UNITATI METALOGENETICE CARPATICE
Metalogeneza Carpatica de pe teritoriul
Romaniei este cea gazduita de Orogenul Carpatic. Acesta ocupa mai mult de jumatate din teritoriul Romaniei si este
subdivizat, din punct de vedere structural in trei unitati, diferentiate dupa
criteriul varstei si dupa etapa procesului geodinamic care a cauzat acest
lucru. Carpatii Meridionali si-au desavarsit structura actuala la sfarsitl
fazei laramice a orogenezei alpine. Muntii Apuseni si Carpatii Orientali,
celealte doua unitati carpatice, si-au conturat actuala structura abia la sfarsitul
Neogenului.Desi ultimele doua unitati sunt separate printr-o ampla depresiune(a
Transilvaniei), considerarea lor ca o unitate se exclude. Continuarea spatiala
a Carpatilor Meridionali cu cei Orientali se datoreaza unirii lor prin
avantfosa neogena. Structura de orogen a Carpatilor Meridionali a fost
desavarsita in urma etapei de coliziune a procesului de convergenta in
Paleogen. Carpatii Orientali constituie o unitate cu caracter clar de
subductie, componentele sale structurale dispunandu-se zonat, o zona centrala,
cu caracter axial, cristalina-mezozoica, o zona periferica sedimentara, adanc
cutata-zona flisului si o zona interna-magmatica.
Provincia
metalogenetca a Carpatilor Meridionali
Carpatii Meridionali constituie prima
unitate a Orogenului Carpatic care s-a individualizat din punct de vedere
tecto-genetic.
In
Carpatii Meridionali apar consecintele etapei finale a divergentei, roci
ofiolitice si acumulari metalifere specifice, asociate lor-mineralizatii
pirito-cuprifere de tip Cipru si ocurente de oxizi de fier asociate
serpentinitelor.In concluzie, Provicia metalogenetica a Carpatilor Meridionali
cuprinde 4 subprovincii metalogenetice diferentiate pe criterii de ordin
structural major.
Subprovincia
Getica.
In
aceasta subprovincie cele mai importante sunt acumularile de substante minerale
utile asociate sisturilor cristaline.
Subunitatile
subprovinciei Getice, la nivel de districte metalogenetice, sunt de fapt
„blocurile” de getic ce s-au separat tectonic, urmare a evolutie fracturilor de
decrosare orientate NE-SW; E-W si N-S ce au luat nastere in procesul de convergenta
cu caracter de coliziune, ce a opus unitatea continentala getica celei
danubiene si pe de alta parte datirita instalarii bazinelor intra si
intermontane(Hateg-Strei, Petrosani, Mehadia-Timis, Bozovici). In subprovincia
getica se pot contra, tinand cont de criteriile de ordin tectonic, urmatoarele
districte metalogenetice: Fafaras, Sebes-Cibin-Lotru, Poiana Ruscai, Semenic,
Godeanu.
1.
Districtul metalogenetic Fagaras
Ocupa
spatiul din getic, cunoscut drept masivul Fagaras, dar trece de granita geografica
vestica a acestuia pana la limita getic-supragetic, marcata de prezenta
epimetamorfitelor seriei de Cibin-Valea lui Stan. In perimetrul masivului
Fagaras se desfasoara o activitate de cercetare care a adus cateva notati si a
permis o cunoastere exacta. Putem contura in aria districtului doua sectoare
metalogenetice:unul polimetalic si pentametalifer de la Barsa-Sinca si altul
doar polimetalic Porumbacu-Arpasu.
a)
Sectorul polimetalic si pentametalifer
Barsa-Sinca-Holbav, este situat in partea de NE a Muntilor Fagaras si
cuprinde ocurente cu caracter polimetalic( Pb, Zn-Cu, Ag, Au) si/ sau
pentametalifere. Ele sunt cuprinse in roci metamorfice si rocile filoniene
considerate alpine.
b)Sectorul
polimetalic Porumbacu-Arpasu, cuprinde concentratiile de sulfuri
polimetalice din seria epimetamorfica-retromorfa de Fagaras.
Compozitia mineralogica este: blenda,
galena, pirita, mispichel, magnetit si hematit.
Forma de zacamant: este de lentile
concordante, filonase discordante si impregnatii in calcare si dolomitele
cristaline din cadrul seriei de Fagaras.
Asociatia stransa dintre sulfurile de Pb
si Zn si rocile carbonatice poate fi explicata si prin faptul ca sulfurile au
putut proveni ca urmare a epuizarii Pb si Zn din reteaua carbonatilor in
procesul de recristalizare a acestora.
2.Districtul
Sebes-Cibin-Lotru
Reprezinta cea mai extinsa subunitate a
subprovinciei getice. Conturul sau in forma actuala este marcat de limta
getic-danubian (sud) de bazinele Hateg si Strei (vest), Bazinul Transilvaniei
(nord) si de fractura Oltului (est).
In partea nordica a masivului Sebes se
intileste o metalogeneza complexa cu oxizi de fier si cu sulfuri.
Diferentierea metalogenezei din
terenurile mezometamorfice duce la separarea mai multor sectoare
metalogenetice:manganifer, ferifer, pegmatitic, cu disten.
a)
Sectorul manganifer-inglobeaza concentratiile de minereuri si sisturi
manganifere ce ocupa partea centrala a Muntilor Sebes si SW Muntilor Cibin.
El poate fi divizat in doua campuri
metalogenetice :
-
Campul Pravat-Batrana
-
Campul Rascoala-Frumoasa
Compozitia mineralogica: minereurile si
sisturile manganifere sunt alcatuite din spessartin, rodocrozit, kanebelit,
piroxmangit, rodonit si dannemorit, piemontit.
Compozitia chimica a rocilor cu mangan
este: Mn 23-33 %, Fe 10-15 % si Si O2, Al2O3,
P2O5, CaO, MgO.
Forma
de zacamant-acumularile de silicati si carbonati de mangan au caracter
lenticular stratoid, cu grosimi ce variaza de la 0,5-7 m, fiind intercalate cu
S2 in micasisturi, paragnaise si cuartite.
Geneza. Asocierea si plasarea rocilor
manganifere in acelasi complex cu sisturile cristaline mezometamorfice,
reflecta concordanta de comportare a compusilor de mangan cu celelalte minerale
ce alcatuiesc sisturile cristaline. In etapa premetamorfica, hidroxizii de Fe
si Mn s-au depus alaturi de sedimente cu geluri silicioase. Prin metamorfism
progresiv intens acestea au reactionat cu silice si s-a ajuns la formare de
silicati de Mn.
b)
Sectorul ferifer Rascoala-Titianu-cuprinde acumulari de magnetit la
Rascoala si Titianu. Cele de la Rascoala sunt reprezentate prin lentile de
magnetit concordante, in amfibolite, cuartite si calcare cristaline, care se
asociaza cu paragnaise si cuartite cu biotit. Compozitia lor mineralogica este:
magnetit, hornblenda, calcit, cuart-granati-pirita-pirotina si calcopirita. C
in Fe este intre 40-60%.
Acumularile de la Titian se prezinta ca
lentile discontinui de cuartite, gnaise amfibolice si amfibolite cu magnetit,
amplasate concordant in paragnaise si micasisturi. Grosimea variaza intre 0,20-1,5
m, iar lungimea intre 200-250 m. Magnetitul idioblastic este diseminat in masa
rocilor silicatice. C in Fe ajunge pana la 13%.
c)
Sectorul cu acumulari de Ni si Fe de la Mlacile-Dealul Negru-Titianu
Aparitiile de mineralizatii de Ni si Fe
sunt in legatura cu corpurile de serpentinite situate in zona centrala a
Muntilor Sebes intre D. Mlacile-D. Negru-D. Titianu. Mineralizatia este
alcatuita din sulfuri(pirotina, petlandit, calcopirita) asociate cu magnetit si
dispuse ca impregnatii in serpentinite. Dimensiunile corpurilor sunt reduse,
iar continutul in Ni variaza intre 0,09-0,4%, iar cel de Fe intre 34%, plus
unele continuturi slabe de Cr si Cu.
Geneza. Mineralizatia are caracter initial
lichid-magmatic, probabil de licuatie.
d)
Sectorul cu disten Negovanu-Contu-Tatarau
Inglobeaza
campurile Colonia Bistra si Valea Sadului, cu un areal larg ce cuprinde
numeroase ocurente de sisturi cu disten intercalate in complexul micasisturilor
din zona centrala a Muntilor Sebes si Cibin.
Forma de prezentare este cea de lentile
concordante cu grosimi variabile. Distenul participa in alcatuirea rocilor in
procente variabile de 5-30%, el fiind adesea transformat in mica ca urmare a
retromorfismului, fapt ce duce la scaderea participarii sale la alcatuirea
sisturilor disterifere.
e)
Sectorul pegmatitic cu muscovit si feldspat Cujerele-Voineasa cuprinde
mai multe campuri
- pegmatitice:
1. Campul Voineasa-Cataracte cu
muscovit. Corpurile de pegmatite sunt concordante in cazul paragnaiselor
biotitice si a amfibolitelor. Lungimea corpului este de in medie cuprinsa intre
40-200 m (rar 1 km), grosimea variaza intre 5-25 m. Mineralul economic este
muscovitul in exploatare pe Valea Lotrului intre Cataracte si Padina Ursului.
Forma de prezentare:cuiburi si lentile;
suprafata placilor de muscovit este intre 80-100 cm2. Mai apare
turmalina, berit, granat, zircon si apatit.
2. Campul Cujerele este situat in
partea central-nord-vestica a Muntiilor Sebes-la Cujerele si Dealul Comanului
si sunt reprezentate prin pegmatite si muscovit.
Forma de prezentare: filoane sau corpuri
concordante cu grosimi ce variaza de la cativa metri la zeci de metri si au
lungimi cuprinse intre cativa metri si 500 m. Suprafata lamelelor de muscovit
este de 25-35 cm2, iar continutul in muscovit al pegmatitului este
de 15-20%.
-feldspati si cuart:
1. Campul Tancuri-Despina se
dezvolta pe Valea Manaileasa sub forma de pegmatite bogate in feldspat potasic
exploatabil. Lentilele sau corpurile intercalate in gnaise cu biotit cuprind
feldspat potasic-microclin care se prezinta sub forma de cuiburi de cristale
largi, asociat cu cuart, mica, turmalina si beril.
2. Campul Voinesti-Rudaru se
plaseaza la est de Voineasa pe Valea Voinesita. Forma de zacamant este
filoniana, filoanele fiind de dimensiuni reduse si cuprind feldspat potasic roz
concrescut uneori cu cuartul.
3. Campul Pietrele
Albe-Steaja-Frumoasa se plaseaza la nord-vest de Voineasa. Este un camp cu
pegmatite feldspatice care prezinta cuiburi de beril, continutul in beril fiind
cuprins intre 1-3% in masa pegmatitelor.
4. Campul Negovanu-Contu cuprinde
pegmatitul cu feldspat si spodumen si se plaseaza la est de campul precedent.
Spodumenul poate sa ajunga pana la 20% din pegmatit, iar continutul in LiO2
este intre 5-7%.
5. Campul Comarnicele cuprinde
pegmatite cu cuart si se plaseaza in apropierea campului Cujerele.Corpurile
pegmatitice au caracter discordant in raport cu sisturile cristaline
gazda.Grosimea este in jur de 2m.
f)
Sectorul cu mineralizatii epigenetice Srungari-Carpinis-Capalna-Cioclovina.
El cuprinde trei campuri metalogenetice:
1.Sibisel-Romasel
2.Strungari-Capalna
3.Cioclovina
1.Campul
metalogenetic Sibisel-Romasel este reprezentat prin lentile mici de
magnetit caruia i se asociaza pirita si pirotina, intercalate in amfibolite,
eclogite sau in skarne. Mineralizatia este oxidata fiind reprezentata prin
minerale secundare de fier. Continutul in Fe este de 15%.Geneza sa este
discutabila-vulcanogen-sedimentara metamorfozata sau pirometasomatica.
2.Campul
metalogenetic Strungari-Capalna este
asociat cu sideritul, pirita si hidroxizii de fier dar mai apare si in lentile
si in impregnatii cu sisturi verzi. Continutul in fier este 9-10%.
Genetic, suntem in prezenta unui
district postmetamorfic.
3.Campul
cu sulfuri polimetalice de la Cioclovina
Apar impregnatii si filoane de pirita,
blenda, galena, calcozina in cuartite biotitice, amfibolite, paragnaise si
micasisturi hidrotermalizate. Se mentioneaza continuturi mici si de Au, Ag, As,
V si Se.
g)
Campul aluvionar cu aur de la Pianul de Sus
In
aluviunile de pe Valea Pianul de Sus(Muntii Sebes)-acumularile detritice de aur
se prezinta ca: graunti, plactte, solzisori, cuiburi si pepite diseminate in
nisip. Mai apar limonit, magnetit, hematit, zircon, rutil, pirita, granati,
apatit. Originea mineralelor trebuie cautata in sisturile cristaline si rocile
eruptive din nordul Muntilor Sebes.
3.
Districtul Poiana Rusca
S-a
conturat in forma actuala la sfarsitul Pliocenului. Reuneste concentratiuni
asociate sisturilor cristaline reprezentate printr-o metalogeneza ferifera
(oxizi si carbonati) si sulfuri si acumulari nemetalifere (pegmatite si talc).
SECTOARE DIN ARIILE CU MEZOMETAMORFITE
a)
Sectorul Starminosul, cuprinde concentratiuni lenticulare de minereuri
magnetitice cantonate in complexul amfibolitic din cadrul compartimentului
tectonic nordic al subunitatii sudice a mezometamofitelor din masivul Poiana
Rusca. In cadrul acestui sector mmetalogenetic se afla trei campuri metalifere:
- Campul cu acumulari de magnetit Starminosul, care ocupa
o pozitie anticlinala in partea nordica a sectorului si este reprezentat
prin lentile alcatuite din: magnetit, talc, carbonati de fier, cuart si
amfiboli.
- Campul Boutari ocupa o suprafata restransa fiind situat
la sud de precedentul. El reprezinta un rest dintr-un orizont in mare
parte erodat. Concentratiile cu magnetit se situeaza pe flancul sudic al
unui sinclinal. Alaturi de magnetit apare si pirotina.
- Campul Valea Fierului este situat la est de Campul
Boutari si cuprinde lentile stratiforme cu magnetit; particularitatea
mineralogica a acestuia este data de prezenta piroxenului din compozitia
minereului magnetitic si din rocile inconjuratoare.
b) Sectorul cu diferentiate cu muscovit si feldspat Boutari- Voislova.
Diferentiatele metamorfice apar sub forma de pegmatite filoniene sau
lenticulare. Mineralogic, acestea sunt constituite din: muscovit, feldspat
plagioclaz, ortoclaz, cuart si rar beril. Ariile in care acesta corpuri
prezinta valoare economica si sunt mai frecvente constituie corpurile metalogenetice
cum ar fi:
- Campul Valea Fierului
- Campul Boutari-Poieni
- Campul Voislova-Magura
- Campul Maru
- Campul Dalci.
c) Sectorul Boita-Lingina, cuprinde concentratiuni lentiliforme de
minereuri carbonatice si piritoase. Acestea se gasesc cantonate in cristalinul
epimetamofic din partea sud-estica a zonei mezometamorfice din Poiana Rusca.
Similar, metalogeneza de aici se poate compara cu cea din districtul
Cioclovina-Strungari-Carpinis. Zacamantul Boita consta dintr+un nivel de pirita
insotita de blenda, galena si apatit cu grosimea intre 1-1,5 m. Minereul este
cuprins intre un banc de dolomite cristaline.
SECTOARE DIN TERENURILE EPIMETAMORFICE
Cristalinul
epimetamorfic al masivului Poiana Rusca gazduieste cele mai importante
acumulari economice de minereuri de fier raportate la tipul hematito-magnetitic
si la cel carbonato-hematitic. Cauze tectonice au fragmentat formatiunea
ferifera motiv pentru care ea se subdivide in mai multe sectoare.
d) Sectorul Teliuc-Vadul Dobrii-Ruschita ocupa partea sudica a zonei cu
epimetamorfite-Seria de Ghelar( Seria Minelor). Sisturile cristaline cu minereu
se constituie intr-o structura anticlinala faliata directional. Acumularile de
minereu de fier sunt localizate pe flancul nordic al structurii anticlinale
Teliuc-Vadul Dobrii.
1.
Campul cu sideroza, ankerit si magnetit Teliuc-Ghelar.
Ocupa partea estica a sectorului si se
extinde pe cca 15 km si a fost detectat geologic si din foraje. In cuprinsul
sau se afla cele mai importante zacaminte de fier din Poiana Rusca si din tara,
Teliuc si Ghelar fiind exploatate inca din antichitate.
2.
Campul cu sideroza si magnetit Alun inglobeaza lentile de minereu de mici
dimensiuni. Acestea sunt situate pe flancul sudic al unei structuri sinclinale
al carui flanc nordic este adanc scufundat in falia directionala Alun-Nadrag,
prin care se separa in cadrul unitatii epimetamorfice, subunitatea sudica de
cea nordica.
3.
Campul Ruschita. Reprezinta continuitatea vestica a celor doua
metalogenetice precedente, cu o decrosare de cativa km spre sud-vest. Din punct
de vedere mineralogic, corpurile mineralizate din partea vestica a sectorului
Teliuc-Vadul Dobrii-Ruschita prezinta un metamorfism mai ridicat.
O alta particularitate a acestui camp
metalogenetic a fost determinata de activitatea magmatica banatitica, care a
dus la transformarea sisturilor sideritice in roci carbonatice cu magnetit si
la formarea de cornene si skarne cu compozitie complexa.
e) Sectorul acumularilor metamorfice cu hematit si magnetit
Tomesti-Iazuri. Se refera la aria cu minereuri de fier situate la vest de
dislocatia Gherghes-Ruschita. Acumularile de minereuri de fier au un caracter
lenticular si stratoid si constau din roci cu hematit-magnetit, plus cuart,
clorit, iar pe langa acestea se intalnesc si cuartite cu magnetit, sisturi
hematito-magnetitice cu spessartin si sisturi carbonatice-albitice cu hematit
si magnetit. In cadrul acestui sector, intr-un singur perimetru se poate
delimita un camp metalogenetic-campul cu hematit si magnetit Iazuri.
Acesta este situat in partea sudica a
sectorului Tomesti-Iazuri cuprinzand aparitiile de minereu de fier de la
Poiana-Iazuri. Minereul sistuos este alcatuit din hematit-magnetit si
spessartin fiind repartizat discontinuu in sisturi cloritoase cuartoase.
Rezervele nu sunt importante.
f) Sectorul acumularilor cu magnetit si hematit Aranies-Cearbal. Este
situat in subunitatea tectonica nordica a cristalinului epimetamorfic de Poiana
Rusca, flancat de cele doua falii diagonale majore ale Masivului Poiana Rusca-
Gherghes-Ruschita la vest si Cutin-Runc la est.
Minereul de fier cu aspect stratoid se
prezinta discontinuu in sisturile clorituoase. Este constituit din magnetit,
hematit, cuart, clorit, sericit, psilomelan si spesasartin. In trecut au fost
exploatate zonele de oxidare a corpurilor de minereu cu spessartin.
g) Sectorul sisturilor verzi cu magnetit-Grosi, cuprinde sisturi
verzi situate la nord de dolomitele de Hunedoara. Nivelul cu magnetit cunoscut,
nu prezinta valoare economica.
h) Sectorul metalogenetic cu mineralizatii polimetalice-Muncel-Mic Vetel
cuprinde acumulari de sulfuri polimetalice situate in partea nord estica a
Masivului Poiana Rusca gazduite de cristalinul de Pades.
1.
Campul metalogenetic Muncelul Mic, cuprinde mineralizatii dispersate in
sisturi sericitoase. Minereul consta din: blenda, galena, pirita, calcopirita,
tetraedrit, mispichel si foarte putin aur.
Cu un caracter similar este
mineralizatia de la Vetel. Mineralizatia avand in buna masura caracter
regenerat-metamorfic, este insotita de intense mobilizari, silicifieri,
calcitizari si piritizari ale rocilor inconjuratoare.
Sectoare
si campuri metasomatice de talc, apar in zona mediana a dolomitelor de Hunedoara:
-
Sectorul-Cerisor-Lelese si Govajdia
-
Campul Valea Lupului-Afanar
-
Campul Marga
-
Campul Rausorul-Nucsoara
-
4.
Districtul concentratiilor mezozoice de pe domeniul getic
Cuprinde acumularile reziduale de pe
depozitele calcaroase jurasice si cretacice din Muntii Sebes si Poiana Rusca.
Concentratiile de limonit si bauxita se situeaza pe suprafata de discordanta
dintre calcarele barreniene si formatiunile detritice cenomaniene.
a)
Sectorul cu bauxita de la Ohaba-Ponor-Pui
Acumularile de bauxita s-au format prin
alterarea calcarelor jurasice si depunerea materialului fero-aluminos pe un
relief carstic. Formarea lor se datoreaza unui climat cald si umed care a creat
conditii de lateritizare a calcarelor si solubilizarea SiO2, ceea ce
a dus la formarea diasporului, care participa la alcatuirea bauxitei.
Compozitia chimica a bauxitelor Al2O3
= 36%; SiO2 = 2,9%; Fe2O3 = 19%; TiO2
= 2%.
b)
Sectorul acumularilor de bauxita Maciova-Cavaran este amplasat in partea de vest a bazinului
sedimentar cretacic Rusca Montana.
Concentratiile de
limonite sunt destul de raspandite, dar bauxitele sunt limitate la un areal mai
redus, conturand un camp metalogenetic-campul Ceriul-Bociaci.
Mai
spre sud, suprafata de eroziune precenomaniana se cufunda sub depozitul
cretacicului superior.
5.Districtul
Semenic
Cuprinde
acumulari de substante minerale utile asociate formatiunilor cristaline
mezometamorfice si intr-o masura mai mica alte tipuri de acumulari asociate
ultrabazitelor serpentinizate. Prin toate acestea el aminteste de districtul
metalogenetic Sebes-Cibin-Lotru.
a)
Sectorul manganifer Delinesti. Cuprinde concentratii de carbonatii si
silicatii de mangan si fier, carora li se asociaza magnetit manganifer si
piemontit. Pozitia lor in acelasi complex ca si in Muntii Sebes-complexul micasisturilor-atesta
identitatea cu acestea in ceea ce priveste conditiile de formare.
b)
Cimpul ferifer Armenis-Teregova
Acumularile de magnetit sunt situate la
3 km, spre nord si sud de gara Armenis. Compozitia mineralogica: magnetit,
pirita, hematit, sideroza. Compozitie chimica: Fe = 27,82%, SiO2 =
28,07%, S = 21,14%.
c)
Sectorul cu pegmatite Teregova. Este cunoscut intre Slatina-Timis la
nord si Globul Craiovei la sud.
Forma de zacamant a pegmatitelor este
cea de lentile cu dimensiuni cuprinse intre 1-10 m, filoane si dyke-uri, cu
grosimi cuprinse intre 1-10m.
Feldspatul, mineralul economic, este
asociat cu cuartul si micele plus turmalin, granati si berli care joaca rolul
de minerale accesorii. Exploatate pana in prezent numai pentru feldspat,
corpurile pegmatitice din acest sector ar putea in viitor, sa fie luate in
consideratie pentru valorificarea muscovitului.
d)
Campul cu cuart Nemanu. Apare la izvoarele Vaii Goletul sub
forma de lentile si corpuri filoniene cantonate in micasisturi cu disten,
staurolit si granat.
Filoane de cuart, mai sunt cunoscute la
Slatina-Timis, dar impurificate cu oxizi de fier.
e)
Campul cu serpentinite talcizate-Parvova. La Parvova, pe valea Pucina, apar
lentile de serpentinite talcizate. Compozitia chimica: CaO = 0,72-2,98%, MgO = 14,67-29,08%, SiO2
= 48,46-77,16%, Al2O2 = 4,75%.
6.Districtul
Godeanu
Este
printre „blocurile de getic” slab metalogenizate. Doar doua tipuri de acumulari
se cunosc in cadrul sau; o ocurenta de sulfurii si un sector pegmatitic.
a)
Campul cu sulfuri. Apare in partea centrala a marginii
vestice a masivului, principala aparitie este pe Ogasul Cocorilor afluent stang
al paraului Baranelului
Sulfurile sunt localizate in roci
carbonatice. Compozitie mineralogica: pirotina, blenda, marcasita, calcopirita.
Compozitie chimica: Fe = 24,60%, Fe2O3
= 35,17%, S = 12,4%, Cu = 0,27%, Ni = 0,06%, Bi = urme. Rocile carbonatice se
plaseaza la partea inferioara a paragnaiselor din zona cu sillimanit.
b)
Sectorul cu pegmatite. Cuprinde relativ numeroase corpuri de
pegmatite, grupate in partea inferioara a bazinelor vailor Ideg-Iuta,
Frasinica, Smogotin, precum si zona de creasta a Muntilor Godeanu.
Corpurile de pegmatite sunt cu grosimi
ce variaza intre 1-10 m si apar mai ales concordante cu pachetele de sisturi
cristaline. Genez este similara pegmatitelor din Sebes si Semenic.
In sisturile cristaline atribuite Seriei
de Neamtu, apar lentile de minereu manganifer constituite din piroxmangit,
rodonit, dannemorit, spessartin, rodocrozit, siderit.
Subprovincia
danubiana.
Reuneste
acumularile de substante minerale utile cuprinse atat in formatiunile
cristaline cat si in sedimentarul autohtonului danubian. Fragmentarea acestuia
de catre factorii tectonici, asemenea geticului, nu mai este asa de evidenta,
fapt pentru care subdiviziunile sale la nivel de district sunt considerate in
functie de actiunea factorilor petrogenetici.In cadrul sau diferentiem o
metalogeneza asociata ultrabazitelor serpentinizate si o metalogeneza asociata
granitoidelor si migmatitelor asociate precum si una ce apartine cuverturii
metasedimentare (formatiunea de Schela).
- Districtul concentratiilor asociate magmatitelor
ultrabazice din Banatul de Sud-Iuti-Tisovita
Se extinde in cadrul ariei de raspandire
a serpentinitelor apodunitice si
apoperidotitice din sudul Muntilor Almaj.
In acest context petrografic apar
lentile de cromit si azbest filonian. Se pot contura doua sectoare
metalogenetice, dupa criterii de ordin petrogenetic si mineralogenetic.
a)
Sectorul Plavisevita-Baia Noua inglobeaza ivirile de minereu cromitic
de la Plavisevita-Lomuri, Puskarsky. Minereul de crom este alcatuit din
cristale si nodule de picotit, cu o coroana de reactie alcatuita la interior
din berezowskit, alumoberezowskit si cromit, iar la exterior din clorit.
b)
Sectorul Tisovita-Eibenthal cuprinde partea sudica a masivului
serpentinic si inglobeaza acumulari de azbest crisotilic. Crisotilul apare ca
filonase cu grosimi ce variza de la mm la cm.
- Districtul Parang.
Cuprinde acumulari care se raporteaza
corpurilor de ultrabazite serpentinizate, sisturilor cristaline aferente Seriei
de Lainici-Paius si granitoidelor de Susita si Parang-Latorita.
a)
Sectorul cu concentratii de magnetit lichid-magmatic, metamorfozat si
acumulari de .azbest amfibolic
1.Campul cu magnetit Coasta lui Rusu –Gauri . Magnetitul apare in
corpuri de roci ultrabazice serpentinizate, cantonat in complexul median al
sisturilor verzi din „Seria de Tulisa”. Magnetitul este insotit de cromit,
pirita, calcopirita si pirotina. Analiza chimica a rocii serpntinizate a
indicat urmatoarele cintinuturi: oxizi de fier = 8-21%; TiO2 =
0-2,80%; Ni = 0,06-0,30 si Cr = 0,047-0,00094%.
2.Campul cu magnetit de la Stefanu-Muntianu-Urdele reprezinta tot
un produs de diferentiere in situ a corpurolor de roci ultrabazice actualmente
serpentinizate, plasate tot la orizontul sud-vestic din „Seria de Tulisa”.
Magnetitul este insotit de cromit, pirita, calcopirita, pirotina si sulfuri
nichelifere plus siderit si hematit.
Analizele chimice au indicat: Fe =
6,40-9,14%; Cr = 0,7-0,985; Ni = 0,11-0,22%; Co = 0,008-0,05%.
3.Campul cu azbest amfibolic de la Urdele-Muntianu cuprinde
filonase, lentile si cuiburi de azbest amfibolic asociat cu talc, gedrit si
actinot. Deficienta acestui azbest este rezistenta foarte scazuta la rupere:
1,8-2,9 kg/cm2.
b) Sectorul concentratiilor cu
hematit si magnetit cuprinde acumulari de hematit filonian care reprezinta
mobolizari din benzile care apar intercalate in sisturile cristaline ale
„Seriei clastice de Valcan” care este strabatuta de granite.
c) Sectorul concentratiilor de
grafit de la Baia de Fier grupeaza acumularile de grafit din Seria de
Lainici-Paius concentrate in bazinul superior al Oltetului (pe vaile Oltet si
Galbenul). Acestea sunt strans asociate cu complexul carbonato-grafitos al
Seriei de Lainici-Paius. In acest context lito-petrografic rocile cu grafit
apar ca lentile, strate si cuiburi. Ele au maximum de extindere pana la cca 2
km si grosimi cuprinse intre 2-20 m si uneori pana la 100 m.Ivirile de grafit
se dispun pe trei aliniamente orientate concordant cu formatiunea cristalina
gazda.
Aliniamentul nordic este cel mai
important si din el fac parte perimitrele Catalinu si Piscul Boierului
(zacaminte in exploatare) si ivirile de pe paraiele Ungurelu si Ungurelasu.
Aliniamentul central este concretizat
prin ocurentele fara valoare economica intalnite nai ales in bazinul Oltetului.
Aliniamentul sudic este al doilea ca
importanta, alaturi de cateva iviri neinsemnate, aparand zacamantul Rabari.
Continutul in carbon din ivirile de sisturi grafitoase variaza intre 10-20%,
iar ca accesorii ale sisturilor cu grafit mai apar: pirita, calcopirita si
magnetitul.
3.Districtul cu pirofilit din formatiunea de Schela
Grupeaza acumularile de sisturi
pirofilitice din cadrul formatiunii de Schela. Acestea apar pe flancul nordic
al Parangului, in zona centrala si vestica a acestuia si in sud-estul Muntilor
Valcan.
1.Campul Jiet grupeaza nivele de sisturi pirofilitice din
complexul intermediar al formatiunii de Schela dni bazinul mijlociu al Vaii
Jiet. Pirofilitul apare sub forma de sisturi lenticulare, cuiburi, rar
filonase. Se asociaza cu cuart, cloritoid si clorit.
2. Campul Valea Izvorului cuprinde un nivel continuu de sisturi
pirofilitice asociate cu sisturi micacee, paragonito-muscovitice, intercalata
intre doua complexe de metaconglomerate si metagresii cu antracit.
3. Campul Schela-Vezuroiu reprezinta singurul areal cu acumulari
economice de pirofilit. Acesta apare ca sisturi cu structura lipidoblastica,
unde alaturi de pirofilit mai apare cloritoid, cuart, antracit dispers.
Subprovincia
Platoului Mehedinti
Dupa
interpretarile mai noi structura sa actuala este rezultatul unei evolutii
geodinamice complexe care a debutat in regim expansiv, ajungand la stadiul
papoxismal prin individualizarea unui bazin oceanic-sediul de manifestare a
unui magmatism ofiolitic- si s-a incheiat in regim de compresiune, ajungand
in Cretacicul superior-Paleogen la
constituirea structurii actuale, consecinta a coliziunii.
Platoul
Mehedinti constituie un exemplu tipic de unitate geologica in cadrul careia se
constata o stransa corelatie intre structura sa si metalogeneza. Observam
separarea mai multor districte metalogenetice:
-
unul in cadrul paraautohtonului de Severin-strans corelat
cu complexul de rocii ofiolitice
-
doua in cadrul petecelor de getic, Bahna si Portile de
Fier
- Districtul Petecului de Bahna reprezinta unul din blocurile
detasate din microplaca getica in timpul procesului de convergenta a
acesteia cu microplaca danubiana, intre ele interpunandu-se paraautohtonul
de Severin. Din punct de vedere genetic metalogeneza din Petecul de Bahna
poarta pecetea procesului de polimetamorfism, care a afectat complexele de
roci cristaline din acest spatiu; deci avem de a face cu diferentiate
metamorfice, dat fiind dispunerea oarecum grupata in structura
districtului si unitatea lor din punct de vedere calitativ metalogenetic.
a)
Sectorul cu diferentiate pegmatitice si cuartolitice grupeaza ocurentele
de pegmatite din jumatatea nord-vestica a spatiului ocupat de formatiunile
cristaline mezometamorfice din Peticul de Bahna. Perimetrele in care s-au
semnalat ocurentele de pegmatite sunt:
- Izverna-Siliste-Turtaba-Gheorghesti
- Valea Ghergheritului-Valea Topolnita
- Izvoarele Vaii Bahna
- Culmea Calinovatului
- Izvoarele Vaii Taravat (punctul „La
Metereze”)
- Izvoarele Vaii Mari (afluent al
Cernei) si Vf. Pietrele Albe (pe un afluent al Vaii Tatavat / punctul „Trei
Cucuie”
- Intre Vaile Racovat si Tarovat
- Intre Valea Satului si Valea Ilovita
Tipurile
de pegmatite, din punct de vedere mineralogic, sunt urmatoarele:
a)
cu microclin, plagioclaz, muscovit si biotit –
caracteristica a peste 80% din totalul corpurilor intalnite;
b)
cu microclin, cuart, muscovit si biotit;
c)
cu plagioclaz, cuart, muscovit si biotit
In general corpurile de pegmatite sunt
concordante, lenticulare, budinate si sunt localizate in gnaise plagioclazice
si cu microclin.
b)
Campul cu sisturi manganifere si mineralizatii de fier si cupru Ciresu
Reprezinta
o arie restransa spatial doar in perimetrul comunei Ciresu si consta din
sisturi manganifere care apar concordante cu structura unitatii Bahna, intre
satele Ciresu(nord) si Bunoaica(sud).
Mineralele
manganifere apar fie in cadrul micasisturilor fie in cadrul cuartitelor.
Micasisturile
contin cuart, biotit, minerale opace(oxizi) si granat manganifer pe cand cuartitele
contin insa spessartin pana in jur de 40%.
Forma de zacamant este cea de lentile,
strate budinate ce sunt dispuse concordant cu foliatia gnaiselor care le
cantoneaza. Deci roca gazda este gnaisul microlitic.
Compozitia mineralogica este determinata
de prezenta magnetitului caruia i se asociaza hematitul.
Analizele chimice indica un continut
variabil de fier total de la 5-16%; MgO = 0,2-4%; TiO = 0,8-1,4%; SiO = 50-63%.
Magnetitul a aparut alaturi de microclin ca urmare a reactiei de descompunere a
biotitului dupa schema: Biotit bogat in fier à microclin + magnetit + apa.
Districtul
Petecul Portile de Fier
Cuprinde
acumulari de tip pegmatitic-consecinta procesului de diferentiere metamorfica,
dar si acumulari cu caracter mai particular-sulfuri si sulfoarseniuri cu aur si
argint.
Se intalnesc doua sectoare:
-Sectorul cu diferentiate metamorfice cu
caracter pegmatitic si cuartolitic
-Sectorul cu mineralizatii
tecto-genetice de sulfuri si sulfoarseniuri cu aur si argint
Districtul
asociat ofiolitelor unitatii de Severin
Este
singura unitate metalogenetica care se poate contura in cadrul paraautohtonului
de Severin in cadrul careia masele de roci ce alcatuiesc complexul ofiolitic
apar in amestec tectonic cu roci sedimentare si metamorfice. Se contureaza doua
sectoare metalogenetice :
-Sectorul cu mineralizatii
pirito-cuprifere Baia de Arama format din campurile: Cauna-Ponoare, Varful
Gorunului-Dealul Ocnelor, Baroaia-Magura
-Sectorul cu azbest si oxizi de fier din
cadrul serpentinitelor cuprinse intre Obarsia Closani si Podeni.
Subprovincia banatitica din Carpatii
Meridionali
Acumularile de substante minerale utile
apar in stransa relatie cu aliniamentele petrogenetice laramice din partea
vestica a Carpatilor Meridionali. Procesul de metalogeneza care a insotit
activitatea magmatica a avut un caracter complex imbracand fie un caracter
evolutiv de la stadiul pneumatolitic la hidrotermal, fie constituind numai
acumulari hidrotermale de tip porphyry copper.
Este alcatuita din 3 districte
metalogenetice:
-Districtul Moldova Noua-Ocna de
Fier-Tincova cu sectoarele:
Ocna de Fier-Tincova cuprinde
campul metalogenetic: Ocna de Fier-Dognecea
Oravita-Moldova Noua cuprinde: campurile
metalifere Oravita si Moldova Noua
campurile metalogenetice Ciclova si Sasca Montana
-Districtul Bozovici-Ruschita cu
sectoarele:
Aschiuta-Varnita-Ruschita care
cuprinde campurile metalogenetice: Ruschita, Varnita, Aschiuta
Lapusnicul Mare-Sopot care
cuprinde campurile metalogenetice: Lapusnicul Mare, Cioaca-Brazilor, Valea Nasovat-Lilieci
-Districtul Mraconia-Lapusnicelul cu campul
metalogenetic Valea Cernei-Toplet
a) mineralizatiile de la Mraconia
b) campul metalogenetic Valea
Cernei-Toplet
c) mineralizatiile de la Turnu-Ruieni
Provincia metalogenetica a Muntilor
Apuseni
Unitatea metalogenetica a Muntilor
Apuseni-individualizeaza o unitate de tip alpin-carpatic, cu caractere
specifice pe de o parte si cu caractere comune cu celelalte unitati carpatice
de pe teritoriul romanesc, pe de alta parte.
Ea concretizeaza, in esenta ei, o
unitate de subductie cu o metalogeneza corespunzatoare la nivelul cretacicului
superior, asociata magmatismului banatitic, dar cuprinde si concretiuni de
substante minerale utile aferente formatiunile cristaline prealpine, regenerate
tectonic in orogeneza alpina, precum si acumulari metalifere specifice
stadiului de expansiune-asociate magmatitelor ofiolitice.
In plus, activitatea vulcanica neogena
si zacamintele asociate, pledeaza pentru continuarea evolutiei unitatii
Apusenilor in regim de convergenta, dar modelele geodinamice avansatepentru
explicarea acestei situatii sunt inca discutabile. Pe fondul actiunii
factorilor crustali majori-divergenta, convergenta si fracturile crustale, au
actionat factorii locali-petrogenetici si tectonici care au determinat
individualizarea unitatilor metalogenetice de rang inferior-districte,
sectoare, campuri si corpuri metalogenetice in cadrul Muntilor Apuseni.
Unitatile metalogenetice la nivel de
subprovincie, au pe de o parte, caracter prealpin fiind asociate terenurilor
cristaline si pe de alta parte sunt alpine, determinate de procesele
geodinamice si paleoclimatice. Diferentierea in cadrul acestora, in districte
si sectoare se face pe baza criterilor de ordin petrografic, tectonic etc…
In consecinta, in cadrul provinciei metalogenetice a Muntilor Apuseni putem
separa urmatoarele subprovincii: subprovincia Apusenilor de Nord, subprovincia
asociata magmatitelor mezozoice, subprovincia banatitelor, subprovincia asociata
vulcanitelor.
Subprovincia Apusenilor de Nord
Cuprinde acumulari de substante minerale
utile asociate, atat mezometamorfitelor Seriei Somes-sulfuri si
pegmatite-cat si epimetamorfitelor-retromorfe-sulfuri de cupru si pirita;
acumulari metalifere se cunosc si in Seria Baia de Aries cat si asociate
granitoidelor hercinice din Muntilor Highis-Drocea. Dupa criterii de ordin
petrogenetic tectonic si paleoclimatic in cadrul Subprovinciei Apusenilor de
Nord se pot subdiviza:
-Districtul metalogenetic Gilau
-Districtul asociat cristalinului Baia
de Aries
-Districtul asociat granitoidelor din
Muntii Highis-Drocea
-Districtul concentratiunilor exogene
formate pe calcare mezozoice
Districtul metalogenetic Gilau, cuprinde doua sectoare cu acumulari de substante minerale
utile: unul cu sulfuri si altul cu pegmatite. Cel cu sulfuri
cuprinde corpuri de mineralizatii polimetalice si pirito-cuprifere, afiliate
Seriei de Somes. Ele au fost pana in prezent cercetate cu lucrari miniere si
foraje in regiunea Scrind-Rachitele.
In
acord cu ceea ce cunoastem pana in momentul de fata, putem separa doua
campuri metalogenetice in cadrul Sectorului cu mineralizatii
polimetalice si pirito-cuprifere.
1. Campul metalogenetic cu acumulari de minereuri polimetalice afiliate
nivelelor bazale ale Seriei de Somes de
la bazinul V. Alunis si Leurdis. Minereul plumbo-zincifer, apare ca
lentile si stratoid, concordant cu sistuozitatea cea mai bine exprimata, din
metamorfitele Seriei de Somes. Lucrarile executate pana in prezent au
evidentiat existenta mineralizatiei pe mai bine de 750 m, pe o directie NE-SW,
cu grosimi de la 0,2-1,5 m. Mineralizatia este cantonata in sisturi
cuarto-feldspatice-porfirogene si este alcatuita din pirita, mispichel, blenda,
galena, pirotina, calcopirita, tetraedrit si in mica masura marcasita si hidroxizi
de fier secundari.
Continuturi medii: Cu = 0,25%; Pb =
1,86%; Zn = 5,3%; Au = 1,34 g/t.
2.Campul metalogenetic Gingineasa-Paraul Negru, cuprinde 15
lentile cu mineralizatii pirito-cuprifere, extinse pe un areal de circa 20 km2
si avand o grosime ce variaza intre 0,5-38 m.
Rocile gazda ale mineralizatiei sunt:
sisturile micacee cuartitice, sisturile clorito-sericitoase, provenite prin
retromorfozarea mezometamorfitelor Seriei de Somes.
Mineralele metalice din alcatuirea
minereului sunt: pirita, mispichelul, calcopirita, pirotina si magnetitul.
Sectorul
cu pegmatite-Muntele Rece-V. Iarei
Compozitia
mineralogica a pegmatitelor este: feldspat, cuart, muscovit si turmalina, cu
rol accesoriu mai apar: granat, magnetit si rar de tot beril. Importanti din
punct de vedere economic sunt: feldspatul si cuartul, iar in viitor poate
turmalina.
Cele
mai importante acumulari sunt la Muntele Rece si V. Iara. Acestea sunt
alcatuite din feldspati, cuart, muscovit, granat si turmalina. Perspectiva lor
este conditionata si de gradul de izolare care in corelatie cu alti factori
economici (forestieri etc.),
influenteaza eventuala lor deschidere spre valorificare economica.
Districtul metalogenetic asociat sisturilor cristaline mezometamorfice
Baia de Aries
In
sisturile mezometamorfice ale Seriei Baia de Aries, mai ales la nivelul
complexului cu calcare cristaline si amfibolite, sunt de mai multa vreme cunoscute
acumulari de minereu de fier si de mangan; ele au fost considerate in trecut ca
fiind consecinta unor substitutii metasomatice determinate de activitatea
magmatica neogena.
Urmare
a fragmentarii geologice alpine, azi acestea concretizeaza doua unitati
metalogenetice de rang inferior: Sectorul Runc-Salciua si Campul metalogenetic
Dealul Baiesilor.
Sectorul
metalogenetic cu carbonati si silicati de fier si mangan Runc-Salciua
Corpurile
de minereu de fier si mangan din acest sector se dispun de-a lungul a doua
aliniamente cu orientare NE-SV. Cel vestic este jalonat de ivirile de la Runc
si Dl. Bujorul (acestea au facut in trecut obiectul unor lucrari de
exploatare). Cel de al doilea, estic, se extinde din nord-bazinul V. Salciutei
si Culmea Dobos-spre sud unde apar mai multe iviri, in zona com. Cioara. Cele
doua aliniamente par sa apartina aceluiasi nivel de mineralizatii prinse intr-o
structura sinclinorie avand flancurile interceptate de eroziune. Au aspect de
filon-concordant, avand o lungime de 200 m si o extindere pe verticala pana la
700 m, iar grosimea de 30-120 m. Minereul este hematitic cu aspect poros,
friabil si contine in jur de 60% Fe.
Corpurile
mineralizate de la Salciuta si Dobos, localizate tot in mezosisturi, reprezinta
palarii de fier ale unor acumulari concordante-lentile si strate cu grosimi
pana la 2,5 m.
Minereul,
preponderant de mangan, cuprinde: piroluzit, braunit, hausmanit, magnetit si
hidroxizi de fier. In ariile cu mineralizatii se mai citeaza: augit, biotit,
vezuvian, tremolit, wollastonit, granat, apatit, carbonati, cuart si sulfuri +
sideroza si calcit.
Campul
cu acumulari de fier si mangan-Dealul Baiesilor
Mineralizatiile
se dezvolta cu un caracter stratoid pe circa 1200 m, cu o grosime de pana la
1,5 m in cadrul sisturilor cristaline mezometamorfice, in stransa asociere cu
calcarele cristaline si amfibolice cuprinzand sideroza, hidroxizi de fier si
mangan, acestia s-au si exploatat in trecut.
Iviri
izolate: se citeaza existenta unui filon cu multa pirotina, cunoscut pe
circa 2 km la NW de localitatea Buru.
Districtul concentratiilor asociate
granitoidelor din Muntii Highis-Drocea
Cuprinde
mineralizatii cuprifere cantonate in sisturile cristaline epimetamorfice
raportate sisturilor de Paiuseni si in granitele si rocile alcaline
tardiorogene care afecteaza Seria de Paiuseni. Consecinta activitatii
postmagmatice a fost formarea filoanelor de cuart si carbonati in care apar:
calcopirita, pirita, hematit + uneori blenda, galena. Se pot delimita doua
sectoare metalogenetice: Sectorul
Soimus-Highis care cuprinde mineraizatii polimetalice;
Sectorul
Secas-Valea Prundului cu mineralizatii polimetalice in cadrul carora
calcopirita joaca un rol important, situate in cadrul sisturilor cristaline din
extremitatea estica a districtului.
Campul
cu pirita Monorastia este restrans ca suprafata, fiind cunoscut doar in
bazinele vailor Monorastia si Stramba. Mineralizatiile apar la contactul si in
interiorul corpului granitoid. Parageneza este din cuart si pirita. Filoanele
de dimensiuni mici sunt insotite de sericizarea zonelor invecinate.
S-a
mai citat prezenta monozitului, orthitului, zirconului si daviditului.
Concentratiile exogene formate pe depozite
mezozoice
Concentratiile exogene formate pe
depozite carbonatice mezozoice reprezinta un exempul tipic de actiune
diferentiata a factorului exogen, in conditiile unui substrat diferit
compozitional si structural. Astfel, daca in masivele Padurea Craiului si
Bihor, concentratiunile exogene-predominant bauxitice, reprezinta primul termen
in succesiunea depozitelor cretacice pre-Gosau, in Platoul Vascaului,
acumularile reziduale de oxizi de fier si mangan au varsta pleistocena sau
chiar cuaternara.
Districtul cu bauxite Padurea Craiului
Bauxita constituie umplutura
depresiunilor carstice formate pe suprafata calcarelor neojurasice in perioada
dupa tithonicul superior.
Depresiunile cu bauxita s-au format pe
seama calcarelor recifale de tip Cornet, Farcu sau Albioara, calcare care prin
caracteristicile lor structural-texturale au favorizat formarea unui
paleorelief de tip moderat. Depresiunile au forme variate-pungi, firide,
crevase, stalpi verticali, fiind adanci de cativa metri si avand o extindere in
general de ordinul metrilor sau zecilor de metri.
De regula, bauxitele neocomiene care
si-au conservat caracterele primare sunt destul de dure (5-6 in scara Mohs), au
o compozitie si structura omogena pe toata grosimea lor si sunt lipsite de
stratificatie. Cele mai raspandite varietati ale acestor bauxite sunt: bauxite
visinii, bauxite rosu-visinii sau rosii, bauxite oxidice, bauxite ferice sau
fero-ferice, bauxite hematitice, bauxite diasporice si mai rar bauxite
diasporo-boehmitice.
Existenta
mai multor tipuri de calcare recifale, structura lor de detaliu, tectonica
locala si in unele situatii actiunea intrusiva a magmatismului banatitic permit
diferentierea mai multor campuri de corpuri bauxitifere:
-Campul
Ponita-Poieni
-Campul Cornet
-Campul Bratca-Secatura-Ana
-Campul Zece
Hotare
Toate
acestea cuprind lentile de bauxita cantonate in calcarul recifal de tip Cornet,
care a favorizat formarea unui paleorelief de tip moderat.
Urmatoarele
campuri: - Racas-Valea Vida
- Rosia-Albioara
- Meziad,
se caracterizeaza prin prezenta bauxitei
si a lehmului bauxitifer pe
suprafata calcarului recifal intens diagenizat de tip Farcu(nefavorabil prin
structura sa pentru formarea unor capcane de tip carstic), si a calcarului
oncomicritic de tip lagoon de
Albioara, care a favorizat de asemenea formarea unui paleorelief de tip modert,
cu dese capcane carstice pe suprafata sa (caracterizare ce nu se aplica
campului metalogenetic Meziad).
Districtul
cu acumulari de argile limonitice Vascau
Reuneste
acumularile reziduale de argile limonitice ce grupeaza campurile de la Moneasa
si Calugareni, formate pe dolomitele anisiene. Aceste concentratiuni s-au
acumulat in pleistocen sub forma unor pungi de argile galbene, galben roscate
sau rosii, care contin concretiuni sau benzi subtiri alcatuite din oxizi si
hidroxizi de fier si mangan: goethit, lepidocrocit, hematit, piroluzit si
psilomelan.
Subprovincia
asociata magmatitelor mezozoice
Reprezinta
o subunitate, determinata strict de prezenta magmatismului mezozoic, cu
caracter complex-bazic, in partea vestica si marginala nord-vestica si
sud-estica precum si cea estica(Muntii Metaliferi). Metalogeneza asociata are
un caracter variat, concretizat prin acumulari lichid magmatice si
hidrotermale, in partea vestica si centrala a Muntilor Drocea si prin acumulari
cu caracter vulcanic-sedimentar, in partea nord-vestica a subprovinciei si
hidrotermale in partea sud-estica a acesteia.
In
consecinta se pot contura 3 districte in cadrul acestei subprovincii:
-Districtul Drocea-Rosia Noua, cu fier si sulfuri
-Districtul
Parnesti-Soimus-Buceava, cu mangan
-Districtul Tamasesti-Dealul Mare, cu mangan si sulfuri polimetalice
Districtul
Drocea-Rosia Noua este cel mai important ca extindere si cuprinde atat:
acumulari de titanomangnetit, insotit de ilmenit si uneori ulvospinel, cat si
acumulari de sulfuri, in special pirita. Mai multe sectoare si campuri
restranse, izolate se pot separa in cadrul acestui district precum si un sector
metalogenetic.
Campul
cu titanomagnetit Cazanesti-Ciungani
Corpurile
de minereuri cu titanomagnetit se plaseaza intr-o panza intrusiva cu caracter
gabbroidic pe o suprafata de circa 5 km2. In baza, este un orizont
de gabbrou cu titanomagnetit vanadifer, care in zona marginala poate avea grosimi
de 30-40 m cu tendinta de efilare spre centrul intruziunii.
Mineralele
utile sunt: titanomagnetit vanadifer, ilmenit si ulvospinel(doar la Ciungani),
cantitatea de magnetit poate ajunge pana la 15%.
Campul
Almas-Saliste inglobeaza acumulari similare ca forma, incluse intr-un corp
gabbroic, mai mic decat precedentul, cu aspect de dyke. In partea superioara a
intruziunii s-au separat: o zona din gabbro cu diopsid si anortozite urmata in
adancime de o zona cu stratificatie ritmica, in cadrul careia se disting 3
nivele principale, mai mult sau mai putin continui, de gabbrouri, hyperite si
dolerite, care alterneaza intre ele. Acumularile de titanomagnetit vanadifer
apar in nivelul intemediar. Grosimea cumulata a benzilor de gabbro cu magnetit
nu depaseste 20 m.
Parageneza este aceeasi ca la Cazanesti
minus ulvospinelul iar continutul in magnetit ajunge pana la 12%.
Campul
cu titanomagnetit Almasel este plasat intr-un corp lacolitic asimetric de
gabbro. Pe rama de NV a acestuia este o fasie lunga de circa 300 m cu o grosime
de aproximativ 15 m, bogata in oxid de fier. Continutul mediu in titanomagnetit
vanadifer si ilmenit este de circa 8%.
Campul
cu titanomagnetit Toc are o extindere mai mare decat precedentele.
Acumularile de oxizi de fier se plaseaza in doua separatii inguste de gabbrou,
din cadrul unui corp cu caracter de lacolit. Continutul cu titanomagnetit
ajunge pana la 20%.
Campurile
Baia si Dumbravita cuprind corpuri de gabbrouri de dimensiuni mici. La
Dumbravita intr-un corp filonian, cu grosime de 2 m, continutul in oxizi atinge
22%, dar rezervele sunt mici, de unde si importanta economica incerta.
Campul
metalogenetic Savarsin - V. Baniesului cuprinde nivele de dimensiuni reduse
de oxizi de fier intercalate intr-un mic corp de gabbrou.
Campul
metalogenetic cu titanomagnetit Julita este si el redus ca extindere,
titanomagnetitul aparand intr-un mic corp de gabbrou.
Privitor la perspectiva districtului
ferifer-lichid-magmatic Drocea - Rosia Noua sunt de retinut: datele geofizice
au relevat anomalii magnetometrice si gravimetrice in sectorul SE sub masa de
bazalte.
Sectorul
cu pirita si sulfuri de cupru si nichel Cazanesti - Rosia Noua – Pietris
Filoanele
au dimensiuni reduse. Uneori apar si volburi cum este cea de la Rosia Noua in
V. Hanuleasa. Parageneza este: pirita, calcopirita, cuart si calcit.
In
partea sud-estica, in campul Rosia Noua, parageneza este alcatuita preponderent
din magnetit, pirita si calcopirita. Mai apar curent hematit, clorit, epidot,
blenda, galena, tetraedrit, marcasita, bornit, calcozina, malachit si azurit.
Minereul nichelifer de la Ciungani, este
asociat cu intruziunea de gabbrou si consta din magnetit, pirotina, pentlandit,
bravoit si pirita-ca impregnatii si filonase.
Geneza
discutabila -lichid-magmatica sau
-hidrotermala-legata de
activitatea banatitelor.
Se
pot contura in cadrul acestui sector urmatoarele campuri:
a)
Rosia Nou - Troas-cu pirita
b)
Pietris – Toc - filoane cu pirita la Pietris si palaria de fier la Toc
Cu
caracter izolat sunt campurile: Dumbravita, in estul districtului
si Almas - Saliste, in estul acestuia.
Districtul
Parnesti – Soimus - Buceava
Cuprinde
acumulari de mica amploare, localizate in formatiunile neocomiene de pe rama
nord-vestica a masivului Drocea. Corpurile de minereu sunt alcatuite din
piroluzit si manganomelan ca produse de alteratie(halmirolitica) a
piroclastitelor. Se pot contura: Campul cu oxizi si hidroxizi de mangan Parnesti
si Campul cu oxizi si hidroxizi de mangan Buceava. Sunt neeconomice in etapa
actuala.
Districtul
Tamasesti - Dealul Mare. Metalogeneza acestuia este mai complexa avand atat
un caracter manganifer cat si polimetalic. Are caracter liniamentar si se
plaseaza in partea central sud- estica a masivului Drocea - continandu-se si in
M.Metaliferi(Dealul Mare).
Subprovincia
concentratiilor asociate magmatismului paleogen (banatitic)
In
aceasta subunitate a Muntilor Apuseni sunt cuprinse acumularile de substante
minerale utile asociate corpurilor eruptive hipoabisice, apofizelor sau
filoanelor de roci eruptive. Repartitia concentratiunilor, atat in cadrul Apusenilor
de Nord cat si a Apusenilor de Sud, apartenenta lor atat la tipul de
mineralizatii pirometasomatice cat si hidrotermale, a permis separarea a doua
districte ce grupeaza acumulari pirometasomatice si hidrotermale, precum si un
sector mai izolat in partea estica a Apusenilor de Nord-Baisoara.
Districtul
Savarsin – Cerbia - Magureaua Vatei cuprinde concentratiunile de pirita si
molibdenit grupate in campurile metalogenetice Savarsin si Cerbia, precum si
acumularile de magnetit de la Magureaua Vatei.
Campul
Savarsin-Temesesti se situeaza in jumatatea nordica a corpului
granodioritic de la Savarsin. Mineralizatia hidrotermala de pe V. Ciumanilor
este localizata in doua grupe de filoane: unul principal orientat NV-SE cu
grosimi in jur de 1 m si altul suprapus orientat NE-SV mai putin important. In
primul sistem de filoane mineralizatia este alcatuita din pirita, molibdenit,
rar calcopirita, blenda, galena totul intr-o ganga de cuart.
Cel de al doilea sistem filonian cuprinde pirita si
molibdenit, insa acesta si sulfurile polimetalice apar in cantitati
subordonate. Ganga, pe langa cuart, mai cuprinde si calcit.
Perspectiva acestui camp metalifer nu este inca
elucidata, in eventualitatea unor indicatii mai favorabile mai pot fi luate in
discutie si ivirile de pe V. Belorii, P. Calului, V. Mare si V. Raschi.
Campul
Cerbia-Micanesti inglobeaza ivirile cu mineralizatii situate in jumatatea
de nord-vest a corpului granitic de la Cerbia. Mineralizatia, reprezentata prin filoane de mici dimensiuni este
alcatuita din pirita, putin molibdenit si rare sulfuri polimetalice intr-o
ganga de cuart.
Campul
metalogenetic Magureaua Vatei are o importanta mica si cuprinde acumularile
de magnetit din skarnele de la contactul corpului granodioritic cu calcarele
jurasice din vestul sau. Magnetitul apare in corpuri neregulate cuprinse in
skarne cu granati, cu granati si wollastonit si cu granati si piroxeni.
Conditiile geologice si datele economice, cunoscute in prezent, nu-i confera
vreo perspectiva economica.
Districtul cu acumulari
pirometasomatice si hidrotermale Bihor
Cuprinde metalogeneza asociata magmatitelor banatitice
din cuprinsul Masivului Bihor. Ca si in alte sectoare ale Apusenilor de Nord
dispunerea acumularilor metalifere este mai putin evidenta din punct de vedere
liniamentar, asa cum s-a constatat in Banat sau chiar in Apusenii de Sud.
Nodul
metalogenetic Baita Bihorului
Constituie
cea mai importanta manifestare a metalogenezei asociata banatitelor din Muntii
Apuseni. In acelasi timp, aici exista un mare numar de specii minerale (circa
90), din care unele au fost descrise pentru prima data in lume(rezbanytul,
szajbelytul sau ascharitul si kotoitul).
Metalogeneza,
in special de Mo si Bi, carora li se asociaza acumulari de W, Cu si B, a avut
conditii favorabile de concentrare, ca urmare a interactiunii unor factori
locali cu caracter tectonic (contactul Blidar si o serie de fracturi locale pe
care s-au localizat roci filoniene), magmatic (plutonul laramic si rocile
filoniene asociate) si litologic (calcare noriene si dolomitele carniene din
cadrul Panzei de Codru).
Mineralizatiile
de Bi sunt asociate skarnelor wollastonitice si sunt constituite din bismutina,
galenobismutina, aikinit, tetradymit, casolit, emplactit, bismut nativ, joseit,
grunlingit si maldonit. Cu aceste mineralizatii se asociaza uneori scheelit si
minerale de cupru.
Mineralizatia
de Mo are caracter diseminat in cadrul skarnelor grosularice. Molibdenitul de
aici contine uneori mici cantitati de reniu.
Mineralizatiile
polimetalice de Cu, Pb si Zn sunt localizate in dolomitele carniene si apar fie
dispuse in lungul contactului Antoniu (la Baia Rosie, Gustav, Bolfu-Tony), fie
sunt localizate la contactul dintre rocile eruptive filoniene si dolomite (Hoanca
Motului, Pregna, Ferdinand, Plescuta). In zona de imbogatire secundara a
mineralizatiilor alcatuite din calcopirita, blenda si bismutina apar bornit,
calcozina, digenit si covelina; in zona de oxidatie apar cupru nativ si
malachit.
Mineralizatiile
de B sunt strans asociate cu skarnele magnezifere fiind alcatuite fie din
carbonati, ludwigit, ascharit si kotoit (tipul vargat) sau din carbonati, kotoit
si ascharit (tipul alb). Sectorul
cu acumulari pirometasomatice si hidrotermale de magnetit si sulfuri
Luncsoara-Brusturi
In cuprinsul sau sunt reunite acumularile de
mineralizatii polimetalice din partea sudica a Muntilor Bihor, fiind asociate
corpurilor si filoanelor de banatite si lamprofire. Mineralizatiile
polimetalice sunt controlate de intruziunile de banatite aparand la contactul
acestora cu formatiunile cristaline ale Seriei de Biharia sub forma de
impregnatii in sisturile inconjuratoare sau filoane (in interiorul corpurilor
intrusive).
Un hidrometasomatism intensiv a afectat atat rocile
metamorfice cat si dykeurile banatitice, rezultand pe langa mineralizatii de
Cu, Pb si Zn variate minerale nemetalice de neoformatie (feldspat potasic, actinolit,
epidot, biotit, cuart, sericit, clorit, minerale argiloase, zeoliti, carbonati
si baritina). Mineralizatia este localizata atat de-a lungul sistuozitatii si
planelor de clivaj ale rocilor cristaline, cat si in filoane. La Brusturi,
filoanele cu orientare NV-SE, sunt localizate la marginea dykeului banatitic.
Componentii majori sunt blenda, calcopirita si galena. In alcatuirea
mineralizatiei polimetalice, mai participa insa variate minerale a caror
succesiune cronologica este: magnetit, hematit, pirotina, mispichel, lollingit,
bornit, enargit, tetraedrit, blenda, calcopirita, galena si marcasita. Este o
corelatie intre depunerea sulfurilor si alteratia de tip sericitic, intre
formarea oxizilor de fier si asociatia feldspat potasic - epidot - actinot; baritina
si zeoliti reprezentand ultimele depuneri ale perioadei de mineralizare.
La sud de Brusturi, pe Raul Mic, mineralizatia
polimetalica capata caracter aurifer, in timp ce la nord de Brusturi se mentine
caracterul polimetalic al metalogenezei avand insa o nuanta mai cuprifera.
O particularitate a acestui sector metalogenetic este
data de ocurenta de pe Paraul Sipot, unde mineralizatia polimetalica si
cuprifera cuprinde minerale de Co, Ni strans asociate cu minerale de Bi, Ag si
Cu (skutterudit, safflorit, pirotina, pirita, magnetit, hematit, nichelina,
jamesonit, galena, marcasita, cobaltina, cloantit, calcozina, bismutina,
calcopirita, bornit, blenda, aur si argint).
Sectorul metalogenetic Baisoara
Cuprinde acumularile de magnetit si de mineralizatii
polimetalice asociate skarnelor de la Baisoara si Masca. Acestea sunt asociate
unor mici corpuri si dykeuri banatitice care in aria de contact dintre
metamorfitele de Gilau si sedimentele cretacice, penetreaza atat
mezometamorfitele Seriei Baia de Aries cat si formatiunile sedimentare Permiene,
Cretacice si Eocene. Aureola de contact a magmatitelor banatitice este formata
din corneene si skarne. Skarnele magneziene si calcice contin concentratiuni de
magnetit si ludwigit. Sulfurile, mai tarzii, sunt concentrate preferential in
skarne piroxenice.
Mineralizatiile
de fier (12-78% Fe) apar in imediata apropiere a dykeurilor banatitice sau in
zona apicala a intruziunilor minore. Ele se localizeaza in partea centrala si
sudica a campului metalogenetic, fiind cunoscute la Masca Baisoara, Masca si
Cacova Baisoara. Constau din magnetit compact caruia i se asociaza pirita si
pirotina, sporadic se citeaza ludwigit si szajbelit.
Mineralizatiile
polimetalice apar in extinderea celor de oxizi de fier si in general mai la
distanta de intruziuni. Ele sunt reprezentate prin zacamantul Lita Baisoara,
care se plaseaza in pseudoskarne epidotice, in skarne, precum si in roci
sedimentare senoniene sau in granodiorite-dacite porfirice hidrotermalizate. Se
prezinta ca lentile, corpuri neregulate, cuiburi, filonase, stockwerkuri si
impregnatii.
Alcatuirea
mineralogica este complexa: pirita, blenda, pirotina, calcopirita, molibdenit,
mispichel, cubanit, mackinawit, galena, tetraedrit, boulangerit, marcasita,
bornit, covelina, limonit, malachit, azurit. Intre mineralele nemetalice se
citeaza ca abundent calcitul.
Subprovincia
metalogenetica asociata vulcanismului neogen
Activitatea
vulcanica neogena care s-a desfasurat in partea sudica a Muntilor Apuseni in
intervalul Badenian-Pliocen a prilejuit manifestarea unei ample metalogeneze,
cu o specificitate genetica remarcabila-hidrotermala, si cu caracterstici
calitative care i-au asigurat de mult celebritatea; auro-argentifera si mai nou
evidentiata, porphyry copper.
Atat
activitatea vulcanica cat si cea metalogenetica au fost riguros conditionate de
caracteristicile structurale ale fundamentului Apusenilor de Sud si ale partii
sud-vestice a Apusenilor de Nord. Fracturile crustale pre-tertiare, care au
fost reactivate, in acest timp, mai ales cele orientate NV-SE, au dus la
individualizarea unor bazine cu caracter intracontinental: Brad-Sacaramb,
Zlatna-Stanija, Rosia Montana-Bucium si Valea Muresului. Ultimul este jalonat
de marea fractura crustala a Muresului orientata E-V. Individualizarea acestor
unitatii geologice a avut drept consecinta desfasurarea a trei cicluri de
vulcanism.
Dintre
acestea, doar in legatura cu cel de al doilea ciclu s-a desfasurat o activitate
metalogenetica. In prima faza a acestui ciclu, metalogeneza a avut caracter
auro-argentifer, fiind in legatura cu andezitele cuartifere de Cainel si cu
dacitele de Rosia Montana. In aceasta etapa sau format zacamintele de Au si Ag
Baita, Draica, Cainel, Rosia Montana.
Faza
urmatoare de metalogeneza, cea mai importanta, este reprezentata in toata
subprovincia metalogenetica neogena din cuprinsul Muntilor Metaliferi. Ea este
in legatura cu andezitele cuartifere de Barza si Sacaramb si are caracter
auro-argentifer polimetalic si porphyry copper (Barza, Arama, Corabia, Rosia
Poieni etc.).
Ultima
faza este mult mai restransa, fiind reprezentata doar prin aparitii minore de
sulfuri de cupru si prin sulfosaruri, cum sunt si acelea cu Te si Ge ce se
intalnesc in legatura cu corpurile de andezite cuartifere de Coasta Mare.
Repartitia
in spatiu a metalogenezei este la nivel regional controlata de sistemul de
fracturi care a conditionat localizarea corpurilor vulcanice; local insa
mineralizatiile sunt strict controlate de conductele vulcanice (neckuri,
cosuri, corpuri subvulcanice).
Interpretarile
mai noi, in spirit „plate tectonics”, considera vulcanismul neogen cu caracter
calco-alcalin ca reprezentand o manifestare tipica de subductie, urmare a
subducerii partii sudice crustei oceanice din bazinul estic sub structura
arcului insular matur al Apusenilor de Sud.
Metalogeneza
neogena, caracterizata prin filoane si stockwerkuri auro-argentifere, care apar
strans asociate cu corpurile vulcanice, a fost relativ recent completata prin
evidentierea acumularilor de tip porphyry copper. Dupa cum s-a aratat acestea
se raporteaza modelului dioritic, avand caracter Cu-Au (Bucium-Tarnita, Rovina,
Valea Morii, Musariu) sau Cu-Mo (Au) (Deva, Rosia Poieni); reprezentand in
consecinta un argument convingator din punct de vedere metalogenetic, in sprijinul
interpretarilor geodinamice.
Deci
ceea ce este comun tuturor manifestarilor metalogenetice din subprovincia
neogena este pe langa varsta neogena, acelasi tip de control structural al
unitatilor metalogenetice precum si aceleasi caracteristici calitative, practic
pe tot cuprinsul subprovinciei; auro-argentifere si porphyry copper.
Ca
urmare, in cadrul subprovinciei metalogenetice asociate vulcanitelor neogene,
se pot contura urmatoarele districte: Brad-Sacaramb, Zlatna-Stanija, Rosia
Montana-Bucium, precum si doua campuri metalogenetice independente: Baia de
Aries si Deva.
Districtul
metalogenetic Brad-Sacaramb
Districtul
Brad-Sacaramb, reprezinta unitatea teritoriala cea mai extinsa din cadrul
subprovinciei metalogenetice asociate vulcanitelor neogene. Structural el
constituie un bazin posttectonic ce fragmenteaza partea estica a masivului
ofiolitic Drocea-Techerau si formatiunile mezozoice. Sistemul dominant de
fracturi, care de altfel au si imprimat configuratia actuala a bazinului sunt
cele orientate NV-SE. Multe din aceste edificii complexe sunt caracterizate
prin sectoare centrale prabusite, materializand arii clare cu caracter
calderean asa cum este cazul la Barza, Caraci, Corburea-Cerburea, Valisoara,
Cetras, Macris, Sacaramb si Cainel.
Acumularile
de mineralizatii cu caracter filonian - cele auro-argentifere si de coloana
mineralizata - cele porphyry copper, sunt localizate in chiar structurile
vulcanice - in spatiul conductelor acestora, sau sunt amplasate in intruziunile
hipoabisice-subvulcanice, in cazul impregnatiilor cuprifere. Aceasta
caracteristica ne permite separarea de campurile metalogenetice simple, cand
mineralizatiile sunt intr-o singura structura vulcanica (Caraci, Cainel etc.)
si grupe de campuri-noduri metalogenetice, cand acumularile sunt localizate in
aparate vulcanice complexe-Barza, Trestia-Magura, etc. Din punct de vedere
spatial se poate vorbi de campuri metalogenetice aferente marginii sud-vestice
a bazinului-Caraci, Barza,Cainel, Baita, Trestia-Magura si campuri aferente marginii
nord-estice a bazinului Bucuresci-Rovina, Duba, Corburea-Cerbura, Vaisoara,
Macris-Cetras.
Campurile de pe latura sud-vestica a
districtului Brad-Sacaramb
Campul
metalogenetic Caraci
Metalogeneza
din cadrul campului metalogenetic Caraci este controlata spatial de geometria
structurii vulcanice, care, asa cum am amintit, constituie o caldera.
Mineralizatia, numai cu caracter auro-argentifer, se prezinta sub forma de
filoane si coloane de brecie mineralizate, care se dispun pe un aliniament
orientat NV-SE. Principalele filoane care au fost in trecut exploatate sunt:
Lunca, Galost, care constituie in fapt un sistem filonian, Ana, Emma,
Maruntului, Zdraholtului, Adam de Jos si de Sus, Ulman, Traian. In plus, au
fost conturate si stockuri cum ar fi: Petru si Pavel, Baia lui Potop. Filoanele
s-au dovedit a fi constituite dintr-o umplutura caolinoasa, impregnata cu aur
nativ (dispersat fin sau sub forma de paiete, foite, cuiburi).
Telururile
au fost citate doar rar (sylvanit, nagyrit), iar sulfurile au avut o frecventa
mica (pirita, blenda, calcopirita, galena, rar alabandina).
Nodul
metalogenetic Barza
Constituie
cea mai importanta concentratiune metalogenetica din cadrul districtului
Brad-Sacaramb, formata ca urmare a interactiunii sistemului de fracturi NV-SE
cu fracturile din sistemul E-V. Suntem in prezenta unui veritabil nod
metalogenetic, alcatuit din mai multe grupe de filoane aurifere si subordonat
polimetalice, precum si din cateva coloane mineralizate de tip „porphyry copper”,
toate reunite in structura complexa a stratovulcanului Barza, constituita
dintr-o succesiune de curgeri de lave si piroclastite andezitice, care constau
intr-o prima faza din andezite si andezite cuartifere cu hornblenda si
hipersten, in cadrul carora s-au intrus un numar important de subvulcani, a
caror dispunere este controlata spatial de doua aliniamente tectonovulcanice.
Aceste corpuri intruzive au in alcatuirea lor
hornblenda si biotit, minerale indicatoare a prezentei apei in alcatuirea
sistemului magmatic, din a carui evolutie a rezultat si o neobisnuit de
importanta metalogeneza. Cele mai importante corpuri intruzive, in relatie cu
care s-a manifestat o intensa metalogeneza, sunt cele de la Musariu Nou, Valea
Morii Noua si Magura.
Metalogeneza nodului metalogenetic Barza, este
centrata atat pe aceste corpuri intruzive cat si in jurul corpurilor andezitice
cu caracter de stalp vulcanic.
Campul
filonian-Barza
Constituie
unitatea reper a nodului metalogenetic, acumularile sale, cu caracter filonian,
fiind localizate in jurul stalpului andezitic Barza. Unele dintre acestea au
fost exploatate din cele mai vechi timpuri, azi zestrea campului fiind mereu
innoita si amplificata prin descoperirea, pe langa noi filoane aurifere, a noi
mineralizatii cum sunt cele de tip porphyry copper de la Musariu Nou si Valea
Morii Noua.
Primul
grup de filoane din campul filonian Barza este Ruda-Barza, plasat la marginea
sud-estica a stalpului andezitic Barza. Este cunoscut inca din epoca romana.
Filoanele principale sunt: Ruda, Kronsulft, Miheli, Sofia, Magdalena,
Francisca, Iosefi10, Tinca 80, 142, toate cu aur liber muschiform, compact,
paiete, sau inglobat in calcit si cuart. Sulfurile au o insemnata participare
la alcatuirea filoanelor.
Grupul
de filoane Valea Morii Noua, este in corpul intruziv cu acelasi nume.
Radacina sa se afla in formatiunile ofiolitice spre suprafata, unde traverseaza
stratele formatiunilor badeniene si stratovulcanul Barza devine evazat.
Este
constituit din andezite si andezite cuartifere cu hornblenda si hipersten, si a
fost cercetat pana la peste 1000 m. Este traversat de un sistem de fisuri si
fracturi mineralizate, avand orientarea nord-sud, concordante cu axa lunga a
structurii. In jumatatea sa nordica a fost pusa in evidenta o coloana mineralizata
de tip porphyry copper. Filoanele cu aur si sulfuri au fost cunoscute mai de
mult, importante fiind filoanele Plumb 10, 9 si 8, grupul de filoane 82, B si
Cireasa. Acestea aveau o ganga de cuart (predominant violaceu) pe fondul careia
aparea blenda, galena, calcopirita, rodocrozit, aur nativ si calcit. Aurul
aparea si concrescut cu sulfurile (blenda in special) sau in asociatie cu
argintul nativ. In cuprinsul corpului intrusiv Magura, situat la NE de
Barza, s-a pus in evidenta un sistem filonian orientat NV-SE, in cadrul caruia
cu valoare economica sunt filoanele 13, 14 si 17. Ele sunt alcatuite din
pirita, marcasita, mispichel, galena, blenda, calcopirita, tetraedrit, aur,
stibina, iar dintre nemetalice cuart, carbonati si baritina.
La vest de Dealul Barza, se afla corpul intruziv din Dealul
Teiul, format din andezite cuartifere cu hornblenda, piroxen si biotit. La
sud de acesta este grupul de filoane Bradisor. Acesta a fost deosebit de
bogat in aur, prin filoanele 25/37, 41, I si II acoperis si Ana (cu
ramificatii). Aveau o umplutura filoniana ce consta din cuart, asociat cu
sulfuri aurifere iar in final in partea centrala a filoanelor, se gasea aur
nativ cuprins in cuart si caolin. S-a mai citat prezenta telururilor, a bismutului
si a telurului nativ.
Corpul intruziv Musariu Nou, la sud de Valea
Bradisorului, este amplasat in ofiolite, roci sedimentare badeniene si efuziuni
andezitice. Este un corp cilindroid din andezite cuartifere cu hornblenda si
hipersten avand structura porfirica. In cadrul sau si in spatiul adiacent se
individualizeaza o structura mineralizata complexa ce consta dintr-un sistem
cvasidivergent de filoane precum si dintr-o mineralizatie porphyry copper.
Din punct de vedere mineralogic, filoanele au fost
alcatuite din cuart, calcar, baritina, caolin si in special din aur nativ, care
in mod obisnuit se prezinta ca impregnatii, cuiburi si concentratii bogate,
uneori de ordinul kilogramelor. Tot in contextul structural, al carui specific este
dominat de structura intruziva Musariu, spre sud, in Dealul Marului, in cadrul
unui corp de andezite a fost exploatat grupul de filoane Antoniu,
alcatuit din filoanele Antoniu si Trei Crai, ambele ramificatii, asupra carora
din nefericire nu detinem date. In sfarsit un ultim grup de filoane din
acest camp metalogenetic-Dealul Fetii-Valea Talpelor, cu
filoaneleVeturia, Valea Talpei si Fugata, este localizat in andezitele de
Dealul Fetii, in ofiolite si in formatiunile sedimentare neogene. Si ele au
fost obiect de exploatare in vechime, fara a fi putut deci fi observate in mod
direct.
Nodul
metalogenetic Cainel-Baita
Reuneste
structurile mineralizate din bazinul Vaii Baita inscrise pe traiectul
sistemului de fracturi NV-SE care marginesc marginea sud-vestica a bazinului
Brad-Sacaramb in partea sa mijlocie. Activitatea metalogenetica, strans
corelata cu cea pe genetica, a dus si in acest caz la individualizarea a trei
structuri mineralizate, care constituie in fapt 3 campuri metalogenetice (Cainel,
Baita si Draica).
Campul metalogenetic Cainel este
gazduit de vulcanul compus, Cainel, edificat in doua faze distincte de
activitate vulcanica-faza andezitelor de Fata Baii si Faza andezitelor de
Cainel. Din punct de vedere metalogenetic importante sunt andezitele cuartifere
de Cainel, care au structura porfirica si contin fenocristale de cuart,
feldspat, hornblenda verde si biotit. Mineralizatia afiliata acestora consta
dintr-o retea filoniana bine dezvoltata la contactul estic al corpului
andezitic de Cainel cu andezitele de Fata Baii.
Mai
cunoscute sunt filonul de aur si filonul de argint, care au constituit
obiectul vechilor lucrari de exploatare, in special primul-foarte bogat in aur
nativ. Cele doua filoane au mai multe ramificatii-Serpoaica, Diagonal, Rupta I,
Rupta II, Paul, Trei Magi, Dobrina etc., mai putin importante. Spre est si
nord-vest, spre corpurile andezitice de Fata Baii din versantul drept al Vaii
Racasului, se individualizeaza, cu aceeasi directie, cateva grupe de fracturi
filoniene, cel mai adesea de mici dimensiuni, constituite din pirita, blenda,
calcopirita si galena, pe fond de cuart. Pe directia aliniamentelor
tectono-vulcanice, NV-SE si E-V, campul metalogenetic Cainel pare sa se lege pe
de o parte cu structura mineralizata de la Draica si cu cele de la Troita si
Magura; fapt ce presupune corpuri ascunse in profunzime si localizate atat in
ofiolite cat si in sedimente badeniene.
Campul metalogenetic Baita consta
din filoane si brecii mineralizate, controlate
de un sistem de fracturi orientat NV-SE, care apar in spatiul zonei de inradacinare
al vulcanului Baita.
Ca si in
cazul campului metalogenetic Cainel, structura mineralizata Baita apartine tot
fazei I-a metalogenetice. In spatiul sau, a functionat probabil cea mai veche
exploatare, fiind cunoscuta inca din epoca romana. Filoanele Suhadia, Emma,
Carel, Mihai, Nr. 9, Principal, Kreutzschlager si ramificatiile lor si sistemul
filonian transversal, au prezentat continuturi bogate in sulfuri, remarcandu-se
cleiofanul transparent, galena concrescuta cu cuartul, alaturi de care s-a
intalnit pirargirit, argentit si mai ales aur nativ. El apare ca impregnatii in
cuart sau este strans asociat cu blenda si calcopirita. Uneori insa apar sub
forma de cuiburi, cristale mici si paiete.
Campul metalogenetic Draica
Structura
mineralizata Draica, cu un caracter relativ izolat, este amplasata in vulcanul
cu acelasi nume, care are in partea centrala un corp andezitic , la contactul
caruia spre nord si sud mineralizatii auro-argentifere si polimetalice. Au fost
cunoscute mai multe filoane, intre care cel mai renumit, Imparatesc, avea
o mineralizatie argentifera. Mai sunt citate Vana Galbena, filonul nou si Vana
Ciorasca. In cea mai mare parte, filoanele au fost gazduite de ofiolite.
Cercetarile privind alcatuirea mineralogica a
mineralizatiilor si raporturile spatiale dintre minerale au permis stabilirea
urmatoarei asociatii: pirotina, pirita, marcasita, mispichel, lollingit,
blenda, covelina, tetraedrit, bournonit, galena, argentit, proustit, polibazit,
realgar, argint, aur.
Nodul
metalogenetic Trestia-Magura-Hondol
Constituie
o manifestare metalogenetica de amploare, favorizata de conditiile
tecto-structurale create la intersectia sistemului de fracturi NV-SE si E-V,
conditii in contextul carora s-a manifestat si o intensa activitate magmatica,
atat cu caracter extruziv cat si efuziv. Centrele de emisie a vulcanilor se
ordoneaza si in acest caz in lungul directiilor NV-SE si E-V.
Din
punct de vedere al caracterului rocilor, se constata ca in aceasta structura
vulcanica complexa se remarca o tranzitie, in ceea ce priveste compozitia
mineralogica si chimica, de la andezitele de tip Barza (cu hornblenda si
hipersten) la cele de tipul Sacaramb (cu hornblenda, biotit 
piroxen si cuart).
Mineralizatiile
asociate structurilor vulcanice din spatiul acestui nod metalogenetic pot fi
grupate in doua campuri metalogenetice: Troita-Magura si Hondol-Baiaga-Bocsa.
Campul metalogenetic Troita-Magura
Un prim grup filonian este grupul Trestia.
Acesta este localizat la contactul corpului andezitic din Dealul Runcu cu
formatiunile ofiolitice, avand o directie NVN-SES. Mineralele componente ale
sistemului filonian sunt: pirita, calcopirita, blenda, galena si tetraedrit.
Spre sud-vest de grupul filonian Trestia
apare grupul filonian Magdalena. Acesta, impreuna cu filoanele Camarii,
Sibilei si Coltului - alcatuiesc un sistem filonian mai putin important,
localizat in cea mai mare parte in roci ofiolitice uneori insa mineralizatiile
apar la contactul corpului riodacitic din Dealul Mialul. Continutul filoanelor
consta din sulfuri si cuart, in geode apare aur nativ. Minereul acestor filoane
denumit „praina” este foarte oxidat, friabil si prezinta continuturi ridicate
in aur.
Grupul filonian Troita este alcatuit din filoanele Anton,
Vermeinte, Budae, Emilia, Iosif, Nr. 9, Zubau, Anton-Cruce, Sf. Treime, s.a.
care au o extindere evidenta si prezinta continuturi notabile in metal.
Caracteristic acestor filoane este prezenta unor zone de minereu bogat plasate
la intersectia celor doua sisteme filoniene care formeaza acest grup filonian.
Grupul
filonian Maciesu-Magura, apare in principal la contactul vestic si estic al
stalpului andezitic Maciesu, filoanele avand o orientare nord-sud. Ele se
extind spre sud, aparand si in zona de contact a dykeului andezitic de la vest
de varful Magura. Filoanele
au fost exploatate aproape in intregime; datele de exploatare ne releva
caracterul lor auro-argentifer. Prin lucrari vechi, au fost exploatate
filoanele din partea estica si sud-estica a corpului Maciesu-Francisc,
Eleonora, Avram, Iosif si Negru - care au avut o mineralizatie aurifera si
polimetalica. Alcatuirea mineralogica complexa a acestui grup filonian,
evidentiaza o perioada de mineralizare cu 3 secvente, urmare a miscarilor cu
consecinte in brecifierea corpurilor mineralizate. Mineralizatiile polimetalice
sunt alcatuite cuart, pirita, mispichel, blenda, calcopirita, galena, tennantit,
bornit, calcozina, baritina, marcasita, stibina, plumozit, cel gips, iar cea
auro-argentifera din cuart, pirita, mispichel, blenda, calcopirita, galena, aur
nativ, tennantit, baritina, marcasita, nivovit, pulmozit, gips.
Campul cu mineralizatii aurifere si
polimetalice-aurifere Hondol-Baiaga-Bocsa cuprinde atat grupul de
filoane aurifere Hondol, coloanele de brecii mineralizate, polimetalice si cu
aur de la Baiaga si Bocsa si impregnatiile polimetalice de la Coranda. Si in
acest caz, localizarea mineralizatiilor este controlata de inradacinarea de
andezite si breciile dispuse de-a lungul aliniamentului Stogu-Hondol-Bocsa-Valea
Lunca (la nord de Frasinata-Sacaramb).
Zacamantul
Hondol consta din doua grupe filoniene alcatuite in special din pirita,
blenda, galena, tetraedrit, calcopirita si aur nativ stibina si realgar. Masa fundamentala a
filoanelor cuartul alb laptos, intens fisurat si concrescut cu sulfurile.
Filoanele
se dispun diferit ca orientare: NV-SE, Imparatul; NS sau NVN-SES, grupul Carol,
Nr. 1 Ioan, Leopold, Tivadar, Rosalia.
Mineralizatiile
de la Baiaga-Coranda apar intr-o brecie localizate pe rama nord-vestica a
corpului de andezite cuartifere Baiaga si care consta in principal din elemente
de roci sedimentare cretacice, avand dimensiuni de la subdecimetrice la
decimetrice. Acestea sunt cimentate cu blenda, galena si pirita. Corpul mineralizat
cu pozitie cvasiverticala are caracter de coloana. Spre sud-est in perimetrul
Coranda, mineralizatiile capata caracter sarac, dispers, constand din
impregnatii de blenda, galena, pirita in formatiuni, care urmaresc in special
nivele cu gresii.
Mineralizatiile
de la Bocsa tot cu caracter polimetalic (pirita, mispichel, calcopirita,
tetraedrit, pirotina, blenda ) imbraca aspecte morfologice variate - brecii (stockurile
1, 2, Ignatiu, 29) si filoane cu caracter fasciculat, cum sunt cele de la nord
destockul 2. Intreaga arie mineralizata este in partea superioara a unui corp
subvulcanic.
Campul
metalogenetic Sacaramb. Pozitia regionala a acestui camp metalogenetic este
de asemenea controlata de o intersectie de fracturi orientate NV-SE si E-V.
Modul de dispunere al filoanelor din campul filonian Sacaramb este controlat de
morfologia stalpului andezitic central. Acesta constituie punctul central al unei
structuri caldereene, care din punct de vedere vulcanologic a mai avut centre adventive
ramase in relief in Dealurile Haitau, Frasinata si Sacaramb. Produsele
activitatii vulcanice constau din varietati de andezitice amfibolitice; cu
piroxen cu biotit sau cu piroxen si biotit.
Din punct de vedere petrochimic si geochimic produsele
andezitice de Sacaramb sunt asemanatoare cu cele de Cetras, imprimand si din
acest punct de vedere o specificitate aliniamentului metalogenetic nord-vestic
marcat in special de andezitele de tip Barza.
Desi a
intrat mai tarziu in incidenta activitatii de extractie, metalogeneza de la
Sacaramb a devenit foarte cunoscuta datorita mai ales specificitatii sale din
punct de vedere mineralogic (aici apare telurul nativ si apar din abundenta
telururi de Au si Ag dintre care a fost descris pentru prima data in lume
nagyagitul).
Campul
filonian care constituie celebrul zacamant, este constituit din 4 grupe de
filoane orientate perpendicular; grupurile Nepomuc si Magdalena-Carolina avand
directia NE-SV si gruprile Longhin-Antelonghin si Ertzbau avand orientarea NV-SE.
Filoanele de la Sacaramb prezinta foarte multe
ramificatii care se intersecteaza si se anastomozeaza in partea superioara a
zacamantului. Doar grupul de filoane Ertzbau face exceptie de la aceasta. Desi
mineralizatia nu este egal distribuita intre cele 4 grupe de filoane, se
constata in general ca metalogeneza a debutat cu sulfuri, dupa care au urmat
telururi, apoi s-au depus sulfosarurile, pentru ca in final sa se depuna
stibina, arsen si aur nativ.
Ultimul mineral descris la Sacaramb, penru prima data in
tara este frohbergitul-FeTe2. Campurile
metalogenetice de pe latura nord-estica a districtului Brad-Sacaramb
La nord-est de Sacaramb, mai aproape de limita
nord-estica a bazinului Brad-Sacaramb apar aliniate pe directia NV-SE o serie
de structuri vulcanice cu nimic mai prejos ca amploare si complicatie,
comparativ cu structurile prezentate pana aici, dar in schimb cu o mult mai
mica importanta metalogenetica. Acestea sunt structurile Macris si Varful
Ancii, Cetras, Valisoara si Cordurea-Cerbura. Singura structura cu mineralizatii
de pe latura nord-estica a bazinului Brad-Sacaramb, care are valoare economica
este cea de la Bucuresci-Rovina.
Structurile cu mineralizatii Macris se plaseaza pe aliniamentul Cetras-Sacaramb, in timp ce aparatul
vulcanic Varful Ancii apare chiar pe marginea masivului ofiolitic Techerau.
In esenta lor ambele structuri vulcanice s-au format in faza de Sacaramb.
Activitatea hidrotemala cu consecinte metalogenetice s-a desfasurat
in interiorul aparatului vulcanic Macris, efectele ei se resimt atat spre
nord-vest-Cetras cat si spre sud-est.
Particularitatea transformarilor hidrotermale este data
de prezenta a doua asociatii neominerale, una cu biotit – minerale argiloase-carbonati-cuart
si a doua cu cuart-alunit-minerale argiloase. In plus apare o invazie de epidot
si albit, vizibila mai ales pe versantul sudic al Varfului Cetras.
Mineralizatia cunoscuta atat la suprafata cat si foraje, apare sub forma de
impregnatii si folonase, fiind constituita din urmatoarele asociatii minerale:
hematit-pirita-marcasita; pirita-marcasita-blenda-galena; pirita-blenda-galena-calcopirita-tetraedrit.
In adancime, unele filoane devin mai groase atingand 1-3 m si avand in
alcatuire gips, anhidrit si pirita, marcasita, blenda si galena aur nativ.
Mineralizatiile din cadrul structurii vulcanice Cetras
Structura vulcanica Cetras, una din cele mai cunoscute din
cadrul bazinului Brad-Sacaramb, reprezinta ca si alte structuri examinate, o
acumulare andezitica alimentata din mai multe centre, care au functionat in
ciclurile I si II. Desi formata in mai multe etape, alcatuirea petrografica a
edificiului este omogena, constand din andezite cuartifere amfibolite care
contin de regula biotit.
Asociatia minerala este bogata in specii minerale: caolin,
cuart, pirita, pirotina, luzonit, stibioluzonit, famatinit, staniu, tetradymit,
galenobismutina, bismutina, calcopirita, tennantit, argirodit, jamesonit,
baritina, cuart, melnicovit, pirita, marcasita, stibina, calcozina, covelina.
Campul metalogenetic asociat structurii vulcanice
Valisoara
Si in cazul structurii Valisoara suntem in prezenta unei
caldere, formata printr-o activitate exploziva, urmata de stadii de prabusire,
insotite de formarea de dykeuri si de emisiuni de lave, care au generat
neckurile din Dealul Porcurea, Dealul Bailor si Valea Curechi. Fazele finale,
in contextul unor noi procese de prabusire si brecifieri, au dus la formarea de
noi generatii de dyckeuri. Cu aceasta etapa evolutiva s-au format coloane de
brecii (probabil de explozie) si un sistem de fisuri si fracturi ce au fost
apoi mineralizate.
Metalogeneza s-a individualizat in doua perimetre, unul
vestic (Valeni), cu volburile Craisor, Nr.3, Nr.2 si filoanele Curila si
Barbara si un perimetru estic (Valea Trutii) cu volburile Elma, Aurel, Panonia,
Vrednicuta, Curechi, Rodolf si filoanele romanilor, Felix, Noroc Bun, Maria,
Eduard. Mineralizatiile din perimetru Valeni au un caracter
polimetalic-aurifer, fiind alcatuite din pirita, pirotina, marcasita, hematit,
blenda, adesea transparenta, galena, calcopirita, tetraedrit, hessit, cupru
nativ si aur nativ; mineralele nemetalice sunt: cuartul alb-laptos sau ametist,
manganocalcit, siderit, dolomit, calcit si minerale argiloase. In perimetrul
Vaii Trutii mineralizatia are un
caracter piritos, celelalte sulfuri avand un caracter cu totul
subordonat. Alcatuirea mineralogica a acestei mineralizatii este: pirita,
pirotina, marcasita, hematit, blenda, galena, calcopirita, tetraedrit,
boulangerit, Klausthalit, stibina si aur nativ.
Structura vulcanica cu mineralizatii Cordurea-Cerburea
Edificiul vulcanic Cordurea-Cerburea este alcatuit din
manifestari vulcanice ce apartin fazei de Barza-Sacaramb - partea vestica si
fazei de Cetras - jumatatea estica. Metalogeneza aferenta fazei Barza-Sacaramb,
consecinta unei activitati hidrotermale, consta din fisuri si filoane mineralizate,
dispuse pe directia NV-SE. Mineralizatia are caracter polimetalic
auro-argentifer si este alcatuita din: pirita, marcasita, mispichel, hematit,
blenda, galena, calcopirita, krennerit, sylvanit, hessit, petzit, tetraedrit,
bornit, famatinit, enargit, bournonit, aur nativ. In cantitati semnificative
apar blenda, calcopirita si tetraedritul. Mineralele nemetalice sunt: cuprul,
calcitul si mineralele argiloase.
Campul metalogenetic Bucuresci-Rovina
Este situat la nord-est de structura metalogenetica
Barza, metalogeneza sa, ca de altfel si componentele vulcanice graviteaza in
jurul stalpului andezitic Colnic. Activitatea vulcanica din acest perinetru a
avut un caracter mixt, constand din mai multe alternante de lave, tufuri si
aglomerate andezitice. La alcatuirea acestui edificiu participa si o serie de
corpuri andezitice cu caracter subvulcanic, formate spre sfarsitul
definitivarii structurii vulcanice. Un exemplu de asemenea corp, cu importanta
metalogenetica il constituie cel de la nord de Rovina, avand diametrul de circa
1,250 km, marginit de o coroana de brecii. Prospectiunile geologice si
geofizice, verificate partial si prin foraje, au evidentiat existenta in cadrul
acestui corp andezitic a unei mineralizatii de tip „porphyry copper”.
Districtul metalogenetic Almas-Stanija
Metalogeneza din cadrul acestui district, ca si in cazul
districtului Brad-Sacaramb, este gazduita de structurile vulcanice, amplasate
de-a lungul unor aliniamente tectono-vulcanice. Deosebirea consta ca, in cazul
districtului Alms-Stanija, preveleaza aliniamentele cu orientare NV-SE si numai
intr-o mica masura, se intalnesc aliniamente de tipul VSV-ENE, tendinta mai
bine exprimata in partea centrala a unitatii. Privitor la acest ultim aspect facem
remarca ca directia ENE-VSV a fracturilor pretertiare constituie o abatere de
la directia V-E a acelorasi fracturi care au functionat in aria bazinului
Brad-Sacaramb. Aceasta schimbare de directie poate fi pusa in legatura cu
procesul de rotatie ce a afectat blocul Apusenilor in Tertiar, in sens invers
acelor ceasornicului.
Centrele de activitate vulcanica se plaseaza pe
aliniamente tectono-vulcanice orientate NV-SE, cele mai importante situandu-se
efectiv in aria bazinului. Ele se dispun „en echelon” in urmatoarea ordine:
Hanes-Breaza-Magura; Prespestenia-Trampoiele; Runc-Frasinata; Tutumanu-Baba-Almas;
Negra-Dealul Ungurului-Stanija; Varful Bodi-Dealul Teiusului.
Si in ceea ce priveste subdiviziunile
din punct de vedere metalogenetic ale districtului Almas-Stanija, intervin
particularitati in raport cu districtul Brad-Sacaramb. Astfel, daca in primul
caz au prelevat gruparile metalogenezei in noduri, in cazul in discutie,
trebuie sa luam in considerare dispunerea vadit liniamentara si a
metalogenezei, in stransa relatie cu aliniamentele vulcano-tectonice amintite.
Aliniamentul metalogenetic Hanes-Breaza
Metalogeneza acestui aliniament este
concentrata in aria aparatelor vulcanice Breaza si Hanes, avand un caracter
filonian, dispunerea in spatiu a filoanelor fiind concordanta cu dislocatia
majora care a controlat si amplasarea structurilor vulcanice. Mineralizatiile
cu caracter filonian se grupeaza in structurile vulcanice , individualizandu-se
doua campuri metalogenetice in acest aliniament: campul filonian Breaza si
campul filonian Hanes.
Campul filonian Breaza
Metalogeneza acestui camp este amplasata
in aparatul vulcanic Breaza, care reprezinta rezultatul celei mai ample
activitati vulcanice din bazinul Zlatna-Stanija. El a conservat in structura sa
rezultate ale activitatii eruptive aferente ciclului I -riolite si andezite,
cat si ciclul II -andezite de tip Cainel si mai ales andezite de tip Barza. Si
in cazul aparatului vulcanic Breaza exista un stalp central, care are in partea
superioara caracter evazat. Acesta este strabatut de numeroase fisuri si
fracturi mineralizate, care se grupeaza in doua fascicule orientate NV-SE,
prelungirea lor spre nord se regaseste in zacamamtul Hanes si Fata Baii,
indicand controlul lor de catre aceeasi fractura profunda.
Lucrarile miniere executate la nivelul
altitudinii de 789 m, au strabatut pe directia E-V partea superioara a
vulcanului, interceptand in intregime sistemul filonian; dintre care cele mai
importante sunt filoanele 2, 4, 5, 8, 10, 14, 17, 24, 26, 29 (Vana Vartejului),
30 (Vana Nemteasca) si 32 (Vana Socului). S-a constatat existenta a doua grupe de
filoane. Primul grup filonian-mai putin important, se plaseaza in zona
central-estica a craterului vulcanic si este reprezentat prin filoane scurte si
cu grosimi mici, in general cu multa ganga si care constau din cuart negru
concrescut cu pirita si blenda, traversat de vinisoare de calcit, rodocrozit si
sulfuri; caolinit impregnat cu pirita si rare cuiburi de aur nativ; cuart, calcit
si rodocrozit impregnat cu pirita, blenda galena, calcopirita si tetraedrit plus rare
cuiburi de aur nativ; caolin cu cuart impregnat cu aur nativ.
Cel de-al doile agruo de filoane se gaseste in zona central-vestica a
vulcanului - filoanele 26, 29, 30 si 32. El este mai important atat prin
grosimea, extinderea, cat si continutul masei filoniene. Alcatuirea
mineralogica este mai constanta, atat in ceea ce priveste repartitia in cadrul
filoanelor cat si in ceea ce priveste raporturile cantitative dintre minerale;
apare calcit concrescut sau alternant cu cuart, ambele fiind concrescute cu
pirita, blenda, galena si calcopirita. Aurul nativ este fin dispersat in masa
unui cuart final.
Campul filonian Hanes
Se plaseaza in extremitatea nord-vestica
a aliniamentului, si este reprezentat printr-o retea filoniana cu caracter
convergent spre profunzime. Reteaua de fisuri si fracturi cu mineralizatii este
paralela cu dislocatia majora tectono-vulcanica orientata NV-SE.
Dintre filoane, doua sunt mai
importante: filonul 11 care se dezvolta spre SE si filonul 22 care se dezvolta
spre NV. Ele se intretaie in adancime, in zona centrala a structurii. Din
cuplarea lor rezulta o mineralizatie filoniana, extinsa pe mai mult de 1 km
directie si cunoscuta pe circa 800 m adancime. Umplutura filoanelor amintite
s-a dovedit a fi fost constituita in principal din cuart, pe fondul caruia apareau
sulfurile (pirita, blenda, galena calcopirita) si aur nativ.
Acesta se prezenta ca impregnatii pe
fond de cuart, rodocrozit sau blenda. Mai aparea si sub forma de paiete,
muschiform sau masiv „batut”. In cadrul filonului 22, pe directia nord-vest,
s-au conturat corpuri brecioase masive, bogat impregnate cu sulfuri si cu
continut interesant in aur. Acestea alcatuiesc veritabile coloane, zone de
imbogatire, in cadrul fracturii mineralizate.
Aliniamentul metalogenetic
Prepestenia-Trampoiele
Reprezinta un aliniament, mai putin
extins (3,5 km) si este plasat la nord-est de aliniamentul precedent, fiind
amplasat in parte in formatiunile sedimentare si eruptive ale bazinului, iar jumatatea
nordica fiind in afara bazinului, in formatiunile sedimentare mezozoice.
Daca in partea superioara, mineralizatia
preponderent piritoasa cu caracter de impregnatie are caracter aurifer, spre
adancime, unde filoanele strabat un andezit tectonizat si caolinizat, are un
caracter din ce in ce mai bogat in Pb si Zn, mentinandu-se insa caracterul
aurifer.
Cele mai importante acumulari din
cuprinsul acestui aliniament sunt mineralizatiile aurifere si de telururi de la
Fata Baii si concentratiile piritoase cu caracter metasomatic de la Larga.
Campul filonian Fata Baii care a constituit si un zacamant, a
fost deschis prin doua galerii transversale cu caracter magistral cu directie
E-V, una la altitudinea de 730 m si a doua la altitudinea de 692 m. Pe langa
acestea, numeroase galerii de coasta cu caracter directional, au permis o buna
cunoastere a acestei structuri mineralizate. Filoanele, de dimensiuni
variabile, sunt localizate in conglomerate de Fata Baii, si au toate aceeasi
orientare NV-SE. Cele mai importante filoane care au fost detectate si
exploatate au fost Prepestenia, Cucuruz, Qerendus, Alpha, Beta, Delta, Zeta si
filonul 37.
Filoanele au caracter cuartifer, cuartul
concreste cu sulfuri sau este strabatut de fisuri cu pirita, blenda, galena si
stibina, alaturi de care in finalul procesului de mineralizare s-au format
telururi (Krennerit, nagyagit, frehbergit, telur nativ) sulfosaruri
(tetraedrit, tetradymit, jamesonit) precum si aur nativ si realgar.
Aurul s-a intalnit fie sub forma de
diseminari fine, fie in cuiburi uneori de ordinul kilogramelor – asa cum a fost
cazul in filonul Beta. Uneori s-a intalnit ca si boabele de porumb, fapt ce a
determinat denumirea filonului respectiv in Cucuruz. Un fenomen specific al acestui
camp metalogenetic, este prezenta lentilelor metasomatice formate la limita
conglomeralelor de Fata Baii cu depozitele vulcano-sedimentare pelitice - ce
constau dintr-o alternanta de marne, marno-argile, sisturi argiloase, tufite.
Lentilele s-au format in jurul acelorasi
fracturi orientate NV-SE, doar ca localizarea lor a fost consecinta unui strict
control litologic, ca urmare a rolului ecranator al depozitelor sedimentare
pelitice.
Cele mai importante lentile de acest fel
au fost: Principala, III, VIII, Petru-Pavel, Samuel, Dumitru si Nicolae, care
au atins lungimi intre 130-300 m, latimi intre 20 – 84 m si grosimi intre 4 –
10 m.
Campul metalogenetic Larga
In perimetrul Larga, apar de
asemenea lentile metasomatice de pirita, care ca si cele de la Fata Baii sunt
slab aurifere. Activitatea metalogenetica a continuat si dupa procesul
hidrometasomatic, cu formarea de filoane de mici dimensiuni, care si in acest camp
metalogenetic au directia NV-SE si au fost exploatate in trecut pentru
continutul lor ridicat in aur nativ (galeria Sf. Nicolae si Plumbeasca). Se
pare ca in adancime sunt perspective pentru acest camp, deoarece se dezvolta
orizontul conglomeratelor de Fata Baii, care sunt o gazda favorizanta pentru
acumularea mineralizatiilor.
Aliniamentul metalogenetic
Tutumanu-Baba-Almas
Reprezinta un aliniament paralel cu
aliniamentul precedent, dar situat mai la nord-vest de acesta. El se
individualizeaza atat prin caracterul unor manifestari andezitice intruzive sau
cu caracter complex, precum si prin prezenta unor acumulari cu caracter
metalogenetic, concretizate prin zacamintele Tutumanu, Baba si Almas.
Campul metalogenetic Tutumanu
Metalogeneza acestui camp, cu caracter
auro-argentifer a fost amplasata la contactul celor doua corpuri andezitice
plasata in partea inferioara a structurii din Dealul Tutumanu.
Lucrarile de redeschidere au evidentiat
o ampla hidrotermalizare si limonitizare a andezitelor. Dupa toate
probabilitatile mineralizatia se localizeaza in corpul de andezite cuartifere
si consta din filoane orientate NV-SE.
Campul metalogenetic Baba-Babuta
Se plaseaza in prelungirea nord-vestica
a campului precedent, mineralizatiile localizandu-se in vecinatatea contactului
nord-estic al corpului andezitic Baba si in jurul corpului andezitic Babuta.
Cele de la Baba sunt mineralizatii difuze, preponderent piritoase, amplasate in
brecii sau constituind fascicule de fisuri si filoane cu grosimi decimetrice.
Mineralele nemetalice sunt reprezentate prin caolin si cuart amorf, iar
mineralele metalice prin pirita, galena, calcopirita si blenda.
Grupul de filoane Babuta este constituit
din mai multe filoane, din care 10 sunt mai importante. Au dimensiuni in
general, reduse, relevand o oarecare continuitate si avand grosimi variabile,
subdecimetrice. Umplutura filoniana este alcatuita predominant dintr-un
material argilos caolinos cu cuiburi de calcit, impregnat sau traversat de
microfilonase alcatuite din pirita, blenda, galena si calcopirita. Cuartul participa
in mod subordonat in alcatuirea filoanelor iar aurul nativ este capricios
distribuit in masa acestora.
Campul metalogenetic Almas
Este cel mai important camp
metalogenetic al aliniamentului in discutie. Este format din doua grupe
filoniene localizate la nord-est de structura vulcanica Neagra. In acest spatiu
au fost identificate mai multe apofize andezitice intruse in formatiunile
cretacice si ofiolitice. Mineralizatiile, cunoscute inca de pe vremea
romanilor, se plaseaza la contactul andezitelor cu sedimentele cretacice.
Printr-un proces intens de metasomatoza s-au format lentile de minereu
polimetalic, cu continut ridicat in aur, denumit „comb”. Spre interiorul
corpului andezitic se individualizeaza doua grupe filoniene, unul orientat
ENE-VSV, avand, directional filonul Gheorghe si altul avand NV-SE, avand
directional filonul Ovidiu, ambele cunoscute inca din antichitate.
Portiunea centrala a campului filonian
este constituita din fractura mineralizata Horatiu-Elena (600 m lungime). Masa
filoanelor este constituita in principal din argila si calcit alb, pe fondul
carora apar vinisoare cu sulfuri si aur.
Aliniamentul metalogenetic Neagra-Dealul
Ungurului (Stanija)
Metalogeneza acestui aliniament este de asemeni
auro-argentifera si este controlata spatial atat de fracturile orientate NV-SE
cat si de structurile vulcanice amplasate de-a lungul acestui aliniament.
Cele mai importante campuri filoniene
sunt cele de la Muncaceasca Est, Muncaceasca Vest si Stanija.
Campul metalogenetic Muncaceasca Est
Consta dintr-un sistem filonian amplasat
in interiorul unui neck andezitic si este controlat de sistemul primordial de
dislocatii orientate NV-SE.
Sunt cunoscute in acest camp filoanele
1, B, 2, 3, 4. La contactul corpului andezitic cu formatiunile sedimentare se
creaza de asemeni zone favorabile pentu mineralizare. Filoanele sunt alcatuite
din calcit roz, cuart, baritina care constituie fundalul impregnatiilor,
benzilor si cuiburilor de pirita, marcasita, blenda, galena si calcopirita.
Aurul nativ este ultimul care s-a depus si apare mai ales in filonul 2. In
adancime continutul in Au, Ag, Pb si Zn scade.
Campul metalogenetic Muncaceasca Vest
In acest camp metalogeneza este jalonata
de aceeasi fractura majora orientata NV-SE, care se concretizeaza in filonul
„25” sau Corabia, filon care este unul din cele mai mari din acest aliniament
metalogenetic. El prezinta numeroase ramificatii spre partea superioara
(filoanele Haber, Scarii, Spoiala, Robotin, Rosia, Vana Mare, Fantana, Tulnic).
In cadrul filonului 25 apar: pirita,
blenda, calcopirita si tetraedritul; toate acestea concrescand cu cuart, calcit
si minerale argiloase. Pe langa aceste minerale, in celelalte filoane
ramificatii mai apar: mispichel, tetradymit, sylvanit, krennerit, petzit,
telur, tetraedrit, aur, plumozit. Lateral de filonul 25 apare o brecie de circa
20 - 40 m care a favorizat formarea unor corpuri hidrometasomatice de pirita
care sunt importante economic.
Campul metalogenetic Stanija (Popa)
Este reprezentat printr-un important grup de filoane
gazduit de corpul andezitic principal din Dealul Ungurului. Se cunosc mai multe
filoane (Ana, Ludovica, Grofoaia, Lazar, Fortuna, Aurel, Gratiela, Sf. Treime, Iulius
si Ieronim), orientate NV-SE, care la randul lor sunt traversate de filonul
Vilanela, orientat ENE-VSV. Acesta este marcat de portiuni brecifiate si bogate
in mineralizatie. Masa breciilor mineralizate cu galena, blenda, altait si aur
nativ a fost expoatata in trecut.
Din grupul filonian principal, cel mai important pare sa
fi fost Sf. Treime, care a avut si un continut ridicat in aur.
In aceasta structura, mai sunt cunoscute brecii si
stockuri mineralizate care insotesc grupul de filoane Vilanela, cum este
stockul Bradisor precum si un grup filonian mai putin cunoscut, deschis prin galeria
Ludu-Piatra Seaca, la nord de Bradisor.
Mineralele metalice din alcatuirea sistemului filonian, a
lentilelor si a stockului Bradisor s-au depus in urmatoarea succesiune: pirita,
blenda, calcopirita, galena, altait, tetradymit, bournonit, aur, stibina, iar
ca minerale nemetalice: cuart, fluorina, nakrit si calcit.
Tot raportabile la districtul metalogenetic Almas-Stanija
mai sunt campurile metalogenetice Mormantu-Varful Ciunganilor-care
prezinta un interes economic minor, precum si cel din bazinul Vaii Tisa si
Dealul Runculeti. In acest din urma caz se cunosc, gratie lucrarilor de
exploatare, cinci grupuri filoniene care prezinta interes: Gheorghe, Sutau,
Frunza, Keiser-Suta, Cornilor si Valea Calului. Primele trei au fost in parte
expoatate, iar rezultatele cele mai bune s-au obtinut pe filonul Frunza, situat
in partea centrala a aparatului vulcanic.
Mineralizatia filoanelor este constituita din: pirita,
pirotina mispichel, blenda, calcopirita, galena si aur
nativ, intr-o masa de calcit, siderit si cuart. Mineralul metalic predominant
este pirotina.
Campul metalogenetic Izvorul Ampoiului (Valea Dosului)
Reprezinta acumularile de cinabru din bazinul superior al
Vaii Ampoiului, concretizate prin zacamantul din Dealul Dumbrava, in intregime
exploatat si acumularile din perimetrul Babuia, partial cercetat cu lucrari de
prospectiune.
In ambele perimetre, mineralizatia este cantonata in
formatiuni cretacice-marnogresii si marnocalcare.
Corpurile de mineralizatie, cu caracter compact si de
diseminare sunt localizate, de preferinta in orizonturile mai permeabile, la
circulatia solutiilor hidrotermale-marnogresiile si in cupolele anticlinoriilor
structurii sedimentare strans cutate.
In ambele perimetre, mineralizatia este alcatuita din
cinabru, pirita, marcasita, goethit, lepidocrocit si cuart, calcedonie, calcit
si gips. In adancime mineralizatia se restrange ca intindere, dar devine mai
bogata.
Distictul Rosia-Bucium
Spatiul geologic care gazduieste districtul Rosia
Montana-Bucium, este reprezentat prin bazinul neogen-Rosia-Frasin, a carui
formare a fost controlata ca si in cazul unitatilor precedente, de catre
fracturi profunde orientate NV-SE. Acestea jaloneaza dispunerea formatiunilor
sedimentare badeniene si principalele structuri vulcanice. Acestea se
localizeaza la intersectia dislocatiilor profunde sus amintite, cu fracturile
crustale pre-tertiare, individualizand doua mari concentratii de edificii
vulcanice si centre de eruptie, cu caracter vulcanic si subvulcanic, in legatura
cu care se intalneste o intensa metalogeneza, auro-argentifera si de tip
„porphyry copper”.
Din punct de vedere al subdiviziunilor acestui district,
care in fapt este un veritabil aliniament metalogenetic, in cadrul sau se
disting foarte clar doua noduri metalogenetice, unul in nord-vest, Rosia
Montana-Rosia Poieni si altul in sud-est, Contu-Arama-Corabia.
Nodul metalogenetic Rosia Montana-Rosia Poieni
Constituie una din cele mai importante concentrari cu
caracter metalogenetic, nu numai din districtul Rosia-Bucium, dar din intreaga
subprovincie metalogenetica a Metaliferilor.
El grupeaza doua structuri mineralizate, una avand o
celebritate castigata inca din antichitate - Rosia Montana si cealalta Rosia Poieni,
care a devenit prima structura porphyry copper pusa in exploatare in anii
nostri, in cadrul Apusenilor de Sud.
Campul metalogenetic Rosia Montana
Componentele sale, la nivel de corpuri mineralizate - volburi
si filoane, sunt strans asociate si controlate spatial de structura vulcanica
Rosia Montana. Ca si alte structuri vulcanice neogene din Metaliferi, ea consta
in partea inferioara dintr-o formatiune vulcano-sedimentara pe fondul careia
s-au conturat neckurile dacitice din Dealurile Carnic si Cetate.
Se apreciaza ca structura Rosia Montana s-a manifestat in
trei etape: prima etapa a fost
exploziva cu caracter riolitic, apoi a duoa etapa efuziva
emanata din centrele Carnic si Cetate. Acestea au individualizat doua corpuri
dacitice, avand o portiune marginala cu caracter microbrecios, „noroios”, ce a
penetrat ascendent si lateral in spatiul viitoarelor fracturi filoniene. In
etapa finala activitatea vulcanica cu caracter predominant exploziv a dus la
formarea unor coloane de brecie si a unor fracturi si fisuri plasate in
vecinatatea corpurilor de brecie. Acestea au constituit caile de acces a
solutiilor hidrotermale si sediul de acumulare a mineralizatiei. Materialul
microbrecios „noroios” impregnat cu silice si slab mineralizat a fost denumit
de localnici chinga.
Astfel grupul Cetate cuprinde volburile
mineralizate Rosetu-Stefan-Contact; Iuho-Ierusalim-Chinga; Racos-Mangan-Cetate
si filoanele Custura, Afinis, Crucile Afinisului, Scaunele Cordeiului, toate
deja exploatate; ceea ce a ramas sunt doar spatiile impregnate dintre acestea
si care sunt astazi exploatate in cariera. In cadrul breciilor masa neominerala
era constituita din cuart, rodocrozit, „chinga”, pirita, calcopirita, blenda,
galena si aur. Grupul Carnic cuprinde volburile Cantaliste, Tisa, Cotroanta,
Corhuri, Sponghie si Benta, precum si filoanele Glam, 31, 35, Vana Mare,
Rautii, Bisorul, Capra, Drotul etc. In nord-vestul corpului dacitic Carnic s-a
exploatat grupul filoanelor de argint si ramificatiile acestora, dintre care se
amintesc filoanele Doica si Napoleon. In perimetrul Dealului Carnicului, spre
sud, vechi lucrari miniere au exploatat filoanele Clopari si Piatra Despicata (ramificatie
a filonului Glam).
Mineralizatia acestora este reprezentata prin cuart si
rodocrozit care concresc cu aurul nativ sulfuri polimetalice aurifere. In ansamblu,
mineralizatiile din Dealurile Cetate si Carnic, constau din urmatoarea
asociatie mineralogica: pirita, mispichel, blenda, calcopirita, galena,
alabandina, tetraedrit, proustit, pearceit, polibagit, argentit, aur nativ si
marcasita.
Structura – coloana – mineralizata – Rosia Poieni
Constituie un zacamant unitar, constituit dintr-un singur
corp de mineralizatie cuprifera diseminata, amplasata intr-o structura
vulcanica formata in doua etape. In prima etapa s-a constituit o structura
alcatuita din lave si piroclastite , emerse dintr-un crater de circa 1 km,
bordat de corpuri adiacente mai mici si de conuri mai restranse. Corpul
subvulcanic subsecvent – un microdiorit porfir – a fost intrus in partea
central-vestica a structurii vulcanice. In interiorul acestuia s-a format pe o
inaltime de circa 1200 m un stockwerk cuprifer (o retea deasa de filonase si
impregnatii cu sulfuri de cupru, sulfuri si oxizi de fier). Mineralizatia,
tipica pentru ceea ce se defineste a fi „porphyry copper”, este insotita de un
halo de alteratie hidrotermala cu structura zonata; cu caracter potasic
(ortoclaz + biotit) in partea centrala-inferioara, zona cu care sunt strans
asociate mineralele metalice (magnetit, pirita, enargit, hematit, calcopirita,
bornit, digenit, molibdenit, tetraedrit, blenda, galena). Spre exterior si
suprafata se desfasoara zonele cu sericit, argilitica si propilitica, pe fondul
carora apare pirita sub forma diseminata.
Prin caracterele sale mineralogice, prin structura haloului
de alteratie hidrotermala, zacamantul Rosia Poieni constituie un zacamant „porphyry
copper” analog marilor zacaminte din structurile andine.
Nodul metalogenetic Contu-Arama-Corabia
Este constituit din mai multe grupuri de filoane si
dintr-o coloana mineralizata de tip „porphyry copper”.
Si in acest caz ca si in alte situatii din Metaliferi,
atat activitatea vulcanica cat si cea metalogenetica a fost controlata de un
aliniament tectonic major orientat NV-SE. Aceasta, prin influenta sa, a
conditionat o intensa activitate hidrotermala extinsa pe circa 8 km, intre Dealurile
Contu si Valcoi-Corabia. Spre suprafata, acest sistem de fracturi se ramifica
avand caracter convergent spre adancime. In legatura cu ele a avut loc o
intensa activitate hidrotermala cu consecinte metalogenetice, care constau din
mineralizatii auro-argentifere si polimetalice aurifere, in parte cuprifere. In
legatura cu corpurile subvulcanice s-a identificat pana in prezent o structura
cu mineralizatie de tip „porphyry copper” in Dealul Calvaria cunoscuta
sub denumirea de zacamantul Bucium-Tarnita.
Privita tot
in ansamblu metalogeneza acestui nod metalogenetic s-a desfasurat in doua faze,
prima cu caracter cuprifer piritos cantonata in structura andezitica
Arama, la care apartine si structura mineralizata de tip „porphyry copper” din
Dealul Calvaria si a doua faza cu caracter polimetalic aurifer, reprezentata
printr-un sistem mai nou de filoane cunoscute in Dealul Arama si prin grupurile
filoniene Valcoi-Botes si Corabia.
Urmare a controlului
fracturilor filoniene, pe de o parte, de dislocatia crustala orientata NV-SE si
de catre edificiile vulcanice dispuse pe acelasi aliniament, pe de alta parte,
s-au individualizat mai multe grupe filoniene, in acest nod metalogenetic.
Grupul
filonian Arama este constituit din mai multe fracturi filoniene ce
graviteaza in jurul marelui filon Arama, extins pe mai bine de 3 km si care
constituie cu prelungirea sa sud-estica filonul Corabia, una din cele mai
importante structuri filoniene din Muntii Metaliferi, extins pe mai bine de 10
km.
Segmentul
ocupat de grupul filonian Arama, cuprinde pe langa filonul propriu-zis – Arama,
mai multe ramificatii, dintre care cele mai importante sunt filoanele Argint si
Filonul de Aur.
Mineralizatia
are caracter cuprifer si auro-argentifer. S-a estimat urmatoarea succesiune de
formare a mineralelor in cadrul procesului mineralogenetic: pirita, blenda,
telururi (hessit, petzit, sylvanit, altait), galena, bornit, calcopirita,
calcozina, covelina, enargit, luzonit, germanit, tetraedrit, marcasita, aur
nativ. Mineralele nemetalice sunt cuartul, carbonatii si sporadic baritina. In
prelungirea nordica a grupului filonian Arama, apare grupul filonian Contu,
care apare in interiorul corpului dacitic Contu si pe contactul vestic al
acestuia. El este alcatuit din filoanele: Vipera, Vana Baii, filonul Gratin si
altele. Asupra mineralizatiei ce a constituit aceste filoane nu exista
documentatie concludenta; se pare insa ca suntem in prezenta unei metalogeneze
de mica intensitate decat in cadrul altor grupe filoniene.
Grupul filonian Corabia este constituit din ramificatii ale filonului Corabia,
care au orientare concordanta cu acestea, NV-SE, si se gasesc la vest de
acestea (Butuga, Ieruga, Scursura, Petru si Pavel) dezvoltandu-se pe circa 1,5
km lungime. Cele din acoperis au aceeasi orientare NV-SE, si se extind pe
directie, pe circa 1 km. Se citeaza cazul filoanelor Surduci, Rachita, Letului.
Intre grupul filonian Corabia si grupul filonian Arama s-au exploatat mai multe
filoane scurte, cu caracter diagonal, in raport cu aliniamentul NV-SE-Crasnici,
Sateanca-Certas, Floresti, Baisan si Buda. Mineralizatia filoanelor din grupul
Corabia are un pronuntat caracter aurifer. Aurul nativ, care este un component
esential al acestor filoane, se asociaza cu cuartul, calcitul si cu minerale
argiloase, si se prezinta sub forma fin dispersata si uneori masiv. Zonele cele
mai bogate in aur se plaseaza la intersectia filoanelor, zone denumite cruci
si care au purtat urmatoarele denumiri: Trancaloaia, Mazare, Pompei, Buhaiului,
Ortul Homanilor s.a.
Grupul de filoane Botes este localizat in
depozitele cretacice din afara edificiului vulcanic, Botes, si este reprezentat
prin filoanele: Ana, Iacob, Slavasania, Goanga s.a., care se extind pe o lungime
de circa 700 m, avand o directie generala NVN-SES. Extinderea pe verticala a
etajului mineralizat a fost apreciata la circa 300 m. Filoanele au grosimi
mici, textura brecioasa cu fragmente mari cimentate cu cuart, calcit baritina. Mineralele metalice – pirita,
blenda, galena, calcopirita, tetraedrit, hessit – apar dispersate pe fondul
mineralelor nemetalice. Aurul apare fin dispersat sau sub forma de cuiburi.
Nodul metalogenetic Baia de Aries
Desi in unele prezentari ale metalogenezei neogene din
Apuseni, acestei unitati i se atribuie rangul de district, incadrare
justificata de actiunea acelorasi factori metalogenetici, care au actionat si
in spatiul crustal ocupat de celelalte unitati tratate mai inainte – fracturile
crustale neogene din sistemul NV-SE, fracturile pre-tertiare cu orientare E-V
si vulcanismul intens care s-a manifestat in aceste spatii – noi preferam
titulatura de nod metalogenetic pentru Baia de Aries deoarece, ea constituie o
concentrare magmatica si metalogenetica pe un spatiu relativ redus. In acest
perimetru apare o intensa metalogeneza, polimetalica – aurifera, concretizata
prin doua campuri metalogenetice: campul cu mineralizatie de mispichel aurifer
Afinis si campul cu acumulari polimetalice Ambru.
Campul metalogenetic Afinis
Mineralizatiile acestui camp metalogenetic constau in
principal din doua stockuri – 1 si 7 si cateva filoane plasate pe marginea
sud-estica a coloanei Afinis.
Mineralizatia din cele doua stockuri amintite, constituie
un caz particular pentru metalogeneza Metaliferilor, fiind reprezentata in
principal prin asociatia marcasita – mispichel si in mod subordonat prin
asociatiile: aur-sulfuri-cuart; aur-sulfosaruri (pyrarfirit-stephanit)
–argentit; aur-sylvanit; aur-minerale argiloase. Filoanele din vecinatatea
volburilor au fost exploatate si dupa denumirea lor deducem fara indoiala
valoarea lor; filoanele de aur, Silberkluft, de argint, Daniel, Mogen-Kluft,
Nr. 9, s.a.
Campul metalogenetic Ambru
Este reprezentat prin corpuri metasomatice ce s-au format
ca urmare a activitatii hidrometasomatice ce s-a desfasurat in sectorul
sud-estic al perimetrului Baia de Aries, ca urmare a interactiunii fluidelor
mineralizatoare cu masele de calcare cristaline din Seria de Baia de Aries, in
conditiile unui magmatism intruziv cu caracter subvulcanic.
In afara de ceea ce mai demult s-a denumit „Patrulaterul
Aurifer” in partea sudica a Muntilor Apuseni exista indicii atat a unui
vulcanism neogen cat si a unei metalogeneze, care are insa o repartitie cu caracter
destul de dispers; exista doar doua situatii care merita atentie. Una se refera
la acumularile polimetalice cu caracter filonian si de impregnatii de la Bulza
si cele de la Tisa-Fantoiag. Cele doua perimetre se plaseaza la sud de Mures in
aria manifestarilor de vulcanite neogene cu caracter andezitic de la sud de
Pojoga. Aceasta constituie extremitatea vestica a aliniamentului
tectono-vulcanic, jalonat de culoarul Muresului, si care constituie una din
consecintele neogene ale fracturii crustale a Muresului.
Cea de-a doua situatie, mult mai importanta ca
manifestare metalogenetica, este coloana de mineralizatii cuprifere de la
Deva.
Cunoscuta mai de multa vreme ca un zacamant relativ bogat
in cupru, metalogeneza de la Deva a fost pe rand considerata ca o zona de
oxidatie, apoi pe masura ce s-a avansat in adancime, ca o volbura, pentru ca
mai apoi, pe masura ce in sfera de interes economic au intrat portiuni din ce
in ce mai sarace in cupru ale corpului de andezite, s-a conturat o adevarata
coloana cu mineralizatii diseminate de tip „porphyry copper”, marginita de o
centura de brecie poligenetica.
In perimetrul zacamantului, din punct de vedere
petrografic, au fost separate cateva tipuri de andezite: andezite amfibolice de
Nocet (biotit),
andezite amfibolice cu biotit din Dealul Cetatii, Dealul Magura si Paraul
Bailor si andezite amfibolice de Serhediu, care se remarca prin dimensiunile
mari - centimetrice- ale cristalelor de
feldspat.
Mineralizatia cuprifera este amplasata in corpul
andezitic de Paraul Bailor, pe fondul caruia s-a desfasurat o intensa
activitate hidrotermala, al carei efect a fost amplasarea unui important corp
de mineralizatii cuprifere insotit de o intensa transformare hidrotermala a
rocii gazda. Zonalitatea haloului de transformari hidrotermale este de tipul
celor intalnite in zacamintelor andine, cu un nucleu de transformari de tip
potasic, succedat spre exterior si suprafata de zonele filica, propilitica, si
argilitica. Mineralizatia, a avut in partea superioara o concentratie mai
insemnata in cupru si chiar in aur. La nivele mai adanci s-au identificat
bornitul, calcopirita, calcozina, digenitul, covalina, pirita, molibdenitul,
tetraedritul, aurlu, oxizii de fier, iar dintre mineralele nemetalice cuartul
si calcitul. Se poate retine in final ca azi putem vorbi cu depline
temeiuri-petrografice si metalogenetice-de o metalogeneza de tip „porphyry
copper” la Deva.
