Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Revolutiile burgheze moderne si particularitatile lor

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
REVOLUTIA DE LA 1821
Redefinirea rolurilor statului de la Primul Razboi Mondial la Planul Schuman
Precursorii liberalismului politic englez si rolul lor in crearea paradigmei clasice liberale
STRUCTURA SI ACTIVITATEA SERVICIILOR DE INFORMATII ROMANESTI (1914 – 1916)
ARHIVA SSI — O PERSPECTIVA ISTORICA
Descoperitori de noi spatii si culturi in secolele XV-XIX
Persecutii asupra crestinilor
STEFAN CEL MARE SI SFANT (1456-1504)
STEFAN CEL MARE – printre eroii secolului al XV-lea
Simon Miller si Elizabeth Cooper

TERMENI importanti pentru acest document

: importanta revolutiilor burgheze : : revolutiile burgheze din epoca moderna : rolul revolutiilor burgheze :

Revolutiile burgheze moderne  si particularitatile lor

Revolutiile burgheze din Europa  si  razboiul de independenta al coloniilor engleze din America  de la sfarsitul secolului  al XVIII-lea marcheaza inceputul civilizatiei moderne in aceste zone ale globului. Cauzele revolutiilor  din epoca moderna  erau complexe  sub aspect economic si politic,  urmarind in ultima instanta  sa puna de acord legislatia statului privind  organizarea  productiei si  institutiilor administrative  cu noile capacitati  productive dezvoltate  in secolele  XVI - XVII de  fortele sociale interesate  de progresul economic.  Evident, burgheziile nationale  din tarile occidentale detineau la inceputul secolului al XVII-lea puterea economica in societate, depasind ponderea  nobilimii care  se dovedea refractara  intereselor economice si politice ale noii burghezii. Interesele economice si dinamismul  noii clase sociale  vizau in cadrul revolutiei  cucerirea puterii politice de catre burghezie, o conditie esentiala a  promovarii liberalismului  ca principiu de organizare si valoare sociala  indispensabile  civilizatiei moderne.  In cadrul acestui proces revolutionar burghezia, in colaborare  cu aliatii  ei sociali, si-a asigurat  rolul principal in organizarea, conducerea  si desfasurarea  revolutiei.

          Revolutiile din epoca moderna, dincolo de cauzele comune care le-au determinat,  prezinta particularitati specifice, diferite de la o tara la  alta,  in raport de traditiile istorice, de  nivelul dezvoltarii  economice si culturale, inclusiv de capacitatea organizatorica a  burgheziilor nationale din tarile respective.

Procesul de reinnoire revolutionara in Europa s-a declansat la  mijlocul secolului al XVII-lea in conditiile luptei  pentru independenta purtata de burghezia din Tarile de Jos, impotriva Spaniei.  Forma initiala a revolutiei burgheze  care marcheaza inceputul epocii moderne s-a produs insa in Anglia, tara  in care initiativa individuala ca expresie a liberalismului economic avea o traditie  indelungata, desi la mijlocul secolului al XVII-lea societatea engleza era  in proportie de 4/5 de tip agrar. Cu toate acestea, dupa descoperirea Americii si a  largii deschideri  a marilor cai de navigatie  oceanica, Anglia devine prin pozitia  sa geografica  centrul nodal al  intersectarii legaturilor  maritime dintre Europa si Lumea Noua. In conditiile decaderii comertului cu spatiul Orientului  si al expansiunii otomane in bazinul Mediteranei, englezii vor profita si actiona in  mod  pragmatic pentru a dezvolta un comert infloritor transatlantic. Totodata, Anglia reusise sa valorifice consecintele Renasterii si Reformei in ceea ce priveste progresele cunoasterii stiintifice  si ale realizarilor tehnice moderne, corespunzator  traditiilor si  spiritului intreprinzator al englezilor  de afirmare libera a individualitatii.

Liberalismul economic isi gasea  sustinerea si pe plan  politic in celebra  Magna Charta  Libertatum  semnata in 1215 de regele  Ioan fara de Üara, prin care anumite  prerogative ale regelui  erau limitate,  stabilind in acelasi timp unele privilegii  orasenilor  alaturi de clerici  si nobili. In plina epoca feudala, comparativ cu  alte tari, in Anglia Charta a fost in masura sa stavileasca pretentiile de fiscalitate ale regelui, garantand  libertatea de actiune a oraselor  de a-si organiza comertul liber de ingradirile vamale ale  seniorilor feudali. A. Toynbee considera ca, “In Anglia, spre deosebire  de ceea ce s-a petrecut in Franta si in Spania, dezvoltarea monarhiei  autocratice a  constituit o provocare  care a  prilejuit o riposta eficienta”[1] din partea unui corp politic de traditie  al crestinatatii occidentale - parlamentul  in care regele si starile regatului discutau  plangerile  supusilor  si taxele fiscale.

Trecerea de la structurile economice si politice medievale la noile structuri moderne ale societatii engleze au fost realizate la scara nationala datorita unor  factori  specifici pe care  Toynbee ii leaga de faurirea  unitatii nationale  (a pietei nationale inaintea tarilor continentale, de rolul Londrei  ca centru economic si comercial si de regimul parlamentar, favorabil industrialismului pe plan economic si  democratizarii sistemului politic englezesc.

          Cercetatorii care au analizat cauzele si  desfasurarea revolutiei burgheze din Anglia evidentiaza urmatoarele particularitati specifice:

          1. Dezvoltarea economica a societatii engleze era de mult influentata de  aspiratiile de castig in afacerile pe care le promova  tanara burghezie si noua nobilime  interesata la randul ei  de activitati proprii  acumularii capitaliste.  Prima trasatura specifica revolutiei burgheze din Anglia este determinata de alianta intre burghezie si noua nobilime ale caror interese economice erau obstructionate de  legislatia promovata de  structurile politice  absolutiste ale  dinastiei  Stuartilor la inceputurile secolului al XVII-lea.

          2. Revolutia engleza a imbracat  pe plan ideologic  o forma religioasa, ca o particularitate a actiunii Bisericii  anglicane de  puritanism (“purificare”) fata de ramasitele catolice incompatibile  cu protestatismul englezesc. In cadrul Bisericii anglicane s-au  confruntat adeptii  conservatori  (presbiteranienii)  ai organizarii unitare  a bisericii pe principii  calvine prin care episcopiile si parohiile sa fie incredintate unor  consilii mixte, formate de  pastori si laici alesi  si  independentii care atribuiau conducerea acestora  comunitatilor locale, fara nici o ierarhie ecleziastica.

          3. Conflictul principal in revolutia  din Anglia a imbracat, in prima faza,  forma opozitiei dintre rege si parlament, care  ulterior  a degenerat intr-un razboi civil (1642 - 1648) dintre armata regala si noua armata bine organizata  si condusa  motivat de  reprezentantii burgheziei  in Parlament, in frunte cu Oliver Cromwell.  Victoria revolutiei s-a incheiat  cu infrangerea  armatei regale, decapitarea regelui Carol I (1649) si instaurarea unui regim republican, de fapt o dictatura militara (Protectorat)  condus de Lord Protectorul O. Cromwell. El a luat masuri economice in favoarea burgheziei, precum “Actul de navigatie” (1651) care proteja interesele  negustorilor  si armatorilor englezi in cadrul comertului  maritim.

          4. Moartea subita a lui O. Cromwell (1658) determina Parlamentul  sa reinstaureze  dinastia Stuartilor, acestia  vor incerca sa revina  la forma  absolutismului anterior, ceea ce explica caracterul nedesavarsit  al revolutiei engleze.

          In timpul restauratiei lui Carol al II-lea (1660 - 1685) se adopta Habeas Corpus Act (1679)  prin care se pun bazele  libertatilor individuale  si ale constitutionalismului modern in Anglia. Acest document stabilea ca nici o persoana  nu poate fi arestata  decat prin emiterea unei ordonante judecatoresti scrise,  iar motivele arestarii trebuiau comunicate  inculpatului in termen de 24  ore, nerespectarea acestor conditii  conducea automat la  punerea in libertate a persoanei arestate.

Parlamentul inlatura tentativa  regelui  Iacob al II-lea spre absolutism  prin chemarea la tronul Angliei in 1688 a lui Wilhelm de Orania (de la regatului Olandei) pe care il  determina sa semneze  respectarea libertatilor prevazute in “Declaratia drepturilor”. In istoria Angliei acest  eveniment din 1688 este cunoscut si apreciat drept “revolutia glorioasa”,  care reprezenta prologul revolutiei engleze. In anul 1688, burghezia si nobilimea din Parlament realizeaza  compromisul politic  prin instituirea monarhiei constitutionale,  ca forma specifica a  sistemului politic care  consacra pe plan istoric  inceputul democratiei moderne legata de  functionarea regimului parlamentar  britanic. Se adevereau cuvintele invatatului Th. Smith dupa care “Puterea cea mai inalta  si cea mai absoluta a regatului Angliei  o constituie parlamentul,  caci orice englez  e presupus a fi prezent acolo in persoana sau prin mandat,  de la print  si pana la cel mai umil  ins din Anglia,  astfel incat  consimtamantul parlamentului este considerat a  fi  consimtamantul tuturor”.[2]

Institutiile politice consacrate de “revolutia glorioasa” gaseau temeiurile teoretice fundamentate  in “Tratat asupra guvernarii civile”,  a lui J. Locke, reprezentantul whigilor si sustinatorul  libertatii  si  proprietatii, a separarii puterilor in stat si a rezistentei  supusilor fata de putere.

            Noul regim parlamentar din Anglia realiza, din punct de vedere structural  si functional principiul separarii puterilor  in stat, reprezentate de Parlament (legislativa); Guvern (executiva) si Justitia (judecatoreasca).  Traditia Parlamentului britanic bicameral (Camera Lorzilor si Camera  Comunelor) continua pe un plan superior  puterea legislativa si pentru  prima data are dreptul de a alege  si controla guvernul. Rolul principal este jucat de Camera Comunelor, unde deputatii erau alesi, pana in 1832,  prin votul  bazat pe cens, de care  beneficiau doar 2% din cetatenii cu drept de vot. La mijlocul secolului al XIX-lea, sistemul electoral din Anglia a devenit  un model de organizare politica adecvata realizarii  intereselor  economice si politice reprezentate de cele  doua partide: Liberal si Conservator.  Viata politica din Anglia a impus sistemul bipartidist care si-a  dovedit  si-si dovedeste si in prezent eficienta  actului de guvernare democratica prin realizarea asa-zisei “rotative” politice dintre conservatori si  laburisti.

                                                          * 

          Razboiul de independenta a celor 13 colonii engleze din America de Nord a reprezentat o alta forma de revolutie moderna care a condus  la inlaturarea dominatiei metropolei, dat fiind  ca in aceste colonii  nu se structurase  si n-au existat  relatii sociale de tip feudal. Majoritatea colonistilor englezi emigrasera in America dupa revolutia engleza de la mijlocul secolului al XVII-lea,  unde instaurasera noi relatii sociale  corespunzator  mentalitatilor burgheze  ce se afirmau  riguros pe pamantul roditor al “Lumii Noi”.

          Liberalismul economic si politic in coloniile  engleze din America era impiedicat de  interesele burgheziei din metropola si de cele ale Coroanei britanice  care urmareau sa obtina  profituri maxime  din coloniile lor, mentinandu-le prin  sistemul  legislativ,  dependente  pe toate  planurile. Resursele naturale  si industriile aparute au asigurat dezvoltarea  economica a coloniilor si afirmarea   tinerei burghezii americane  care devenise in prima  jumatate a secolului al XVIII-lea  un concurent puternic pentru burghezia engleza. Fireste, intre coloniile engleze  din America existau   mari diferentieri pe plan economic, administrativ si juridic, si ca urmare a fondatorilor care le-au infiintat,  mergand de la cele create de statul  britanic,  de diverse persoane private  si societati comerciale (Ex. Statul New York)  pana la comunitati religioase etc.  De asemenea, o mare diferentiere  se crease intre coloniile din Nord si cele din Sud  in ciuda faptului ca noua zecimi din populatie era ocupata in agricultura. In timp ce colonistii din Sud, detinatori ai marilor plantatii de  bumbac, erau favorabili intereselor  metropolei (loialistii), cei din coloniile de Nord, unde se dezvolta  o industrie puternica, mai ales textila, care intrase in concurenta cu cea din Anglia,  manifestau interese reale  de independenta. Pe fondul restrictiilor impuse de Anglia in secolul al XVIII-lea cu privire la exportul  unor produse industriale si a altor masuri legislative pe care Parlamentul  de la Londra  le lua fara consultarea  reprezentantilor  din colonii a determinat, treptat, realizarea  unitatii  actiunii tuturor  colonistilor englezi din America fata de  Coroana britanica.

          Expresia politica a caracterului unitar al  actiunii cetatenilor din cele 13 colonii engleze s-a manifestat  in convocarea Congresului de la Philadelphia  din 1774. Conflictul dintre metropola engleza si coloniile din America capata, incepand cu anul  1775, forma violenta a ciocnirilor armate care se  transforma  ulterior  intr-un razboi de independenta. Radicalizarea pozitiei  colonistilor fata de metropola  a fost intretinuta cu energie  de diferite societati si asociatii civile ('Fiii libertatii', 'Fiicele libertatii' etc.), actiune finalizata prin  adoptarea 'Declaratiei de independenta' din 4 iulie 1776, devenita ulterior ziua nationala a S.U.A. 'Declaratia de independenta' redactata de  Jefferson, unul din parintii Constitutiei americane, facea un amplu rechizitoriu politicii coloniale engleze si justifica cu argumente  suveranitatea poporului american. Declaratia formula principalele drepturi si libertati fundamentale ale  oamenilor (la  viata, libertate, proprietate  si nazuinta spre  fericire), mentinand insa sclavia pentru negrii  la presiunea marilor plantatori  de bumbac.

 'Declaratia de independenta' a avut un puternic rasunet in intreaga America si in Europa, determinand multi voluntari  sa vina sa lupte alaturi de colonisti impotriva  armatei engleze. Desi Anglia dispunea de armata instruita si colonistii se bazau pe voluntari, motivati, care si-au intarit moralul  de lupta o data cu numirea  lui George Washington in fruntea armatei care s-a  dovedit a fi un bun strateg si comandant.

In 1777 la  Saratoga pe campul de lupta  se inregistreaza  prima victorie a  revolutionarilor americani  sustinuta pe plan international de Franta si apoi de Spania si Olanda. Triumful victoriei americanilor  in lupta pentru independenta se realizeaza  de abia  in 1781 la Yorktawn, atunci  independenta va fi  consfintita de tratatul  de la Versailles (1783) si recunoscuta de Anglia pentru fostele ei colonii  din Nordul  Americii.

Dupa cucerirea independentei, in fata tinerei natiuni au stat  probleme complexe de ordin social si politic, rezolvate cu pricepere de personalitatile societatii  americane. Acestea au reusit sa organizeze statal o puternica republica federativa - Statele Unite  ale Americii,  formata atunci din 13 state care au ajuns astazi la 50, plus un district federal - Columbia (D.C.), unde se afla capitala Washington. La baza organizarii S.U.A. se afla principiile Constitutiei aprobata in 1787.

Comparativ cu alte republici, Constitutia americana atribuie puterea executiva presedintelui, ales pe 4 ani, care in acelasi timp este sef de stat si de guvern, precum si comandant militar suprem. Puterea legislativa  este detinuta de Congres format din Camera Reprezentantilor  unde deputatii sunt alesi  proportional  cu populatia fiecarui stat  si Senatul, unde fiecare sat alege doi senatori. Puterea judecatoreasca este detinuta de Curtea Suprema. Initial, dreptul la vot era pe  baza de cens, astfel ca la cca. 3 milioane de locuitori albi doar 120.000 beneficiau de acest drept, in conditiile in care sclavia nu fusese  abolita. Ulterior Constitutia S.U.A. a fost completata  cu mai multe  amendamente determinate de evolutia democratica a  societatii americane din  1787 pana in prezent.

                                                *       

Forma clasica de revolutie in epoca moderna a reprezentat-o Marea Revolutie Franceza din 1789, deosebita  de cea  engleza si americana  prin  structura si evolutia istorica tipic  feudala  a societatii  franceze, in care  ierarhizarea sociala cunoscuse cele mai rigide aspecte. In pragul revolutiei, nobilimea franceza  aparea in fata majoritatii  populatiei ca o categorie inchisa  si beneficiara a unor privilegii sociale  pe care le  sprijinea monarhia si biserica. De asemenea,  politica de centralizare  promovata de-a lungul  Evului Mediu de  regalitate, a determinat ca statul francez sa cunoasca treapta cea mai inalta a absolutismului monarhic, intruchipat  de Ludovic al XIV-lea (1643 - 1715). Structura societatii franceze la sfarsitul secolului al XVIII-lea era divizata  pe 3 stari, dupa cum urmeaza: I clerul si II nobilimea -  stari privilegiate  si starea a III-a  in care erau cuprinse burghezia, taranimea si saracimea - categorii  sociale care  se delimitau in mod radical in sfera  idealului politic fata de starile privilegiate.

          Structurile social-politice,  valorile culturale si atitudinile  mentale specifice epocii clasice se modifica treptat in 'Secolul Luminilor' dand  nastere  unei civilizatii noi mult  imbogatita si diversificata  sub aspect  cantitativ si calitativ care se va prelungi in Rasaritul european pana la  mijlocul secolului al XIX-lea.  Secolul Luminilor  realiza trecerea de la  Mica la Marea  Europa[3] prin  largirea spatiului  european de recuperare a crestinatatii orientale, prin  infrangerea turcilor (1683, la Viena)  si asimilarea  spiritului  iluminist de  popoarele din estul continentului. In acest secol Europa cunoaste  transformari profunde determinate de  cresterea  demografica si de dezvoltarea  economica  favorizata  de consecintele revolutiei industriale si agricole, de noua gandire social-politica cu privire la conducerea  statala  si organizarea societatii.

          In acest context social-politic, revolutia  burgheza din Franta  declansata in 1789 s-a impus ca expresia clasica  a revolutiilor din epoca  moderna  prin unele particularitati specifice:

          1. Forta economica a burgheziei franceze a fost amplificata pe plan  politic in secolul al XVIII-lea  de o sustinuta activitate de propaganda menita sa atraga sprijinul  celorlalte categorii  ale starii a treia, interesate  in schimbarea  vechiului regim absolutist;

          2. Decaderea economica  si viata parazitara a nobilimii, cheltuielile  enorme si luxul de la curtea regala agravasera situatia  financiara a statului  in preajma revolutiei, la care  se  adaugase  infrangerile militare si pierderea coloniilor din India si Canada in favoarea Angliei;

          3. In pragul revolutiei  se accentuase  contradictiile  din cadrul categoriilor privilegiate, astfel clerul de jos si mica nobilime lupta alaturi de  starea a III-a impotriva  clerului  inalt  si a marii nobilimi, care la randul lor erau lezate pe plan  politic  de absolutismul  manifestat de Ludovic al XVI-lea (1774 - 1792);

          4. Pe fondul nemultumirii generale  si a crizei financiare, regele a fost nevoit sa  convoace la 5 mai 1789, dupa 175 de ani, Adunarea Starilor  Generale in cadrul careia reprezentantii  starii a treia au reusit  sa transforme  aceasta forma medievala intr-o  Adunare Nationala care va deveni apoi Adunarea Nationala  Constituanta  menita sa instaureze in Franta un regim  parlamentar pe baza  unei constitutii moderne;

          5. Incercarea regelui de dizolvare a Adunarii   Constituante s-a  lovit de  actiunea  hotarata a populatiei, mai ales a  parizienilor  organizati in Garda Nationala, dotata  cu arme  confiscate care  a reusit  sa demoleze la 14 iulie 1789 simbolul  absolutismului  reprezentat de  Bastilia,  transformata de rege in inchisoare pentru  opozantii regimului;

          6. Adunarea Constituanta decreteaza  desfiintarea privilegiilor feudale si stabilirea  organizarii sociale pe noi principii prevazute in 'Declaratia drepturilor omului  si ale cetateanului' (26 august 1789). Pornind  de la  postulatul ca 'toti oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi', aceasta Declaratie stabilea ca scop al  oricarei  societati  asigurarea  drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului  (libertatea, proprietatea si rezistenta in fata  opresiunii). Aceste drepturi reflectau  ideile filosofilor din secolul  'luminilor' si  conceptia social-politica  a burgheziei franceze precum si  actiunea  “cluburilor revolutionare” din Paris,  implicate total in procesul  revolutionar de organizare a noii  societati;

          7.  Legiferarea noii constitutii din 1791 transforma Franta intr-o monarhie constitutionala bazata pe  principiile 'Declaratiei  drepturilor', pe separarea puterilor (legislativa, executiva si  judecatoreasca), pe organizarea  administrativa  unitara a teritoriului format din 83 departamente, subdivizate la randul  lor, in districte, cantoane si comune, iar pe plan  politic al dreptului la vot,  cetatenii erau  impartiti  dupa avere  in activi si pasivi, evident  ultimii erau lipsiti  de acest drept;

          8. Intreaga transformare revolutionara a societatii franceze s-a realizat pe fondul unor  puternice conflicte interne si externe, generate de  opozitia  inversunata a nobilimii si a regelui  care solicitau sprijinul monarhiilor straine, fapt ce a determinat guvernul revolutionar sa declare razboi Austriei ajutata ulterior de  Prusia. In urma  victoriei de la  Valmy (20 sept. 1792) puterea  a fost  preluata de 'Conventia Nationala',  adunare unicamerala, care  peste o zi  proclama Republica,  prima in succesiunea istorica  a celor cinci republici  ale Frantei pana in prezent;

          9. In activitatea Conventiei Nationale de conducere a statului de la 20 septembrie 1792 pana la 26 octombrie 1795, distingem trei perioade, in functie de  rolul cercurilor conducatoare. Astfel, in prima perioada,  reprezentantii marii burghezii  (girondinii) au avut rolul conducator, dorind o republica care sa garanteze  proprietatea, liberul schimb  si drepturile cetatenesti.  Girondinii consimt  si la unele masuri radicale,  precum executia pe ghilotina a regelui  Ludovic al XVI-lea in ianuarie 1793, masura ce a accelerat miscarea contrarevolutionara, in special  in unele provincii (ex. Vandeea) care  nu acceptau politica centralizatoare a guvernului revolutionar, la care se adauga  pericolul  coalitiei unor state straine impotriva Frantei.

          Criza economica si sociala amplificata de devalorizarea francului si  specula generalizata, a fost de natura sa ameninte revolutia, ceea ce a determinat pe reprezentantii 'Clubului iacobin' sa instaureze la 2 iunie 1793 guvernarea iacobina, printr-o noua insurectie  care inlatura pe girandini.

          Iacobinii erau reprezentantii  micii burghezii, in frunte cu Robespierre, care, inspirandu-se dintr-o idee utopica a lui Rousseau, considera ca  'scopul societatii este  fericirea generala',  asigurand participarea tuturor cetatenilor la treburile publice prin vot universal si plebiscit. Constitutia iacobina din 1793  stabilea guvernului revolutionar dreptul sa conduca  prin masuri exceptionale (dictatoriale)  ca urmare a contrarevolutiei in 63 departamente  si a invaziei trupelor straine. Iacobinii au instituit  organe revolutionare de conducere a statului ('Comitetul Salvarii Publice' -  detinea puterea executiva; 'Comitetul Sigurantei Generale' - supraveghea ordinea si  'Tribunalul Revolutionar' - judeca adversarii revolutiei),  instaurand un regim de teroare  prin care dictatura iacobina creaza o stare de teama si nemultumire, inclusiv in randurile sustinatorilor revolutiei.  Desi, guvernarea iacobina a asigurat salvarea revolutiei, atat pe plan intern  prin masuri drastice (desfiintarea  proprietatii feudale,  a speculei pe piata etc.),  cat si fata de pericolul extern prin mobilizarea  generala  si reorganizarea armatei, unde au fost promovati ofiteri tineri  din randul maselor, unii dovedind calitati  militare remarcabile, contribuind la inlaturarea  contrarevolutionarilor dincolo de granitele Frantei.

          10. Dictatura iacobina, cu toate masurile dure  pe care le-a luat,  n-a reusit sa stopeze cresterea preturilor la alimente, proliferarea speculei, inflatia etc.,  creand un climat de violenta si neincredere. In ultima faza 'marea teroare' chiar impotriva  unor lideri iacobini (ex. executia lui  Danton)  a redus  baza sociala a  guvernarii iacobine si a asigurat succesul noilor imbogatiti ai revolutiei care au arestat pe 'Incoruptibilul' Robespierre si aliatii lui, executandu-i la 27 iulie 1794 (9 Thermidor, dupa calendarul nou introdus de  iacobini).  In aceste conditii, Conventia intra in ultima  sa perioada 'thermidoriana'  cand situatia interna si externa a Frantei se stabilizeaza, pregatind trecerea  la 'Directoratul' (1795 - 1799)  apreciat ca regimul politic al 'Noilor imbogatiti' care deschidea orizontul larg al prosperitatii societatii franceze pe  coordonatele  capitalismului.

In razboaiele purtate de Franta impotriva Austriei (campania din Italia) s-a remarcat generalul Napoleon Bonaparte, comandant genial pe plan militar, care  a stiut sa profite de victoriile obtinute, instaurand printr-o lovitura de stat la  18 brumar (9 noiembrie) 1799 Consulatul.  In fruntea Consulatului, format din trei  consuli, s-a asezat generalul Bonaparte, de fapt un regim politic de dictatura a marii burghezii sprijinita de  armata ce realizeaza dezvoltarea  economiei franceze, prin apararea  si garantarea  proprietatii  si a unei eficiente administratii  centralizate.  In 1804, Franta este proclamata imperiu in frunte cu imparatul Napoleon Bonaparte  care intareste regimul  de dictatura, angajand poporul francez intr-o serie de razboaie ce au ravasit Europa, dar, totodata, a slabit stabilitatea  regimului,  indepartandu-se de idealurile democratice ale revolutiei.  Politica expansionista promovata de imparat a fost oprita  de coalitia statelor europene care invinge definitiv pe Napoleon la Waterloo (1815), exilat de  englezi in insula Sf. Elena, unde moare in 1821.

*

          Urmarile revolutiilor moderne au avut o deosebita importanta  pentru evolutia istorica a culturii si civilizatiei universale, prin:

          1. Generalizarea structurilor moderne in sistemul politic de organizare  si conducere a societatii in tarile occidentale ale Europei si in S.U.A.;

          2. Asigurarea afirmarii  liberalismului economic corelat cu principiile politice ale  garantarii drepturilor naturale  ale oamenilor au generat un nou stadiu in dezvoltarea culturii si civilizatiei;

          3. Instituirea unui mecanism modern  de guvernare, bazat  pe reprezentantii alesi  ai natiunii  si pe principiile fundamentale ale  regimului parlamentar ( suveranitate  a poporului si separarea puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca);

          4. Cele trei revolutii prezentate mai sus au avut o influenta internationala, in primul rand in spatiul european  si nord american;

          5. Influenta Revolutiei Franceze  de la 1789 s-a  prelungit de-a lungul secolului al XIX-lea,  stimuland afirmarea  constiintei nationale a popoarelor subjugate de marile imperii feudale din Europa si de pe  alte continente;

          6. Experienta acestor revolutii moderne s-a constituit intr-un reper (model) de reorganizare institutionala pe plan  social-politic a celorlalte  tari care au pasit pe coordonatele  civilizatiei moderne;

          7. Revolutiile moderne  au imprimat un ritm accelerat  in infaptuirea  primei revolutii industriale care a  marcat  un stadiu superior in evolutia culturii  si civilizatiei pe coordonatele  progresului  societatii umane la nivel planetar.



[1]  A. Toynbec, op.cit. vol. I, p.322

[2]  A. Maurois, Istoria Angliei, Editie actualizata  de M. Molot, Editura Orizonturi, Bucuresti, p. 356

[3] V. P. Chaunu,  Civilizatia Europei in Secolul Luminilor, Editura Meridiane, Bucuresti, 1986, vol.I

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2290
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved