Karl Marx (1818-1883) si "sociologia" militans a capitalismului

Astfel incat s-a ajuns ca aprox. 1 miliard de oameni sa fie intr-un fel sau altul afectati de aceasta ideologie.

Teoria asupra ansamblului social

Viziunea istorica (conceptia materialista)

Relatia intre sociologie, filosofia istoriei si politica (derivata din economie).

Doua perioade:

Tineretea Æ 1841-1847,48 cu scrierile publicate abia in 1931 ca scrieri din tinerete inclusiv Manuscrise economico-filosofice cand cunostea mai bine filosofia lui Hegel decat capitalismul. Tot atunci Manifestul P.C.(1848)

Ideologia germana Æ ruptura cu faza anterioara

Dupa 1848 Marx este sociolog si economist

Contributii la critica economiei politice (1859) si Capitalul (vol.I 1867), interesul fiind focalizat pe analiza capitalismului.

Teoria generala a societatii - materialismul istoric din Prefata la Contributii la critica economiei politice

Nici notiunea de clasa si nici lupta de clasa nu sunt continute in text dar ele pot fi reintroduse

Ideile principale din text:

1. oamenii intra in relatii dterminate, necesare, care sunt independente de vointa lor.

deci relatiile de productie trebuiesc analizate iar nu reprezentarile etc.

2. in orice societate se poate distinge intre baza economica sau infrastructura si surpastructura - institutiile juridice si politice si totdeodata modurile de gandire, ideologiile si filosofiile

3. resortul miscarii istorice este contradictia intre fortele si relatiile de productie dar nici fortele nici relatiile nu sunt explicit definite.

4. In aceasta contradictie intre fortele si relatiile de productie este usor de introdus lupta de clasa chiar daca in text ea lispeste. Este suficient de a considera ca in perioadele revolutionare, adica perioadle de contradictie intre forte si relatiile de productie, o clasa este atasata relatiilor de prodcutie vechi care devin un obstacol pentru dezvoltarea fortelor productive si in schimb ca alta clasa este progresiva, reprezinta noile relatii de productie care in loc sa fie un obstacol al fortelor prodcutive favorizeaza la maximum cresterea acestor forte. Æ burghezie si proletariat.

5. Dialectica fortelor si relatiilor de productie conduce catre o teorie a revolutiior, revolutii cae au un caracter presupus legic. Intr-o asemenea viziune a istoriei, revolutiile nu sunt accidente politice ci expresia unei necesitati istorice. Revolutiile indeplinesc functii necesare si se produc atunci cand sunt indeplinite anumite conditii. Æ Conform acestei teze Internationala II-a social-democrata refuza revolutia mai devreme decit e cazul.

6. Pe langa distinctia infra- supra-structura, Marx opune realitatea sociala si constiinta sociala Æ explicatia modului de a gandi al oamenilor prin raporturile sociale inc are ei sunt integrati - ceea ce corespunde conceptie numita ulterior a sociologiei cunoasterii.

7. Etapele istorice ale evolutiei omenirii. La fel dupa cum Comte periodizeaza istoria dupa modurile de gandire, Marx distinge etapele istoriei in functie de regimurile economice si determina 4 regimuri economice - 4 moduri de productie: asiatic, antic, feudal si burghez. Ultimele trei apartin istoriei Occidentului fiecare fiind caracterizat printr-un tip de relatii intre oamenii care lucreaza antic Æsclavaj, feudal Æserbie, burghez Æ salariu. Sunt trei forme distincte ale exploatarii omului de catre om.

Modul de productie asiatic (care odata acceptat trebuie admise mai multe linii de dezvoltare a istoriei) presupune subordonarea tuturor muncitorilor statului. Daca aceasta interpertare a modului de prod. Asiatic este adevarata atunci structura sociala nu mai este caracterizata de lupta de clasa in sensul occidental al termenului ci de exploatarea soceitatii intregi de catre stat sau de catre clasa birocratica.

A interpretarea posibila a revolutiei sovietice socializarea intregii proprietati duce la modul de productie asiatic.

Clasele si lupta de clasa din Manifestul Partidului Comunist. (1848)

Sociologia militans, tema centrala fiind lupta de clasa care duce inevitabil, "legic", la desfiintarea capitalismului prin revolutie si, mai departe, instaurarea sistemului comunist la scara planetara.

Istoria tuturor societatilor de pana azi este istoria luptelor de clasa.

Omul liber si sclavul, patricianul si plebeul, nobilul si iobagul, mesterul si calfa, intr-un cuvant asupritori si asupriti se aflau intr-un permanent antagonism, duceau o lupta neintrerupta, cand ascuns, cand fatis, o lupti care de fiecare data se sfarsea printr-o prefacere revolutionara a intregii societati, sau prin pieirea claselor aflate in lupta.()

Societatea burgheza moderna, ridicata pe ruinele societatii feudale, nu a desfiintat antagonismele de clasa. Ea a creat doar clase noi, conditii noi de asuprire, forme noi de lupta, in locul celor vechi. (p.14)

() burghezia moderna este ea insasi produsul unui indelungat proces de dezvoltare, al unui sir de revolutii in modul de productie si de schimb. (p.15) Burghezia nu poate sa existe fara a revolutiona neincetat uneltele de productie, deci relatiile de productie si prin urmare toate relatiile sociale. Pentru toate clasele industriale anterioare, dimpotriva, prima conditie de existenta era mentinerea neschimbata a vechiului mod de productie.

Burghezia si mondializarea atat din pdv economic cat si cultural (p.17-18)

burghezia Æ sileste toate natiunile sa-si insuseasca modul de productie al burgheziei daca nu vor sa piara; ea le sileste sa introduca la ele insele asa-zisa civilizatie, adica sa devina burgheze. Intr-un cuvant, ea isi creeaza o lume dupa chipul si asemanarea ei.

Capitalismul si inevitabilitatea crizei generalizate

Dar, Relatiile burgheze de productie si de schimb, relatiile burgheze de proprietate, scoietatea burgheza moderna, care a produs, ca prin farmec, mijloace de productie si de schimb att de uriase, seamana cu vrajitorul care nu mai poate stapani puterile intunericului pe care le-a dezlantuit.(p.19)

Criza creeaza si premisa sociala a revolutie - proletariatul si, in plus, o mica parte din clasa dominanta se desprinde de ea si se alatura clasei revolutionare, clasei careia ii apartine viitorul() o parte din ideologii burghezi care s-au ridicat pana la intelegerea teoretica a intregii miscari istorice (p.21-23)

Particularitatea actiunii revolutionare a proletariatului

Toate miscarile de pana acum au fost miscari ale unor minoritati sau in interesul unor minoritati. Miscarea proletara este miscarea independenta a imensei majoritati, in interesul imensei majoritati. Proletariatul, patura cea mai de jos a societatii actuale, nu se paote ridica si elibera fara sa arunce in aer intreaga suprastructura a paturilor care alcatuiesc societatea oficiala.(p.23)

actiunea revolutionara a prolatariatului este mai intai nationala dar prin organizarea politica comunista devine o actiune internationala. Comunistii se deosebesc de celelalte partide proletare numai prin aceea ca, pe de o parte, in lupta proletarilor din diferite natiuni ei scot in evidenta si sustin interese comune, independente de nationalitate, ale intregului proletariat(p.25)

Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceva ce nu au.

Revolutia comunista/proletara

()primul pas in revolutia muncitoreasca este ridicarea proletariatului la rangul de clasa dominanta, este cucerirea democratiei. [de fapt desfiintarea democratiei ca democratie burgheza]

Proletariatul va folosi dominatia lui politica pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, intreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de productie in mainile statului, adica in mainile proletariatului organizat ca clasa dominanta, si pentru a mari, cat se poate de repede, masa fortelor de productie.

La inceput acest lucru nu se poate face, fireste, decat printr-o incalcare despotica a dreptului de proprietate si a relatiilor de proprietate burgheze()(p.31)

Urmeaza 10 masuri generale care presupun etatizarea economiei, inclusiv Egala obligativitate a muncii pentru toti, organizarea de armate industriale, indeosebi pentru agricultura

Perspectiva Cand, in cursul dezvoltarii, vor fi disparut deosebirile de clasa si intreaga produtie va fi fost concentrata in mainile indivizilor asociati, atunci puterea publica isi va pierde caracterul ei politic. In sensul propriu al cuvantului puterea politica este violenta oganizata exercitata de o clasa asupra alteia. Daca proletariatul, in lupta sa impotriva burgheziei, se uneste in mod necesart ca clasa, daca, prin revolutie, devine clasa dominanta si, ca clasa dominanta, desfiinteaza vechile relatii de productie facand uz de forta, atunci el desfiinteaza, o data cu aceste relatii de productie, si conditiile de existenta ale antagonismului de clasa, clasele in genere si, prin aceasta, propria sa dominatie de clasa.

Locul vechii societati burgheze, cu clasele si antagonismele ei de clasa, il ia o asociatie in cadrul careia dezvoltarea libera a fiecaruia este conditia de dezvoltare libera a tuturor.

R. Aron despre Marx: textele lui Marx sunt echivoce, ceea ce inseamna ca ele prezinta calitatile necesare ca sa fie idefinit comentate si transfigurate in ortodoxie (p.147)

Orice teorie care vrea sa devina ideologie a unei miscari politice sau doctrina oficiala a unui stat trebuie sa se preteze la simplificare pentru cei simpli si la subtilitati pentru cei subtili. Fara indoiala, gandirea lui Marx prezinta la nivel superior aceste virtuti. Fiecare paote gasi ce vrea.

Manifestul P.C., prefata la Contributii la critica economiei politice (1859) si Capitalul sunt trei maniere de a explica si de a preciza caracterul anatagonist al regimului capitalist.

Or, a demonstra caracterul antagonist al regimului capitalist conduce inevitabil la a anunta autodistrugerea capitalismului si totdeodata conduce la a incita oamenii sa contribuie la implinirea acestui destin scris dinainte.

Antagonism si polarizarea societatii

La fel si capitalismul dar avand anumite caracteristici specifice fara precedent.

Burghezia nu poate exista fara a bulversa in mod constant instrumentele de productie, deci raporturile de productie, deci ansamblul conditiilor sociale. Inainte, celelalte clase dominante erau conservatoare, burghezia insa a creat forte de productie care reclama regimul socialist Æ socializare fortelor productive

A contradictia dintre dezvoltarea bogatiei si mizeria crescanda a marii majoritati.

A criza revolutionara atunci cand proletariatul se transforma din clasa in sine in clasa pentu sine si aspira sa ia puterea pentru transformarea relatiilor sociale prin revolutie

Dar o revolutie de alta factura decat cele trecute care erau facute de minoritati in favoarea minoritatilor in vreme ce revolutia proletara va fi revolutia imensei majoritati in favoarea tuturor astfel incat istoria va depasi segregatia de clasa.

Grupurile intermediare se vor reduce treptat Æ proletarizare astfel incat societatea se va reduce la numai doua clase iar in ziua conflictului celelalte categorii vor fi nevoite sa se ralieze fie capitalistilor fie proletarilor.

Dupa revolutie Puterea politica, in sensul strict al termenului este puterea organizata a unei clase pentru opresiunea alteia. Daca, in lupta contra burgheziei, proletariatul este fortat sa se uneasca intr-o clasa; daca, printr-o revolutie el se constituie in clasa dominanta si ca atare aboleste violent vechile raporturi de productie - atunci este ab olit in acelasi timp cu sistemul de productie conditiile de existenta ale antagonsimului de clasa; atunci sunt abolite clasele in general si prin aceasta insasi propria sa dominatie ca si clasa. Vechea societate burgheza cu clsele sale si cu conflivtele de clasa face locul unei sociatii in care libera dezvoltare a fiecaruia este conditia libeei dezvoltari a tuturor.

A politicul este subordonat economicului si socialului puterea politica fiind expresia conflictelor sociale, mijloc prin care clasa dominanta, clasa exploatatoare isi mentine dominatia si exploatarea.

A disparand contradictiile de clasa, dispare si politica si statul care sunt sub-produsele si expresia conflictelor sociale.

Capitalul

- in locul teoriei ec. unice fiecare regim economic are legile sale specifice.

un regim ec. nu poate fi inteles facand abstractie de structura sa sociala legile ec. fiind tocmai expresia relatiilor ec. specifice

Cartea I-a: esenta K-ismului Æ cautarea profitului cu orice pret si explicarea exploatarii prin obtinerea plus-valorii.. Este o lege istorica, deci specifica doar capitalismului.

Teoria plus-valorii are o dubla semnificatie: pretins stiintifica si morala. Semnificatia pretins stiintifica este satisfacatoare pentru rationalisti, cea morala pentru idelaisti.

Pauperizarea generalizata?

Printr-un mecanism demografic-economic-sociologic. Singurul argument care sustine reducerea salariilor este numai armata de rezerva a somerilor.

Omul total si alienarea - din opera de tinerete Manuscrisele economico-filosofice 1844

Alienarea ca efect al diviziunii muncii. In comunism formarea politehnica si cresterea productivitatii muncii va permite dezvoltarea multilaterala a personalitatii.

Doua surse ale alienarii: 1) proprietatea privata 2) anarhia pietii datorita concurentei care il obliga pe antreprenorul sa urmareasca obstinat profitul.

Omul total abia prin cresterea timpului liber.

Echivocuri ale sociologei marxiste

Relatia definitorie a modului de productie fortele de productie Æ relatiile de productie

Relatia infrastructura economica Æ suprastructura juridica, politica, ideologica

Sociologia ca sociologie a luptei de clasa.dar care clase?!

Clasele fiind definite prin raportare la structura economica, locul ocupat in procesul de productie.

In Capitalul vol III publicat de Engels 3 clase: Proprietarii simplei forte de munca, proprietarii capitalului si proprietarii funciari ale cror surse respective de venit sunt salariul, profitul si renta funciara

In Luptele de clasa in Franta (1848-1850): burghezie financiara, burghezie industriala, clasa burgheziei comerciante, mica burghezie, clasa taranimii, proletariatul si lumpenproletariatul

In 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte Explicand de ce taranimea nu constituie o clasa se demonstreaza ca pentru ca un grup mare sa ajunga o clasa este nevoie mai multe decit conditiile vietii amteriale similare si constiinta unitatii si a sentimentului separarii de alte clase si chiar ostilitatea fata de celelalte clase. Se ajunge astfel la o teorie politico-sociologica a a clasei.

Crizele si renasterea marxismului.

I. In primii ani ai sec. XX disputa intre Karl Kautsky si Eduard Bernstein, cand iese victorios Kautsky.

II. Cria bolsevica, Internationala III-a

III. Criza post-belica

IV. Implozia URSS & comp.

Implicatiile in relatiile internationale.

Realism politic vs. legalism

Uni-, bi- si multi-polaritate