| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
ISTORICUL UNIUNII EUROPENE.
ISTORIC
Uniunea Europeana este formata in prezent din cincisprezece state care au hotarat sa-si uneasca eforturile pentru mentinerea pacii si promovarea progresului economic si social. Uniunea cuprinde trei Comunitati europene avand institutii comune, astfel: Comunitatea Carbunelui si Otelului, creata initial prin tratatul de la Paris (1951), Comunitatea Economica si Comunitatea Energiei Atomice ( Tratatele de la Roma, 1957 ). Actul Unic European (1986) a permis Comunitatii sa realizeze o piata comuna, in interiorul careia frontierele au fost desfiintate si al carei apogeu il va constitui lansarea monedei unice - EURO.
Uniunea Europeana a fost creeata prin Tratatul de la Maastricht, care a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. Aceasta se bazeaza pe o comunitate care evolueaza catre uniunea economica si monetara, precum si pe cooperare in domeniile politicii interne si externe a statelor membre.
Subscriind la tratatele de la Paris si Roma si la Tratatul de la Maastricht, statele Uniunii Europene consimt sa-si transfere o parte din atributiile suverane unor institutii independente, ce reprezinta in acelasi timp interesele nationale si pe cele comunitare.
Prima revizuire a Tratatului de la Maasricht a fost prevazuta in cadrul Conferintei Interguvernamentale. Initiata in martie 1996, Conferinta si-a propus sa realizeze o reforma institutionala, care sa permita functionarea eficienta a Uniunii cu un numar sporit de membrii.
La 17 iunie 1997, sefii de stat si guverne din cele 15 State Membre ale Uniunii Europene au adoptat un nou Tratat pentru Europa, respectiv Tratatul de la Amsterdam.
Dupa semnarea textelor oficiale, noile prevederi ale Tratatului vor fi, mai intai, supuse dezbaterii publice in fiecare tara si apoi electoratului pentru aprobare, fie prin referendum, fie prin decizie parlamentara. Fiecare cetatean va avea, astfel, posibilitatea sa-si exprime optiunile cu privire la Tratat. Dezvoltarea Uniunii Europene nu mai este, asadar, doar un simplu exercitiu ce poate fi lasat la discretia totala a intitutiilor si guvernelor. Securitatea, locurile de munca, politica externa, aparare si legitimitatea institutiilor constituie probleme care privesc in mod egal si direct pe fiecare cetatean.
Tratatul de la Amsterdam are patru mari obiective:
Plasarea ocuparii fortei de munca si a drepturilor cetatenilor in centrul preocuparilor Uniunii.
2.Inlaturarea ultimelor obstacole din calea celor patru libertati de miscare ) capital, persoane, bunuri si servicii ) si intarirea securitatii.
3.Cresterea roluli Uniunii Europene in lume.
4.Eficientizarea structurilor Uniunii in perspectiva largirii.
Cu alte cuvinte, tratatul de la Amsterdam vine sa consolideze cei trei piloni, care reprezinta fundamentul functionarii Uniunii inca de la semnarea Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993, respectiv:
Comunitatile europene (primul pilon);
Politica externa si de securitate comuna (al doilea pilon);
Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne (al treilea pilon).
Momentele extinderii: de la 6 state membre in 1952, la 15 in 1995.
|
ANUL |
EUR |
STATELE MEMBRE |
|
EUR6 |
BELGIA, FRANTA, R.F.GERMANIA, ITALIA, LUXEMBURG, OLANDA |
|
|
EUR9 |
PRIMA LARGIRE: DANEMARCA, REP. IRLANDA, MAREA BRITANIE |
|
|
EUR10 |
A DOUA LARGIRE: GRECIA |
|
|
EUR12 |
A TREIA LARGIRE: PORTUGALIA SI SPANIA |
|
|
EUR12 |
SE ADAUGA LANDURILE DE EST ALE GERMANIEI |
|
|
EUR15 |
A PATRA LARGIRE: AUSTRIA, FINLANDA, SUEDIA |
2.Institutiile Uniunii Europene.
Institutiile Uniunii Europene sunt intercorelate si complementare. Acestea sunt:
Consiliul, in care statele membre sunt reprezentate la nivel de ministri sau, in cazul Consiliului European, la nivelul sefilor de state si de guverne;
Comisia Europeana, cu rol de aparator al tratatelor, avand puteri de initiativa legislativa si executive;
Curtea de Justitie, pentru problemele de drept;
Curtea de Conturi, care controleaza aspectul financiar al activitatii institutiilor comunitare.
Acestora li se adauga si organisme consultative, care exprima interese economice, sociale si regionale.
Consiliul Uniunii Europene este principala institutie cu putere de decizie a Uniunii. Este alcatuit din reprezentanti la nivel ministerial ai fiecarui stat membru, abilitati sa negocieze si sa ia hotarari ce angajeaza guvernele respective. Compozitia sa se schimba in functie de ordinea de zi: problemele somajului de catre ministri muncii si protectiei sociale s.a.m.d. Fiecare ministru raspunde in fata Parlamentului tarii sale, dar deciziile luate nu pot fi modificate.
Consiliul asigura coordonarea politicilor economice ale statelor membre. Dispune de putere legislativa, pe care o imparte in unele domenii cu Parlamentul European. Impreuna, aceste doua institutii controleaza si bugetul. De asemenea, Consiliul ratifica acordurile internationale negociate de catre comisie.
Consiliul, ca reprezentant al statelor membre, adopta legislatia Uniunii sub forma de reglementari si directive. Odata adoptate, reglementarile sunt obligatorii pentru toate statele membre si devin parte a legislatiilor nationale, ele stabilind atat obiectivul urmarit, cat si modalitatile de atingere a acestuia. Directivele fixeaza numai obiectivul, lasand statelor membre libertatea de a-si alege cele mai potrivite cai pentru a-l indeplinii.
Presedentia Consiliului este asigurata prin rotatie, timp de sase luni, de catre un stat membru. Ministrul statului respectiv conduce sedintele Consiliului.
Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanenta la Bruxelles, al carui personal este alcatuit din diplomati sau persoane oficiale din ministerele nationale. Sefii acestor delegatii se reunesc o data pe saptamana in cadrul Comitetului reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COROPER). Propunerile, materialele supuse spre dezbatere, deciziile Consiliului sunt pregatite de COREPER, cu ajutorul unor comitete - echipe de specialisti ai ministerelor nationale de resort. De asemenea, Consiliul dispune de un secretariat general, cu sediul la Bruxelles, care pregateste si aplica deciziile.
Adoptarea deciziilor Consiliului necesita unanimitatea pentru problemele fundamentale, cum ar fi primirea de noi state membre, modificarea tratatelor sau lansarea unei politici comunitare sau majoritatea calificata, de cele mai multe ori. Actul Unic European asupra Uniunii Europene au marit numarul deciziilor ce necesita majoritatea calificata, sporind eficienta institutiei si accelerand procesul legislativ. Numarul de voturi alocate statelor membre este proportional cu marimea teritoriului lor, astfel: Franta, Germania, Italia si Marea Britanie - cate zece voturi, Spania - opt, Belgia Grecia, Olanda si Portugalia - cate cinci, Austria si Suedia - cate patru, Danemarca, Finlanda si Irlanda - cate trei, Luxemburg - doua voturi. Nici un stat membru nu poate bloca singur o propuneree. Pentru a bloca adoptarea legislatiei sunt necesare cel putin 26 de voturi impotriva, din totalul de 87.
Alcatuit din ministri statelor membre, Consiliul adopta legislatia europeana si coordoneaza cooperarea interguvernamentala.
2.2.Consiliul European.
Inca din 1974, intalnirile periodice ale sefilor de stat si de guvern din tarile membre au devenit o practica generalizata. Actul Unic European a formalizat aceste intalniri ale Consiliului European, devenit cel mai inalt organ legislativ al Uniunii Europene. Din Consiliul European mai fac parte ministri afacerilor externe, presedintele si un vicepresedinte al Comisiei Europene. Tratatul de la Maastricht prevede: "Consiliul European va oferi Uniunii dinamismul necesar dezvoltarii sale si va defini liniile politice generale ale acesteia".
Fara a lua decizii obligatorii din punct de vedere legal, Consiliul European directioneaza si dinamizeaza intreaga activitate a Uniunii. Hotararile sale se situeaza mai ales in sfera initiativelor politice majore, ca adoptarea de orientari politice comune sau contribuie la rezolvarea problemelor spinoase, blocate la nivel ministerial. De asemenea, joaca un rol esential in solutionarea problemelor curente ale vietii internationale, prin politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.), un mecanism destinat alinierii pozitiilor diplomatice ale statelor membre si prezentarii unei optiuni comune.
2.3.Parlamentul European.
Parlamentul European este forumul democratic prin excelenta al Uniunii. Membrii sai sunt alesi prin vot direct universal, din cinci in cinci ani, de catre Comisia Europeana, din aproximativ 370 milioane de cetateni ai statelor membre. Fiecare stat membru este reprezentat proportional cu intinderea teritoriului sau; membrii Parlamentului European sunt grupati in functie de partidele politice carora le apartin si nu in functie de nationalitate, creandu-se adevarate miscari politice transnationale.
Principalele functii ale Parlamentului European sunt de a participa la procesul legislativ si de a controla activitatea Comisiei Europene. Puterea Parlamentului a crescut odata cu dezvoltarea sistemului institutional, fiind intarita indeosebi prin Actul Unic European si prin Tratatul de la Maastricht.
Membrii Parlamentului European se reunesc in sesiuni plenare o saptamana pe luna, la Strasbourg. Cele douazeci de comitete ale acestuia isi desfasoara sedintele de lucru, pregatind sesiunile plenare la Bruxelles, unde se afla si birourile permanente, birourile deputatilor si grupurile politice. Secretariatul Parlamenului are sediul la Luxemburg.
Parlamentul are alaturi de Consiliul Uniunii, o functie legislativa: contribuie la redactarea directivelor si reglementarilor, propunand amendamente pe care Comisia trebuie sa le integreze in textele normative. Actul Unic, amendand Tratatele, propune o "procedura de cooperare" ce intareste semnificativ puterea Parlamentului. Daca, dupa cea de a doua lectura a unei propuneri, Parlamentul o respinge cu majoritate de voturi, Consiliul Uniunii nu o poate adopta decat printr-o decizie unanima.
Puterea si influenta crescande ale Parlamentului se manifesta si prin dreptul de a interpela Comisia si Consiliul Uniunii, in scris si oral, in cadrul sesiunii plenare.
Comisia nu se poate constitui decat dupa audierea de catre Parlament a fiecarui membru propus si acordarea votului de investitura noii Comisii. Parlamentul are dreptul de a revoca o Comisie prin motiune de cenzura sprijinita de doua treimi din numarul membrilor. De asemenea, Parlamentul comenteaza si voteaza programul anual al Comisiei.
Tratatul de la Maastricht a intarit rolul Parlamentului, conferindu-I puteri de codecizie in domenii speciale ca: libertatea de deplasare a lucratorilor, piata unica, educatie, cercetare, protectia mediului inconjurator, retele transeuropene, sanatate, cultura si protectia consumatorului. Parlamentul poate acum sa blocheze procesul legislativ prin votul majoritatii absolute a membrilor sai, impunand aplicarea procedurii de reconciliere.
Actul European stabileste necesitatea aprobarii de catre Parlament a tuturor acordurilor internationale de cooperare sau de asociere, precum si a noilor acorduri de aderare. La Maastricht s-a hotarat ca aprobarea Parlamentului sa fie obligatorie si pentru procedura electorala uniforma, cetatenia europeana si pentru fondurile structurale.
Parlamentul controleaza bugetul, alaturi de Consiliu. El poate adopta bugetul sau il poate respinge, asa cum a facut de mai multe ori. In acest caz, intraga procedura se reia de la capat.
Parlamentul monitorizeaza implementarea politicilor comunitare pe baza informatiilor furnizate de rapoartele Curtii de Conturi. Controlul democratic exercitat de Parlament, intarit prin Tratatul de la Maastricht, se manifesta prin dreptul acestuia de a solicita Comisiei sa inainteze propuneri menite sa lanseze ori sa modifice actiuni politice, precum si prin dreptul de a infiinta comisii temporare de ancheta. De asemenea, dupa fiecare sedinta a Consiliului European, Presedintele acestuia prezinta concluziile in fata Parlamentului.
2.4.Comisia Europeana.
Comisia Europeana este institutia executiva a Uniunii Europene. In alcatuirea ei fiecare stat "mare"- Franta, Germania, Italia, Marea Britanie si Spania - are cate doi reprezentanti, celelalte state membre avand cate unul. Desi sunt numiti de catre guvernele nationale, douazeci de membrii ai Comisiei Europene actioneaza independent de aceasta, reprezentand exclusiv interesele comunitare.
Incepand cu 1995, mandatul fiecarei comisii este de cinci ani si coincide cu cel al Parlamentului European. Acest lucru permite Parlamentului sa acorde un vot de investitura noii Comisii, intarindu-I legitimitatea democratica.
Similar ministrilor unui guvern, fiecare comisar este responsabil, in cadrul Comisiei, de un anumit portofoliu sau domeniu politic si de Directoratul General din domeniul respectiv.
Rolul Comisiei este de a veghea la respectarea prevederilor tratatelor, de a initia propunerile pentru legislatia Uniunii si de a asigura aplicarea legislatiei adoptate. Daca se constata ca statele membre sau o persoana juridica din cadrul acestora incalca legislatia comunitara sau o aplica partial, Comisia are dreptul sa le cheme in fata Tribunalului European si sa ceara aplicarea de sanctiuni daca se dovedesc vinovate.
Comisia are numeroase atributii cu grad ridicat de autonomie, in special in domeniul politicii concurentiale si al controlului aplicarii politicilor comune. Ea administreaza diverse fonduri si programe ale Uniunii Europene, inclusiv pe acelea de sprijinire a tarilor din afara Uniunii.
2.5.Curtea Europeana de Justitie.
Comunitatea este constituita pe baza de tratate obligatorii care o deosebesc de alte organisme internationale. Tratatele stipuleaza ca legea Uniunii prevaleaza in fata legii nationale. Aceasta inseamna ca, in domeniile in care se aplica legea Uniunii, Curtea de Justitie din Luxemburg este Curtea Suprema a Uniunii Europene. Jurisdictia sa acopera nimai problemele specifice legate de aplicarea Tratatelor Comunitatii si ale Uniunii. Ori de cate ori, intr-o instanta nationala este pusa in discutie o dispozitie legala comunitara, Curtea de Justitie poate - uneori trebuie - sa se pronunte si numai pe baza acestei decizii instanta sesizata va putea lua hotararea sa.
Curtea de Justitie poate decide daca un stat membru nu a respectat integral o anumita obligatie statuata prin tratate, poate verifica daca instrumentele adoptate de institutiile comunitare si a caror anulare este ceruta sunt compatibile cu Tratatele; poate critica institutiile comunitare pentru inactivitate.
Curtea este formata din cincisprezece judecatori, asistati de noua avocati generali. Din 1989 a fost creat si Tribunalul de prima instanta, format din cincisprezece judecatori. Membrii acestor instante, cu sediul la Luxemburg, sunt numiti pentru o perioada de sase ani (cu posibilitatea prelungirii mandatului), de comun acord cu guvernele statelor membre, dintre persoanele a caror independenta este indiscutabila.
Rolul Curtii Europene de Justitie este foarte important, intrucat articolele tratatelor si legislatia care decurge din ele sunt parte a legislatiei nationale din statele membre. Interpretarea lor unitara, neechivoca, a permis constituirea dreptului european, favoritand astfel procesul integrarii europene.
2.6.Curtea de Conturi Europeana.
Curtea de Conturi Europeana, cu sediul la Luxemburg, este alcatuita din cincisprezece membrii, numiti pe o perioada de sase ani printr-o decitie unanima aa Consiliului Uniunii, dupa consultarea Parlamentului European.
Ea verifica din punct de vedere financiar legalitatea si corectitudinea intregii activitati, urmarind buna gestionare a resurselor financiare. Actiunea sa de ansamblu se materializeaza in redactarea unui raport annual la incheierea fiecarui exercitiu bugetar. Concluziile acestui raport influenteaza decisiv adoptarea noului buget de catre Parlamentul European. De asemenea, Curtea de Conturi intocmeste rapoarte specifice la solicitarea celorlalte institutii comunitare si are dreptul de a le adresa opinii si observatii.
Prin Tratatul asupra Uniunii Europene de la Maastricht, Curtea de conturi a dobandit statutul de institutie a Uniunii si misiunea de a garanta in fata Consiliului si Parlamentului pentru corectitudinea gestionarii fondurilor europene.
2.7.Comitetul Economic si Social.
Comitetul Economic si Social numara 222 membrii provenind din trei grupuri: patronatul, salariati si diferitele ramuri de activitate.
Comitetul, cu sediul la bruxelles, trebuie consultat inaintea adoptarii unui mare numar de decizii. De asemenea, el poate sa formuleze opinii din proprie initiativa. In medie, sunt emise 170 de opinii pe an.
Pentru problemele carbunelui si otelului, exista un organ specific: Comitetul Consultativ al Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, alcatuit din 108 reprezentanti ai producatorilor, salariatilor, beneficiarilor si agensilor comerciali din acest domeniu.
2.8.Comitetul Regiunilor.
Comitetul Regiunilor, creat prin Tratatul asupra Uniunii Europene, este alcatuit din 222 reprezentanti ai colectivitatilor locale si regionale, si dintr-un numar egal de membrii supleanti, numiti pe o perioada de patru ani.
Ratatul prevede obligativitatea consultarii Comitetului Regiunilor de catre Comisie sau Consiliu in numeroase domenii care afecteaza interesele regionale, indeosebi in educatie, tineret, cultura, sanatate, coeziune economica si sociala, retele transeuropene de transporturi, de telecomunicatii si energie. Comitetul Regiunilor poate formula opinii si din proprie initiativa.
In afara sesiunilor plenare, organizate de cinci ori pe an, activitatea Comitetului Regiunilor se desfasoara in opt comisii si patru subcomisii. O comisie speciala pregateste propuneri pentru reforma institutionala a Uniunii Europene.
Ca organism de reprezentare a intereselor locale si regionale, Comitetul contribuie la intarirea legaturii dintre cetatenii aceleiasi regiuni, la apropierea si implicarea acestora in deciziile Uniunii.
2.9.Banca Europeana de Investitii.
Banca Europeana de Investitii (B.E.I.), cu sediul in Luxemburg, a fost creata in 1958 prin Tratatul de la Roma, cu scopul de a finanta investitiile pentru promovarea obiectivelor Uniunii.
Rolul sau fundamental este de a sprijini dezvoltarea echilibrata, integrarea economica si cresterea coeziunii sociale in interiorul Uniunii. B.E.I. implementeaza componentele financiare ale acordurilor incheiate in cadrul politicii de cooperare a Uniunii.
Toate statele membre contribuie la capitalul subscris al bancii, fiind reprezentate atat in Consiliul Guvernatorilor, cat si in Consiliul Directorilor bancii.
Creditele B.E.I. sunt destinate in special finantarii proiectelor de dezvoltare a retelelor transeuropene de transporturi, telecomunicatii, aprovizionare cu energie, pentru protectia mediului, cresterea competitivitatii internationale a industriei si a intreprinderilor mici si mijlocii. Beneficiare ale acestor credite sunt marile investitii in infrastructura din cadrul Uniunii, dar si programele de sprijinire a dezvoltarii tarilor din Europa Centrala si de Est (Phare), a tarilor din fosta Uniune Sovietica (TACIS), din bazinul mediteranean, din Caraibe si Pacific ori din Africa.
2.10.Institutul Monetar European si Banca Centrala Europeana.
Uniunea economica si monetara prevede constituirea, in 1997 sau cel tarziu in 1999, a unui sistem european de banci centrale si a Bancii Centrale Europene, cu rolul de a emite si a administra EURO, moneda unica. In pregatirea acestei etape, din 1994 functioneaza la Frankfurt Institutul Monetar European.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1025
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
