Succesiunea ecologica. Stadiile succesiunii ecologice. Explicati notiunile de climax si homeostazie. Teoriile climaxului.

Succesiunea ecologica. Stadiile succesiunii ecologice. Explicati notiunile de climax si homeostazie. Teoriile climaxului.

Succesiunea ecologica

Orice sistem din natura are o durata de viata limitata si este marcat de o evolutie ireversibila. Biocenoza si ecosistemul se incadreaza in aceasta categorie. Succesiunea ecologica este asadar o schimbare ireversibila in structura biocenozelor, a ecosistemelor, care determina inlocuirea unui ecosistem cu altul. Si succesiunile ecologice au la baza schimbarea factorilor fizici, iar ca urmare a acestora are loc o puternica interactiune intre componentele biocenozei, intre parametrii structurii functionale.

Cu alte cuvinte, succesiunea ecologica este un complex de interactiuni de distrugere a structurii si functiilor existente intr-o biocenoza sau ecosistem si formarea de noi structuri si functii.

Succesiunea ecologica este o inlocuire sistematica si ordonata a unei comunitati de catre o alta pina ce comunitatea atinge o relativa stabilitate in acel areal

In cadrul succesiunii exista o serie logica de etape care se deruleaza una dupa alta (de la stadiul de vegetatie ierboasa la tufaris si apoi padure) iar in final se termina cu o comunitate stabila. Ansamblul de etape se cheama serie, iar orice schimbare ce poate avea loc este denumita stadiu al seriei. Fiecare stadiu al seriei este in sine o comunitate, alta fata de cea anterioara si care poate ramane asa, o perioada scurta sau mult mai lunga de timp.

Este interesant de precizat ca initial a existat un punct de vedere geobotanic dupa care, succesiunea ecologica este doar o inlocuire a covorului vegetal de pe un anume teren, disparitia vechilor asociatii, geneza altuia nou si evolutia noilor asociatii vegetale. Ulterior conceptul a fost interpretat ecologic (Tischler 1955).

Din punct de vedere ecologic, succesiunea ecologica este o degradare, inlocuire, geneza si o evolutie a asociatiilor vegetale, animale si de microorganisme, o evolutie a biotopului, si a unor structuri trofodinamice si spatiale, variatii ale mediului fizic, climatice si geomorfologice.

Succesiunea ecologica decurge din structura biocenozei, a ecosistemului, din interactiunile dintre specii, din metabolism si nivelul allelopatic. Toate acestea creaza o tensiune ecologica, contradictii interne intre componente, procese evolutive si remaniere structurala (Stugren 1975). Chiar daca decurge din insasi structura ecosistemului, succesiunea este declansata de factori esterni (Bormann si Likens 1979).

Trecerea de la o faza la alta (de ex. de la pajiste la teren acoperit cu arbusti) este insotita de pierderi de energie si productie crescuta de entropie (Margalef 1962).

Chiar si atunci cand nu au loc catastrofe ale mediului fizic, are loc o inlocuire de lunga durata a biocenozelor si ecosistemelor deoarece chiar dinamica relatiilor interspecifice duce la transformari si modificari structurale permanente. Inlocuirea speciilor care edifica o biocenoza existenta, veche, cu altele noi, concomitent cu transformarea in timp a conditiilor noi de existenta se numeste succesiune (Clements 1928).

Succesiunea primara (ecogeneza). Teoria clasica si teoria stohastica a succesiunii

Succesiunea secundara

Climax

Climax (Clements 1928) semnifica un stadiu final, culminant, in evolutia unui proces. El nu inseamna "moartea" ecosistemului si sfarsitul evolutiei ci doar o atenuare a vitezei de evolutie (macrosuccesiunea este inlocuita de microsuccesiuni, in diferite puncte ale ecosistemului). In cazul succesiunilor ecologice, climaxul este starea finala spre care tinde biocenoza, ecosistemul, o stare stationara de durata care se mentine stabila timp indelungat (ex. codrii seculari din valea Cernei, de la Slatioara din Masivul Rarau, padurea de stejar de la Letea si Caraorman etc). Astfel, sensul evolutiv al unei biocenoze s-au ecosistem este spre o stare de echilibru cand se realizeaza homeostazia agr. homoios = asemanator; stasis = stare]. Aceasta este valabil atat timp cat nu intervine un factor perturbator violent.

Stadiul de climax agr. klimax = scara] implica un timp indelungat pentru instalarea sa (chiar si in regiunea tropicala unde o padure se reface in 40-50 de ani, climaxul se instaleaza mult mai tirziu; dupa parerea specialistilor un ecosistem se stabilizeaza definitiv structural dupa intre 500 si 4000 de ani !).

Trebuie retinut ca stadiul de climax este o stare stationara in evolutia unui ecosistem si nu este vorba despre maturitatea unui organism. In lucrari de inceput terminologia clementsiana a climaxului uza si de alte notiuni asupra carora nu vom insista (proclimax, subclimax, serclimax, disclimax, preclimax, postclimax) (Brewer 1988).

Exista 3 teorii importante care explica acest concept:

☻ - Teoria monoclimaxului (climaxul climatic) (Clements 1928). Acest stadiu de climax este atins atunci compozitia si structura vegetatiei sunt armonizate fata de un singur factor al mediului - clima. Conceptul este privit din punct de vedere al vegetatiei - geobotanic.

☻ - Teoria policlimaxului (Du Rietz 1930). Structura vegetatiei se stabilizeaza corelat cu clima si solul. Astfel pe langa climaxul climatic exista si un climax edafic.

☻ - Teoria climaxului ecologic (teoria configuratiei de climax; conceptul modelului climax) (Whittaker 1953). Conform acestei teorii, climaxul este o stare stationara, caracterizata si de o oarecare instabilitate dar cu un grad de variatie ce nu pericliteaza structura sistemului respectiv. Pentru a se initia instalarea climaxului, cel mai important aspect este stabilirea unor relatii stationare intre speciile care alcatuiesc biocenoza, o coadaptare functionala a populatiilor (Stugren 1975).

Fig. 6-105. Reprezentarea schematica a succesiunii ecologice in cazul unei xeroserii (a) si a unei hidroserii (b) (date din Allee si colab. 1949; Clarke 1954; preluate din Stugren 1965). Sunt figurate doar etapele mari, semnificative ale evolutiei in succesiune. a - nisip; b - nisip si praf adus de vant si valuri; c - humus nou format; 1 - pionierat; 2 - vegetatie submersa; 3 - vegetatie emergenta; 4 - dominarea suprafe'ei acoperita de campie si exiustenta unei balti reduse la minim; 5 - padure.