Clima montana

Clima montana

Se individualizeaza ca tip aparte în natura, în afara tipurilor globale de clima descrise anterior; este specifica tuturor masivelor sau lanturilor muntoase înalte ale Terrei, indiferent de latitudine. Este vorba despre o clima cu totul deosebita, numita generic: clima de munte, sau clima înaltimilor sau clima alpina. Se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale scazute, prin amplitudine termica anuala de pâna la 30°C, prin umiditate relativ mare, precipitatii predominant sub forma solida, prin ierni lungi, geroase cu zapada multa si veri scurte. Toate aceste trasaturi, precum si limita altitudinala pâna la care se întâlneste aceasta clima depind direct de pozitia geografica a muntelui fata de Ecuator, Tropice sau Poli ca si de înaltimea, masivitatea, orientarea, departarea de mari si oceane, de izolarea acestuia.

În profilul climatic al unui masiv muntos (fig. 1) înalt se regasesc urmatoarele etaje climatice pornind dinspre vârf spre baza si anume:

- Etajul ghetarilor si al zapezilor permanente, zapezi ce se acumuleaza prin ninsoare în cea mai mare parte a anului, zona a ghetarilor si a limbilor acestora care produc grohotisuri si formeaza morene.

- Etajul alpin situat sub precedentul are temperaturi medii anuale mai ridicate (decât cel al ghetarilor) ceea ce favorizeaza existenta pajistilor alpine (supranumite si stepe reci) cu asociatii de ierburi scunde si stâncarii.

- Etajul subalpin - format din vegetatie ierboasa pitica dar din loc în loc si cu tufarisuri de ienupar, salcii si mesteceni pitici. Acest etaj face trecerea mai jos spre padurile de conifere.

Etajul padurilor - are un climat de munte mult mai umed si mai

Fig.1. Etajarea vegetatiei în functie de zonarea climatica impusa de cresterea altitudinii pe un masiv muntos

În tara noastra, clima montana este incomplet reprezentata ca etaje succesive datorita taliei medii a Muntilor Carpati (comparativ cu Kilimangearo, spre exemplu).

Numai în masivele Godeanu, Tarcu, Retezat, Parâng, Fagaras, Bucegi, Calimani si Rodna sunt bine reprezentate etajele: alpine, subalpine si de padure.

Astfel, în România, etajul climatic alpin se identifica pe culmile cele mai înalte pâna la altitudini de 2200 m în Carpatii Meridionali si de 1970-2000 m în nordul Carpatilor Orientali. În aceasta zona nici o luna nu depaseste temperatura medie de 10°C, iar temperatura lunii celei mai reci se afla sub -10°C.

În Carpatii Românesti, la peste 1800 m altitudine, durata iernii ajunge pâna la maximum 8 luni. Temperatura medie anuala este în general scazuta (pe Vârful Omu, la 2500 m, este de -2,8°C).

Etajul subalpin îl succede pe cel alpin în jos, având ca limita inferioara altitudini de 1300-1600 m în masivele Rodna si Caliman si 1600-1800 m în Fagaras si Retezat. Izoterma anuala de 7°C ar corespunde aproximativ cu aceasta limita. Iarna dureaza 5-6 luni, iar precipitatiile ajung pâna la 1000-1200 mm anual, mai mult decât în zona alpina

Etajul padurii montane este foarte bine reprezentat în Carpati, dar, pentru ca el se dezbate pe larg în cursul 8 nu-l vom prezenta aici.