Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


PROGRAME COMUNITARE VERSUS INSTRUMENTE STRUCTURALE

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
MOMENTELE FUNDAMENTALE ALE CONSTRUCTIEI EUROPENE
Cunoasterea acquis-ului Schengen; modalitati de implementare a acquis-ului Schengen in legislatia nationala ( acte direct aplicabile )
Importanta largirii UE pentru asigurarea unui climat de securitate si prosperitate in Europa
PARTIDELE POLITICE - Notiunea de partid politic, scopul asocierii cetatenilor in partide politice
PROFILUL MIGRANTULUI
SLOGANUL POLITIC
TERORISMUL INTERNAȚIONAL, FORMA DE MANIFESTARE A CONFLICTULUI ASIMETRIC
Conceptul de comunism, Practici politice
Catre Statele Unite ale Europei?
De la comunismul national la suveranitatea limitata, Standardizarea, Ceausismul

PROGRAME COMUNITARE VERSUS INSTRUMENTE STRUCTURALE

Trasaturile programelor comunitare



Programele comunitare sunt instrumentele prin care este sustinuta implementarea politicilor tematice la nivelul UE.

Intrucat programele comunitare sunt mai putin cunoscute, vom prezenta pe scurt cateva dintre acestea, considerate a fi reprezentative: Programul cadru pentru competitivitate si inovare (CIP), programul cadru 7 pentru cercetare si dezvoltare tehnologica (FP7), Programul Lifelong Learning (LLL) si Programul LIFE+ (conform EU Funding in Brief).

Programul cadru pentru competitivitate si inovare

CIP (Competitiveness and Innovation Programme) beneficiaza, in perioada 2007 – 2013, de un buget de 3.621,3 milioane de euro si are drept obiectiv cresterea competitivitatii intreprinderilor europene. Principala tinta a CIP sunt intreprinderile mici si mijlocii (IMM). CIP este impartit in trei programe operationale, fiecare fiind gestionat de un Directorat General (DG) diferit: Programul pentru antreprenoriat si inovare, Programul de sprijin in domeniul politicilor TIC si Energie inteligenta in Europa.

Programul pentru antreprenoriat si inovare urmareste facilitarea accesului la finantare al IMM-urilor, sprijinirea initiativelor, care incurajeaza antreprenoriatul si inovarea si elaborarea politicilor in aceste doua domenii. Programul de sprijin in domeniul politicilor TIC incurajeaza utilizarea TIC de catre cetateni, guverne si mediul de afaceri, sprijina dezvoltarea societatii informationale si are in vedere stimularea pietei interne europene de TIC. Energie inteligenta in Europa este un instrument prin care se finanteaza actiuni menite sa faca Europa mai „inteligenta” din punct de vedere energetic, vizand masuri de economisire a energiei si promovarea surselor regenerabile de energie.Domeniile finantate sunt: elaborarea de politici; studii privind transformari ale pietei; actiuni care vizeaza schimbari comportamentale in ceea ce priveste consumul de energie, accesul la capital, training.

Programul cadru 7 pentru cercetare si dezvoltare tehnologica

Programul 7 cadru pentru cercetare si dezvoltare tehnologica (FP7) este principalul instrument comunitar pentru finantarea cercetarii transnationale si a actiunilor de dezvoltare tehnologica. Obiectivul general al FP7 este de a consolida fundamentul tehnologic si stiintific al industriei europene, punand un accent deosebit asupra cercetarii care raspunde cerintelor din partea industriei, asupra rezultatelor de cercetare care pot fi exploatate apoi din punct de vedere comercial.

Componentele FP7 sunt: Cooperare, Idei, Resurse umane si Capacitati. In plus, activitatile de cercetare non – nucleare de la Centrul de Cercetare Comun (JRC) sunt grupate intr-un program specific cu buget alocat separat, iar activitatile de cercetare Euratom sunt si ele supuse unui acord separat, cu un buget distinct. Prin componenta Cooperare este sprijinita cooperarea, la nivel european, intre universitati, actori industriali, centre de cercetare si autoritati publice in urmatoarele domenii: sanatate, alimentatie, agricultura si biotehnologie, TIC, nanostiinte, nanotehnologii, materiale, noi tehnologii de productie, energie, mediu (inclusiv schimbarile climatice), transport (inclusiv aeronautica), stiinte socio – economice si umaniste, securitate si spatiu. Prin componenta Idei se acorda sprijin pentru cercetatorii creativi, ale caror descoperiri pot schimba intelegerea unui domeniu si deschide noi piste pentru progresul tehnologic. Componenta Resurse umane este destinata trainingului, mobilitatilor internationale si dezvoltarii carierei cercetatorilor. Se acorda sprijin pentru a stimula cercetatorii sa ramana in Europa si pentru a atrage cercetatori din alte regiuni ale lumii. Prin componenta Capacitati este sprijinita crearea infrastructurii de cercetare si inovare, crearea „regiunilor cunoasterii”, cercetarea in beneficiul IMM-urilor.

Programul Lifelong Learning

Obiectivele LLL sunt: dezvoltarea calitatii educatiei permanente la nivel european; promovarea creativitatii si competitivitatii, a potentialului de angajare si a spiritului antreprenorial; crearea sentimentului de cetatenie europeana bazat pe toleranta si respect pentru oameni si culturi. Lifelong Learning cuprinde patru programe sectoriale: Comenius (gradinita, scoala generala si liceu), Erasmus (invatamant superior), Leonardo da Vinci (formare profesionala initiala si continua), Grundtvig (educatia adultilor). De asemenea, sunt incluse in Lifelong Learning programul Jean Monnet pentru integrare europeana si un program transversal. Primul stimuleaza predarea si crecetarea aspectelor privind integrarea europeana, iar al doilea finanteaza demersuri privind: cooperarea si inovarea in domeniul politicilor europene, promovarea invatarii de limbi straine, dezvoltarea de materiale educationale bazate pe TIC, schimbul de bune practici in domeniul educatiei permanente.

LIFE+



LIFE+ a fost conceput pentru a sprijini dezvoltarea si implementarea legislatiei si politicilor de mediu la nivel european. In mod concret, LIFE+ sprijina implementarea celui de-al saselea program de actiune 2002 – 2012 in domeniul mediului, finantand masurile si proiectele cu valoare europeana adaugata in diferitele state membre.

LIFE+ consta in trei componente: Natura si Biodiversitate, Politici de mediu si Guvernanta, Informare si Comunicare. LIFE+Natura si Biodiversitate este destinata implementarii directivelor UE pentru conservarea habitatelor si pasarilor salbatice, imbunatatirea cunostintelor necesare dezvoltarii, monitorizarii si evaluarii politicilor si legislatiei UE in domeniu. Prin componenta LIFE+ Politici de mediu si Guvernanta, sunt sprijinite proiectele care contribuie la implementarea politicilor de mediu comunitare, la dezvoltarea unor politici si tehnologii inovative, la imbogatirea cunoasterii in domeniul elaborarii politicilor de mediu. Ultima componenta, LIFE+  Informare si Comunicare, finanteaza proiecte de informare si constientizare in domeniul protectiei mediului si al conservarii biodiversitatii, precum si proiecte legate de prevenirea incendiilor in paduri.

Diferentele dintre finantarea prin programele comunitare (finantare directa) si cea cu ajutorul Instrumentelor Structurale (finantare indirecta)

Instrumentele financiare (programele comunitare) prin care este sustinuta implementarea politicilor tematice sunt coordonate centralizat, de la Bruxelles, prin intermediul unui directorat general, sau al unei autoritati special desemnate de catre Comisie. Toate celelate politici, respectiv instrumente financiare, sunt coordonate descentralizat, la nivel national, de catre statul beneficiar. Ideea care sta la baza implementarii diferite – sprijin financiar direct si indirect – este ca primul este acordat pentru finantarea actiunilor care sunt de interes pentru Uniunea Europeana in ansamblu; prin urmare, sprijinul direct vizeaza acele actiuni care nu pot fi ingradite de criteriul geografic al regiunii sau al statului, ci au, prin excelenta, un caracter transeuropean.

Coordonarea centralizata, de la Bruxelles, se realizeaza pentru programele comunitare despre care am vorbit: FP7, CIP (EIP, ICT, PSP, IEE), Programul Lifelong Learning, Marco Polo, TEN, Life+, PROGRESS, Cultura 2007 – 2013, Media 2007, Youth in Action; Health Framework Programme, Citizens for Europe, Daphne III etc. Iar coordonarea descentralizata se aplica Instrumentelor Structurale (Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune), Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), Fondului European pentru pescuit, precum si instrumentelor financiare destinate asistentei externe (IPA – Instrumentul pentru Preaderare, ENPI – Instrumentul pentru vecinatate si parteneriat, DCI – Instrumentul pentru Cooperare in domeniul dezvoltarii). Raportul dintre cele doua forme de sprijin este de 76 % pentru sprijinul indirect si 22% pentru sprijinul direct, procentul ramas de 2% fiind canalizat catre tari terte sau organizatii internationale precum natiunile Unite sau Crucea Rosie.

 Pentru programele comunitare implementate in sistem centralizat exista diverse grade de implicare a autoritatilor nationale de la o agentie foarte complexa, consolidata din punct institutional (cum este cazul agentiei nationale pentru programe comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale – pentru implementarea, in Romania a Programului Lifelong Learning) pana la un simplu punct de contact si de informare (pentru programul comunitar Marco Polo, de exemplu). Indiferent de complexitatea structurilor institutionale create pentru implementarea programelor comunitare, responsabilitatea revine aici Comisiei Europene, in timp ce responsabilitatea pentru implementarea Instrumentelor Structurale si a celorlalte instrumente financiare implementate descentralizat revine statului beneficiar. Separarea sprijinului direct de sprijinul indirect are drept urmare faptul ca apare o concurenta mai aprinsa intre toti beneficiarii eligibilii din intreaga Uniunea Europeana. In acest caz, nu mai avem de a face cu sume alocate pentru fiecare tara, in virtutea unor criterii, ci este vorba despre o concurenta acerba pentru accesul la resurse.

Daca Instrumentele Structurale sunt accesibile doar anumitor state si anumitor regiuni, la programele comunitare pot participa toate statele membre, cu exceptia cazului in care ele singure au optat sa nu participe (cum este cazul Danemarcei si a Marii Britanii pentru programele in domeniul justitiei). Mai mult, la aceste programe pot participa si state ne-membre, in urma semnarii unui Memorandum de intelegere cu Comisia Europeana si a platii contributiilor financiare aferente. Dupa ce acesti doi pasi sunt parcursi, organizatiile din respectivele state ne-membre sunt pe picior de egalitate cu organizatiile din statele membre.

Programele comunitare sunt, prin definitie, transeuropene. Prin urmare, propunerile de proiecte pentru care s-ar dori finantare din aceste surse trebuie sa demonstreze neaparat dimensiunea Europeana: ceea ce, in cererile de finantare, se regaseste la rubrica European added value (valoare europeana adaugata). Dimensiunea europeana – si valoarea europeana adaugata – se demonstreaza, in mod obligatoriu din doua aspecte: parteneriatul si continutul proiectului. Propunerea de proiect este inaintata intotdeauna de parteneri din diferite tari ale UE (de obicei cerinta minima este de doi parteneri din doua state membre, cu precizarea ca partenerii trebuie sa fie entitati legale diferite – nu poate fi vorba desore relatia dintre o organizatie dintr-o tara si sucursala acesteia din alta tara). Cererea de finantare si intreaga documentatie pentru implementarea proiectului inclusiv contractele sunt redactate intr-o limba de circulatie internationala, de regula engleza, franceza sau germana. Exista implicatii si in ceea ce priveste modalitatile de monitorizare si control, modalitatile de raportare, tipurile de conturi care trebuie deschise pentru a putea primi alocarile financiare.




Diferenta mai pregnanta este data de continutul proiectului care trebuie sa aiba o dimensiune transeuropeana. Prin programul comunitar FP7 nu se va finanta, de exemplu, un proiect de cercetare in domeniul sanatatii in totalitate romanesc (propus doar de institutii din Romania) si de interes doar pentru Romania care sa se deruleze doar in tara noastra si care sa nu prezinte nici un fel de interactiune cu un partener din Uniunea Europeana ce activeaza in acelasi domeniu profesional, nu se va finanta prin programul comunitar Lifelong Learning. S-ar putea finanta, insa, elaborarea, de catre asociatiile profesionale din trei tari membre, a unor standarde comune (transeuropene) care sa reglementeze profesia respectiva, subliniindu-se potentialul ca respectivele standarde sa fie imbratisate, treptat, de catre toate statele membre si sa devina standarde profesionale ale Uniunii. Iata, de exemplu, cum suna un apel pentru propuneri in cadrul programului Lifelong Learning: „Comisia Europeana acorda granturi pentru aproximativ 10 – 15 propuneri de proiecte cu participanti dintr-un numar maxim de trei tari si se pare in vederea sprijinirii consortilor pentru: dezvoltarea si testarea principiilor si mecanismelor viitorului Cadru European al Calificarilor (CEC); schimbul de experienta la nivelul sectorial si national in folosirea CEC ca un punct comun de referinta, inclusiv dezvoltarea cadrului de calificare si, de pilda stabilirea de legaturi mai stranse intre Spatiul European pentru Invatamant si CEC.

Ideea este ca propunerile de proiect pentru care se poate obtine finantare prin programele comunitare nu pot avea caracter „local” (national, in acest caz), nici din punct de vedere al parteneriatului, nici in ceea ce priveste continutul proiectului.   

Diferentele privind continutul proiectului pot fi surprinse si in alt plan. Majoritatea covarsitoare a politicilor tematice sunt sustinute financiar din subarticolul bugetar “Competitivitate pentru crestere si ocupare” – Cercetare-dezvoltare, Dezvoltare IMM, Tehnologia Informatiilor si Comunicatiilor, Energie, Transport, Formare profesionala, Ocupare si politici sociale.

Implementarea Politicii Regionale si de Coeziune, prin Instrumentele Structurale, este finantata din subcapitolul bugetar “Coeziune pentru crestere si ocupare”. Coeziunea se refera la reducerea decalajelor intre statele membre, regiunile, organizatiile si cetatenii Uniunii Europene, in timp ce competitivitatea are de-a face cu consolidarea unei piete unice, bazata pe performanta si concurenta, in care competitia este castigata de cei care detin un avantaj competitiv.

            Dat fiind faptul ca sursele bugetare si politicile sunt diferite, “filosofia” programelor comunitare este diferita:proiectele finantate prin astfel de programe cauta sa identifice acele puncte forte care pot constitui avantaje competitive. Nu mai avem de-a face cu acea preocupare pentru eleminarea punctelor slabe, a punctelor de gatuire intr-o organizatie, regiune, sector economic etc. Prin urmare propunerile de proiecte trebuie sa sublinieze aceste aspecte – valorificarea si consolidarea punctelor forte, crearea avantajelor competitive, exploatarea de domenii noi, care sa inaugureze adevarate piste de inaintare in domeniul finantat (intreprinderi mici si mijlocii, TIC, energie etc.).

            Mai mult, data fiind aceasta filosofie si faptul ca, prin comparatie cu sumele acordate indirect (Instrumentele Structurale, FEADR, FEAF, FEP), sumele acordate prin sprijinul direct sunt mult mai mici, problema selectiei se pune in alti termeni. Dincolo de selectia in virtutea unor indicatori financiari, a capacitatii de implementare a organizatiei care solicita finantarea, exista criteriul de selectie care se refera la caracterul inovator, experimental al propunerilor de proiect. Sunt finantate mai ales acele idei de proiect care creeaza adevarate conditii de laborator in care sa fie testate anumite optiuni, variante, scenarii. Asteptarea de la aceste proiecte este ca rezultatele obtinute sa poata fi generalizate, sa inspire directii de actiune care. Dupa aceea, sa fie urmate de mai multe organizatii din statele membre. Cu alte cuvinte, rezultatele unor astfel de proiecte ar tebui sa aiba valoare de prototip si sa aiba efecte in plan vertical – imbunatatirea si extinderea politicilor, ceea ce priveste un anumit grup demografic.

            De la proiectele finantate prin Instrumentele Structurale se asteapta altceva: ele trebuie sa aiba efecte in plan orizontal, adica sa incurajeze alte organizatii sa repete, in contexte diferite, in regiuni diferite, demersurile respective. De unde accentul pe ideea de exemple de buna practica, adica acele exemple care sa inspire si alti actori – investitori privati, mai ales – sa investeasca in acelasi domeniu catre care s-a canalizat investitia cu bani europeni. Vom da un exemplu (putin simplificat) pentru a putea urmari mai indeaproape legatura dintre proiectele finantate prin Instrumentele Structurale. Un beneficiar al programului comunitar Lifelong Learning a descoperit, testat si demonstrat impreuna cu partenerii sai europeni faptul ca formarea profesionala intr-un anumit domeniu este mult mai eficienta in sistem online decat in cel fata-in-fata. Este posibil ca, pentru o perioada de timp dupa aceasta, si alte proiecte din aceeasi arie tematica sa fie finantate tot prin LLL, dar in alte contexte nationale, in alte domenii etc. In momentul in care se ajunge la o concluzie oarecum definitiva privind eficienta si utilitatea sistemelor online pentru formare profesionala, poate aparea situatia in care e-learning-ul devine o prioritate a Comisiei Europene, pe care incearca sa o aduca si pe agenda de prioritati a statelor membre care urmeaza sa beneficieze de Instrumentele Structurale. In felul acesta, e-learning-ul este prezent in documentele programatice pentru Instrumentele Structurale – intr-un Program Operational, iar apoi, la nivel de stat beneficiar, se finanteaza diverse initiative ale aplicantilor in domeniul e-learning. In acest caz, nu se mai pune problema testarii, ci a reproducerii unei exeperiente reusite la nivelul unei intregi tari/regiuni. Mai departe, in cazul in care beneficiarii au obtinut finantare prin Instrumentele Structurale pentru a implementa sisteme de e-learning sa se diminueze.



            Prin programele comunitare se cauta mai cu seama testarea unor demersuri inovative care,se dovedesc viabile, pot fi extinse la nivelul statelor,prin intermediul Polticii Regionale si de Coeziune. In exemplul prezentat, de la finantarea unui “prototip” in formarea profesionala (prin LLL) se ajunge la finantarea solutiilor de e-learning prin Instrumente Structurale si apoi la fintantarea din alte surse (nationale, private) a aceluiasi tip de demers. Din nefericire, acest traseu pare mai degraba ideal pentru ca in realitate, au loc diverse scurtcircuite.

            In situatia in care nu sesizam aceasta diferenta fundamentala – intre obiectivul de competitivitate si cel de coeziune, intre accentul pus pe caracterul de laborator, pe crearea de prototipuri (inclusiv in ceea ce priveste actiunile sociale, formarea profesionala etc.) si cel pus pe repetarea/reproducerea, pe scara larga, a unei experiente reusite -, este posibil sa ajungem in situatia in care credem ca formarea profesionala este finantata, fara discriminare, din mai multe surse de finantare europeana, ca exista suprapuneri intre diferitele surse de finantare si ca exista doar mici diferente in ceea ce priveste implementarea.

            In realitate, nu exista suprapunere intre sursele de finantare canalizate catre acelasi domeniu. De exemplu, energia”, generic vorbind, este finantata din:

-        Programul Cadru 7 pentru cercetare si dezvoltare tehnologica (proiecte de cercetare in beneficiul industriei);

-        Instrumentele Structurale, Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice (proiecte pentru creearea infrastructurii in domeniul energetic): instalatii, linii de transport;

-        Programul Cadru pentru Competitivitate si Inovare – subcomponenta Intelligent Energy Europe (proiecte care vizeaza eleborarea de politici, masuri prin care sa fie anticipate si gestionate transformari ale pietei, proiecte care vizeaza schimbari comportamentale in domeniul consumului de energie etc.).

Cercetarea poate fi finantata prin Programul Cadru 7 (proiecte transeuropene de cercetare, cercetare care raspunde cerintelor industriei, ale carei rezultate sa poata fi exploatate comercial) si prin Instrumentele Structurale, Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice (daca este vorba despre proiecte prin care se doreste creearea sau modernizarea infrastructurii de cercetare). Acest ultim exemplu ilustreaza si un aspect deosebit de important vizavi de raportul dintre Instrumentele Structurale si programele comunitare care vizeaza competitivitatea. Prin Instrumentele Structurale  (Politica Regionala si de Coeziune), se urmareste  cresterea capacitatii de inovare si de cercetare, a infrastructurii specifice pana la nivelul in care organizatiile preocupate de cercetare dintr-un stat beneficiar/o regiune pot participa la proiectele transeuropene/transnationale de cercetare (finantate prin FP7).








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 363
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site