Succesiunea ecologica

Succesiunea ecologica

Succesiunea ecologica este determinata de modificarile biotopului si biocenozei, ca rezultat al interactiunii dintre acestea.

Biocenoza, prin activitatea ei, modifica biotopul. Conditiile de viata devin improprii pentru speciile care le-au produs. Acestea dispar treptat si sunt inlocuite cu altele pentru care conditiile nou create sunt potrivite

In cazul in care schimbarile intervenite in organizarea ecosistemului, atat in ceea ce priveste populatiile prezente, cat si sub aspectul raporturilor dintre acestea, sunt durabile, fara sa fie afectate de modificarile periodice, vorbim de evolu ia ecosistemului sau de succesiune ecologica.

In cursul acestei evolutii se pot identifica mai multe faze, pana cand se ajunge la starea de climax (Clements, 1916), de stabilitate si durata mai mari.

Daca succesiunea porneste de la un teritoriu lipsit de forme biotice (insule vulcanice, halde steril, cariere abandonate etc.) este vorba de o succesiune primara, iar in cazul in care un ecosistem aflat in climax, sub influenta unui factor extern (de exemplu, schimbari climatice) sau a celor interni, asa cum am aratat mai sus, intra in succesiune, seria este secundara.

In evolutia spre starea de maturitate (climax) fazele timpurii se caracterizeaza prin preponderenta proceselor de producere a biomasei, structura trofica relativ simpla, lanturi trofice scurte, organizare si stabilitate reduse. Fazele succesionale tarzii conduc la o echilibrare a raportului dintre productia si consumul de biomasa, cresterea cantitatii de biomasa, diversificarea retelei trofice si cresterea gradului de organizare prin acumularea informatiei astfel incat sistemul devine mai stabil.

Schimbarile structurale indica un proces de dezvoltare, de perfectionare a organizarii sistemului si formeaza, de fapt, un proces de auotoorganizare. Complexitatea retelei trofice, ca si a altor conexiuni intre populatiile componente, intre ele si factorii biotopului, determina o tot mai mare stabilitate care trebuie inteleasa complex ca o intensificare a controlului biologic asupra factorilor

biotopului, ducand astfel la realizarea unei maxime protectii impotriva schimbarii lor. In plus, sistemul devine mai conservator.

Schimbarile energetice au fost evidentiate de Margalef (1958) prin experiente realizate cu asociatii planctonice. Concluziile sale arata faptul ca pe masura ce succesiunea ecologica avanseaza, valoarea raportului dintre productia primara bruta si respiratie are o valoare in crestere.

Schimbarile informationale se manifesta prin acumulare de informatie si scadere de entropie. Acumularea informatiei este legata de cresterea cantitatii de biomasa si de cresterea diversitatii acesteia. Corelatiile dintre specii se diversifica si devin mai complexe. Pe langa corelatiile legate de transferul de energie si substanta (corelatii trofice) se dezvolta numeroase corelatii informationale: marcaje de teritorii, adaptarea modalitatilor de aparare si a mijloacelor de atractie etc.

Avand in vedere acest comportament, concluzionam ca pentru a se obtine productii ridicate de biomasa ecosistemele trebuie sa fie tinere. Pe de alta parte, pentru a asigura stabilitate in mediul inconjurator, este necesara prezenta ecosistemelor naturale mature.