Diversitatea lumii vii

Diversitatea lumii vii

Genele, speciile si ecosistemele de pe Pamant sunt rezultate a peste 3.000 de milioane de ani de evolutie si, culmea, sunt baza pentru supravietuirea unei singure specii - Homo sapiens.

Biodiversitatea este asadar o masura a variatiei la nivelul genelor, speciilor si ecosistemelor.Varietatea mare a landsafturilor europene (33) constituie baza ecologica a unui numar mare de habitate seminaturale, pentru multe specii de plante si animale. Ecosistemele europene sunt compuse din mai multe de 2.500 tipuri de habitate (CEC, 1991) si includ cca 215.000 specii (din care 90% sunt nevertebrate).

Pe Pamant s-au catalogat pana in prezent cam 1.400.000 speci, plante (cca. 225.000) si animale (cca. 1.200.000) (Wilson, 1988). Pentru animale in 1953 erau deja citate 1.120.310 specii (Mayr, 1953). Unii afirma ca in 1995 au fost denumite si descrise cca. 2.000.000 specii, dar altii citeza doar 1.200.000 in acelasi an (Stanners si Bourdeau, 1995). Referitor numai la regnul animal cei mai reaslisti considera ca ar exista in realitate in jur de 3.000.000 specii in timp cei foarte optimisti cred ca numai insectele ar putea fi intre 8-50.000.000 specii (!) si fiecarui locuitor al Terei i-ar reveni cam 1.000.000 de indivizi de specii de insecte.

Referitor la numarul total de plante si animale descoperite sunt doar unele estimari: 1,5 milioane (Grant, 1973), 1,4 milioane (Southwood, 1978), 1,8 milioane (Stork, 1988). Se presupune ca in realitate ar exista cca. 5 milioane specii (Gaston, 1991)

Altii estimeaza alte date; se crede ca numai regnul animal ar dispune de 4-30.000.000 specii inca neidentificate, cu media cea mai rezonabila in jur de 10.000.000 (Bres, 1994). Din cele1.400.000 specii clasificate, 750.000 sunt insecte, 40.000 vertebrate, 250.000 sunt plante vasculare si briofite (Parker, 1982). Ce mai ramane ca diferenta sunt nevertebrate, fungi, alge, microorganisme. Fiecare specie poarta un imens bagaj genetic de informatie. Astfel se afirma ca numarul genelor este de cca. 1.000 la bacterii, 10.000 la unii fungi, 400.000 si mai mult la plantele cu flori si unele animale (Hinegardner, 1976).

O sinteza mai recenta este prezentata de Wilson (1988), numarul de specii cunoscute pina la data sintezei, fiind de 1.392.485.

Este impresionant totusi numarul mare de organisme care se pare a fi inca nedescoperite. Iata de exemplu o statistica numai in domeniul microorganismelor (Tabelul 1).

Configuratia unei biocenoze este realizata pe baza multimilor de indivizi si de specii. Acestea sunt exprimate prin: spectre de forme biotice si grupari ecologice, numar de indivizi, lista de specii si prin diversitatea ecologica.

Diversitatea ecologica este o functie de relatie intre numarul de indivizi si numarul de specii din ecosistem. Conexiunea numarului de indivizi cu numarul de specii a fost formulata de principiile fundamentale ale lui Thienemann:

1. "Cu cat sunt mai variate conditiile de existenta dintr-un biotop cu atat va fi mai mare si numarul de specii in biocenoza care-i apartine" (specii multe, fiecare cu numa mic de indivizi; diversitate mare).

2. "Cu cat conditiile de existenta se indeparteaza mai mult fata de normal cu atat biocenoza va fi mai raraca in specii si mai bogata in indivizi" (specii putine, fiecare cu numar mare de indivizi; diversitate mica).

Principiile fundamentale ale lui Thienemann arata ca in edificarea biocenozei rol mult mai mare revine relatiilor interspecifice decat celor intraspecifice. Mai exista si o serie de aspecte interesante, cum sunt:

- exista situatii cand in unele biotopuri saracia in specii este asociata si cu saracia in indivizi;

- uneori se instaleaza o diversitate ridicata si in conditii extreme de existenta;

- nu intotdeauna in biotopuri diversificate se gaseste si o mare diversitate ecologica;

- sunt situatii cand la o vegetatie slab diversificata fauna este bogat diversificata, sau invers.

La principiile lui Thienemann sunt aduse completari de alte doua reguli:

a. Regula lui Krogerus: "in biotopuri cu conditii ecologice strict extreme predomina forme puternic specializate"

b. Regula lui Monard: "in biotopuri cu conditii uniforme toate genurile existente sunt reprezentate numai de o singura specie".

Tabelul 1

Numarul speciilor de microorganisme cunoscute (dupa Di Castri si Younes, 1990; Corliss, 1991; Howksworth, 1991)

Intr-o lume in continua miscare si transformare, conceptul de diversitate biologica (biodiversitate = variabilitatea totala a vietii pe Pamant) nu poate fi separat de notiuni cum ar fi ecologia, protectia mediului, conservarea mediului ambiant.

Biodiversitatea reprezinta fundamentul existentei umane si depinde fundamental de om, de constiinta si conduita sa. Este un model remarcabil sugerat in literatura de specialitate (Fig. 13-bis), cunoscut este astazi ca toate actiunile noastre iresponsabile erodeaza capitalul biologic al planetei, intr-un ritm alarmant. Alaturi de implicatii etice si estetice diminuarea sau pierderea biodiversitatii are foarte mari costuri economice si sociale. Biodiversitatea este o parte a existentei noastre zilnice si constituie resursele de care depinde viitorul familiilor, comunitatilor, generatiilor si natiunilor ( (Heywood, 1995).

Fig. 13-bis. Diversitatea lumii vii este "in mainile noastre" sau altfel spus, Viata pe Terra depinde    de armonia dintre cele 5 regnuri ale viului (dupa Margulis si Schwartz, 2000).

Viul este caracterizat de unitate si diversitate. In acest univers complex exista o ordine legica fireasca, de ierarhizare, subordonare si interactiune.

Toate fiintele vii au capacitatea de a se multiplica (reproduce), constituientii corpului lor se reinnoiesc permanent (metabolism), iar fiecare individ va trece prin faze succesive ce includ nasterea - cresterea si dezvoltarea - maturizarea - reproducerea - declinul (imbatranirea) - moartea. Toate acestea definesc doua caracteristici fundamentale ale viului: autoorganizarea si autodistrugerea. Toate fiintele vii sunt in contact cu mediul inconjurator si se mentin intr-un stadiu relativ constant fata de schimbarile de mediu (homeostazie).Desi viata si caracteristicile ei este cea care uneste fiintele vii, ele sunt de o mare diversitate, morfologic si ca numar. Daca am lua doar o specie, intr-o singura generatie se obtin milioane sau miliarde de indivizi, fiecare dintre ei fiind un "original genetic". La diversitatea ecoformelor, a indivizilor, se mai adauga diversitatea stadiilor de dezvoltare, diversitatea celulelor din organismele pluricelulare (la om exista 200 de tipuri de celule diferentiate) etc.