Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Masivul Piatra Craiului

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CERNOZIOMUL - Conditii naturale de formare
Test de evaluare Geografie clasa a VIII-a
OLTENIA SUDICA
Muntii Poiana Rusca
Orase Europa
Tipuri de tarmuri
Expansiunea europeana “Marile descoperiri geografice”
Subcarpatii Curburii
Instambul - Bogatiile culturale
Chile - Regiunile naturale, Resurse naturale

TERMENI importanti pentru acest document

: coltii calului masivul piatra craiului : cheile zaplazului zarnesti : asezarea muntelui piatra craiului :

CAP. I PREZENTARE

Spre deosebire de ceilalti masivi mai frecventati, Piatra Craiului se gaseste intr'o stiuatie geografica cu totul speciala, atat ca structura si asezare, cat si ca posibilitati de acces.

Despartita de vastele regiuni muntoase dela apusul si rasaritul ei, prin trei depresiuni cari pun in calea drumetilor greutati de parcurs variind dela drumurile lungi si obositoare, pana la ascensiunile scurte dar primejdioase, Piatra Craiului prezinta, in general, infatisarea unui animal imens, asezat in pozitie de odihna si al carui cap, puternic si voluminos, l-ar constitui Turnul, in directia nordului, la hotarul Zarnestilor, iar coada s'ar intinde, subtire si zimtata, catre sud pana dincolo de Pietricica, in hotarul Dambovicioarei.

Pe mai mult de 22 km. in linie aeriana, trupul acestui urias animal preistoric culmineaza la mijloc cu Piscul Baciului sau Vf. La Om (2244 m.) a carui altitudine echivaleaza cu a varfurilor gemene Cindrelului Steflesti, din masivul dintre Olt si Jiu, au aproximativ cu varful Godeanului; iar dintre piscurile Fagarasilor, Negoiului Moldoveanu il intrec exact cu 300 m.

Intre cele doua capete ale acestui nemasurat val de piatra, o creasta zimtata ca o spinare de rechin, isi insira nenumaratele ei piscuri si sei pentru a caror strabatere abia ajung doua zile lungi de vara, dealungul drumului de creasta extrem de obositor.

* * *

Creasta nordica a Pietrei Craiului este una din cele mai caracteristice regiuni alpine, nu numai din cuprinsul acestui masiv atat de bogat in surprize, dar indraznesc sa afirm, chiar din intreaga noastra comoara de frumuseti alpine.

Fara sa fie incununata de inaltimi impunatoare, fara sa aiba pe umeri superba podoaba a zapezilor vesnice, aceasta jumatate nordica a: masivului ascunde in adancurile ei neumblate, imagini exceptionale, elemente de o deosebita noutate.

Sa amintesc de haurile Caldarii Ocolite, in al carei gavan negurile se zvarcolesc, se framanta si se sfasie ca balaurii din basmele copilariei noastre ? Sau de branele salbatece si izolate, unde ciopoarele de capre negre sunt singurele stapane ale poienilor cu iarba grasa? Sau de imensele crapaturi ale Timbalelor, care par niste cetati uriase ale caror ruini se sprijina pe contrafortii taia;i in stanca, de dimensiuni gigantice, ai muchiilor despartitoare?

* * *

As vrea sa staruiesc asupra infatiserii celeilalte portiuni de creasta, incepand dela „Om' spre sud: creasta Grindului, cu abruptul ei de apus, coplesitor, inecat intr'un rau de grohotis si cu „coltii' ei caracteristici.

Coltii acestia, de oriunde si pe orice vreme ar fi priviti, dar mai ales pe negura, prezinta imagini tulburatoare j uriasi din vremuri preistorice par sa fi ramas de milenii in aceleasi pozitii bizare. O fantezie mai zbuciumata sau o imaginatie mai vie le-ar putea imprumuta tot atatea simboluri cate variatii de aspecte ofera ei ochilor cari stiu sa vada dincolo de forma banala a unei pietre, sau cari vor sa raporteze dimensiunile gigantice ale acestor monstri, la masurile noastre liliputane.

Abruptul care cade vertical din creasta aceasta ascutita,, spre apus, face o impresie covarsitoare; cred ca nimic nu intrece aceasta sensatie de perfecta izolare, de nepatruns mister, de obositoare albeata ce razbate de aici aproape cu violenta.

Ne gasim in prezenta unui tinut alpin necercetat, cu intregul lui alai de basme sapate in piatra; este comoara alpinismului romanesc, regiunea care seamana atat de mult cu marea minune a Occidentului: Dolomitii.

Vazut pentru prima oara, fie din Valea lui Ivan, fie de pe muchea Tamasului, abruptul acesta vestic al crestei sudice lasa o impresie atat de puternica si noua, incat timp indelungat, hoinarind pe alte plaiuri, te va urmari ca o obsesie imaginea zidului imens, de un alb stralucitor, in bataia soarelui de apus, peste care doar verdele Poienii inchise sau gaurile dela Ceardacul Stanciului, inscriu cate o pata mai intunecata.

* * *

Putini drumeti isi indreapta pasii spre Casa Diana, ascunsa sub peretele alb al Turnului, intr'o padure odinioara rascolita de balaurii unui ciclon ce destelenise sute de brazi vanjosi, rasturnandu-i deavalma intr'un infern de radacini si trunchiuri date peste cap.

O adevarata poveste de primavara se naste pe vaile din jurul acestei micute case de vanatoare, odata cu topirea zapezilor, cand ea asteapta sa apara primul drumet dornic si de putina poezie a muntelui, nu numai de senzatii tari.

* * *

Inchin cateva randuri iubitei mele case de adapost Radu Negru, din Grindul Pietrei Craiului.

Izolata in singuratatea unei zone prea putin frecventata; stransa intre peretii ei de barne care - prin straduinta celui ce scrie aceste randuri - au reusit sa ascunda saracia unei casute de piatra ramasa ani dearandul in complecta paragina; ocrotita de Coltii Grindului, cu imensele lor hornuri, aceasta cabana merita un popas in miezul verii, cand orchestrele de greeri si cosasi saltareti se intrec in acorduri de simfonie pastorala.

            Ea mai are dreptul la un alt popas tarziu in toamna, cand palidele raze ale lunii pline cad peste tot tinutul albind si mai mult coltii majestosi ai Grindului, sau jucandu-si slabele lor reflexe peste pojghita de zapada care s’a grabit sa se astearna pe spinarile indepartatilor Bucegi, dincolo de adanca depresiune a Branului.


CAP. II DESCRIERE GEOGRAFICA

1. Aspectul general al masivului

Spre deosebire de alti masivi, impresionanti prin volum sau infatisare impozanta, Piatra Craiului se caracterizeaza prin aspectul ei cu totul particular si unic in geografia Carpatilor nostri.

Marginita la nord de campia Barsei, la sud de magurile Rucarului si Dambovicioarei, la apus si N. W. de valea superioara a Dambovitei si de Valea Barsei, iar la rasarit de depresiunea Branului, Piatra.Craiului apare ca o singura creasta, perfect separata de inaltimile.dimprejur cari, prin dispozitia lor fata de masivul propriu zis, par ceeace sunt, adica niste dealuri fara importanta.

2. Creasta propriu zisa.

Masivul Piatra Craiului prezinta o singura creasta proeminenta, cu directia generala S. W.-N. E., incepand din Pietricica, prin care se leaga de magurile Dambovicioarei, pana in Piatra Mica ale carei pante cad pe hotarul Zarnestilor.

Incepand din capatul de S. W., creasta Pietrei Craiului (22 km. lungime) prezinta urmatoarele elemente geografice: Vf. Pietricica (1699 m.), Fundurile (1853 m.) peste care trece vestica Poteca a Granicerilor, in punctul Seaua Fundurile (1889 m.); Coltii Fundurilor (1951 m.) cu o bogata colonie de Floarea Reginei; Grindul cu creasta lui ascutita si cu varfurile: Piatra (2086 m.), Coltii Grindului (2227 m.), de o fantastica infatisare si Vf. Grindulu, (2229 m.); Vf. La Om sau Piscul Baciului (2244 m.) nodul central al masivului si punctul de cea mai mare altitudine; Claile Pietrei, Craiului, o succesiune de noua varfuri proeminente, printre cari Vf .Sbirii(2188 m.); apoi Timbalul mic (2198 m) Vf. dintre Timbale(2140m,) si Timbalul mare (2148 m.); in sfarsit, Vf. Ascutit (2136 m.), si Turnul Pietrei Craiului (l 923 m.) sunt ultimele inaltimi a ceea ce se numeste in general Piatra Craiului Mare, alcatuind masivul propriu zis. Piatra Craiului Mica, cu varful Piatra Mica (1816 m.) este o piramida izolata de masiv prin adanca sea a Curmaturii Pietrei Craiului (1600 m.).

In limbaj alpinist, portiunea dela Vf. La Om spre Pietricica se numeste Creasta Sudica, iar portiunea dela Vf. La Om spre Turn, se numeste Creasta Nordica.

3. Versantele.

Versantele Pietrei Craiului prezinta aspecte diametral opuse.

Versantul rasaritean, dinspre depresiunea Branului, slab inclinat si acoperit de o bogata vegetatie pastorala prezinta numai doua denivelatii pronuntate; aceea de sub Coltii Grindului pana in dreptul varfului La Om,, unde sfarseste cu Coltii Gainii, cuprinde cunoscuta regiune a Hornurilor Grindului si se prelungeste in panta potrivita pana sub Casa Radu Negru; aceea de sub Timbale, in dreptul Hornurilor Martoiului este mai putin cunoscuta, fiind in afara drumurilor de mare circulatie din masiv si se prelungeste pe sub Turn, pana in Curmatura.

Dealungul intregului versant de rasarit, pe linia de separatie dintre abrupt si zona ierboasa, se intinde un brau neintrerupt care poarta diverse denumiri si anume Braul de sub Grind, pe portiunea de sub Coltii Grindului pana sub Vf. La Om, Braul Vladusca (La Polite), dela Coltii Gainii pana in dreptul Martoiului si Braul Martoiul, in dreptul hornurilor cu acelas nume, unde se si opreste, nefiind posibila trecerea mai departe, pe sub Turn.

Versantul apusean constituie, in schimb, marea podoaba a masivului, unica in acest gen in tara noastra. Incepand din dreptul Seii Fundurilor, pana unde versantul este impadurit si salbatec, abruptul apusean si nord-vestic al Pietrei Craiului ofera ochilor un perete continu, de o inclinatie care merge uneori pana la verticala, din Valea Urzicii pana sub Turn, unde din nou se ascunde sub o compacta haina de brazi.

Peretii de apus si nord=vest ai Pietrei Craiului, peste cari nu duceau pana mai deunazi decat trei drumuri cunoscute (Braul Caprelor din Padina Inchisa, La Lanturi - Westwand si V. Urzicii - Seaua Funduri), desi lungimea lor trece de 20 km., par din departare cu totul inaccesibili si sunt in realitate foarte greu de cercetat.

Roca este foarte slaba, se macina vazand cu ochii si adevarate rauri de grohotis curg la vale la cea mai mica atingere.

In special abruptul apusean este imbracat la poale numai cu asemenea grohotisuri, cari lipsesc insa pe portiunea nord-vestica a lui; Marele Grohotis sau Horjul Mare se intinde spre exemplu dela Valea lui Ivan neintrerupt pana in dreptul „Lanturilor'.

De notat, incepand dela sud spre nord, urmatoarele elemente alpine: Valea lui Ivan, Ceardacul Stanciului cu pestera alaturata, Peretele Piscul Rece, Peretele Central, Peretele din Padina Lancii, Poiana Inchisa, Umerii Pietrei Craiului, exact in dreptul Tamasului, La Zaplaz caracterizat prin niste arcade minunate, taiate in stanca alba a abruptului, Spirla de Sus cu frumoasa ei grota „La Ulcior', Timbalele cu crestele lor ascutite ca niste lame de fierastrau, Padina Inchisa cu peretele ei ca o orga si cu isvorul dela ,,Gavan', ascuns intr'o punga sapata in roca muntelui.

Dela un capat la celalalt, abruptul apusean si nord=vestic este incins cu un brau care, cu toate micile lui discontinuitati, merg totusi neintrerupt din valea Urzicii pana in Turn, trecand peste toate firele de vai care brazdeaza abruptul. El poarta diferite denumiri si anume: Braul Rosu, dela Valea Urzicii pana sub Peretele Central din Marele Grohotis, Braul de Mijloc de aci pana in Padina din Calinet, Braul Richitii si Braul Cioranga Mare, pana in Padina Popii, de unde trece in amfiteatrul Padinei Inchise si se pierde pe versantul impadurit al Turnului.

4. Imprejurimile

In jurul crestei principale a Pietrei Craiului se gasesc nenumarate maguri cari nu intereseaza sub raport turistic decat in masura in care le intalnim pe drumurile din masiv. La nord, peste valea Barsei, notam Pleasa (1089 m.), Ciuma (1421 m. Silha (1207 m.), Gruiul Lung (1266 m.); la apus avem Tamasul Mare (1137 m.), cel mai important din punct de vedere turistic, deoarece pe spinarea lui trece poteca de legatura dintre Piatra Craiului si Fagarasii indepartati; Tamaselul (1604 m.) care prin ultima lui extremitate, Vf. Tamaselului (1604 m.) ajunge chiar sub abruptul Pietrei Craiului, la „Umeri'; Valea lui Ivan cu Piscul Rece (1410 m.) si Piscul cu Brazi; Valea Larga (1246 m.), Paltineiul (1345 m.), Valea Speriatei (1220 m.), toate dealungul malului stang al vaii superioare a Dambovitei, care separa masivul Piatra Craiului de ramificatiile masivului Papusa.

La miazazi notam Gruiul Mirii (1501 m.) si Plaiul Mare, iar la rasarit o serie de maguri mai numeroase: Ciocanul (1268 m.), Piatra Galbena (1473 m.), Cozia (1546 m.), Sasul si Dealul Popii (1512 m.), Vladusca si Martoiul (1423 m.), Steghioara (1536 m.), Dealul Corbosestilor (1160 m.), Piscul lui Corbosiu (1015 m.), Dealul Voinestilor (1168 m.) precum si alte mici piscuri prin care masivul se invecineaza cu Giuvala, punct de trecere in spre Leaota si Bucegi.

Intre Zarnesti si Bran, mai notam marele deal Magura (1375 m.) care, cu ramificatiile lui ocupa toata regiunea dintre aceste localitati, iar in imediata apropiere a Zarnestilor, notam Tohanita si Barcul.

5. Vaile.

Masivul Piatra Craiului este strabatut de foarte putine vai mari, cele mai multe fiind numai vai de abrupt lipsite de apa, dar bogate in grohotis.

Doua vai mari putem mentiona si anume: V. Dambovitei si V. Barsei, care in mod identic, strang capetele masivului ca intr'un cleste, prin cate doua fire bine definite. Valea Dambovitei strange capatul sudic al masivului prin cele doua santuri adanci ale vailor Dambovicioarei si Dambovitei propriu zise, iar Valea Barsei strange capatul nordic al masivului, prin cele doua santuri ale Raului Mare (care vine din Prapastiile Zarnestilor) si Barsei propriu zise (care vine tocmai de sub Comisul Fagarasilor).

a) Basinul Dambovitei isi trimite afluentii, cu sau fara apa, pana in abruptul apusean al Pietrei Craiului, prin vaile: Tamasul Mare, Dragoslavenilor, Tamaselului, Padina Lancii, Piscul Rece, Valea lui Ivan, V. Urzicii, V. cu Apa, V, Larga, V. Seaca, V. Speriatei si alte mici vai cu care ajungem in zona Dambovicioarei, trecand apoi pe latura de rasarit a masivului; aci notam V. Dambovicioarei cu afluentii ei: V. Brusturetului, V, Muerii, V, Fundurilor, V. Steghiei, V. Capatinelor, V. Cheia de sub Grind, V. Pietrelor (V. Seaca).

De notat este succesiunea numirilor pe care le poarta V. Dambovicioarei dela origina pana la Pestera Dambovicioarei si anume: Valcelul Gainii si V. Cheia de sub Grind (vai de origina venind din Coltii Gainii si Coltii Grindului), apoi K 5eaca sau V. Pietrelor, V. Brusturetului, cu un enorm debit de apa si cu frumoasele ei „chei' si, in fine, V. Dambovicioarei, care se varsa in V. Dambovitei in dreptul localitatii Podul Dambovitei, mai sus de Rucar, dupa ce a trecut prin cunoscutele Chei ale Dambovicioarei.

b) Basinul Barsei isi trimite afluentii sai, mult mai numerosi si aproape toti cu apa, pana in abruptul nord-vestic al Pietrei Craiului si pe versantul ei de rasarit prin vaile: Barsa Tamasului, V. Spirlei, V. Vladusca, V. Podurilor, Padina lui Calinet, Padina lui Raie, Cioranga Mare, Padina Popii, Padina Inchisa, Padina Sindileriei, Patima Calului, Padina Chicera, Padina Hotarului, V. Crapaturii si V. Toplitei, cu care ajungem in regiunea Zarnestilor, unde intalnim cel de al doilea brat al clestelui - Raul Mare, cu care trecem pe versantul de rasarit.

Aci notam: Raul Mare, Padina lui Danisor, V. Curmaturii, V. Cheia (din Curmatura), V. Martoiului si V. Vladusca.

De notat ca tot de basinul Barsei tin si vaile care strabat magurile din jurul Branului (V. Magurei, Valea lui Nen, V, Coacazei, V. Ulmului) si care, prin intermediul Vaii Sbarcioarei, unita cu V. Moeciului si a Simonului, ajung in Valea Turcului si apoi in Barsa.

Notam de asemenea ca isvoarele Barsei mari sunt formate din trei Barse: a Tamasului, care vine din Tamasul Mare, a lui Bucur care vine din Ciuma si a Grosetului, lunga de peste 12 km., care isvoraste de sub piciorul Comisului, in Fagaras.

Tustrele Barsele se unesc in jurul punctului Plaiul Foii si dau nastere istoricei vai a Barsei Mari.

Inca o identitate intre basinul Dambovitei si cel al Barsei constituie Prapastiile Zarnestilor, chei enorme prin care apele ies depe versantul rasaritean al masivului spre campia Barsei, dupa cum apele Dambovicioarei ies prin Cheile Brusturetului si ale Dambovicioarei; deasemenea notam pe valea Raului Mare, puternicele isvoare de apa dela Fantanile Domnilor, langa Zarnesti, cum am notat si isvoarele dela Galgoaie, in valea Brusturetului.


CAP. III ITINERARII

1. Centre turistice.

Desi la poalele masivului Piatra Craiului se gasesc raspandite numeroase sate apartinand in majoritate localitatii Bran, totusi nici unul din ele nu poate constitui puncte de plecare in masiv, din cauza izolarii lor si a lipsei de confort.

Numai localitatile Bran si Zarnesti pot servi drept capete de itinerar pentru jumatatea nordica a masivului, iar Rucarul, cu anexa lui Dambovicioara, pentru jumatatea sudica a masivului. In Zarnesti putandu-se ajunge cu trenul, este firesc ca aceasta localitate sa constituie centrul turistic cel mai indicat, localitatea bucurandu-se si de un oarecare confort datorita industriilor instalate in vecinatate; gasim astfel in Zarnesti (ca si in Bran, de altfel) un hotel, cateva restaurante, bacanii, oficiu postal si telefonic, mijloace de transport, piata bogata odata pe saptamana, precum si o mana de intelectuali cari sunt dispusi sa lege prietenie cu „turistii' veniti din Bucuresti.

La Bran si Rucar se poate ajunge ceva mai greu, cu autobuzele de curse ce pleaca respectiv din Brasov si Campulung, zilnic.

Ferindu-ne de a da aci adrese care ar putea servi numai in scop comercial, vom recomanda totusi drumetilor cateva persoane demne de toata increderea, cu care se pot stabili relatiuni sau dela care s'ar putea obtine gazduire sau informatiuni.

Notam astfel pe: Iosif Albu, brigadier silvic in Plaiul Foii (12 km. dela Zarnesti), Ion Nita Uretu, brigadier silvic in Dambovicioara, ambii vanatori iscusiti; Ion Benga Burlacu, carciumar in Sirnea, Ion Folea, din satul Pestera si Parintele Enescu, din acelas sat, om cu o deosebita afectiune pentru drumetii ce-l viziteaza.

2. Clasificarea drumurilor

Nu toate itinerariile dintr'un masiv sunt la fel de accesibile oricarei categorii de drumeti; o calauza constienta de rolul ei trebue sa le clasifice in raport cu posibilitatile drumetilor, facandu-i atenti asupra gradului de dificultate al terenului.

S'au incercat si se vor mai incerca, la noi, diverse formule de clasificare, dar noi socotim ca impartirea in categorii cat mai cuprinzatoare este cea mai buna clasificare a drumurilor fara caracter tehnic.

In editia I=a a calauzei „Bucegii si Piatra Craiulul” stabilisem o clasificare a drumurilor in trei categorii: itinerarii de interes general, itinerarii alpine si itinerarii tehnice, crezand ca vom putea sa incadram in ele toate genurile de drumuri, de orice grad.

Experienta ulterioara ne-a dovedit, pe deoparte, ca nu erau suficiente numai trei despartaminte, iar pe de alta parte, ca in cuprinsul celor trei categorii de drumuri trebuiau facute unele schimbari sau complectari.

Pe atunci (1936) inca nu eram siguri ca vom putea desavarsi planul nostru de cercetare amanuntita a abruptului Pietrei Craiului, lucrare pe care abia in anul 1942 am socotite incheiata, publicand monografia turistica „Piatra Craiului', aparuta abia in anul 1944.

De atunci si pana acum (1936-1946) am adunat o experienta deosebita si o cunoastere deplina a masivului, ajungand sa clasificam drumurile in cinci categorii si anume:

a) Drumuri de patrundere, acelea care pornesc dintr'un centru turistic si se opresc intr'un punct central din masiv (in cazul nostru Casa Radu Negru) servind la cunoasterea generala a masivului si fiind accesibile tuturor categoriilor de drumeti.

b) Drumuri de interes general, categorie foarte bogata care cuprinde toate celelalte trasee pentru a caror parcurgere se cere numai echipament si rezistenta fizica, fara sa fie nevoe de material sau technica speciala; in general aceste trasee folosesc poteci cari conduc in interiorul masivului fara mari dificultati.

Ele pot fi efectuate de orice amatori, fara nici o pregatire speciala si in orice numar.

c) Trasee alpine, categorie in care am grupat toate rutele ce ies din comun, punand la incercare nu numai rezistenta noastra fizica, dar si experienta alpina.

Aceste trasee folosesc fie firele sau fetele vailor de abrupt, fie branele care incing abruptul: grupurile numai pot fi atat de numeroase ca pe celelalte doua categorii de drumuri, bocancii cu tricouni sunt cei mai indicati, fara ca franghia sa fie insa obligatorie si nici espadrilele.

d) Trasee technice, categorie in care nu vom face decat sa evocam datele generale ale acelor trasee de mare clasa alpina, pe care nu avem intentia de a le pune la indemana oricarei categorii de drumeti.

Sunt trasee pentru a caror explorare si determinare s'au jertfit multi ani, multe eforturi si s'a pus la contributie priceperea si experienta multor „asi' ai alpinismului nostru, ale caror nume le voi mentiona cu cea mai mare placere si recunostinta.

Cea mai mare parte din aceste trasee sunt drumuri noui sau „premiere' stabilite de noi numai cu concursul prietenesc al „asilor' nostrii; numai putine „premiere' au mai ramas de stabilit si acelea vor fi posibile calcand pe locurile cercetate de noi si de tovarasii nostri de ascensiune.

e) Drumuri de legatura, categorie in care am introdus acele drumuri de interes general ce strabat regiunile dintre Piatra Craiului si Ezerul=Papusa, spre apus, dintre Piatra Craiului si Bucegi, spre rasarit, sau dintre Piatra Craiului si Fagaras spre nord, avand la ambele extremitati, in mod obligatoriu, o casa de adapost la dispozitia drumetilor.

3. Drumuri de patrundere

In masivul Piatra Craiului gasim cinci drumuri de patrundere si anume: a) Drumul Prapastiilor din Zarnesti, pe Valea Raului Mare, prin cheile Prapastiilor Zarnestilor, pana la Casa Radu Negru; b) Drumul Barsei, tot din Zarnesti, pe Valea Barsei pana la casa din Plaiul Foii; c) Drumul Dambovicioarei, din satu Dambovicioara prin cheile cu acelas nume, pana la Casa Radu Negru; d) Drumul Dambovitei, din Rucar pe Valea Dambovitei, pana in Valea lui Ivan; e) Drumul Pesterei, din Bran, prin satul Pestera, pana la Casa Radu Negru, traseu care este accesibil si iarne pe skiuri.

4. Marcajele.

Oficiul National de Turism adoptand noul sistem de marcaje reglementat de Federatia de Turism, a hotari refacerea tuturor marcajelor din munti; pana la aplicarea noului sistem, de semne de marcaj, noi vom indica insa tot semnele actualmente existente pe teren, iar la finele lucrarii vom da un tablou sinoptic cuprinzand semnele actuale si corespondentele lor in viitor.


A. DRUMURI DIN ZARNESTI

I. DRUMURI DE PATRUNDERE

1. Zarnesti—Plaiul Foii—Casa Radu Negru.

Timp necesar: 8~9 ore; marcaj rosu orizontal.

Drumul pleaca din Zarnesti, Piata I. C. Bratianu (Biserica Ortodoxa), coboara spre apa Barsei si urmeaza soseaua care leaga comuna Zarnesti de punctul extrem Plaiul Foii (12 Km.). Pana la statia de Decauville (2 Km.) soseaua este intr'o stare admirabila si drumul poate fi parcurs cu orice vechiul; de aci, se va folosi trenul forestier, caruta sau piciorul, pe restul de 10 Km, unde soseua este foarte stricata.

Peisagiul este incantator, pe masura ce patrundem pe valea Barsei, spre isvoarele ei; pe dreapta magurile Barsei, imbracate intr'o padure deasa iar pe stanga piscurile Pietrei Craiului, incepand din Vf. Piatra Mica, Turn, Coltul Chiliilor (in primul plan) si apoi creasta nordica, al carei abrupt se prezinta deosebit de impresionant.

In Plaiul Foii (849 m.) se afla o casa de adapost a Oficiului local de turism Brasov, precum si cabana confortabila a lui Iosif Albu, brigadierul silvic si prietenul nostru vechiu, asezata la confluenta Barsei Grosetului cu Barsa Tamasului.

In continuare, poteca urmeaza malul drept al Barsei Tamasului, ajunge la confluenta acesteia cu V. Runcului, unde lasa la dreapta poteca spre Valea lui Ivan si se afunda apoi spre isvoarele Barsei Tamasului, dupa ce trece pe langa postul fix de paznici de vanatoare Spirla,

Lasand la dreapta valea propriu zisa a Tamasului si la stanga V. Spirlei, poteca mai merge putin dealungul unui afluent al acesteia si urca apoi din greu o panta foarte inclinata care strabate o padure deasa, pentru a iesi pe o coama care desparte cele doua vai de mai sus.

Pe aceasta coama in sus, apoi la stanga pe un braneag ingust, pe deasupra adancii depresiuni a Spirlei si, in fine, la dreapta pe un grohotis, ajungem in punctul „La Zaplaz', de unde incepe Drumul lui Deubel, pe „Westwandul[1]' propriu zis (alt. 1640 m.).

Locul este remarcabil prin perspectiva indepartata pe care o ofera, prin arcadele de piatra sapate in roca alba a abruptului si mai ales prin emotia celui care trece intaia data pe aci, fara sa stie ce-l asteapta pe restu celor 600 m. diferenta de nivel pana in creasta.

Drumul Deubel[2] trece pe deasupra arcadelor Zaplazului, se strecoara prin hornuri pline de grohoti si printre tancuri izolate, ajungand in punctul „La Lanturi unde incepem sa folosim cele trei cabluri de otel fixate in stanca la diferite distante, pentru a fi de folos turistilor; in dreptul celui de al doilea cablu, notam marele horn, „La Lanturi', spartura de mari proportii strajuita de ambele parti de cate o grota.

Mai departe, dupa ultimul cablu, trecem un punct cu adevarat dificil, unde nu s'a instalat insa nici un cablu, lasam in dreapta o mare saritoare pe care o depasim pe stanga, traversam Braut de mijloc pe o vasta poiana inflorita (alt. 1930 m.), apoi Braul de Sus (alt. 2100 m.) si ne pregatim sa atingem creasta care se vede bine.

Ocolind o mare ruptura de panta in genul celor care se intalnesc atat de des in Piatra Craiului, poteca o depaseste pe dreapta, se strecoara pe un valcel ingust ca un horn si iese in creasta iritr'un punct situat intre Vf. la Om si Vf. Grindului.

De aci, pe creasta care se prezinta deosebit de ospitaliera, poteca ajunge la piramida trigonometrica de pe Vf. La Om (alt. 2244 m.), dupa care coboara pe versantul de rasarit al masivului, pe o panta usoara printre bolovani spre cabana mare ce se vede in vale.

Casa Radu Negru (alt. 1650 m.) apartine Asoc. turistice A. D. M. I. R. si cuprinde doua dormitoare comune, cu o copacitate de peste 50 de persoane, sala de mese si bucatarie; ea nu este inca terminata, dar poate fi folosita in orice anotimp si de grupe oricat de numeroase.

Cabana este deschisa tot anul; privelistea este exceptional de frumoasa atat asupra Coltilor Grindului, cari strajuesc cabana, cat si asupra depresiunii Branului si abruptului Bucegilor, din ClinceacCiobotea pana in Strunga Pietrele Albe si Leaota.

2, Zarnesti — Prapastii — Casa Radu Negru

Timp necesar 4-5 ore; marcaj cruce rosie.

Iesirea din Zarnesti se face tot prin Piata Bratianu (Biserica Ortodoxa), apoi spre sud pe Str. General Averescu, catre gura Prapastiilor, pe malul stang al Raului Mare.

Trecem pe langa bogatele isvoare dela Fantanile Domnilor, apoi pe langa cariera de piatra de var Baia de Piatra, iar dupa o ora dela plecarea din Zarnesti ajungem la bifurcarea drumurilor, punct marcat printr'o fantana si un pod peste apa Raului Mare (Km. 4).

Aci soseaua pe care am venit trece peste pod si se indreapta in serpentine catre satul Magura; o poteca de cal urca la dreapta spre Curmatura, pe pantele Pietrei Mici iar un drum de caruta urmeaza cursul apei spre Prapastii.

Putin mai sus se desparte si acest drum, lasand la stanga o poteca de cal care urca spre satul Pestera, pe cand drumul se afunda in gangul ingust al Prapastiilor.

Intrarea in aceste marete chei este impresionanta si senzatia creste pe masura ce ne afundam mai mult in nesfarsita tacere si izolare stransa intre imensii pereti ai canionului. Aproximativ dupa o ora dela podul spre satul Magure (Podul Magurei), ajungem in punctul central al Prapastiilor, acolo unde ele se ramifica, trimitand un brat spre dreapta, dealungul vaii Cheia, spre Curmatura, iar celalalt brat spre stanga, dealungul vaii Vladusca - spre Casa- Radu Negru.

Continuam drumul pe ramura din stanga, trecem prin Cheia lui Banu si Cheia lui Coada, ocolim saritorile vaii Vladusca pe o poteca de picior care se catara pe malul stang al vaii si ajungem din nou pe firul vaii, in fundul Prapastiilor, pe care nu le mai parcurgem mult, deoarece in curand ajungem la gura lor superioara.

In scurt timp, urmand in sus firul vaii Vladusca ajungem la isvoarele ei, pe care le parcurgem fie pe fir, sarind din piatra in piatra, fie pe deasupra, pe malu drept al vaii. Ajunsi in punctul de origina al vaii Vladusca, lasam la dreapta Stana Vladusca (1387 m.) si ne oprim in Poiana Vladusca, pentru orientare. Din stanga vine poteca mare dela Bran, prin satul Pestera, iar in fata, trecand peste linia de despartire dintre judetele Brasov si Muscel care strabate poiana (odinioara fosta granita dintre Vechiul Regat si Transilvania), se desluseste un drum lat care nici nu urca, nici nu coboara, pe o buna distanta.

Urmam acest drum, trecem pe la Sipotul din Vladusca, unde gasim apa tot anul si urcand piezis printr'o padure de brazi, ne oprim din nou pentru orientare intr'un punct marcat prin doua tabele de orientare A. D. M. L R.; din stanga vine poteca dinspre Dambovicioara si Sirnea, iar locului i se mai spune de cativa ani „La Table'.

Din acest punct poteca urca din greu spre Casa Radu Negru, la care ajungem dupa circa 30 minute, folosind dela liziera superioara a padurii o poteca in serpentine care usureaza mult urcusul.

II. DRUMURI DE INTERES GENERAL

1. Zarnesti—Pestera—Casa Radu Negru.

Timp necesar 6-7 ore; marcaj rosu orizontal.

Folosim drumul de mai sus (A I. 2) pana dincolo de podul Magura, unde drumul de caruta se afunda in Prapastii, lasand la stanga o poteca de cal; urcam pe aceasta poteca dealungul unui valcel, trecem prin catunul Toanches, lasam in dreapta magurile dintre satul Pestera si Prapastii si, pe sub liziera inferioara a padurii, ajungem la marginea de sus a satului Pestera, la casa lui Ion Folea sau la aceea a parintelui Enescu.

Urcam putin pe sub liziera padurii si intram in valea Pietrile, origina a vaii Coacazei, ce strabate satul Sirnea care se vede departe, jos. Facand un unghiu spre dreapta, urcam V. Pietrile pana la origina ei (Joaca-Sasul), lasand in stanga Stana din Cozia, ocolim apoi izvoarele vaii Brusturetului care poarta aci numele de Valea Seaca a Pietrelor si Valcelul Gainii (deoarece intram pe domeniul Coltilor Gainii) si ne oprim in Poiana Vladusca (vezi A. I. 2). De remarcat ca de pe Sasul-Joaca se vede admirabil Casa Radu Negru, precum si intreaga „panorama' a crestei Pietrei Craiului, dela un capat la celalalt.

Din Poiana Vladusca pana la cabana, se urmeaza drumul A.I. 2; intregul traseu este foarte indicat pentru drumuri de iarna.

2. Zarnesti—Zanoaga—Piatra Mica.

Timp necesar: 3-4 ore; marcaj galben orizontal. Folosim drumul A.I. 2, pana in dreptul Podului Magura, unde o poteca de cal urca spre dreapta, pe pantele Zanoagei.

In serpentine dese, pe malul drept al Padinei lui Danisor, poteca aceasta urca din greu la inceput apoi isi indulceste panta, strabate Poiana Zanoaga trecand pe langa stana cu acelas nume si se opreste la Casa de adapost din Curmatura (1470 m. alt.) fosta proprietatea S. K. V. (astazi preluata de Stat, prin O. N. T.).

De aci, printr'o padure deasa de jnepeni, iesim care dupa 10 minute in larga sea a Curmaturei (1600 m. alt.) insemnata printr'o poiana vasta. In sus, spre varful Pietrei Mici, urmam poteca dinspre dreapta (est) care urca la inceput peste un rau de grohotis, trece pe un brau si dupa ce strabate un horn larg, iese pe micul platou pietros de pe varf (1816 m.).

Aci a fost ridicata o mare cruce in amintirea eroilor din razboiul 1916-1918.

Curmatura Pietrei Craiului este o enorma sea care desparte piramida Pietrei Mici, de imensul corp al Pietrei Craiului propriu zise; ea mai este si cumpana dintre scobitura adanca a vaii Crapatura si basinul larg al vaii Cheia din Curmaturi.

Pentru intoarcerea in Zarnesti (inca doua ore), folosim o alta poteca, marcata tot cu galben orizontal, care incepe sa coboare pantele Zanoagei putin mai departe de crucea de pe varf, strabate o deasa padure de brazi si razbate exact in poiana Zanoagei, de unde pe Padina lui Danisor ajungem din nou la Podul Magurei.

3. Zarnesti—Prapastii—Casa din Curmatura.

Timp necesar: 4~5 ore; marcaj albastru orizontal.

Pornim din Zarnesti pe drumul A. I. 2 pe care-l folosim pana in mijlocul Prapastiilor, acolo unde gangul se bifurca; de aci, spre dreapta, pe fundul vaii Cheia, pana la confluenta ei cu valea Curmaturii, unde valea principala (Cheia) face un unghiu drept spre stanga.

De aci pana la fosta Stana din Curmatura (1372 m. alt.) avem de ales intre doua variante:

Varianta I- fara marcaj - se urmeaza in sus firul vaii Cheia pana sub vechea stana, la care se ajunge urcand o mica panta; drum mai salbatec.

Varianta II- pe marcaj - folosim o poteca de cal care strabate Padurea Mare, pe muchia dintre V. Curmaturii; si V. Cheia si, dupa un urcus destul de greu, ajungem la stana veche din Curmatura, de unde apoi, in foarte scurt timp, pe unul din nenumaratele fire ale vaii Curmaturii, ajungem la casa de adapost din Curmatura.

4. Zarnesti—Casa Diana.

Timp necesar: 3-3½ ore; marcaj albastru orizontal.

Drumul acesta este de o foarte mare importanta deoarece el serveste de baza pentru parcurgerea celor 6 drumuri de abrupt ce se desprind din el, urcand spre Turn, Curmatura sau creasta nordica.

El este deasemenea cel mai indicat traseu pentru parcurgerea in bune conditiuni, a crestei nordice, plecand din Zarnesti spre Casa Radu Negru; este recomandabil, in acest caz, sa se faca drumul pana la Casa Diana noaptea sau spre seara, iar in cursul zilei urmatoare, sa se faca ascensiunea crestei nordice.

Din Zarnesti plecam (ca si pentru drumul A.I. 1) din Piata Bratianu, spre valea Barsei, dar dupa circa 100 m. ne indreptam spre stanga pe strada Vanatorilor, pe unde iesim din sat, lasand la dreapta soseaua spre Plaiul Foii.

La iesirea din sat prindem un drum de caruta paralel cu soseaua spre Plaiul Foii, dar care, dupa circa 1000 m., ajunge la un punct insemnat prin doua troite invechite (crucile din tarina) de unde se indreapta spre stanga, indepartandu-se de lunca Barsei.

Observam ca pana in acest punct, mai trecem pe langa o ramificatie spre stanga a acestui drum de care si trebue sa evitam o eventuala confuzie, mai ales noaptea; ne vom orienta deci numai dupa cele doua cruci ingemanate.

Drumul urca usor pantele Pietrei Mici (Dosul Pietrei Craiului), se transforma in poteca de cal si ajunge, dupa; vreo ora, in firul vaii Crapatura (marcaj galben spre stanga).

Dupa inca o ora, trecem pe langa Coltul Chiliilor (1142 m.) pe care-l lasam in dreapta, dupa ce am mai lasat, pe stanga, un marcaj cruce albastra; urcam in Seaua Chiliilor (1090 m.), prindem din nou poteca de cal pe latura de sus a poienii din sea, lasam la stanga un marcaj in scara (albastru) si ajungem in firul Padinei Inchise pe care l-am trece neobservat daca nu ar fi intrarea impresionanta a unui gang adanc pe unde valea se afunda in abrupt.



Mai departe, poteca urca din greu pe serpentine repezi, printr'o padure care odinioara a fost devastata de un ciclon formidabil, iar in momentul cand am terminal de urcat, apare si Casa Diana (1300 m. alt.), un micul refugiu de vanatoare compus din doua camere, dintre care una este incuiata, fiind rezervata membrilor unei societati de vanatoare, iar cealalta, inzestrata cu un pat comun, este lasata in folosinta drumetilor.

Casa nu are paznic, apa lipseste; vedere frumoasa dar limitata asupra abruptului Cioranga Mare si Padinei Popii

5. Plaiul Foii-Valea lui Ivan.

Timp necesar: 4-5 ore: marcaj triunghiu rosu.

Itinerar foarte indicat pentru cunoasterea regiunii Marelui Grohotis, in care caz va fi combinat cu traseul urmator (A. II. 7); ambele trasee se efectuiaza in cursul unei zile.

Dela Plaiul Foii pana la gura vaii Runcului se foloseste drumul A.I. l, iar de aci (878 m. alt.), poteca de cai care urca din greu, pe serpentine dese, muchea Plaiul Mare care desparte V. Runcului de V. Barsa Tamasului.

La capatul celor 450 m. diferenta de nivel, lasam in dreapta un brat al Plaiului Mare si iesim in Curmatura Foii (1343 m.) unde ni se deschide vasta perspectiva a obarsiei Dambovitei, peste care troneaza piramida solitara a Papusii. Drumul pe care mergem se numeste Drumul Granicerilor, deoarece inainte de unire, vama dintre Vechiul Regat si Ardeal se afla in Plaiul Foii.

In curand poteca incepe sa coboare spre firele de origina ale Vaii lui Ivan, lasand in stanga muchea impadurita a Tamasului sa continuie spre abruptul Pietrei Craiului pe care nu am avut prilejul sa-l zarim decat dela capatul Plaiului Mare.

Coborind pe poteca-alee a Granicerilor, spre Valea lui Ivan, trecem pe langa un abundent sipot, in V. Dragoslavenilor si, imediat, urcam pe muchea deschisa a Tamaselului, lasand in dreapta stana cu acelas nume 1430 m. alt.); aci se impune o prima orientare, caci poteca se pierde pe poiana, prin iarba, si reapare la capatul extrem al poienii, spre stanga, unde se afunda intr'o deasa padure de brazi.

De aci inainte drumul coboara spre Valea Tamaselului (splendida vedere printre brazi, asupra Maretul Grohotis), urca usor in Padina Lancii, trece pe langa bordeiul cu acelas nume, unde vederea spre Marele Grohotis se desface vasta si impunatoare, traverseaza valea Padina Lancii, urca pe Piscul Rece, apoi pe Piscul cu Brazi (1428 m.) si ajungand la isvoarele Vaii lui Ivan, se opreste in punctul Crucea Granicerului 1345 m,) unde este nevoe de o noua orientare. Aci avem de ales intre a poposi la Stana din V. lui Ivan (1150 m.), coborind dela Crucea Granicerului inca 30 minute (ceeace credem ca nu este cazul daca plecam de dimineata din Plaiul Foii), a ne intoarce la Plaiul Foii pe alt traseu (vezi drumul A. II. 7), a trece peste creasta Pietrei Craiului, catre Casa Radu Negru (vezi traseul A. II. 6) sau a continua drumul, dincolo de stana din valea lui Ivan, spre Rucar (D. I. 1). Oricum vom rezolva dilema, Drumul Granicerilor - Valea lui Ivan este virtualmente terminat.

6. Valea lui Ivan-V, Urzicii-Casa Radu Negru

Timp necesar: 4-5 ore; marcaj punct negru pe fond rosu.

Dela Crucea Granicerului, suntem nevoiti sa urcam, timp de o ora, diferenta de nivel de 300 m. pana la primul punct de orientare Prepeleag (1650 m.) de unde incepe urcusul pe V. Urzicii, unul din cele mai accesibile locuri de trecere de pe versantul apusean pe cel rasaritean al Pietrei Craiului.

Urcusul este foarte usor, pe un hatas vizibil care urmeaza valea pana in creasta, langa Seaua Fundurile (1889 m.) unde ajungem dupa circa o ora dela Prepeleag. Inaltimea redusa a abruptului nu scade cu nimic frumusetea privelistilor ce ni se ofera atat dealungul vaii cat si spre apus, asupra Papusii si adancei depresiuni Dambovitei.

Din Seaua Funduri spre Casa Radu Negru nu vom cobori poteca granicereasca pana jos in poenile Fundurilor, pentru ca sa urcam apoi din nou la cabana, ci vom merge de-a coasta, pe sub creasta sudica a Pietre Craiului, prinzand oricare din hatasele de oi ce ne ies in cale; dupa circa doua ore, traversand inceputurile tuturor vailor ce brazdeaza versantul acesta al masivulu ne vom opri deasupra casei de adapost Radu Negru spre care ne vom indrepta direct peste valcelele cari coboara din Coltii Grindului; apa lipseste.

7. Plaiul Foii—Marele Grohotis—V. lui Ivan.

Timp necesar: 4-6 ore; marcaj triunghiu verde pe fond rosu.

Drumul este foarte indicat pentru cunoasterea in lini: generale a abruptului apusean, in care caz el va fi combinat cu traseul A. II. 5 pe care-l vom folosi la intoarcere, fiind mult mai comod; in acelas timp, trecand dupa amiaza pe Poteca Granicerilor vom avea singurul prilej de a obtine splendide fotografii asupra Marelui Grohotis.

Pentru parcurgerea ambelor trasee combinate este suficienta o zi.

Plecam din Plaiul Foii pe traseul A. II. 5 pe care il folosim pana in Curmatura Foii pe Tamasul Mare; de aci inainte, lasand Drumul Granicerilor sa coboare spre dreapta, catre Valea lui Ivan, vom urma cumpana apelor pe muchea impadurita a Tamasului Mare, pana in punctul extrem Vf. Tamaselului (1604 m.) unde ne vom gasi fata in fata cu abruptul Pietrei Craiului la Umeri.

Aci, dupa circa 2½ ore din Plaiul Foii, ne vom opri putin timp in larga sea a Tamaselului pentru orientare; in fata se ridica, dupa cum am spus, abruptul vertical al Umerilor; in stanga se desface un hatas care se strecoara pe sub abrupt si iese in punctul „Zaplaz' de pe traseul A. I. l, despre care am vorbit.

In dreapta, trecand peste inceputurile pietrariei Marelui grohotis, hatasul este mai putin vizibil; il vom urma orientandu-ne dupa peretii verticali pe sub care trecem pre a ajunge la capatul sudic al grohotisului, la Prepeleag.

Pe o distanta de circa 4 km., nu vom face altceva decat sa luptam cu bolovanisul, enorm si alb care s'a desprins din abrupt; vom trece succesiv pe langa Vf. Lancia sau Coltul Carugelor, pe la intrarea in Valea Padina Lancii, pe sub peretii Marelui Grohotis, apoi peste valea Piscul Rece, lasand mult in stanga peretele ei celebru si numai dupa ce vom fi depasit intrarea in Valea lui Ivan, ne vom opri la Prepeleag (1650 m.), in drumul A. II. 6, dupa circa doua ore de traversare a Marelui grohotis.

Drumul acesta serveste drept traseu de baza tuturor celor ce vor sa patrunda in abruptul vestic al Pietrei Craiului si deci il vom folosi des in partea III si IV a acestui capitol.

Apa lipseste cu desavarsire.

Pentru inapoierea in Plaiul Foii, vom cobori la Crucea granicerului si vom face in sens invers Drumul Granicerilor (A. II. 5), circa 4 ore pana la Plaiul Foii.

Apa la sipotul din valea Dragoslavenilor.

8. Casa Radu Negru — Casa din Curmatura.

Timp necesar 4~5 ore; marcaj punct rosu.

Este un drum putin umblat, care ne ofera prilejul de a ajunge dela Casa Radu Negru la aceea din Curmatura fara a parcurge creasta nordica, numai pe poteci bune si late, foarte indicate iarna, pentru ski.

Marcajul incepe din valea Vladusca, putin mai jos de isvoarele ei, cam in dreptul stanei din Vladusca; pana aici vom folosi drumul A. I. 2. In sens invers, adica dela Casa Radu Negru vom cobori prin padurea Grindului, vom traversa Poiana Vladusca, vom lasa in frtdnga stana Vladusca si imediat dupa aceea, inainte de a ne angaja in Prapastii, vom gasi la stanga o mari poteca de cal care se afunda in padurea Martoiului.

Urcand si coborind destul de frecvent, acest drun traverseaza succesiv Piscul Martoiului, (stana), Vale; Martoiului, V. Cheia, Piscul Brusturetului, Paraul Coltu lui Scris, etc.; ajungand la vechea stana din Curmatura se uneste cu drumul A. II. 3, care vine din Prapasti (marcaj albastru orizontal) si urca impreuna pana la Casa din Curmatura, in foarte putin timp.

Pe unele dintre piscuri se ivesc minunate prilejuri de a contempla abruptul salbatec al Martoiului si a Turnului, precum si piramida Pietrei Mici, sub unghiul neintalnite in alte parti; este un drum interesant pentn cine dispune de o zi intreaga, deoarece dela Casa din Curmatura va trebui sa coboram in Zarnesti peste Zanoaga (A. II. 2), inca circa 3 ore.

III. TRASEE ALPINE

1. Valea Crapatura.

Timp necesar 2 ore; marcaj galben orizontal; se va adauga circa o ora la ducere si 2-3 ore la intoarcere

Traseul de intrare in valea Crapatura este ca si pentru toate vaile din Turn, pana in Padina Popii -traseul de baza A. II. 4; in maximum o ora suntem la gura vaii Crapatura, pe care o urmam in sus printr'o padure deasa, apoi peste nenumarate pante de grohotis.

Urcusul este simplu, fara obstacole, aceasta vale fiind cea mai usoara dintre toate rutele de abrupt din regiunea apuseana a Pietrei Craiului; privelistea este in schimb impresionanta prin cheile dela intrare, peretii de pe parcurs si coltii dela capatul superior; valea desparte pantele impadurite ale Turnului de cele ale Pietrei Mici.

Imediat sub seaua Curmaturii, ne oprim la baza maretei formatiuni Acul Crapaturii, din peretele caruia se prelinge suvita de apa limpede a Sipotului Crapaturii; vedere complecta asupra acului, de pe malul opus al vaii.

Putin mai sus, valea Crapatura se desparte in doua fire, cel din stanga (cum urcam) iese in Curmatura, iar cel din dreapta se opreste intr'o adancitura invecinata, numita Seaua Crapaturii; poteca iese direct in Curmatura unde intalnim atat drumul ce coboara din Piatra Mica, cat si cel ce vine dinspre Turn.

Pentru intoarcere vom folosi drumul A. II. 2, in sens invers; vom cobori la Podul Magura (km. 4), peste Zanoaga si Padina lui Danisor, circa 2~3 ore pana in Zarnesti.

2. Padina Hotarului.

Timp necesar, 2 ore; marcaj cruce albastra; se va adauga circa 1 ora la ducere si inca 3~4 ore pentru intoarcere.

Traseul de intrare este A. II. 4, pana la un punct situat la cateva sute de metri dincolo de V. Crapatura.

Prindem la stanga, din poteca mare, hatasul marcat si dupa cateva minute ne angajam pe firul de abrupt al Padinei Hotarului, urcand catre varful Turnului, paralel cu valea Crapatura. Diferenta de nivel de circa 900 m. pana in varf o strabatem dealungul unui culoar foarte ingust, lipsit de obstacole serioase, dar extrem de impresionant prin salbateca ei infatisare dolomitica; la capatul superior panta se accentuiaza, in dreapta apar doua tancuri gemene (Coltii Calului), iar in stanga un perete vertical brazdat de o fissura de mari proportii.

Apa lipseste.

Pentru coborirea din Turn in Curmatura vom urma traseul A. III. 6, pe care-l vom descrie mai tarziu, folosind si altor rute de abrupt drept drum de intoarcere.

Dela Casa din Curmatura pana in Zarnesti, vom folosi traseul A. II. 2.

3. Padina Sindileriei.

Timp necesar, 2 ore; marcaj scara albastra; se va adauga circa 2 ore la ducere si alte 3-4 ore la intoarcere.

Traseul de baza este A. II. 4, pana dincolo de Coltul Chiliilor, de unde, prin padurea deasa de fagi, urcam circa 15 minute iar la capatul pantei prindem un hatas spre stanga printr'o bogata vegetatie.

Intrarea in Padina Sindileriei se face printr'un mic gang care prezinta o fissura larga si o saritoare mica dar umeda, peste care s'a asezat candva o scara de lemn, azi deteriorata (de aci marcajul ca o scara).

Mai departe, valea prezinta o panta destul de pronuntata si un grohotis abundent, pana in punctul unde se bifurca; o ramura urca direct spre creasta, in panta forte, prezentand o serie de tancuri presarate pe ambele laturi ale vaii; o alta ramura se indreapta spre stanga, iar hatasul nostru o foloseste pana la capatul ei superior.

Firul acesta secundar al Padinei Sindileriei ofera doua privelisti foarte interesante, cari rasplatesc indestul osteneala celui ce se aventureaza pe aici.

Putin mai sus de punctul de bifurcatie, intorcand privirile inapoi, admiram Peretele din Padina Sindileriei, cu fissurile lui oblice; iar la capatul final al firului secundar, oprindu-ne, un moment pe muchea care desparte Padina Sindileriei de Padina Calului, intalnim Coltii Calului, doua tancuri gemene al caror profil se proecteaza pe fundul vaii Barsei, cu lunca ei larga.

De aci pana in varful Turnului, mai avem circa 30 minute de urcus, numai pe muchia dintre cele doua vai vecine, cu vedere asupra adancimilor Padinei Hotarului si apoi a vaii Crapatura.

Pentru coborire se vor folosi indicatiile date la traseul anterior (A. III. 2); apa lipseste.

4. Padina Inchisa si Braul Caprelor.

Timp necesar, 2 ore; marcaj „ Q' albastru; se adauga 2½-3 ore la ducere si 3-4 ore la intoarcere.

Este un itinerar compus din doua variante bine distincte care ajung insa in acelas punct (creasta nordica a Pietrei Craiului) pe doua cai diferite; prima foloseste valea propriu zisa a Padinei Inchise pana in punctul unde aceasta se inchide, iar a doua varianta foloseste Braul Caprelor pe toata intinderea lui dela Casa Diana pana in creasta; punctul de intalnire se gaseste pe acest brau, la isvorul de altitudine dela „Gavan'.

Varianta I (Padina Inchisa); marcajul lipseste. Se foloseste drumul A. II. 4, drept traseu de baza pana dincolo de ramificatia spre Padina Sindileriei, dupa care coborim usor pana la intrarea impozanta a Padinei Inchise, marcata printr'un gang cu peretii inalti.

De aci pana in fundul vaii, urcam pe un grohotis destul de anevoios si ne oprim la marea saritoare de sub Gavan (25 m. Inaltime) asezata exact sub Braul Carelor, care se desluseste in dreapta, sus; punctul este insemnat si printr'o grota destul de larga, pe dreapta, vecina cu o ruptura de panta a carei stanca, perfect ustruita, este aproape inaccesibila, fiind si umeda pe alocuri. Saritoarea de sub Gavan se trece cu oarecare dificultate, dupa care valea „se inchide' printr'un perete vertical in care observam o serie de fissuri oblice, precum si doua hornuri inalte; peretele acesta este reversul Peretelui din Padina Sindileriei, deoarece ambii pereti sunt sapati in muchea care separa cele doua vai.

Nemaifiind posibila ascensiunea Padinei inchise pe un traseu de ordin general, vom fi obligati sa folosim un valcel din dreapta, care ne conduce pe Braul Caprelor, putin mai jos de isvorul dela Gavan.

Varianta II (Braul Caprelor); marcaj „Q' albastru. Folosim intregul parcurs al drumului A. II. 4 drept traseu de baza, oprindu-ne la Casa Diana, de unde se desfac doua noui trasee; unul, spre dreapta, intra in Padina Popii, iar celalalt urca drept din fata casei, spre Braul Caprelor.

Braul este de o deosebita frumusete si salbatecie, iar hatasul care-l strabate este unul din cele mai accesibile;dru.muri de abrupt din Piatra Craiului, servind in acelas imp drept cel mai indicat traseu peritru parcurgerea crestei nordice.

Aspecte din cele mai incantatoare ni se ofera de pe acest brau care ocoleste intreaga vale a Padinei Inchise caldarea adanca a vaii, peretii striati din fata, lespezile verticale care se inalta deasupra braului, apoi marea sur' priza a isvorului de altitudine „La Gavan' (circa 1.900 m. al,t.) ascuns intr'o punga sapata in peretele din dreapta; in general, aspectul alpin al regiunii ne determina sa indemnam drumetii sa nu piarda prilejul de a parcurge acest traseu.

Putin mai jos de isvorul dela Gavan, intalnim si valea celui pe unde am iesit din Padina Inchisa, pe varianta I.

Dela isvor se vede foarte bine creasta Pietrei Craiului, de care nu ne mai despart decat circa 150 m., adica 30 minute de urcus.

Cei ce se intorc in Zarnesti, vor prinde spre stanga, mai sus de isvor, hatasul marcat „Q' albastru, care ocoleste pantele finale ale Padinei Inchise si se opreste in creasta, cam la o ora departare de Turn. Pentru coborire vor avea de ales intre traseul A. III. 6, in care caz vor parcurge portiunea pe creasta pana in Turn si de acolo vor cobori spre Curmatura, sau A. III. 7, coborind direct de pe creasta spre Casa din Curmatura.

De aci pana in Zarnesti, se foloseste traseul A. II. 2, Indicatiile necesare celor ce folosesc Braul Caprelor pentru parcurgarea crestei nordice, le vom da la A. III. 8. 5. Padina Popii.

Timp necesar, 2 ore; marcaj triunghiu albastru; aceleasi adausuri de timp ca la A. III. 4.

Folosind traseul A. II. 4 drept traseu de baza pana la Casa Diana, vom prinde in continuare un hatas care se desface spre dreapta din fata casei, ocolind peretele alb care copleseste cu masivitatea lui, minuscula casa de vanatoare.

Itinerar lipsit de importanta si de dificultati, drumul prin valea Padina Popii serveste de obiceiu la coborire, celor ce vor sa strabata mai repede distanta dintre creasta si Casa Diana. La urcus nimic de semnalat; marcajul se opreste in creasta, dupa ce lasa o ramura scurta spre isvorul dela Gavan.

Aceleasi indicatii complimentare ca si la A. III. 4.

6. Turnul Pietrei Craiului — Curmatura.

Timp necesar 30 minute la coborire si 1½ ore la urcus; marcaj punct galben in cerc albastru.

Nu este un itinerar de sine statator ci serveste drept drum de coborire din Turn spre Casa din Curmatura, celor ce au parcurs traseele A. III. 2, - A. III. 3, ~ A. III. 4. sau A. III. 5; acestea doua din urma numai in cazul cand nu se face uz de traseul urmator A. III. 7. mult mai indicat.

Este mult mai dificil la urcus, prezentand o panta ce atinge pe alocuri o deosebit de mare inclinatie, fara sa fie insa inaccesibila sau periculoasa; diferenta de nivel de circa 300 m. dintre Curmatura si Turn nu merita sa fie urcata pentru ea insasi, deoarece la capatul ei nu ne asteapta altceva decat coborirea pe unul din traseele enumerate mai sus.

Cat despre folosirea acestui urcus pentru parcurgerea crestei nordice, o socotesc o mare eroare si este curios ca mai intalnim drumeti care o comit, fara sa-si dea seama de gresala pe care o savarsesc.

Coborim deci din Turn pe un hatas ingust ce se strecoara vertiginos printre tancuri si valcele, pe deasupra unor prapastii ametitoare si odata ajunsi la baza Turnului, trecem pe langa Seaua Crapaturii, pentru a ne opri in poiana larga din Curmatura.

De aci ne indreptam spre Zarnesti, fie pe V. Crapatura (A. III. 1.), fie pe Zanoaga (A. IL 2.).

7. Padina Inchisa — Casa din Curmatura

Timp necesar: l ora la coborire si 2 ore la urcus, marcaj punct albastru.

Nu este un itinerar de sine statator, ci serveste drept drum de coborire de pe creasta nordica spre Casa din Curmatura, celor care au parcurs traseele A. III. 4 si A. III. 5., sau celor care vin dinspre Casa Radu Negru pe creasta nordica si doresc sa se opresca in scurt timp la o casa de adapost. Traseul este mult mai dificil la urcus, marcand circa 700 m. diferenta de nivel a caror urcare este tot atat de inutila, ca si acea a Turnului.

Marcajul incepe de pe creasta nordica, exact din punctul unde marcajul de pe Padina Inchisa (Q albastru) atinge si el creasta. La inceput hatasul coboara oblic spre dreapta (sud), pe sub creasta, pentru ca apoi angajandu-se pe unul din firele vaii Curmatura, sa faca o serie de serpentine si treceri dintr'o vale in alta si pe sub lespezi impresionante, pana cand patrunde in padurea deasa de deasupra Casei din Curmatura, la care ajungem in scurt timp, pe un drum foarte comod. Apa lipseste.

Coborirea spre Zarnesti, pe traseul A. II. 2 (Zanoaga) sau A. III. l (V, Crapatura).

8. Creasta nordica (Zarnesti—Casa Radu Negru)

Timp necesar: 12-14 ore; marcaj punct albastru in cerc rosu; am adunat la numarul orelor atat durata urcusului cat si pe cea a coborisului.

Distanta si dificultatile fiind destul de mari pentru durata unei singure zile, recomandam sa se petreaca noaptea la Casa Diana, in care caz se va pleca din Zarnesti dupa amiaza; in caz contrar, ne va prinde noaptea pe creasta, tocmai in regiunea cea mai pretentioasa.

Distanta dela Zarnesti pana in creasta o vom parcurge in circa 5-6 ore, pe traseele A. II. 4 si apoi A. III. 4, oprindu-ne la isvorul dela “Gavan'.

De aci, in sus, vom lasa la stanga marcajul „Q” albastru si vom trece la dreapta prin Strunga Isporului, punct de separatie intre vaile Padina Inchisa si Padina Popii, dupa care vom urca direct la creasta pe hatasul bun, marcat cu triunghiu albastru, care vine dinspre Padina Popii (A. III. 5).

Atingem creasta nordica m punctul 2059 m. si de aci pastram linia de Creasta pana in Vf. La Om (2244 m.), punctul central al masivului, lasandu-ne numai rareori pe versantul de apus (dreapta) si mai des pe cel de rasarit (stanga), care este mai ospitalier.

Timp de aproxirmativ 6 ore, vom trece succesiv, urcand si coborind zecile de piscuri si sei ale crestei, peste Vf. Ascutit (2136 m.) care strajueste marea caldare a Padinei Popii, apoi prin regiunea celor doua „Timbale'  Timbalul Mare (2148 m.) si Timbalul Mic (2198 m.), prin Seaua Calinetului (2090 m.), larga denivelatie a crestei asezata intre Timbale, de unde avem ocazia sa admiram infatisarea bizara a Muchiei dintre Timbale; apoi peste seria de piscuri ale Clailor Pietrei Craiului, dintre care Vf. Sbirii (2188 m.) este cel mai aratos, ajungem deasupra Caldarii Ocolite, mare cavitate semicirculara care se desfasoara pe versantul apusean al Pietrei Craiului, imediat sub creasta, la picioarele varfului „La Om'.

De departe, piramida trigonometrica de pe acest impozant varf, ne da curaj si ne orienteaza in acelas timp; coborirea din varf spre Casa Radu Negru nu dureaza mai mult de 1/2 ora si se face pe un hatas care ocoleste Coltii Gainii (vezi traseul A. I. 1).

Apa numai in valea Crapaturei si la Gavan; se va da mare atentiune punctelor dificile de pe creasta, in special in zona Timbalelor, unde avem cateva treceri mai grele.

Iarna, intreaga zona a Timbalelor trebue ocolita pe versantul de rasarit, mult sub creasta.

9. Creasta sudica (Casa Radu Negru — Seaua Funduri).

Timp necesar: 4-5 ore; marcaj punct albastru pe fond rosu; se mai adauga circa 3 ore pentru intoarcerea la cabana si 1 ora pentru urcus.

Pentru atingerea crestei, in punctul central Vf. La Om (2244 m.), vom urca mai intai pantele din spatele cabanei Radu Negru (1650 m.) direct pe plaiul din dreapta, dirijandu-ne spre Coltii Gainii; de aci pana la varf folosim poteca bine trasata si marcata rosu orizontal care ocoleste coltii, traverseaza cateva grohotisuri si dupa ce ne ofera o foarte frumoasa priveliste asupra Coltilor Grindului - mai ales iarna - atinge varful chiar langa baliza trigonometrica.

Durata urcusului: 1- 1½ ore.

Din Vf. La Om spre sud, coborim timp de cateva minute o portiune mai lata a crestei sudice pana in dreptul punctului de iesire de pe „Westwand' (traseul A. I. 1); de aci inainte, incepem seria de urcusuri si coborisuri care sfarseste abia in Seaua Funduri, acolo unde creasta sudica ia aspectul de plai intins si ierbos.

Imediat dupa punctul de mai sus, urcam pe Vf. Grindului (2229 m.) si trecem apoi in regiunea Coltii Grindului, avand in stanga cele patru mari hornuri ale Grindului si nenumarate altele mai mici, iar in dreapta o parte din abruptul apusean, din regiunea Umerilor Pietrei Craiului pana in dreptul Poienii Inchise.

Dupa traversarea portiunii de creasta numita Coama Lunga, asemanatoare cu un acoperis de casa, altitudinea crestei incepe sa scada, iar in stanga, pantele devin, din ce in ce mai domoale; dar in dreapta abisul creste pe masura ce inaintam spre sud, ajungand la diferente de nivel de 500 m. in dreptul Marelui Grohotis sau al Vaii lui Ivan.

Pe aceasta portiune de creasta, hatasul care pana aci a urmat linia crestei cu foarte mici abateri, face un mare ocol pe versantul de rasarit (stanga), pentru a evita un fragment de creasta nu mai mare de 100 m. dar pe care nu l-am putea parcurge decat „calare', atat este de ascutit si de izolat deasupra abruptului.

Inainte de a atinge Seaua Funduri, intalnim punctul de iesire depe V. Urzicii (traseul A. II. 6) si dupa cateva sute de metri poposim in sea, unde sfarseste marcajul de creasta; mai departe, versantul de rasarit se pierde printre plaiuri ierboase si paduri compacte, iar cel de apus se imbraca intr'o deasa zona de paduri aproape salbatece.

Pentru intoarcerea la Casa Radu Negru, am putea folosi drumul „de a coasta' descris la A. II. 6; avand insa destul timp inaintea noastra, vom face drumul de intoarcere pe sub munte, spre a cunoaste si splendida regiune a poienilor din Funduri.

Vom cobori deci din Seaua Funduri (1889 m.) pe poteca granicereasca spre rasarit, catre stanile ce se zaresc in vale, adapostite in poieni; Drumul Granicerilor este acum continuarea celui care strabate zona Tamasul - V. lui Ivan si urca pe V. Urzicii pana in Funduri. (A. II. 6.).

Marcajul punct negru pe fond rosu (acelas din V. Urzicii) se mai vede pe alocuri, ca si poteca - de altfel ~ acoperita de ierburi si roasa de ape timp de aproape 30 ani de cand a fost parasita.

Ajunsi la poalele muntelui, in V. Steghiei, facem o scurta intoarcere spre stanga si incepem traversarea poienilor din Funduri si apoi din Grindul, in mijlocul carora se adapostesc vreo trei stane mari si ospitaliere.

La prima stana din Funduri intalnim marcajul albastru orizontal care vine dinspre Dambovicioara, pe V. Brusturetului si de care ne servim pentru a ajunge la cabana, dupa ce vom fi urcat din Poiana Grindului prin padure, pe la „Table' si apoi pe plaiul de sub casa, timp de aproape o ora (vezi si traseul A. I. 2).

Apa, numai in Funduri, la stane.

Iarna, creasta sudica prezinta dificultati extreme; pentru parcurgerea unei portiuni mai accesibile, se va consulta articolul „ Traseu de iarna in Piatra Craiului' publicat in revista „Romania' a O. N. T., ianuarie 1940, impreuna cu schita explicativa.

10. Hornul Mare al Grindului.

Timp necesar, 2-3 ore; marcaj verde orizontal.

Este cea mai cunoscuta ascensiune dela Casa Radu Negru, atat vara, cand nu prezinta nici o dificultate, cat si iarna, cand ascensiunea poate fi destul de anevoioasa si riscanta, dupa starea zapezii si aptitudinile drumetilor.

Hornul Mare este unul din cele patru miri hornuri care - impreuna cu nenumarate altele mai mici - strabat abruptul din spatele cabanei, dand nastere complexului alpin denumit Coltii Grindului.

Ascensiunea lui se face direct de pe Braul de sub Grind, pe care il atingem urcand pe valcelul din spatele cabanei si apoi pe muchia din stanga. In afara de o singura saritoare si de cateva rupturi de panta cu grohotis, care ne dau de lucru numai iarna, hornul nu prezinta nici o dificultate si poate fi urcat in cele mai bune conditiuni, fie direct pe fir, (iarna sau vara) fie pe lespezile din stanga, mult mai interesante, dar numai vara.

Intoarcerea la casa se va face fie pe la Varful La Om, in care caz trebue sa parcurgem o portiune din creasta sudica (circa 2 ore in total), fie pe unul din hornurile alaturate care, in general, nu prezinta dificultati decat iarna.

11. Plaiul Foii-Calinet-V. Podurilor

Timp necesar, 5-6 ore; (raseu nemarcat)

Este singurul traseu care permite oricarei categorii de drumeti cunoasterea si.parcurgerea splendidei regiuni a abruptului Timbalelor.

Punctul de plecare este Casa din Plaiul Foii iar ca punct terminus vom putea alege (dupa programul fixat), fie Casa Radu Negru, fie Casa din Curmatura, fie intoarcerea la Plaiul Foii.

Urcusul incepe chiar din fata casei Plaiul Foii (849 m.), peste rau, pe la sipot si apoi pe plaiul de deasupra isvorului pana la liziera padurii; de aci pe sub padure, spre stanga, intram indata in Podul lui Calinet, urcand valea pe la Isvorul Olteanului, pe o poteca bine trasata si prin padurici de fagi tineri pana sub abrupt, unde valea se infunda. Isvorul lui Orlowschi, (1290 m.) pe care-l gasim aci, a fost pe vremuri curatat si inviorat de un mare iubitor de regiuni, capitan de artilerie pe atunci, de unde deriva si numele dat de vanatori - Isvorul Capitanului, sub care este cunoscut azi.

Un hatas urca panta din dreapta, ocolind peretele care inchide valea; dupa putin timp o scara de lemn marcheaza punctul unde hatasul sfarseste, trebuind sa folosim scara sau sa ne cataram pe alaturi spre a trece mai departe. Trecem pe rand dintr'un valcel in altul, tot spre dreapta, si ne oprim in cel de al treilea pe care-l urcam pe toata lungimea lui, pana cand sfarseste pe Braul de mijloc, sub peretii de piatra alba, brazdati de hornuri si tancuri.

Indreptandu-ne spre stanga, pe hatasul care reapare pe brau, traversam pe sub abrupt o regiune salbateca si iesim exact deasupra Padinei lui Calinet, in fata peretilor deosebit de impresionanti ai Timbalului Mare; de aci, urcam pe toata lungimea lui, Valcelul Caprelor, peste cateva mici saritori, ocolind pe dreapta tancul izolat si foarte interesant numit Degetul lui Calinet (atentiune iarna) si iesim pe o sea foarte larga situata chiar pe muchea care separa Padina lui Calinet de V. Podurilor (alt. 1940 m.) si denumita Seaua Caprelor.

Pentru a intra in Valea Podurilor, coborim circa 100 m. pe un valcel ierbos de pe care avem in fata doua. Imagini splendide: Coltii Gemeni si Muchea Timbalului Mic, cu jgheaburile ei impresionante; atingem Valea Podurilor deasupra regiunii de mari saritori care o caracterizeaza si o parcurgem pe ultima portiune pana la creasta, folosind un hatas care traverseaza o mare limba de grohotis.

Daca parasim valea si urcam pe oricare din valcelele ce se ramifica deasupra grohotisului, spre stanga, vom putea admira in toata splendoarea lui, marele circ superior al Calinetului, cu piscul Timbalului Mare, ca un strajer.

Atingand creasta nordica la cota 2140 m. ne vom indrepta fie spre Vf. La Om, catre Casa Radu Negru, (traseul A. III. 8.) fie spre nord, catre Casa din Curmatura, (A. III. 8 si A. III. 7) sau vom face calea intoarsa spre Plaiul Foii, pe traseul urmator (A III 12) dupa ce vom fi parcurs creasta nordica pana in Vf. Ascutit.

Apa numai in Podul lui Calinet.

12. Plaiul Foii—Braul Cioranga mare.

Timp necesar: 4-5 ore; traseu nemarcat.

Este singurul itinerar de abrupt care poate fi combinat cu traseul de mai sus, pentru a parcurge fara dificultati, regiunea Timbalelor; este deasemenea unul din cele mai indicate trasee de ascensiune din Plaiul Foii catre creasta, accesibil unor grupuri cat de numeroase.

Pana la Isvorul lui Orlovschi( Isv. Capitanului) folosim traseul anterior (A. III. 11), iar de aci, lasand la dreapta hatasul spre V. Podurilor, urcam pe sub peretii din stanga pana la capatul superior al grohotisului, pregatindu-ne sa ne angajem pe pantele din fund, spre a ocoli marele perete vertical care inchide valea.

Hatasul foarte vizibil, in fund - stanga, se catara printre brazi, depaseste o lespede de vreo 40 m., urca un valcel ierbos, trece printr'o mica sea, urca din nou printre brazi si se opreste sub peretii inalti ai abruptului, la o grota cu un mic rezervor de apa.

De aci, hatasul mai urca putin, traverseaza spre dreapta, ne obliga sa folosim o scara de lemn si urcand un ultim valcel, se opreste definitiv pe Braul Richitii, sub abruptul Timbalului Mare.

Inca o suta de metri pe brau, spre stanga, si ne oprim in pragul „Cabanei ascunse'', adapost de vanatoare cu o singura incapere si cu un pat comun, foarte indicata celor ce intentioneaza sa faca ascensiuni mai grele in regiunea Timbale - Calinet - Cioranga.

In continuare, hatasul traverseaza o serie de fire ale vaii Padina lui Raie si ajungand deasupra firului principal, intra pe Braul Cioranga, iesind totodata din zona paduroasa.

Incepem trecerea in revista a abruptului Cioranga Mate, odata cu traversarea intrarii in salbatecul Canion din Cioranga, una din cele mai dificile ascensiuni din muntii nostri; urmeaza, in ordine, un foarte frumos “horn fara nume' care prezinta o intrare foarte spectaculoasa, apoi Hornul Inchis dupa care Braul Cioranga se desface in doua brate.

Bratul inferior, lat si ierbos, se prelungeste pe curba de nivel pana deasupra Padinei Popii, unde se intrerupe; bratul superior, de care ne vom folosi noi, urca in panta din ce in ce mai accentuata, se izoleaza de restul tinutului si sfarseste cam la 2.000 m. alt. Obligandu-ne sa urcam un mic valcel care ne scoate in creasta nordica, exact deasupra Padinei Popii, langa cota 2047 m. la nord de Vf. Ascutit.

De aci ne vom indrepta - dupa programul stabilit - fie mai departe pe creasta spre Casa din Curmatura (A. III. 8 si A. III. 7), fie catre varful La Om pentru a cobori prin Valea Podurilor, pe traseul A. III. 11. In niciun caz nu este recomandabila parcurgerea crestei nordice pana la Casa Radu Negru, din cauza lungimei traseului. Cea mai buna indicatie este combinarea traseului A. III. 11, la urcus, cu A. III. 12, la coborire, avand Casa Plaiul Foii drept centru; se cere insa o prealabila cunoastere a Braului Cioranga, pentru a putea identifica punctul de contact cu creasta nordica (cota 2047 m.). Apa numai la Isv. Capitanului.

13. Plaiul Foii-Braul de mijloc-Vf. La Om,

Timp necesar: 4-5 ore; traseu nemarcat.

Este un foarte bun traseu de traversare a abruptului dintre Timbale si Vf. la Om, denumit Abruptul Spirlei de Sus; lipsit de marcaje si de semne de orientare mai usor de retinut, traseul este oarecum mai greu de identificat pe prima jumatate, adica pana la intrarea pe Braul de mijloc.

Deasupra sipotului din fata Casei Plaiul Foii se gaseste un drum de care ce se transforma apoi intr'o poteca destul de vizibila, care urca direct pe muchia din fata casei, avand in dreapta Valea Podurilor.

Aceasta poteca se afunda in padure si sfarseste intr'o frumoasa alee pe care o folosim spre dreapta, traversand firul vaii Podurilor si oprindu-ne in larga Poiana a Cotofenii (1250 m.).

De aci, urcam direct prin padurea deasa, pe un hatas abia vizibil si ajungand aproape de abrupt, ne lasam spre dreapta, pe curba de nivel, catre V. Cioranguta, unul din nenumaratele fire de vale care brazdeaza abruptul Spirlei de Sus, intre Coltii Gemeni si Vf. La Om.

Ajungem sub abrupt in V.Cioranguta, traversam urcand tot catre sud, trecem peste firul vaii Vladusca, destul de anonima la aceasta altitudine si intram intr'o vasta poiana cu rododendroni pe care o strabatem de jos in sus,,pe un hatas de capre.

La capatul superior al poienii ne angajam peste cateva mici fire de vale, dupa care urcam o serie de lespezi si ne oprim pe Braul de mijloc, in fata grotei „ La Ulcior', unde gasim pe orice vreme, putina apa stransa intr'un mic rezervor.

De aci inainte, parasind splendidul promontoriu din fata grotei, vom traversa vreme de peste o ora, toate vaile de abrupt care brazdeaza regiunea, ramificate din trunchiul Spirlei Tamasului; urcam si coborim dealungul braului, ne strecuram pe sub peretii albi ai abruptului si ne oprim in ultimul fir al Spirlei, unde hatasul se infunda in peretele de sub piciorul varfului La Om.

Urcand timp. de vreo 30 minute pe acest ultim fir al Spirlei, peste cateva saritori usoare si pe o panta ierboasa dar extrem de inclinata, ne dam seama ca suntem in chiar incinta Caldurii Ocolite; lasam creasta nordica si Claite in stanga si iesim spre dreapta exact langa baliza trigonometrica de pe Vf. La Om.

De aci ne indreptam spre Casa Radu Negru, sau coborim pe la „Lanturi' spre Plaiul Foii (A. I. 1).

Apa numai la „Ulcior'.

14. Braul Rosu.

Timp necesar: 2 ore; traseu nemarcat. Se mai adauga circa 3 ore la ducere si inca 2 ore la intoarcere.

Este unul din cele mai indicate trasee pentru parcurgerea fara dificultati a zonei de abrupt din Marele Grohotis, plecand din Plaiul Foii, cu punct oprire la Casa Radu Negru.

Braul Rosu strabate intreaga regiune dintre Marele Grohotis (Peretele Central) si Valea Urzicii, trecand peste vaile Piscul Rece si V. lui Ivan, cu ramificatiile lor si cu peretii superiori, bogati in trasee tehnice.

Pana la Marele Grohotis (Peretele Central) vom folosi traseul A. II. 7, pe care-l vom parasi imediat dupa Vf. Lancia, urcand pe marea limba de grohotis de sub Peretele Central pana la capatul ei superior; la baza peretelui (alt. 1750 m.) vom prinde un hatas spre dreapta, care urca din greu pe pragul ingust al Braului Rosu, pana la un foarte frumos promontoriu asezat sub Muchea Rosie (traversari dificile), de unde coborim in Piscul Rece, trecand peste o zona de roca roscata, de unde deriva si numele braului.

Dincolo de Peretele din Piscul Rece, cu marile lui spalaturi surplombante, incepem sa urcam si sa coborim denivelatiile Braului Rosu, lat si ierbos, deasupra Vaii lui Ivan, pana in dreptul celebrei Muchii a Vaii lui Ioan, unde traversam o padurice de jnepeni. Braul Rosu se prelungeste inca putin pe la Vaza muchiei, oprindu-se in V. Urzicii; pentru iesirea in creasta vom folosi aceasta ultima vale, pe traseul A. II. 6, oprindu-ne pe creasta sudica in Seaua Funduri, de unde ne vom indrepta spre Casa Radu Negru.

Apa lipseste cu desavarsire.




IV. TRASEE TEHNICE

1. Acul Crapaturii (1550 m,).

Situat in V. Crapatura aproape de capatul superior, sub Curmatura Pietrei Craiului; diferenta de nivel circa 120 m. pe fissura; material necesar: franghie, pitoane, carabiniere; coborirea in rappel imposibila.

Intrarea pe traseul A. III. l; grupe de 2-3 persoane.

Prima ascensiune: 25 Iulie 1939; echipa Titi Ionescu-Fr. Bauschke.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

2. Hornul Mare din Padina Inchisa.

Situat in Valea Padina Inchisa, deasupra Saritoarei Gavanului; diferenta de nivel circa 150. m.; material necesar: franghie, pitoane.

Intrarea pe traseul A. III. 4; grupe de 2-3 persoane.

Prima ascensiune: 5 August 1936; echipa: I.Ionescu-Dunareanu si Dem. Teodoru.

Detalii in voi. Piatra Craiului (Ed. Casei Scoalelor, 1944). Iesirea pe creasta nordica, in circul superior al Padinei Inchise.

3. Padina lui Calinet.

Vale de abrupt cu circa 12 saritori, situata sub Timbalul Mare; accesibila si iarna; franghia este indispensabila.

Intrarea pe traseul A. III. 12, pe portiunea inferioara, pana la Cabana ascunsa; de aci, catre dreapta pe Braul Richitii; coborim pe la Scara de fier (atentiune iarna!) direct in firul vaii si apoi o urcam pana la capat, iesind in Seaua Calinetului (alt, 2090 m.), pe creasta nordica.

De aci, se recomanda coborirea Hornului Martoiu (mai ales iarna) si apoi pe Braul Martoiului si Braul Vladusca, pe la Polite si pe sub Coltii Gainii, la Casa Radu Negru.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

4. Valea Podurilor.

Vale de abrupt, cu saritori putine dar grele, situata sub Timbalul Mic, paralela cu Padina lui Calinet; inaccesibila iarna; franghia este indispensabila.

Intrarea pe traseul A. III. 13, pana in Poiana Cotofenii; de aci, prin padure in sus, pe sub abrupt, spre stanga, se coboara direct in firul vaii si se ocoleste „saritoarea in spirala' dela baza abruptului.

Portiunea finala prezinta o serie de praguri suprapuse, pana in creasta nordica, intre Vf. Timbalul Mic (2198 m.) si Vf. dintre Timbale (2140 m.).

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

5. Hornul Inchis din Cioranga.

Situat pe Braul Cioranga Mare, la capatul superior; diferenta de nivel circa 350 m.; material necesar: fran- ghie, pitoane, carabiniere;

Intrarea pe traseul A. III. 12; grupe de 3-4 persoane saritori multe dar usoare.

Pe parcurs se face o traversare dificila pentru evitarea unei mari spalaturi care „inchide' hornul la alt. 1940 m.

Prima ascensiune: 6 Iulie 1939; echipa Titi Ionescu, Fr. Bauschke si I. I. Dunareanu.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

Hornul sfarseste in Vf. Ascutit, pe creasta nordica (2136 m.).

6. Canionul din Cioranga.

Situat pe Braul Cioranga Mare, la capatul inferior; diferenta de nivel, circa 500 m.; material necesar: franghii, pitoane, carabiniere.

Intrarea pe traseul A. III. 12; grupe de 3-4 persoane; iesirea la nord de Vf. Timbalului Mare (2148 m.).

Este cea mai dificila ascensiune de „horn'din muntii nostri si unul din cele mai grele trasee tehnice din Piatra Craiului.

Pe parcurs se face o traversare extrem de dificila pentru depasirea unei saritori cu grota, la alt. 1750 m.; traseul prezinta in total 11 saritori foarte grele.

Prima ascensiune: 18. Iulie 1939; echipa Titi Sonescu si I. I. Dunareanu.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

7. Hornul Adanc din Calinet.

Situat in Padina lui Calinet, in prelungirea unei ramificatii care brazdeaza peretele Timbalului Mare; diferenta de nivel, circa 400 m.; material necesar: franghii, pi. toane, carabiniere; grupe de 3-4 persoane.

Intrarea pe traseul A. IV. 3 (Padina lui Calinet) imediat sub Scara de Fier, primul fir de vale spre stanga; pe portiunea inferioara, saritori multe de dificultate mijlocie, portiunea superioara este inca necunoscuta, traseul fiind intrerupt de o grota identica celei din Canionul Cioranga Mare; hornul sfarseste in Muchea Timbalului Mare.

Prima ascensiune: 21 Iulie 1938; echipa Fr. Bauschke. D. Teodoru si I. I. Dunareanu.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

8. Peretele dintre Timbale.

Situat in Padina lui Calinet, pe latura nordica a muchiei care desparte aceasta vale de Valea Podurilor.

Este una din cele mai emotionante ascensiuni din abruptul Pietrei Craiului, prin obstacolele intalnite pe traseu si prin complicatia acestuia.

Diferenta de nivel, circa 300 m.; franghia indispensabila; grupe de 3-4 persoane.

Intrarea pe traseul A. IV. 3 (Padina lui Calinet), de asupra saritoarei a sasea (cu bolovan), pe primul fir mai mare de pe dreapta.

Accesibil si iarna.

Prima ascensiune: 26 Oct. 1942; echipa: M. Gheorghiu, M. Baluica si I. I. Dunareanu.

Detalii in vol. Piatra Craiuiui (Ed. Casa Scoalelor,. 1944).

9. Muchea dintre Timbale.

Este muchea care desparte Padina lui Calinet de Valea Podurilor si care incepe propriu zis de pe Braul de mijloc (A. III. II), marcand o diferenta de nivel totala de 500 m.; intrarea obisnuita este tot pe traseul A. III. 11 din Seaua Caprelor (alt. 1940 m.), diferenta de nivel reducandu-se la 200 m.

Muchea dintre Timbale este foarte caracteristica prin infatisarea ei de fierastrau, pe care i-o dau cele 5-6 piscuri si sei succesive, bine vizibile din Seaua Calinetului, pe creasta nordica; ea sfarseste in Vf. dintre Timbale (2140 m.).

Franghia indispensabila; grupe de 3-4 persoane.

Prima ascensiune: 23 Iulie 1939; echipa Titi Ionescu si I. I. Dunareanu.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

10. Muchea Timbalului Mic-Coltii Gemeni.

Este muchea care desparte V. Podurilor de V. Cioranguta si abruptul Spirlei de Sus; foarte bine vizibila din Seaua Caprelor, pe traseul A. III. 11, ea sfarseste pe creasta nordica, in Vf. Timbalului Mic (2198 m.).

Coltii Gemeni, (1915 m. alt.) foarte asemanatori cu Vf. Picatura din Bucegi, se afla la baza muchiei.

Diferenta de nivel, circa 300 m.; grupe de 3-4 persoane; franghia indispensabila.

Intrarea pe traseul A. III. 11, dincolo de Seaua Caprelor, sau prin V. Podurilor; ascensiunea directa a Coltilor Gemeni, pe flancuri, inca neincercata.

Seaua dintre Coltii Gemeni si restul muchiei serveste de punct comun ambelor ascensiuni, care se pot face succesiv, in cursul aceleiasi rute.

Prima ascensiune: 14 Iulie 1939; echipa Titi Ionescu si I. I. Dunareanu.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

11. Umerii Pietrei Craiului.

Este una din cele mai frumoase regiuni de abrupt din intregul masiv, iar traseul este foarte interesant si variat, avand obstacole de toate gradele; regiunea se afla intre valea Barsa Tamasului si V. Tamaselului, in continuarea spinarii impadurite a Tamasului Mare.

Diferenta de nivel circa 550 m. Intre Seaua Tama. Seiului (1600 m.) si punctul de iesire pe creasta sudica (2150 m.); material tehnic: franghie, pitoane, carabiniere; , grupe de 3-4 persoane.

Intrarea pe traseul A. II. 7, pana in Seaua Tamaselului, apoi ascensiunea se foce aproape direct pana in creasta.

Prima ascensiune: 2 Iulie 1939 echipa Titi Ionescu, Fr. Bauschke si I. I. Dunareanu.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

12. Muchea Padina Lancii

Este muchea care desparte cele doua fire ale vaii Padina Lancii, din abruptul apusean al Pietrei Craiului; muchea se transforma intr'un perete care face corp comun cu insusi Peretele din Padina Lancii.

Ascensiunea destul de dificila, cu obstacole care impun metode tehnice pentru escaladarea lor; material necesar; franghii, pitoane, carabiniere; grupe de 2-3 persoane.

Intrarea pe traseul A. II. 7, pana in firul secundar al vaii Padina Lancii (primul in ordine), apoi pe vale pana sub perete; iesirea pe creasta sudica se face in jurul cotei 2122 m.; diferenta de nivel circa 320 m.

Prima ascensiune: 7 Aug. 1942; echipa Em. Cristea, M. Gheorghiu si I. I. Dunareanu.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

13. Peretele din Padina Lancii

Este peretele care inchide firul secundar al Padinei Lancii, ridicandusse deasupra lui pana in creasta sudica, in jurul cotei 2105 m.; ascensiune destul de dificila,fiind necesar materialul tehnic.

Intrarea tot pe traseul A. II. 7, ca mai sus; grupe de 2-3 persoane.

Prima ascensiune: 12 Aug. 1939; echipa C. A. R., N. Baticu, G. Creanga si M. Knapp.

Detalii in Buletinul Clubului Alpin Roman Nr. 3/1939 si in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944),

14. Peretele Central din Marele Grohotis.

Este perdele care se ridica vertical deasupra limbei principale de bolovani din regiunea Marelui Grohotis (Horjul Mare), intre Padina Lancii si Piscul Rece, ai caror pereti alcatuiesc impreuna celebra trinitate alpina din abruptul vestic al Pietrei Craiului.

Diferenta de nivel, circa 300 m.; grupe de 2-4 persoane; material necesar: franghie, pitoane, carabiniere.

Intrarea pe traseul A. II. 7, ca mai sus, pana in dreptul peretelui si apoi peste grohotis in sus pana la baza lui (alt. circa 1750 m.); iesirea pe creasta sudica se face in jurul cotei 2054 m.

Prima ascensiune: 11 Aug. 1939; echipa C. A. R.: Dan Popescu si Fr. Severin.

Detalii in Buletinul C. A. R. Nr. 4/1939 si in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

15. Peretele din Piscul Rece.

Este ultimul din cei trei mari pereti ai Marelui Grohotis, iar ascensiunea lui sta in fruntea celor mai grele trasee alpine din tara noastra.

Diferenta de nivel, circa 340 m.; material necesar,: franghii, pitoane, carabiniere; grupe de 2-3 persoane.

Traseul a fost descompus in 10 etape, majoritatea fiind echivalente celor mai grele ascensiuni de atrupt din muntii nostri; intrarea se face pe traseul A. II. 7, ca si mai sus, pana in dreptul vaii Piscul Rece, care limiteaza limba centrala de grohotis catre sud, apoi pe vale in sus, pana la baza peretelui.

Iesirea pe creasta sudica se face in jurul cotei de 2086 m.

Prima ascensiune: 12 Aug. 1942; echipa: Em. Cristea, M. Gheorghiu.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor, 1944).

16. Muchea Rosie.

Este muchea care desparte Peretele Central din Ma-jrele Grohotis, de Peretele din Piscul Rece; ea nu are ifatisarea de muchie decat deasupra Braului Rosu si sfarseste in creasta sudica in jurul cotei 2086 m.

Diferenta de nivel circa 300 m.; material necesar: franghie, pitoane, carabiniere; grupe de 2-3 persoane; intrarea pe traseul A. III. 14.

Prima ascensiune: 15 Iulie 1945; echipa: Em. Cristea - C. Sterescu.

Descrierea amanuntelor nu a fost inca publicata; din relatarile echipierilor rezulta foarte mari dificultati de ascensiune din cauza inclinatiei excesive a muchiei, pe prima jumatate si din cauza stancii faramicioase, pe cealalta jumatate.

17. Valea lui Ivan

Este penultima vale de abrupt de pe versantul apusean al Pietrei Craiului, considerand ca atare si Valea Urzicii, desi nu prezinta nici una din caracteristicile vailor de abrupt: in acest caz, Valea lui Ivan, prin portiunea el superioara, de deasupra Marelui Grohotis, trebue socotita ultima vale de abrupt.

Ea urmeaza imediat dupa V. Piscul Rece, intre ambele vai aflandu-se cunoscutul punct Ceardacul Stanciului; intrarea se face pe traseul A. II. 7, direct de pe Marele Grohotis.

Valea prezinta cateva saritori serioase si sfarseste sub creasta sudica, in jurul cotei 2005 m. la cateva minute departare de punctul de iesire de pe V. Urzicii.

Diferenta de nivel circa 350 m.; franghia este necesara; grupe de 4-5 persoane.

Detalii in vol. Piatra Craiului (Ed. Casa Scoalelor 1944).

NOTA.- in afara de traseele tehnice de mai sus, a caror ascensiune s'a facut in mare majoritate in prezenta noastra, as mai putea enumera o serie de ascensiuni posibile, mai ales in abruptul de deasupra Marelui Grohotis, dar si in restul masivului.

Astfel, in afara de Hornul Adanc, din Calinet, care trebue explorat pana la capat, as mai recomanda Hornul Negru din Padina inchisa, Hornul fara nume din Cioranga Mare, Firul secundar al Padinei lui Calinet, Coltii Gemeni (traseu frontal), Peretele din Padina Lancii (diverse trasee), Peretele Central din Marele Grohotis (idem), Spalaturile Piscului Rece , Surplombele Poienii Inchise, Peretele de la Ceardacul Stanciului, Peretele Vaii lui Ivan si in sfarsit, Muchea Vaii lui Ivan.

B) DRUMURI DIN BRAN

1.     DRUMURI DE PATRUNDERE

1. Bran—Pestera—Casa Radu Negru

Timp necesar: 5-6 ore; marcaj patrat rosu.

Traseu foarte indicat iarna pentru drumurile de ski. Se foloseste mai intaiu soseaua nationala Bran-Giuvala pana in dreptul km. 105+ 100 m., iar de aci se intra pe V. Sbarcioarei, strabatandu-se catunul cu acelas nume dela un capat la celalalt, in susul apei.

Imediat dupa trecerea vaii Magura, prindem o poteca destul de lata care urca pe Dealul lui Corbos, unde intalnim o sosea in serpentine care ne conduce pana in marginea de sus a satului Pestera, la Casa lui Ion Folea si a parintelui Enescu, dupa ce ne-a prilejuit o vasta trecere in revista a tuturor magurilor dela poalele Pietrei Craiului.

Minunata coborire pe skiuri.

In dreptul lui Folea, soseaua se transforma intr'un ingust drum de caruta care se indreapta spre stanga, iar dupa o mica distanta ii ia locul poteca lata care ne va conduce pana la Casa Rada Negru; in acest punct intalnim si drumul A. II. I, care vine dinspre Zarnesti, Trecem pe la isvoarele Vaii Coacazei, aci numita V. Pietrile si, de pe malul ei stang, iesim in pasunea Sasului, intr'o mica sea de unde avem o splendida si cea mai complecta vedere asupra intregului masiv al Pietrei Craiului, in mijlocul caruia, dincolo de o vasta depresiune peste care vom trece, se iveste casa de adapost Radu Negru.

De pe Sasul coborim pe o alee de brazi, peste cateva valcele, in Poiana Vladusca, unde intalnim drumul ce vine dinspre Zarnesti, prin Prapastii (A. I. 2), pe care il folosim mai departe pana la cabana.

II. DRUMURI DE INTERES GENERAL

1. Casa Radu Negru—Sirnea—Bran.

Timp necesar: 7-8 ore; marcaj alb orizontal intre doua benzi rosii (partial).

Cei care au avut fericitul prilej de a face un drum de iarna, pe skiuri, dela Bran la Casa Radu Negru (B. I. 1), nu trebui sa se intoarca pe acelasi drum, ci le recomandam sa revina in Bran a doua zi, trecand prin satul Sirnea si poposind pentru masa la batranul nostru prieten Ion Benga Burlacu, si la vrednicul lui fecior.

Pentru aceasta vom cobori dela Casa Radu Negru pe drumul obisnuit, pana in seaua de pe Sasul unde parasim directia spre Pestera, dirijandu-ne spre sud, pe spinarea Sasului; drumul de ski este minunat,fiind accesibil tuturor categoriilor de skiori.

Trecand peste vai si valcele, prin poieni splendide si insorite sau prin portiuni de codru de brazi falnici, ajungem dupa cateva ore in Curmatura Groapelor, deasupra satului Sirnea, rasfirat pe ambele laturi ale vaii Rogozii; iesind din padurea Sasului in poiana curmaturii, un minunat spectacol se perinda pe dinaintea ochilor, cu tot abruptul nordic al Bucegilor desfasurat peste magurile Branului.

Coborim la capatul de sus al satului Sirnea, pe un drum in serpentine, iar in mijlocul satului ne oprim pentru masa la carciuma lui Burlacu.

De aci, pe acelas drum, traversam in lungime intreg satul si urcam catre soseaua nationala Giuvala-Bran, parasind Valea Rogozii; iesim in aceasta sosea la km. 96+400 m. de unde ne indreptam spre Bran folosind numai soseaua nationala; semnele de marcaj parasesc soseaua, indreptandu-se spre Bucegi prin Fundata.

Drumul de vara devine de aci inainte plictisitor nu din cauza lipsei de perspective vaste si splendide, ci din cauza celor 13 km. ce ne despart de Bran; drumul de iarna, in schimb, adauga la frumusetea peisajului, o coborire pe skiuri ce nu se termina decat in capul satului, Moeciu, dupa ce a folosit din plin virajele serpentinelor pe care le face soseaua spre a cobori ingusta. muchie dintre V. Moeciului si V. Sbarcioarei.

2. Casa Radu Negru—Giuvala—Bran

Timp necesar: 8-10 ore; traseu nemarcat.

Recomandam acest traseu tot celor care au facut drumul de ski dela Bran la Casa Radu Negru si doresc sa revina a doua zi pe alt drum.

Pentru aceasta vor folosi drumul precedent (B. II. 1) pe parcursul Casa Radu Negru-Sasul-Curmatura Groapelor, iar de aci, in loc sa coboara spre satul Sirnea, vor merge de-a-coasta, pe versantul rasaritean al muntelui Piatra Galbena si vor strabate pe toata lungimea ei, de peste un km., adanca depresiune a Gavanului, minunat loc de scoala de ski, pentru imprejurarea cand se va putee stabili un centru de ski in satul Sirnea.

Drumul ocoleste pe la rasarit varfurile Galma si Coltul Sparturilor (1475 m.), trece pe la Crucea Sparturilor si pe la Mormantul Florichii (l223 m.) si intrand pe linia de despartire a depresiunilor Sirnei (stanga) si Dambovicioarei (dreapta), coboara cele doua muncele Galma Tiganului si Rogoaza, pana in seaua care desparte cele doua depresiuni.

De aci, urcand o scurta panta, iesim in varful Predealul (1237 m.) si apoi coborim -imediat in soseaua Giuvala-Bran, in spatele caselor dela Crucea Pajurei (fosta vama ungureasca dela Giuvala), la km. 95, adica numai cu 1.400 m. mai sus de punctul unde iese drumul prin Sirnea in aceeasi sosea.

Dela Crucea Pajurei pana in Bran, vom cobori splendidele serpentine ale soselei nationale sau scurtaturile ei, ca pe drumul B. II. l, de mai sus.

Vom parcurge intr'o zi de iarna unul din cele mai frumoase drumuri de ski, cu minunatele perspective ale Pietrei Craiului deoparte, pe prima jumatate a parcurs sului, si cu cealalta perspectiva, a Bucegilor, pe partea opusa, in a doua jumatate a drumului, iar la urma, cu ambele peisagii deodata.

C) DRUMURI DIN DAMBOVICIOARA

I. DRUMURI DE PATRUNDERE

1. Dambovicioara—Ciocanul—Radu Negru.

Timp necesar: 5-6 ore; marcaj triunghiu rosu.

Drumul marcat incepe dela casa lui Ion Nitallretu, zis Vanatorul, pe Padina Sirnei si dupa cateva serpentine ajunge in dreptul scoalei primare din catunul Ciocanul, unde lasam la dreapta drumul de caruta spre satul Sirnea si prindem o poteca bine trasata care strabate Ciocanul si urca spre dreapta, pe muntele cu acelas nume.

Intrand pe Piatra Galbena, luptam cu mocirlele permanente din Groape, avand tot timpul la dreapta muchea dealurilor marunte ce fac parte din Piatra Galbena si strabatand o padure deasa, intunecoasa si foarte umeda.

In curand iesim in poiana larga si luminoasa din Curmatura Groapelor, punct cunoscut de pe traseele B. II. l si B. II. 2; drumul dinspre Sirnea si cel de pe Ciocanul nu au insa nici o atingere, deoarece ele trec prin aceeasi poiana la departare de cateva sute de metri unul de celalalt.

Din poiana Curmaturii Groapelor, drumul nostru incepe sa coboare, trecand prin aceeasi padure deasa si printre aceleasi mlastini, pana in fundul vaii pe care am ocolitso pe dreapta; este Valea Seaca a Pietrelor, obarsia marei vai a Brusturetului, pe al carei fund nisipos intalnim imediat un isvoras binefacator.

Urcam valea Pietrelor pana la origina, deviem spre stanga si iesim in Poiana Grindului, sub piciorul care coboara dinspre Casa Radu Negru; pe o vreme buna, vom putea zari cabana, pe deasupra padurii dese de brazi care imbraca acest picior.

Urcand usor spre dreapta ajungem la „Table' iar de aci, pe poteca obisnuita, poposim la cabana, dupa ce am parcurs unul din cele mai frumoase si mai usoare drumuri cu caracter general din Piatra Craiului.

2. Dambovicioara—Brusturetul—Radu Negru.

Timp necesar: 6-7 ore; marcaj albastru orizontal intre doua benzi rosii.

Din mijlocul satului Dambovicioara, lasam la dreapta drumul spre Ciocanul si ne indreptam spre Pestera Dambovicioarei, punct de atractie turistica foarte cunoscut, care ne ofera ocazia de a strabate si Cheile Dambovicioarei, in toata lungimea lor. Putin mai sus de pestera intram in celelalte chei ale Dambovicioarei, tot atat de impresionante si de salbatece, singura deosebire ca valea si-a schimbat numele; Valea Brusturetului, cu cheile ei, formeaza origina vaii Dambovicioarei si este caracterizata printr'un deosebit debit de apa care, la „Galgoae', pare ca vrea sa sparga stanca si sa inunde tot canionul. Ajungand la confluenta cu Valea Fundurilor, drumul marcat lasa in dreapta intrarea in ultima parte a Cheilor Brusturetului (Cheita) si urca din greu pe poteca de ciobani care strabate padurea deasa a Fundurilor, trecand prin poieni frumoase si peste nenumarate isvoare, pana in vasta poiana a Fundurilor, unde incepe sa treaca in revista marile stane din aceasta regiune. Am mai pomenit de locurile acestea pe traseul A. III. 9, si deci vom folosi acest traseu pentru a strabate restul distantei dintre Stanile din Funduri si Casa Radu Negru.

D) DRUMURI DIN RUCAR

I. DRUMURI DE PATRUNDERE

1. Rucar—Valea “Dambovitei'—Valea lui Ivan.

Timp necesar: 6-8 orej traseu nemarcat.

Drumul acesta este cel mai folosit traseu de patrundere din regiunea Rucarului in zona de apus a Pietrei Craiului, fiind drumul obisnuit al Campulungenilor; el foloseste un drum de caruta, de mare circulatie, pe portiunea Rucar-Cojocaru, in Valea Dambovitei, apoi o poteca ciobaneasca pe restul distantei pana la stana mare din Valea lui Ivan, unde se face jonctiunea cu marele drum graniceresc (A. II. 5) care ne poate duce in ziua urmatoare, fie in Plaiul Foii, fie la Casa Radu Negru.

Plecam din Rucar dela Monumentul Eroilor, urcam valea Rausorului, trecem spre dreapta peste dealul Piscul Darstei, pe Fata Crudului, pe la Comoara si pe Piscul Jugei, coborind apoi. In Valea Dambovitei, in dreptul catunului Cotaeni, mai sus de Cheite dela Plaiul Mare care corespund Cheilor Dambovicioarei, din valea invecinata.

Odata intrati in Valea Dambovitei, vom folosi drumul de pe malul acesteia pana in punctul Cojocaru (860 m. alt.), unde gasim cateva case si baraci ale lucratorilor dela exploatarile forestiere care in scurt timp vor devasta o mare parte a splendidei regiuni inconjuratoare.

Pe aceasta distanta trecem in revista, pe dreapta, ultimele ramificatii ale Pietrei Craiului (Gruiul Mirii, Valea Speriatei. Valea Paltinetului si Valea Larga), pana in Valea lui Ivan, la gura careia se gaseste punctul „Cojocaru'; iar pe stanga ultimele ramuri ale Papusii (Pleasa Draganului, Clabucetul, Broasca si Plaghia).

Dela Cojocaru trecem peste apa Dambovitei, urcam pe malul stang al Vaii lui Ivan si ne oprim, cam dupa o ora, intr'o vasta poiana la al carei capat superior se gaseste marea si ospitaliera stana din Valea lui Ivan, cunoscuta de toti cei care se ratacesc prin aceste paragini. Aci drumul nostru ia sfarsit; cei care doresc sa viziteze regiunea apuseana a Pietrei Craiului vor urca pana la Crucea Granicerului, de unde vor putea folosi Poteca Granicerilor sau oricare din traseele descrise in capitolele anterioare, apartinand zonei apusene a masivului, si avand ca punct terminus Casa din Plaiul Foii sau Casa Radu Negru.

E) DRUMURI DE LEGATURA (DRUMURI DE INTERES GENERAL)

Masivul Piatra Craiului este asezat intre Bucegi, de o parte, Fagarasi, de alta parte si Ezer-Papusa, care se desprinde din acestia, prelungindu-se catre sud; intre Piatra Craiului si Bucegi se deschide marea depresiune a Branului, populata si foarte bogata in drumuri, dintre cari trebue sa stim insa pe care sa alegem, pentru a ne fi mai de folos; intre Piatra Craiului si Fagaras se afla santul prelung al Barsei mari cu un singur drum accesibil de legatura; intre Piatra Craiului si Ezer-Papusa se casca adanca spartura a Vaii Dambovitei, peste care trebue sa trecem pentru a intra apoi intr'o vasta regiune de munti mici, salbateci, impaduriti si lipsiti de drumuri, cari se succed neintrerupt pana la picioarele Papusii si ale Ezerului Mare.

Este deci necesar, pentru cel care doreste sa strabata regiunile intermediare, sa cunoasca in amanunt drumurile de legatura dintre acesti masivi invecinati, catre cari ne atrage nu numai frumusetea peisagiului, dar si minunata imagine vizuala pe care ne-o ofera din orice punct al crestei Pietrei Craiului, silueta masiva si indepartata a Bucegilor, Ezerului, Papusii sau Fagarasilor, Drumurile de legatura pe care le vom prezenta aci sunt in genere drumuri de o zi, cu exceptia celui spre Ezer-Papusa care se strabate in doua zile (intelegem prin timp de mers durata parcursului dintre masive, plecand neaparat dela o casa de adapost sau un punct locuit si ajungand deasemenea la o casa de adapost sau punct locuit).

Directia de parcurgere a drumurilor de legatura este facultativa; vom putea pleca dela casa de adapost Radu Negru spre a ajunge la Babele sau Pestera, in Bucegi, sau viceversa; deasemenea vom putea pleca dela casa din Plaiul Foii pentru a ajunge la Urlea, in Fagaras. Dar va trebui sa plecam neaparat dela Casa Voina, din Ezer-Papusa, spre a ajunge in Piatra Craiului, obligati de imprejurari speciale pe care le vom arata odata cu descrierea traseului.

Toate drumurile de legatura fac parte din categoria drumurilor de interes general, fiind accesibile tuturor drumetilor, cu singura obligatie de a fi bine echipati si antrenati pentru drumuri lungi.

1. Casa Radu Negru—Moeciul—Bucegi.

Timp necesar: 12-14 ore. Distanta dintre Casa Radu Negru si soseaua Giuvala o strabatem pe traseul B. II. l, prin satul Sirnea; dela km. 96.400 mai parcurgem numai 700m. pe soseaua nationala spre Bran, iar la km. 97.100 parasim soseaua si ne indreptam spre dreapta, catre satul Moeciul de Sus.

Imediat sub noi se deschide Valea Gradistei, pe care o coborim folosind o poteca buna care se desprinde din soseaua nationala, la km. 97.100; la gura vaii, dupa ce am strabatut locuri salbatece si destul de frumoase, trecem peste apa Moeciului si ne folosim de soseaua care strabate satul in toata lungimea lui de cativa kilometri, prilejuindu-ne o foarte frumoasa si aproape permanenta vedere spre ovalul perfect al pasului Strunga.

In mijlocul Moeciului de Sus, in dreptul bisericei, lasam la dreapta o ramura a soselei, care se indreapta spre satul Fundata si continuam sa urmam Valea Moes ciului catre isvoarele ei care acum au luat numele de V. Bangaleasa; putin mai sus de ultimele case din Moeciul, se desprinde spre stanga o poteca mare, ciobaneasca, pe care o vom folosi spre a iesi, catre mija locul zilei, la carciuma lui Bangala, de pe plaiul Gutanului.

Urcusul este greu, poteca are serpentine foarte repezi, dar padurea pe care o strabatem este minunata si dupa vre-o 40 minute de urcus ne oprim la Gutanul, singurul popas de pe intregul parcurs, unde este indicat sa ne odihnim si sa luam o masa calda.

Carciuma este situata langa ruinele fostei vami unguresti care deservea pasul Strunga si este un punct foarte frecventat de catre cei cari fac transporturi intre satele Branului si Pestera Ialomitei, Scropoasa, Moroeni, Dobresti sau de ciobanii din regiunea Gutanul-Strunga, foarte bogata in stane mari.

Dela carciuma lui Bangala intram propriu zis in masivul Bucegi; este deci momentul sa ne hotarim asupra punctului spre care ne vom indrepta si anume: spre Pestera, pe varianta I pe la Strunga, sau spre Babeler pe varianta II, pe la Coltii Tapului si V. Doamnele.

In ambele cazuri, vom fi pana in seara la o casa de adapost.

Varianta I: Gutanul-Strunga-Pestera.

Drumul este prea cunoscut pentru a-l prezenta in amanunte; poteca larga se dirijeaza spre sud (dreapta), trece pe sub abruptul Strungii si dupa ce urca usor in pasul Strunga, coboara spre Valea Ialomitei, unde vom avea de ales intre nenumaratele case de adapost din regiunea Pestera Ialomitei.

Varianta II: Gutanul-Coltii Tapului-V. Doamnele-Babele.

Este o varianta mult mai putin umblata, mai salbateca si mai greu de identificat.

Din fata carciumei dela Gutanul coborim la isvorul Gutanului, trecem pe langa marea stana de pe malul opus si urcam direct spre Coltii Tapului, pe o poteca abia vizibila care insa, odata intrati in valmasagul de tancuri si hornuri din Coltii Tapului, devine din ce in ce mai accentuata.

Urcusul sfarseste pe spinarea lata a muntelui Gutanul, langa o cruce de lemn, deasupra isvoarelor vaii Doamnele; indreptandu-ne spre rasarit, catre Casa Babele care acum se vede foarte bine in departare, vom cobori in firul principal al Doamnelor, dealungul unuia din isvoarele ei care se iveste din dreapta; un hatas ciobanesc ne conduce pana la confluenta, in dreptul unui bordei ce se afla pe malul opus al vaii Doamnele.

Coborim foarte putin aceasta vale, trecem pe malul stang, lasam in urma frumoasa cascada a Doamnelor si parasim firul vaii, indreptandu-ne spre pintenul care desparte aceasta vale de Obarsia Ialomitei, catre care ne conduce hatasul.

In curand avem la picioarele noastre Obarsia Ialomitei cu punctul de confluenta al vaii Sugarilor si vaii Doamnelor, iar in dreapta intreaga vale a Ialomitei, cu cheile ei si succesiunea de piscuri de pe platoul Bucegilor.

Coborim spre punctul de confluenta, trecem peste apa Obarsiei, mergem putin pe malul stang al vaii Sugarilor (dreapta, cum urcam) si strecurandu-ne printre palcurile de jnepeni, iesim spre dreapta pe Piciorul Babelor, in marele drum dintre Pestera si Babele.

De aci, urcand pantele pronuntate ale muntelui Babele, ajungem la cabana cu acelas nume a Asociatiei A. D. M. I. R., unde ia sfarsit drumul nostru de legatura, pe varianta II.

2. Ezer (Casa Voina)—Cojocaru—Casa Radu Negru.

Timp necesar: 2 zile.



Este recomandabil ca drumul acesta sa fie parcurs dela vest la est, asa cum il descriem noi aici, deoarece in sens invers, cu plecarea dela Casa Radu Negru, prezinta urmatoarele neajunsuri:

a) Singurul punct de adapost de pe parcurs este Cojocaru, care nu se afla insa la mijlocul distantei, ci mult mai aproape de Casa Radu Negru decat de celalalt capat; ne vom opri deci prea de vreme in cursul primei zile, ramanand pentru ziua urmatoare o distanta mult prea mare.

b) Odata ajunsi la Casa Voina, dupa doua zile de mers, vom fi siliti sa parcurgem pe jos si distanta de 23 km. pana la Campulung.

Parcurgerea acestui foarte frumos drum de legatura dela vest la est, prezinta patru mari avantagii:

a) Distanta dela Campulung la Casa Voina, o facem cu un vehicul pe care il gasim cu siguranta in orasul Campulung.

b) in prima zi strabatem odihniti regiunea cea mai obositoare, pana la Cojocaru, unde vom ajunge tarziu seara.

c) A doua zi, dupa un popas bun la Cojocaru, vom urca mult mai usor diferenta de nivel de 1.000 m. dintre acest punct si Seaua Fundurile, de pe creasta Pietrei Craiului, peste care vom fi obligati sa trecem pentru a ajunge la Casa Radu Negru.

d) Vederea este mult mai frumoasa, deoarece soarele de dupa amiaza lumineaza feeric abruptul apusean al Pietrei Craiului, penare il vedem in tot cursul dupa amiezei primei zile, iar soarele de dimineata lumineaza caldarile Ezerului, vizibile in timpul diminetii primei zile.

Casa Voina (denumita Vlaicu Voda) apartine Asociatiei A. D. M. I. R. Sectia Muscel; este o cabana incapatoare, bine intretinuta si, ceva mai mult, este punctul terminus al unei sosele accesibile tuturor categoriilor de vehicule dela carul cu boi pana la autobuze.

Ea este situata la cirea 950 m. alt., in fundul vaii Raul Targului, imediat sub piciorul Ezerului Mare si la mica departare de Papusa.

Plecand in zorii zilei dela Casa Voina, vom strabate in primul rand zavoiul din fata casei.pe malul drept al apei si vom trece peste apa involburata a Raului Targului, folosind o punte improvizata din cativa arini aruncati peste apa.

Ajungand pe malul stang, mergem putin dealungul apei, pe o poteca ce incepe sa capete fiinta si ne oprim la prima confluenta; este Valea Larga, pe care o vom urca pana la un bordei darapanat (punctul „La Caprarie') unde valea se bifurca: un fir spre stanga (V. Rea) si altul spre dreapta (V. Larga).

Poteca urmeaza foarte putin firul din dreapta si apoi incepe sa urce din greu pe piciorul dintre cele doua ramuri ale Vaii Largi; trecand prin poieni minunate, printr'o splendida padure de fagi, poteca ne conduce in Seaua Argeselului (1505 m. alt.) asezata intre Vf. Calului (1550 m.) la sud si un pisc ce apartine muntelui Gainatul Mare[3], la nord).

Ne aflam pe primul picior de munte din succesiunea celor pe care vom avea sa le trecem urcand si cobo-rind vaile care le despart; toate aceste vai si picioare de munte pornesc din uriasa piramida a Papusii, in al carei imperiu ne vom gasi pana la Cojocaru, in Valea Dambovitei.

Din Seaua Argeselului (minunat loc de ski), avem o tulburatoare vedere asupra caldarilor Ezerului, mai ales daca facem drumul primavara, cand plaiurile sunt inflorite, pe cand vaile superioare si caldarile Ezerului sunt inca in plina iarna.

Coborirea in valea Argeselului nu comporta nici o orientare, dat fiind ca apa se vede licarind in apropiere[4]. Pe malul opus nu se distinge nici o poteca, dar noi vom folosi hatasele de oi care strabat de-a coasta locurile si vom continua sa urcam oblic spre stanga, catre seaua care se desemneaza nu departe, in fata noastra. Ajungand in aceasta sea larga, vom descoperi micul lac Tefeleica (1619 m. alt.), asezat intre Vf. Tefeleica (1712 m.) la sud si un pisc al piciorului Mara, spre nord; este deci al doilea picior al Papusii asezat in drumul nostru.

Din Seaua Tefeleica (punctul cel mai inalt de pe parcurs), ne indreptam de-a coasta spre dreapta (sud), pe sub varful Tefeleica, folosind acum o foarte buna poteca taiata pe versantul drept al Vaii lui Purdel, la a carei gura trebue sa coborim.

Poteca ne conduce pe sub Tefeleica, pe piciorul cu acelas nume si la un moment dat se dirijeaza spre stanga, indreptandusse pe piciorul 'Purdel spre gura acestei vai si lasand Piciorul Tefeleica sa coboare spre dreapta;, punctul de despartire se gaseste intr'o larga poiana, nu departe de o stana, cam la 1300 m. alt. (poiana „La Poduri').

De aci, pana in Valea lui Purdel, vegetatie abundenta si vedere splendida, pentru prima data, asupra abruptului apusean al Pietrei Craiului, dupa ce ne-am luat ramas bun dela Ezer, in Seaua Tefeleica.

Ajungand la confluenta Vaii lui Purdel cu V, Rausorului, trecem peste apa vijelioasa a acestei vai, foarte umblata vara de localnici si folosim pe o lungime de vreun kilometru, drumul de caruta care merge in susul apei, pentru ca sa parasim apoi acest drum si sa urcam pantele din dreapta, pe o poteca de cal foarte buna.

In curand ajungem intr'o poiana larga, pe Piciorul Boteanului, in mijlocul unei splendide si salbatece paduri in care parca nu a pasit inca picior de om; este al treilea picior al Papusii, asezat in calea noastra, (alt. circa 1100 m.).

Strabatand minunata poiana de pe Boteanu, coborim usor spre dreapta, catre valea Clabucetului, vale in.e-chisa din toate partile de paduri dese si urcam pe malul opus, pe o poteca foarte buna, pana in Muchea lui Rauta (Fata Borei), unde, poteca face un unghiu ascutit spre stanga (nord), trecand pe fata opusa a muchiei.

Suntem pe cel de al patrulea picior al Papusii, asezat deacurmezisul nostru; este muntele Plaghia, din care se desprind alte picioare pe care le vom strabate spre a ajunge in cele din urma la Cojocaru.

De pe Muchea lui Rauta (apartinand tot muntelui Plaghia), ne intampina o noua si impresionanta viziune de basm a abruptului apusean al Pietrei Craiului, asezat dincolo de marea depresiune a Vaii Dambovitei si luminat de ultimele raze ale soarelui (altitudinea locului (1232 m.).

Suntem in bazinul Dambovitei, ce se zareste departe, jos, in fundul vaii; pentru a ajunge la Cojocaru, urmam poteca pe versantul de rasarit al Muchiei lui Rauta, trecem peste Piciorul Broasca, pe langa stana cu acelas nume si coborind mereu pe Piscul Broasca, ajungem la confluenta Vaii Saului cu V. Dambovitei.

Traversam V. Saului si ne indreptam tot de-a coasta spre casele dela Cojocaru, evitand o zona mlastinoasa -ce se intinde intre noi si apa Dambovitei.

Poposim seara tarziu, dupa circa 12 ore de mers, la prima casa din Cojocaru, asezata in dreptul podului peste Dambovita.

A doua zi vom folosi traseul D. I. l, pentru a ajunge la Crucea Granicerului, de unde ne vom indrepta fie spre Casa Radu Negru, pe traseul A. II. 6, fie spre Plaiul Foii, pe traseul A. II. 5.

3. Plaiul Foii-Rudarita-Urlea (Fagaras).

Timp necesar: 12-14 ore.

Pentru cei care vin dela Casa Radu Negru si vor sa mearga spre Muntii Fagarasului, Plaiul Foii este un foarte bun punct de popas, cu cabanele lui primitoare -, dar pentru cei care vin dela Zarnesti, cu gandul de a indrepta fara popas spre aceiasi munti, Plaiul Foii nu mai este decat un simplu punct de trecere, atat cat dureaza oprirea trenului forestier in fata casei lui Iosif Albu.

In orice caz, drumul de legatura poate incepe si poate sfarsi la aceasta casa; trenul forestier ne poarta pe Barsa Grosetului pana la isvoarele ei (8,5 km. mai sus de Plaiul Foii), oprindu-se in punctul Rudarita, centru de exploatare forestiera unde gasim un administrator foarte civilizat si primitor (d. Clinciu), precum si o camera pentru oaspeti.

Drumul spre Fagarasi incepand propriu zis dela aceasta statiune, vom face asa ca sa poposim noaptea aici; pentru aceasta, vom prinde ultima cursa a trenului forestier, spre seara, fie din Zarnesti, fie din Plaiul Foii si vom dormi la Rudarita.

Acelas lucru se va intampla si daca venim dinspre Fagarasi, deoarece vom ajunge la Rudarita tarziu seara cand nu mai avem nici o cursa spre Plaiul Foii-Zarnesti in zorii zilei, vom parasi deci punctul Rudarita si ne vom indrepta spre capatul extrem al liniei Decauville, pe valea Marului, afluent al Barsei Grosetului (V. Marului si cu V. Rudaritei dau nastere Barsei Grosetului, avand ca punct de confluenta statiunea Rudarita).

Dupa ce am urcat timp de o ora spre isvoarele Vaii Marului, ne oprim la punctul cel mai inaintat al exploatarii forestiere, lasand spre dreapta ultimele fire ale acestei vai prindem apoi poteca de cal care urca pieptis pantele din spatele statiunei, pentru a ne opri pe spinarea Vacaria Mare, trecand prin nenumarate lastarisuri si pe langa o padure de brazi deasa ca o perie.

Ajunsi pe Vacaria, avem in stanga inceputurile vaii Rudarita si ale muchiei Tamasului, cu decorul Pietrei Craiului, majestos, in departare; iar in fata se ridica piramida masiva a Papusii, dincolo de adanca vale a Dambovitei.

Prindem spre dreapta, pe muchea pe care ne aflamr poteca mare de cal care, intr'o ora, ne conduce m Vf. Comisului (1884 m.), dupa ce am lasat in urma larga sea a Comisului; aci intalnim si drumul care vine dinspre Tamasul Mare, trecand peste Fagetul Caprei si Lerescu (in Seaua Comisului, un „om de piatra' pentru orientare).

In fata noastra, mereu pe muchea despartitoare dintre abisul Dambovitei (in stanga) si depresiunea Sinea Mare (in dreapta), se ridica primul varf mare din Fagaras, cota 2131 m. (Groapele).

Poteca bine lucrata, ramasa dela granicerii care patrulau odinioara pe aceste inaltimi, ocoleste Vf. Groapele pe dreapta si varful urmator (Buzduganul sau Lutele-2179 m.) pe stanga.

            In dreapta, caldarile vaste ale Groapelor, cu muchii despartitoare voluminoase, in stanga, Valea Comisului si Valea lui Aron, despartite de Plaiul Hotului, vestit in toata regiunea, apoi Valea Lutele, cu masivul picior al Lutelor Mari; dincolo de depresiunea Dambovitei, care ocoleste toata piramida Papusii, o ultima vedere asupra acesteia, deoarece mai departe vom trece in revista Batrana si apoi Ezerul, ceilalti doi componenti ai complexului Ezer-Papusa.

Ocolim pe stanga Vf. Berivoescului (2299 m.) si Vf. Betiei. (2295 m.), dupa ce urcam din Seaua Lutele peste piciorul Berivoescului; ocolim astfel intregul amfts teatru, vast si caracteristic, al Caldarii Vladului, trecem pe langa un isvor limpede desi putin fieros, aflat intre cele doua varfuri de mai sus, apoi peste cele doua sei ale Beliei (o caldare larga se deschide la dreapta noae stra) si in fine peste ultimele doua sei ale Caldarii Vladului (Curmatura Pietrele Popii si Curmatura Vladului), intalnind in aceasta din urma sea primul lac de pe creasta Fagarasilor, un lac de dolina, lunguiet si putin adanc.

In curand coborim in marea despicatura a Curmaturei Bratilei (2122 m.), important punct de orientare pe traseu prin asezarea ei; in dreapta se deschida vasta caldare a Radului, iar in stanga Valea Bratilei, cu muchea ei care reprezinta singurul punct de legatura al masivului Fagarasilor cu anexele lui Ezer-Papusa, prin Mezea si Oticu, doi munti transversali, asezati in continuarea Bratilei.

Din Curmatura Bratilei, urcand usor printre Vf. Ludisorului si Vf. Radului (2300 m.), intram in regiunea Urlea, punctul final al drumului nostru de legatura; in curand vom avea de ales intre doua variante, dupa cum timpul ne va permite sa ajungem la Casa Urlea pe un drum mai lung si mai frumos, sau pe unul mai lipsit pe perspective, dar mai scurt.

Varianta I- pe V. Langa - prindem din Seaua Gropita, imediat dupa Vf. Ludisorului, o poteca bine vizibila care urca putin spre dreapta spre Vf. Langa (2240 m.), il ocoleste pe stanga si coboara repede spre fundul vaii Langa, principal afluent si isvor al marei vai Pojorita, pe al carei mal se afla Casa Urlea.

Varianta II - pe creasta, in continuare, lasam la dreapta varianta de mai sus si coborim in Seaua Ludisorului (2196 m.), incepand ocolirea vastei caldari a Zarnei; ajungand la mijlocul acestei caldari, exact in dreptul vailor Zarnei si Pojoritei, ne oprim in Curmatura Zarnei (1932 m.), avand in fata pantele dinspre Vf. Urlea.

Coborim spre dreapta pana in fundul isvorului Urlea, afluent al vaii Pojorita impreuna cu V. Langa, trecem pe la confluenta acestor doua isvoare si coborind repede pe V. Pojorita, ajungem in dreptul cabanei, pe care am zarit-o de pe creasta, asezata deasupra vaii, intr'o minunata poiana.

Dupa un scurt urcus, poposim la Casa Urlea (1533 m.) astazi proprietatea Statului prin O. N. T., fiind preluata prin dizolvarea asociatiei S. K. V.

Celor cari au facut drumul acesta de legatura dintre Piatra Craiului si Fagaras cu scopul de a parcurge mai departe creasta, catre Urlea, Vistea, Moldoveanu si Negoiul, le recomandam sa nu coboare pana la Casa Urlea, pierzand 400 m. diferenta la nivel pe care vor fi obligati sa o recastige a doua zi; bordeiul din Curmatura Zarnei le ofera un adapost bun, daca nu sunt mai multi de 3-4 persoane.

De remarcat ca drumul de legatura descris aci este singura portiune din traseul de creasta al Fagarasilor, care poate fi parcursa si cu caii.


BIBLIOGRAFIE

HARET M.-Prin Muntii Sinaiei-Rucarului si Branului-1910.

IONESCU DUNAREANU I.-Bucegii si Piatra Craiului-1936.

IONESCU DUNAREANU I.-Piatra Craiului-1944.

MOSOIU I.-Branul si Cetatea Branului-1930.

MARTONNE EM. Les Alpes de Transylvanle-1906.

SIMIONESCU I.-Prin muntii nostri-1941.

SZALAY A.B.Dr,-Der Kamm des Fogarascher Gebirges-1934

BULETINUL ALPIN-revista trimestriala, 1933-1939.

ENCICLOPEDIA TURISTICA-publicatlune anuala, 1934-1945. GHIDUL ROMANIEI-1940.

CARTOGRAFIE

HARTA PIETREI CRAIULUI - de L Ionescu-Dunareanu- editura

A. D. M. I. R. - 1935.

HARTA PIETREI CRAIULUI - editura T. C. R. - 1936.

HARTA PIETREI CRAIULUI - de I. Ionescu-Dunareanu – editura Casei Scoalelor - 1944.

NOTA

Reproducerea schitelor si fotografiilor din acest volum este interzisa fara invoirea autorului si va fi urmarita conform legii.


INDEXUL DRUMURILOR

A) DRUMURI DIN ZARNESTI

I Drumuri de patrundere

1. Zarnesti-Plaiul Foii-Casa Radu Negru

2. Zarnesti-Prapastii- Casa Radu Negru

II. Drumuri de interes general

1. Zarnesti-Pestera-Casa Radu Negru

2. Zarnesti -Zanoaga-Piatra Mica

3. Zarnesti -Prapastii-Casa din Curmatura

4. Zarnesti -Casa Diana

5. Plaiul Foii-Valea lui Ivan

6. Valea lui Ivan-Valea Urzicii-Casa Radu Negru

7. Plaiul Foii-Marele Grohotis-Valea lui Ivan

8. Casa Radu Negru-Casa din Curmatura

III. Trasee alpine

1. Valea Crapatura

2. Padina Hotarului

3. Padina Sindileriei

4. Padina Inchisa si Braul Caprelor

5. Padina Popii

6. Turnul Pietrei Craiului-Currnatura

7. Padina Inchisa-Casa din Curmatura

8. Creasta Nordica

9. Creasta Sudica

10. Hornul Mare al Grindului

11. Plaiul Foii -Calinet-V. Podurilor

12. Plaiul Foii -Cioranga Mare

13. Plaiul Foii - Braul de mijloc-Vf. La Om

14. Braul Rosu

IV. Trasee tehnice

1. Acul Crapaturii

2. Hornul Mare din Padina Inchisa

3. Padina lui Calinet

4. Valea Podurilor

5. Hornul inchis din Cioranga

6. Canionul din Cioranga

7. Hornul Adanc din Calinet

8. Peretele dintre Timbale

9. Muchea dintre Timbale

10. Muchea Timbalului mic-Coltii Gemeni

11. Umerii Pietrei Craiului

12. Muchea Padina Lancii

13. Peretele din Padina Lancii.

14. Peretele Central din Marele Grohotis

15; Peretele din Piscul Rece

16. Muchea Rosie

17. Valea lui Ivan

B) DRUMURI DIN BRAN

I. Drumuri de patrundere

1. Bran-Pestera-Casa Radu Negru

II. Drumuri de interes general

1. Casa Radu Negru- Sirnea-Bran

2. Casa Radu Negru -Giuvala-Bran

C) DRUMURI DIN DAMBOVICIOARA

I. Drumuri de patrundere

1. Dambovicioara -Ciocanul-Casa Radu Negru

2. Dambovicioara -Brusturetul-Casa Radu Negru

D) DRUMURI DIN RUCAR

I. Drumuri de patrundere

1. Rucar-Valea Dambovitei-Valea lui Ivan

E) DRUMURI DE LEGATURA

1. Casa Radu Negru-Moeciu-Bucegi

2. Ezer (Casa Voina) -Cojocaru-Casa Radu Negru

3. Plaiul Foii-Rudarita-Urlea (Fagaras)


TOPONIMIA PIETREI CRAIULUI

Masivul Piatra Craiului este suficient de bine dotat cu o toponimie proprie, pentru a nu mai fi nevoie sa inventam denumiri noui pentru locurile accesibile.

Cei cinci ani de cercetari in zona alpina ne-au condus insa la concluzia ca, pentru o mai justa identificare a rezultatelor muncii noastre sistematice, nu ne puteam feri de obligatiunea de a da noui denumiri unor puncte de mare interes alpin din cuprinsul masivului, cu deosebire in abruptul apusean.

Dam mai jos o lista complecta a acestor noui denumiri care apartin autorului prezentei lucrari, cu mentiunea ca restul toponimiei alpine existente apartine fie alpinistilor care ne-au precedat, si a caror paternitate asupra unora din denumiri nu este cazul sa o stabilim aci, fie vanatorilor din regiune.

In ordine alfabetica toponimia introdusa de noi este urmatoarea:

-        Acul Crapaturii.

-        Acul dintre Hornuri.

-        Abruptul Spirlei de Sus.

-        Braul de sub Grind.

-        Braul de sub Clai.

-        Cabana Ascunsa.

-        Canionul din Cioranga Mare.

-        Coltii Gemeni.

-        Canionul dela Ceardac.

-        Degetul lui Calinet.

-        Hornul La Lanturi.

-        Hornul Mare din Padina Inchisa.

-        Hornul Adanc din Calinet.

-        Hornul inchis.

-        Muchea Timbalului Mare.

-        Muchea Timbalului Mic.

-        Muchea dintre Timbale.

-        Muchea din Padina Lancii.

-        Muchea Rosie.

-        Muchea V. lui Ivan.

-        Peretele din Padina Sindileriei.

-        Peretele din Padina Inchisa.

-        Peretele dintre Timbale.

-        Peretele din Padina Lancii.

-        Peretele Central din Marele Grohotis.

-        Peretele din Piscul Rece.

-        Peretele din Valea lui Ivan.

-        Peretele Timbalului Mare.

-        Pridvorul (La Umeri).

-        Sipotul Crapaturii.

-        Saritoarea de sub Gavan (Padina Inchisa).

-        Saritoarea cu grota (Canionul Cioranga).

-        Strunga Isvorului.

-        Seaua Calinetului.

-        Seaua Caprelor.

-        Varful dintre Timbale.

TABLOU SINOPTIC al marcajelor actuale si viitoare din masivul Piatra Craiului

Traseul                        Semnul actual si culoarea                  Semnul viitor  si culoarea

A I 1                linie rosie orizontala                          acelas

A I 2                cruce rosie                                          acelas

A II l                linie rosie orizontala                          acelas

A II 2               linie galbena ,                                                 acelas

A II 3               linie albastra                                       acelas

A II 4               linie                                                     acelas

A II 5               triunghiu rosu gol                               acelas (plin)

A II 6               punct negru,                                        fond rosu suprimat

A II 7               triunghiu verde, fond rosu                              triunghiu albastru plin

A II 8               punct rosu                                           triunghiu rosu

A III l              linie galbena                                       acelas

A III 2              cruce albastra                                     acelas

A III 3              scara albastra                                      triunghiu albastru

A III 4              „Q” albastru                                        linie albastra

A III 5              triunghiu albastru ,                             suprimat

A III 6              punct galben, cerc albastru                punct rosu

A HI 7                         punct albastru                                                 linie albastra

A HI 8                         punct albastru, fond rosu                                punct rosu

A III 9              patrat albastru, fond rosu                               punct rosu

A III 10                        linie verde orizontala                                     suprimat

B I 1                patrat rosu                                           suprimat

B II l                linie alba, fond rosu                           suprimat

C I l                 triunghiu rosu plin                              acelas

C I 2                linie albastra, fond rosu                                 acelas (fond alb)

DI 1                 triunghiu rosu gol                               acelas (plin)

NOTA. Toate semnele de marcaj viitoare vor fi aplicate pe fond de culoare alba.




[1] Denumire curenta in limbajul turistic, in loc de „peretele vestic'.

[2] Frederic Deubel a stabilit pentru prima data acest traseu de abrupt.

[3] Cerem iertare pentru lipsa de fantezie a toponimiei muscelene.

[4] mai complicata este trecerea apei, deoarece nu exista punte si trebue sa ne scoatem incaltxaamintea.


loading...




Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1548
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2018 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site