800 m, temperaturile medii anuale oscileaza intre 2s si 6sC, iar precipitatiile sunt cuprinse intre 800-1200 mm anual.

In depresiuni se produc inversiuni de temperatura, iar precipitatiile scad sub 800 mm anual.

Circulatia maselor de aer predominant vestica determina scaderea precipitatiilor de la vest la est. Este de remarcat prezenta foehnului, un vant cald si uscat, caracteristic pentru versantul nordic al Muntilor Fagaras (unde este cunoscut sub numele de Vantul Mare) si pe flancul sud-estic al Muntilor Mehedinti.

In partea de sud-vest (Muntii Cernei si Mehedinti) se simt influente submediteraneene, cu ierni blande si precipitatii bogate.

Reteaua hidrografica. Densitatea retelei hidrografice inregistreaza valori cuprinse intre 700-1000 m/km2, ceea ce denota un bogat potential hidroenergetic valorificat prin constructia a numeroase hidrocentrale. In cadrul masivelor montane, unde formatiunile grezoase si calcaroase au o extindere mai mare, se remarca o scadere a densitatii retelei hidrografice datorita proceselor carstice de suprafata si de adancime.

Oltul este singurul rau care strabate transversal Carpatii Meridionali, desi izvoraste din Carpatii Orientali.

Din Carpatii Meridionali izvorasc: Tinmisul cu Bistra si Cerna; Jiul, cu Tismana, Motrul si Gilortul; Cibinul, unit cu Sadu, Lotrul, Oltetul si Topologul, afluenti ai Oltului; Argesul cu Valsanul, Raul Doamnei unit cu Raul Targului si Dambovita; Ialomita, cu afluentul sau Prahova; Toate aceste rauri fac parte din grupa hidrografica de sud.

Spre Mures, care face parte din grupa hidrografica de vest, se indreapta Sebesul si Streiul cu afluentul sau Raul Mare.

In cadrul Carpatilor Meridionali se afla cele mai multe lacuri glaciare din Carpatii Romanesti (aproape 90%), localizate in masivele Retezat, Fagaras, Parang si Godeanu, la inaltimi de peste 1700 m. Au fost amenajate si numeroase lacuri de baraj hidroenergetic, cum sunt cele de pe raurile Olt, Arges, Ialomita, Lotru, Sadu, Raul Mare etc.

Apele subterane de pe Valea Cernei au caracter termal, potentialul terapeutic al acestora fiind valorificat la Baile Herculane.

Vegetatia. Relieful si clima determina etajarea altitudinala a vegetatiei.

Astfel, zona alpina (la inaltimi mai mari de 1700-1800 m) are cea mai mare extindere din Carpatii Romanesti. Clima rece si vanturile puternice impiedica dezvoltarea arborilor, dominante fiind pajistile alcatuite din ierburi dese si scunde, cu flori viu colorate (clopotei, gentiane, piciorul cocosului alpin etc.). La partea inferioara a zonei alpine (in etajul subalpin) apar tufarisuri de ienupar (Juniperus communis si jneapan (Pinus mugo). Pe alocuri se intalneste zambrul (Pinus cembra), considerat relict glaciar.

Zona de padure cuprinde etajul coniferelor (pin si brad) la partea superioara si etajul fagului, la partea inferioara. Se remarca insa diferentieri intre versantii nordici, umbriti, si versantii sudici, mai insoriti. Cercetarile au dovedit ca limita superioara a padurii de molid difera cu circa 150-200 m intre versantul nordic si cel sudic al Fagarasului.

Astfel, pe versantii nordici, coniferele si padurile de amestec (conifere si fag) au o raspandire mai mare, padurile de fag reprezentand numai un brau ingust la baza acestora.

In schimb, pe versantii sudici padurile de conifere se ingusteaza treptat spre vest, locul lor fiind luat de padurile de fag, care la vest de Jiu domina intreaga zona forestiera.

In partea de sud - vest a Carpatilor Meridionali, in etajul montan inferior, apar unele elemente mediteraneene, reprezentate prin liliac salbatic, mojdrean, carpinita, alunul turcesc etc.

Fauna. In zona alpina, datorita conditiilor de clima rece, fauna este mai saraca. De mentionat capra neagra (Rupicapra rupicapra), un relict din glaciarul tarziu, repopulata in unele masive din care disparuse. Pasarile sunt reprezentate prin acvila de munte si cinteza alpina.

In zona de padure fauna este foarte bogata, fiind reprezentata prin: urs, cerb, caprioara, mistret, vulpe, lup, pisica salbatica, ras, foarte multe pasari, reptile si insecte.

In apele repezi si reci se intalneste pastravul (Salmo trutta fario).

La extremitatea sud-vestica (in Muntii Cernei si Mehedinti) apar o serie de elemente faunistice mediteraneene, ca: scorpionul, vipera cu corn, broasca testoasa de uscat.

Solurile. In cadrul Carpatilor Meridionali se remarca extinderea mare a districambosolurilor (clasa cambisoluri), a prepodzolurilor si podzolurilor (clasa spodisoluri) in zona de padure. Nigrosolurile si humosiosolurile (clasa umbrisoluri) sunt specifice zonei alpine.

Pe calcarele de la extremitatea estica (Muntii Bucegi-Piatra Craiului) si vestica (Muntii Cernei si Mehedinti) s-au format rendzine (clasa cernisoluri).

In depresiuni se intalnesc luvosoluri (clasa luvisoluri) si soluri cu exces de umiditate (clasa hidrisoluri).

Rezervatii naturale. Pentru a se preintampina disparitia unor specii de fauna si flora si a conserva anumite elemente interesante de peisaj sau formatiuni geologice, in cadrul Carpatilor Meridionali s-au creat numeroase rezervatii naturale, cum sunt cele din Bucegi, Piatra Craiului, Parang etc.

In acest sens a fost organizat si Parcul National Retezat (54000 ha) care cuprinde creste si varfuri semete de peste 2300 m, lacuri glaciare, jnepenisuri si raristi de zambru si o fauna bogata: capra neagra, urs, acvila de munte, pastrav etc. Dintre monumentele naturii mentionam capra neagra, rasul si floarea de colt.

Particularitati de geografie umana si economica

Populatia si asezarile. Urmele de locuire din pesterile Cioclovina si Ohaba Ponor (Depresiunea Hateg), cat si vestigiile  numeroaselor cetati dacice si romane din Muntii Orastiei si ai Sibiului demonstreaza prezenta populatiei din cele mai vechi timpuri in arealul Carpatilor Meridionali.

Datorita masivitatii accentuate si fragmentarii reduse, Carpatii Meridionali reprezinta sectorul cel mai putin populat din Carpatii Romanesti. In general, densitatea populatiei este sub 25 loc/km2, dar creste pana la 50 loc/km2 pe vaile raurilor si 100 loc/km2 in depresiuni. In Depresiunea Petrosani, cea mai bine populata si urbanizata, densitatea populatiei depaseste 100 loc/km2. De altfel, in proportie de aproximativ 90%, populatia din Carpatii Meridionali este grupata in depresiunile Petrosani, Hateg si Lovistea.

            Asezarile rurale sunt reprezentate de sate de tip risipit, care urca pana la 1000-1200 m altitudine, iar asezarile sezoniere chiar mai sus. Satele de tip rasfirat, mai mari ca numar de locuitori, se intalnesc pe vaile raurilor si in depresiuni, unde conditiile naturale au permis si dezvoltarea oraselor.

Astfel, in Depresiunea Petrosani se afla o adevarata concentrare de orase (Petrila, Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani), cel mai important fiind orasul Petrosani. In Depresiunea Hateg se afla orasul cu acelasi nume, iar in Depresiunea Lovistei se afla orasul Brezoi. Pe Valea Cernei se afla orasul Baile Herculane, iar pe Valea Prahovei, la contactul cu Carpatii Orientali, se afla orasele Sinaia, Busteni, Azuga si Predeal.

          Industria. Activitatile industriale sunt mai slab dezvoltate decat in celelalte ramuri carpatice. Se remarca industria energetica prin exploatarea si prelucrarea carbunelui in Depresiunea Petrosani, principalul bazin huilifer al tarii. In partea de sud a Muntilor Valcan, la Schela, se exploateaza antracit.    Carbunele energetic se foloseste in termocentrala de la Paroseni.

Raurile dispun de un bogat potential hidroenergetic, valorificat pe Ialomita (Dobresti), Arges (Vidraru), Olt (in aval de confluenta cu Lotru), Lotru (Lotru-Ciunget, cea mai mare hidrocentrala de pe raurile interioare), Sadu (Sadu V), Sebes (Sugag, Petresti, Galceag, Sasciori) si Raul Mare (Gura Apei).

Pe Valea Lotrului (la Voineasa) si pe Valea Bistrei (la Bautari) se extrage talc.

Industria constructiilor de masini are centre impotante la: Petrosani (utilaj minier), Sinaia (mecanica fina), Cugir (bunuri de larg consum) si Toplet (masini si utilaje agricole).

Industia chimica este prezenta la Orastie, unde se produc inlocuitori din piele, Busteni, unde se produce hartie si Lupeni, unde se produc fibre artificiale.

Bogatul fond forestier a facilitat dezvoltarea industriei de exploatare si prelucrare a lemnului, centre mai importante fiind la Caransebes, Orastie si Brezoi.

In cadrul industriei materialelor de constructii este de remarcat exploatarea calcarelor la Lespezi, pe Valea Ialomitei, si a marmurei la Alun, in Depresiunea Hateg.

          Industria usoara este prezenta prin prelucrarea lanii, activitate traditionala la poalele Muntilor Candrel (in zona Sibiului), prelucrarea blanurilor si producerea de cojoace la Orastie, iar ramura alimentara prin conserve de fructe la Hateg si bere la Azuga.

            Agricultura. Avand in vedere intinsele suprafete de pasuni si fanete naturale, cresterea animalelor este ramura de baza a agriculturii. Se cresc, indeosebi, ovine, pastoritul fiind o ocupatie traditionala a locuitorilor din Culoarul Rucar-Bran, Marginimea Sibiului (Jina, Poiana Sibiului) si poalele sudice ale Muntilor Paring (Novaci).

          Culturile agricole sunt slab reprezentate, fiind prezente numai in depresiuni (mai mult in Depresiunea Hateg), unde se cutiva cartofi, sfecla de zahar, plante furajere, orz, ovaz etc. Plantatiile pomicole sunt foarte bine reprezentate in Depresiunea Hateg si Culoarul Timis-Cerna.

            Transporturile. Desi sunt cei mai inalti si masivi munti ai tarii, datorita pasurilor joase, Carpatii Meridionali sunt traversati de importante magistrale feroviare si rutiere axate pe vaile Prahovei, Oltului, Jiului si prin Culoarul Timis-Cerna.

Se remarca existenta unor sosele de importanta internationala, cum sunt: E 60 pe Valea Prahovei,  E 81, o varianta a lui E 60, axata pe Valea Oltului si E 70 prin Culoarul Timis-Cerna. Exista si sosele alpine, Transfagarasanul si Transalpina (peste Muntii Parang), care urca pana la 2000 m altitudine.

Turismul. Carpatii Meridionali au un potential turistic ridicat, remarcandu-se Valea Prahovei cu statiunile climaterice Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal. Se mai pot mentiona statiunile balneoclimaterice Baile Herculane, pe Valea Cernei, Voineasa, pe Valea Lotrului, si Paltinis in Muntii Candrel.

Peisajele alpestre (circuri, vai si lacuri glaciare) din Muntii Bucegi, Fagaras, Parang si Retezat atrag un mare numar de turisti, ca de altfel si defileele Oltului, Jiului sau soselele Transfagarasanul si Transalpina (peste Muntii Parang). Muntii Bucegi reprezinta cea mai importanta zona turistica montana din Romania.

Diviziuni. In raport cu vaile transversale, Carpatii Meridionali se impart in patru mari grupe: Grupa Bucegi, Grupa Fagaras, Grupa Parang si Grupa Retezat-Godeanu.

a) Grupa Muntilor Bucegi

Aceasta grupa este asezata la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, fiind cuprinsa intre Valea Prahovei, la est, si Valea Dambovitei, la vest. Spre nord, prin abrupturi foarte evidente, domina Depresiunea Brasov, iar spre sud se marginesc cu Subcarpatii Curburii. 

In cadrul acestei grupe se disting urmatoarele subunitati: Muntii Bucegi, Muntii Leaota, Muntii Piatra Craiului si Culoarul Rucar – Bran.

 Muntii Bucegi se prezinta sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudica, delimitat de abrupturi aproape verticale fata de zonele limitrofe, caracteristic fiind abruptul dinspre Valea Prahovei.

Sunt alcatuiti in cea mai mare parte din conglomerate si mai putin din calcare si gresii.

Din punct de vedere structural corespund unui sinclinal suspendat si, ca urmare, reprezinta o mare inversiune de relief. Pe axul acestui sinclinal s-a instalat Ialomita. Datorita acestei structuri, caracteristic pentru Bucegi este relieful de cueste, mai ales pe flancurile sinclinalului.

Inaltimea maxima este de 2505 m in Varful Omu. In jurul acestui varf se intalnesc numeroase circuri si vai glaciare (Valea Ialomitei, Valea Malaiesti, Valea Gaura).

Partea superioara a acestor munti se prezinta sub forma unui intinse suprafete structurale, cunoscuta sub numele de platoul Bucegilor, pe cuprinsul caruia, prin eroziune diferentiala, au luat nastere forme de relief bizare, cum sunt Babele si Sfinxul.

Relieful carstic este prezent de-a lungul Vaii Ialomitei, unde se intalnesc pesteri si chei, cum sunt: Pestera Ialomitei, Cheile Ursului, Tatarului, Zanoa

Muntii Leaota sunt situati la vest de Muntii Bucegi, de care ii separa Valea Brateiului, afluent al Ialomitei. Spre deosebire de Muntii Bucegi, Muntii Leaota sunt alcatuiti din sisturi cristaline, reprezentand cel mai vechi nucleu al grupei.

Inaltimea maxima este de 2135 m in Varful Leaota, in jurul caruia formele crionivale au o intensa dezvoltare.

Datorita faptului ca sisturile cristaline au opus o rezistenta mare la eroziune, relieful se prezinta sub forma unor culmi cu spinari rotunjite. Numai in partea de vest se afla un areal carstic, care imprima aspecte pitoresti reliefului.

 Muntii Piatra Craiului, situati intre Culoarul Rucar - Bran, in est, si cursurile superioare ale Dambovitei si Barsei, la vest, acesti munti se prezinta sub forma unei creste de circa 25 km lungime, desfasurata pe directia NE - SV.

Aceasta creasta este alcatuita din calcare si reprezinta, ca si Bucegii, un sinclinal suspendat.

In partea centrala depaseste 2000 m altitudine, atingand 2239 m in Varful La Om. Se remarca prezenta versantilor extrem de abrupti, la baza carora s-au acumulat materiale detritice, in cadrul carora se evidentiaza Marele Grohotis de pe versantul vestic.

Calcarele au favorizat dezvoltarea unor fenomene carstice (lapiezuri, pesteri, chei etc.) care accentueaza pitorescul acestui adevarat monument al naturi.

 Culoarul Rucar-Bran, asezat intre Muntii Iezer, Piatra Craiului, Leaota si Bucegi,  apare ca un compartiment mai coborat, orientat in directia NE – SV.

In cadrul acestui culoar se distinge marea varietate litologica, ce cuprinde sisturi cristaline, conglomerate, calcare si gresii, pe care s-a format un relief reprezentat prin maguri, culmi prelungi si curmaturi, care depasesc frecvent 1000 m. Deosebit de pitoresc este relieful carstic, mai rprezentative fiind cheile si pesterile Dambovitei si Dambovicioarei.

Culoarul Rucar – Bran, avand aspect de platforma, este considerat corespondentul suprafetei de eroziune Gornovita din Carpatii Meridionali.

In partea centrala a culoarului se afla Pasul Giuvala (1290 m), folosit din cele mai vechi timpuri ca loc de trecere intre Tara Romaneasca si Tara Barsei (Depresiunea Brasov).

b) Grupa Muntilor Fagaras

Aceasta grupa este cuprinsa intre valea Dambovitei, la est, si valea Oltului, la vest. Spre nord se margineste cu Depresiunea Fagaras, iar spre sud cu Subcarpatii Getici.

Intre aceste limite se disting urmatoarele subunitati: culmea nordica,  reprezentata de Muntii Fagaras propriu-zisi, masivele sudice Cozia, Frunti, Ghitu, Muntii Iezer in sud-est si Depresiunea Lovistei pe raul Olt.

 Muntii Fagaras se prezinta sub forma unei culmi de circa 70 km lungime, desfasurata pe directia est – vest, cu flancul nordic scurt si cu cel sudic reprezentat prin culmi prelungi si mai domoale.

Aceasta culme este alcatuita in intregime din sisturi cristaline cutate, in panze de sariaj (Panza Getica).

        Sunt cei mai inalti munti ai tarii, Varful Moldoveanu avand 2544 m, iar Varful Negoiu 2535 m.

Prezinta numeroase urme ale glaciatiunii cuternare (circuri, vai si morene glaciare) si frecvente fenomene periglaciare (grohotisuri, rauri de pietre, potcoave nivale, musuroaie inierbate etc.), care se produc si in prezent, mai ales iarna. In unele circuri glaciare se afla lacuri glaciare de mare atractie turistica (Balea, Capra, Podragul etc.).

Datorita aspectului alpin, geologul roman Ludovic Mrazec (1896) si geograful francez Emmanuel de Martonne (1907) au atribuit Muntilor Fagaras denumirea de „Alpii Transilvaniei”, care ulterior a fost generalizata pentru toti Carpatii Meridionali.

Bine conservate sunt cele trei platforme de eroziune: Borascu la 2000 m altitudine, Rau -Ses la 1200-1600 m, mai neregulata ca nivelare, si Gornovita la 1000 m.

Amenajarea lacului de acumulare Vidraru si a soselei alpine (Transfagarasanul) au schimbat unele aspecte din peisajul acestor munti.

 Masivele Sudice au o orientare similara cu cea a Fagarasului propriu-zis, fiind dispuse pe directia vest-est.

 Intre raurile Olt si Topolog se afla Muntii Cozia, intre Topolog si Arges se afla Muntii Frunti, iar intre Arges si Valsan se afla Muntii Ghitu. Toate aceste masive sunt alcatuite din sisturi cristaline (gnaise) si au inaltimi cuprinse intre 1500 si 1700 m.

Raurile care le despart prezinta sectoare de chei incrustate in roci cristaline, cele mai reprezentative fiind Cheile Argesului.

 Muntii Iezer sunt asezati in partea de sud-est a grupei, fiind cuprinsi intre Raul Doamnei si Dambovita.

Se prezinta sub forma unei culmi orientate NE-SV, alcatuita din sisturi cristaline, cu inaltimi de peste 2400 m. Varful Iezerul Mare ajunge la 2462 m .

Fiind munti inalti prezinta multe aspecte asemanatoare cu cele din Fagaras. Astfel, au relief glaciar si periglaciar si sunt prezente cele trei platforme de eroziune.

 Depresiunea Lovistei este asezata pe Valea Oltului, in zona de confluenta cu Lotrul. Prezinta doua compartimente: unul la est de Olt (Lovistea propriu-zisa), cuprins intre Muntii Fagaras si Cozia, sculptat in roci sedimentare (conglomerate si gresii) si altul desfasurat pe Valea Lotrului, cu aspect de culoar format in roci cristaline.

Aceasta depresiune, cunoscuta si sub numele de „Tara Lovistei”, este de natura tectonica.

In cadrul reliefului se distinge o treapta joasa sau vatra depresiunii si una inalta, deluroasa, prin intermediul careia se face trecerea la muntii inconjuratori.    

c) Grupa Muntilor Parang

Este asezata intre Valea Oltului la est, vaile Jiului si Streiului la vest, intre Culoarul Muresului si Depresiunea Sibiu la nord si Subcarpatii Getici la sud. Aceasta grupa se inscrie in cadrul Carpatilor Meridionali prin cea mai accentuata masivitate, de la nord la sud, masa muntoasa inregistrand largimea maxima (70 km)  pentru intreg lantul Carpatilor Meridioanali .

Vaile Jiului de Est si Lotrului, care curg in sens invers, formeaza un adevarat culoar, in functie de care se poate separa un compartiment sudic, reprezentat de Muntii Parang, continuati spre est cu Muntii Capatanii, iar la nord culmile radiare: Lotru, Candrel si Sureanu.

 Muntii Parang sunt asezati in partea sud-vestica a grupei, intre vaile Jiului si Oltetului si reprezinta  masivul cel mai bine individualizat.

Sunt alcatuiti din sisturi cristaline cutate in panze de sariaj (Panza Getica), strapunse de intruziuni granitice, roci rezistente la eroziune, care au favorizat aparitia culmilor rotunjite. In partea de sud-est, pe un areal mai restrans, apar calcare pe care s-a format un relief mai variat.

Inaltimea maxima este de 2519 m in Varful Parangul Mare.

Partea cea mai inalta a acestor munti (la peste 1800 m) se caracterizeaza prin prezenta reliefului glaciar, in cadrul caruia se remarca circurile si vaile glaciare. In cadrul circurilor glaciare s-au pastrat lacuri glaciare, mai cunoscute fiind Galcescu, Rosiile si Slaveiul. Se remarca si formele periglaciare, reprezentate prin  torenti de grohotisuri, mari de pietre, potcoave nivale etc.

Culmea principala a acestor munti, situata la peste 2000 m altitudine, corespunde platformei de eroziune Borascu. La 1400-1600 m, ca treapta larg dezvoltata, apare platforma Rau - Ses, iar la aproximativ 1000 m apare pltaforma Gornovita.

Prezenta calcarelor in partea de sud-est explica aparitia cheilor si pesterilor, mai cunoscute fiind Cheile Galbenului cu Pestera Muierii si Cheile Oltetului cu Pestera Polovragi.

 Muntii Capatanii, cuprinsi intre vaile Oltetului si Oltului, reprezinta continuarea spre est a Muntilor Parang.

Au cea mai complexa alcatuire petrografica: granite in partea de vest; sisturi cristaline, cu cea mai larga extindere, in partea centrala; calcare si conglomerate in partea sud – estica, unde se evidentiaza creasta calcaroasa Buila – Vanturarita.

Inaltimile scad de la vest la est, directie in care scade si rezistenta la eroziune a rocilor. Varful Ursu are 2124 m si reprezinta punctul culminant al acestor munti.

In cadrul reliefului se remarca prezenta platformelor de eroziune, a formelor periglaciare si, mai ales, a celor carstice.

 Muntii Lotrului, situati intre vaile Lotru si Sadu, Muntii Lotrului sunt alcatuiti din sisturi cristaline care dau monotonie reliefului.

Culmea principala este orientata vest – est si se inalta la peste 2000 m. Varful Steflesti are 2242 m. In jurul sau apar cateva circuri glaciare. Platforma de eroziune Rau-Ses este mai bine reprezentata.

Amenajarea lacurilor de acumulare de pe vaile Lotrului (L. Vidra) si Sadului (L. Negovanu) au produs schimbari importante in peisajul acestor munti.

 Muntii Candrel, cuprinsi intre vaile raurilor Sadu si Sebes, Muntii Candrel sunt alcatuiti, ca si Muntii Lotrului, tot din sisturi cristaline, care au favorizat mentinerea formelor de relief monotone.

Varful Candrel se ridica la altitudinea de 2244 m. Urmele glaciatiunii cuaternare sunt mai restranse, in schimb, sunt bine reprezentate cele trei platforme de eroziune: Borascu, Rau-Ses si Gornovita.

Partea nord-estica a acestor munti, orientata inspre Sibiu, este cunoscuta sub numele de ,,marginimea Sibiului”, unde pastoritul are vechi traditii.

Pe Valea Sebesului au aparut unele modificari ale peisajului natural datorita amenajarii mai multor lacuri de acumulare in scop hidroenergetic.

Muntii Sureanu sunt bine individualizati intre Valea Sebesului, la est, Valea Streiului, la vest, Valea Jiului de Est, la sud si Culoarul Muresului, la nord. Partea nord-vestica a Muntilor Sureanu este cunoscuta sub numee de Muntii Orastiei.

In cea mai mare parte sunt alcatuiti din sisturile cristaline. In partea de sud - vest apar calcare, conglomerate si gresii, care dau varietate reliefului.

Inaltimea maxima este de 2130 m, in Varful lui Patru. Avand o inaltime ceva mai redusa decat celelalte culmi muntoase si relieful glaciar este mai slab reprezentat.

Platformele de eroziune sunt bine evidentiate. Platforma Gornovita prezinta o mare extindere in partea de vest a acestor munti, unde este cunoscuta sub numele de Platforma Luncanilor. Aceasta  platforma reteaza cuvertura calcaroasa pe care  s-a format un relief carstic foarte variat, reprezentat prin doline, polii, chei, pesteri etc. Mai reprezentative sunt pesterile Sura Mare, Tecuri si Cioclovina.

Platforma Luncanilor atrage atentia prin gradul inalt de umanizare. Aceasta detine urme ale omului paleolitic la Cioclovina si Ohaba – Ponor, resturi ale cetatilor dacice la Costesti si Piatra Rosie si numeroase asezari actuale risipite pe culmile netezite. Intreaga zona este ocrotita si face parte din Parcul natural Gradistea de Munte-Cioclovina.

d) Grupa Muntilor Retezat-Godeanu

Aceasta grupa este asezata in partea de vest a Carpatilor Meridionali, intre Valea Jiului, la est, Culoarul Timis-Cerna, la vest, Culoarul Bistrei si Depresiunea Hateg, la nord, Podisul Mehedinti si Subcarpatii Getici, la sud.

Fiind inconjurata de zone depresionare, grupa muntilor Retezat-Godeanu apare foarte bine individualizata, in cea mai mare parte limitele sale fiind marcate prin abrupturi si denivelari puternice.

          Subunitatile acestei grupe sunt: Muntii Godeanu, Muntii Retezat, Muntii Tarcu, Muntii Valcan, Muntii Cernei si Mehedinti, Depresiunea Petrosani si Depresiunea Hateg.   

 Muntii Godeanu, eprezinta nucleul central al acestei grupe, fiind cuprins intre izvoarele Raului Mare, Cernei si Raului Rece (unul dintre izvoarele Timisului).

Acest masiv este alcatuit in majoritate din sisturile cristaline puternic metamorfozate ale Panzei Getice si are inaltimea maxima de 2291 m in Varful Gugu.

Relieful se caracterizeaza printr-o larga desfasurare a culmilor domoale, desi se intalnesc circuri si vai glaciare.

Platformele de eroziune sunt foarte bine reprezentate. Din acest masiv, geograful francez Emmanuel de Martonne a luat numele platformelor Borascu si Rau – Ses (de la Muntele Borascu si bazinul Rau Ses).

 Muntii Retezat sunt asezati in partea de nord-est a grupei, intre depresiunile Hateg, Petrosani si cursurile superioare ale Jiului de Vest si Raului Mare.

          Sunt alcatuiti din sisturi cristaline cu intruziuni granitice si reprezinta muntii cei mai inalti ai grupei. Varful Peleaga are 2509 m.

Partea inalta a Muntilor Retezat se caracterizeaza prin prezenta celui mai grandios relief glaciar din intreg lantul Muntilor Carpati. Astfel, se intalnesc numeroase circuri si vai glaciare, de un pitoresc deosebit. De mentionat lacurile  glaciare Bucura (cel mai extins) si Zanoaga (cel mai adanc).

Relieful periglaciar este reprezentat prin intinse campuri de grohotisuri.

Cele trei suprafete de eroziune: Borascu, Rau-Ses si Gornovita apar ca niste trepte succesive la circa 2000 m, 1200-1400 m si 1000 m altitudine.

Pentru ocrotirea unor elemente rare ale cadrului natural (creste alpine, lacuri glaciare, vegetatie si fauna) in cadrul acestor munti a fost creat Parcul National Retezat.

 Muntii Tarcu, situati in partea de nord-vest a grupei, Muntii Tarcu sunt delimitati la nord de Culoarul Bistrei, la vest de Culoarul Timis-Cerna, iar la sud-est de Raul Rece si Raul Mare, care-i separa de Muntii Retezat si Godeanu.

Sunt alcatuiti, ca si Muntii Retezat, din sisturi cristaline cu intruziuni granitice.

Deoarece se ridica la aproape 2200 m altitudine (Varful Tarcu are 2190 m), pastreaza urme ale glaciatiei cuaternare, dar mai reduse decit in Retezat.

Partea inalta a acestor munti, larg valurita, apartine suprafetei de eroziune Borascu. In continuare, suprafata de eroziune Rau-Ses este mult mai neregulata, in timp ce treapta joasa - Gornovita - este in intregime impadurita.                                                                       

Extremitatea nord-vestica a Muntilor Tarcu este reprezentata de Muntele Mic  (1802 m), renumit pentru complexul sau turistic.

 Muntii Valcan sunt asezati in partea de sud-est a grupei, intre vaile Motrului, la vest si Jiului, la est. In partea de nord se marginesc cu Depresiunea Petrosani, iar la sud cu Subcarpatii Getici.

           Sunt alcatuiti din sisturi cristaline cu intruziuni granitice. In partea de sud se intalnesc calcare, care dau reliefului mai multa varietate (chei, pesteri etc.). Se prezinta sub forma unei culmi orientate vest-est, cu versantul nordic scurt si abrupt, cel sudic fiind prelung si domol. Vf. Straja are 1868m.

           Desi mai putin evidente decat in Masivul Godeanu, suprafetele de eroziune sunt prezente si in Muntii Valcan. Suprafata de eroziune Gornovita (avand denumirea de la satul cu acelasi nume) a fost identificata pentru prima data pe versantul sudic al acestor munti. Numele de Gornovita a fost apoi extins pentru suprafetele de eroziune asemanatoare din intreg lantul Carpatilor Meridionali.

             In partea de est a acestor munti se afla pasul de inaltime Valcan (1621 m).

Muntii Mehedinti si Muntii Cernei sunt asezati in partea de sud-vest a grupei si se prezinta sub forma a doua culmi paralele orientate NE - SV, separate de Valea Cernei.

Ca alcatuire geologica, pe langa sisturile cristaline, se remarca extinderea mare a calcarelor care dau nota caracteristica acestor munti. Acestea au permis dezvoltarea unui relief carstic foarte variat, reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, chei, pesteri etc. In Muntii Mehedinti se afla cele mai mari doline din Romania, dolina Crovu Madvedului avand un diametru de 1000 m si o adancime de 170 m.

Muntii Cernei sunt mai inalti, avand 1928 m in Varful Dobrii, in timp ce Muntii Mehedinti au numai 1466 m in Varful lui Stan.

Pe Valea Cernei se remarca prezenta izvoarelor termale, care sunt valrificate in statiunea balneoclimaterica de la Baile Herculane. In apropiere se gaseste rezervatia de flora si fauna de pe Muntele Domogled.

 Depresiunea Petrosani  se desfasoara de-a lungul Jiului de Vest si Jiului de Est, intre Muntii Retezat si Sureanu, la nord, si Muntii Valcan si Parang, la sud.

Depresiunea prezinta o orientare generala NE - SV, are o lungime de aproximativ 45 km si o latime care variaza intre 2 km in vest si 9 km in est.

Din punct de vedere genetic, depresiunea este de natura tectonica si are altitudini de 600 – 800 m.

Relieful este reprezentat prin vai cu lunci si terase si piemonturi sculptate in depozite sedimentare. In cadrul acestor depozite sedimentare se afla cele mai bogate zacaminte de huila din tara noastra, asezate in 25 de strate. Stratele 3 si 5 sunt cele mai importante, avand cele mai mari grosimi. In prezent, aceasta depresiune reprezinta cel mai important bazin carbonifer al tarii.

Depresiunea Petrosani comunica spre sud prin Pasul Lainici (450 m) si spre nord prin Pasul Merisor (759 m).

 Depresiunea Hateg  este sezata intre Muntii Retezat, la sud, Muntii Poiana Rusca, la vest, si Muntii Sureanu, la est.

Din punct de vedere genetic, depresiunea este de natura tectonica, dar si eroziunea a avut un rol important in formarea sa.

Relieful se prezinta sub forma a trei trepte concentrice:

- treapta joasa, centrala, reprezinta o campie de terase cu altitudini cuprinse intre 300 – 500 m;

-  treapta mijlocie este reprezentata de dealurile piemontane cu inaltimi de      500 – 600 m;

- treapta inalta  (munceii) de 650 – 850 m, face trecerea spre zonele montane inconjuratoare.

Depresiunea este drenata de raul Strei care in cuprinsul sau primeste mai multi afluenti, mai important fiind Raul Mare.

Aceasta depresiune a constituit partea centrala a vechii Dacii, de unde si numeroase ruine de cetati dacice si romane, intre care si Sarmisegetusa Ulpia Traiana.

In perioada feudala era cunoscuta sub numele de „Tara Hategului”.

Depresiunea Hateg comunica spre sud prin Pasul Merisor (759 m), spre vest prin Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m) si spre nord prin culoarul larg al Streiului.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1371
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved