Competenta organelor de urmarire penala (art. 206-215 C. proc. pen.)

Competenta organelor de urmarire penala (art. 206-215 C. proc. pen.)

1. Aspecte preliminare

Referitor la activitatea de urmarire penala, legiuitorul a prevazut repartizarea legala a cauzelor penale in competenta diferitelor organe de urmarire penala.

Astfel, prevederile legate de competenta materiala, personala si functionala, sunt reglementate in Titlul I Capitolul II al Partii speciale, iar in ce priveste competenta teritoriala a organelor de urmarire penala sunt aplicabile, in principal, dispozitiile prevazute in Partea Generala a Codului de procedura penala.

2. Competenta organelor de cercetare penala ale politiei judiciare

Organele de cercetare penala ale politiei judiciare ocupa un loc deosebit de important n categoria organelor de urmarire penala si efectueaza, potrivit art. 207 C. proc. pen., cercetarea penala pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in comitenta altor organe de cercetare. Ele au, asadar, o competenta generala, fiind organe de cercetare de drept comun.

Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Mi-misterul Administratiei si Internelor anume desemnati de ministrul administratiei si internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte le Casatie si Justitie si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie sau sunt desemnati si functioneaza in alt mod, potrivit unor legi speciale.¹

In art. III din Legea nr. 281/2003 sunt cuprinse unele dispozitii privind activitatea organelor de politie judiciara, dispozitii care aduc precizari in ceea ce priveste sensul pe ;are Codul de procedura penala il da conceptului de "politie judiciara':

- lucratorii din Ministerul Administratiei si Internelor specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi pena-e si de cercetare penala prevazuti in art. 201 C. proc. pen. fac parte din politia judiciara;

- organele de politie judiciara isi desfasoara activitatea, in mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea si controlul procurorului, fiind obligate sa aduca la indeplinire toate dispozitiile acestuia;

- lucratorii de politie judiciara din structurile teritoriale isi indeplinesc atributiile, in nod nemijlocit, sub autoritatea si controlul prim-procurorilor parchetelor de pe langa judecatorii si tribunale, corespunzator arondarii acestora.

Procurorii generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel isi exercita autoritatea si controlul nemijlocit asupra lucratorilor de politie judiciara din circumscriptia curtii de apel.

Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie isi exercita autoritatea si controlul direct sau prin procurori desemnati asupra organelor de politie judiciara din Inspectoratul General al Politiei si din intregul teritoriul.

- lucratorii de politie care nu fac parte din organele de politie judiciara au dreptul si obligatia de a efectua orice act de constatare a savarsirii infractiunilor, incunostintand despre aceasta, de indata, procurorul sau organele de cercetare ale politiei judiciare, cu inaintarea, totodata, a actelor de constatare;

- eliberarea din functie a lucratorilor de politie judiciara nu se poate dispune decat cu avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Lucratorii din politia judiciara nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o alta insarcinare, in afara unor situatii si evenimente exceptionale sau in realizarea sarcinilor de pregatire si perfectionare profesionala.

- promovarea in functie a lucratorilor de politie judiciara se face numai cu avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

- pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre lucratorii de politie judiciara a obligatiilor ce le revin, procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie poate propune ministrului administratiei si internelor eliberarea din functia de lucrator de politie judiciara;

- pentru faptele de indisciplina savarsite de organele de cercetare penala ale politiei judiciare, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie poate solicita ministrului administratiei si internelor declansarea procedurii pentru angajarea raspunderii disciplinare.

Competenta organelor de cercetare penala ale politiei judiciare nu este conditionata de competenta unei anumite instante de a judeca o cauza penala, deoarece, pentru ele nu functioneaza criteriile dupa care sunt repartizate cauzele instantelor de grade diferite in functie de gravitatea faptelor. Astfel, organelor de cercetare penala le revin atat fapte ce sunt de competenta judecatoriei, cat si fapte ce sunt de competenta tribunalului.

Referitor la competenta teritoriala a acestor categorii de organe, sunt aplicabile dispozitiile art. 30 si 31 C. proc. pen. si cele ale art. 45 C. proc. pen.

Organul de cercetare penala al politiei isi desfasoara activitatea potrivit competentei sale teritoriale, insa, atunci cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, acesta le poate efectua el insusi sau poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau delegare. Cand le efectuea2a el insusi, are obligatia sa instiinteze, in prealabil, organul corespunzator din raza teritoriala in care se efectueaza acele acte [art. 211 alin. (1) si (2) C. proc. pen.].

In alin. (3) al art. 211 C. proc. pen. se mai arata ca organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, in cuprinsul aceleiasi localitati, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale, dar cu respectarea aceleiasi obligatii, mentionata mai sus.

Cand exista cazuri urgente, organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare care nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza ce nu este de competenta lui (art. 2i3 C. proc. pen.). Lucrarile ce se efectueaza in astfel de cazuri sunt trimise de indata prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat, procurorului competent.

3. Competenta organelor de cercetare penala speciale

Din categoria organelor de cercetare penala speciale fac parte: ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare, corp aparte si similare, de catre sefii comenduirilor de garnizoana, ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, ofiterii politiei de frontiera si capitanii porturilor.

Potrivit art. 208 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare sunt competenti sa desfasoare cercetarea penala in cazul infractiunilor savarsite de militarii din subordine.

Din categoria de organe de cercetare speciale mai fac parte, potrivit lit. b) a art. 208 alin. (1) C. proc. pen. si ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana pentru infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare.

De asemenea, art. 208 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. prevede ca pentru infractiunile de competenta instantelor militare, savarsite de persoanele civile in legatura cu obligatiile lor militare, sunt competenti ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare. La cererea comandantului centrului militar, organul de politie poate sa efectueze unele acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar.

In situatiile aratate in art. 208 alin. (1) lit. a), b) si c) C. proc. pen., cercetarea penala poate fi efectuata si personal de catre comandant.

Potrivit art. 208 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infractiunile legate de regimul de frontiera, competenta de cercetare revine ofiterilor politiei de frontiera anume desemnati.

Conform art. 208 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., din categoria organelor de cercetare speciale fac parte si capitanii porturilor, care sunt competenti sa cerceteze infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinei la bord¹, precum si infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navigatiei sau a navei.

in cazurile prevazute in art. 208 alin. (1) lit. a), b) si c) C. proc. pen., cercetarea penala se efectueaza in mod obligatoriu de organele speciale, acolo mentionate [art. 208 alin. (2) C. proc. pen.].

4. Competenta procurorului in efectuarea urmaririi penale

Articolul 209 C. proc. pen. prevede ca procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala si ca, in exercitarea acestei atributii, procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare.

Potrivit art. 60 lit. a) din Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciara, Ministerul Public are, printre alte atributii, si "efectuarea urmaririi penale in cazurile si in conditiile prevazute de lege'.

In art. 209 alin. (3)²⁵ C. proc. pen. se arata ca urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu, de catre procuror, in cauzele care privesc:

a) infractiunile prevazute in Codul penal in art. 155-173 (crime si delicte contra securitatii nationale), art. 178-180 (omor, omor calificat, pruncucidere), art. 182 (determinarea sau inlesnirea sinuciderii), art. 201 alin. (3)-(4) (lipsirea de libertate in mod ilegal in modalitatile agravate prevazute in aceste alineate), art. 202 (sclavia), art. 203 (supunerea la munca fortata sau obligatorie), art. 211 alin. (3) (talharia calificata in modalitatea agravata prevazuta in acest alineat), art. 254 (pirateria), art. 223 (ultrajul), art. 322 (purtarea abuziva), art. 320 (neglijenta in pastrarea informatiilor secrete de stat), art. 308 (luarea de mita), art. 309 (darea de mita), art. 312 (traficul de influenta), art. 341 (omisiunea de a incunostinta organele judiciare), art. 342 (arestarea nelegala si cercetarea abuziva), art. 346 (supunerea la rele tratamente), art. 343 (tortura), art. 344 (represiunea nedreapta), art. 384-377 (unele infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate), art. 407 ((nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive), art. 408 (nerespectarea regimului materiilor explozive), art. 261 (nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri), art. 382 (nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri), art. 363 (propaganda nationalist-sovina), art. 355 (asocierea in vederea savarsirii de infractiuni) si art. 172-175 (crime contra umanitatii);

b) infractiunile la care se refera art. 27 pct. l lit. b)-e) C. proc. pen. (infractiuni savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, crime si delicte contra securitatii nationale a Romaniei prevazute in legi speciale, delictul de spalare a banilor, traficul ilicit de droguri, precum si infractiunea de bancruta frauduloasa, daca priveste sistemul bancar) -infractiuni care atrag competenta de judecata in prima instanta a tribunalului;

c) infractiunile la care se refera art. 28^! pct. l lit. b) si c) C. proc. pen. (infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, de notarii publici, precum si de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene) si art. 28¹ pct. 5 C. proc. pen. (cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate) - infractiuni care atrag competenta de judecata in prima instanta a curtii de apel;

d) infractiunile la care se refera art. 28² pct. l lit. b) C. proc. pen. (infractiuni savarsite de judecatorii tribunalelor militare ori ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante) - infractiuni care atrag competenta de judecata in prima instanta a Curtii Militare de Apel;

e) infractiunile la care se refera art. 29 pct. l C. proc. pen. (infractiuni savarsite de senatori si deputati, membrii Guvernului, judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii si procurorii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si Avocatul Poporului, infractiuni savarsite de maresali, amirali, generali¹ si chestori, infractiuni savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai inaltului Cler care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia, infractiuni savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie) - infractiuni care atrag competenta de judecata in prima instanta a inaltei Curti de Casatie si Justitie;

f) infractiunile impotriva protectiei muncii;

g) alte infractiuni date prin lege in competenta sa; in aceasta ultima categorie se includ infractiunile prevazute in legi speciale, in cazul carora urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror [de pilda, potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie - articol modificat prin Legea nr. 161/2003, procurorii specializati din cadrul P.N.A. efectueaza in mod obligatoriu urmarirea penala in cazul infractiunilor prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie; potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane - articol modificat prin Legea nr. 281/2003, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror in cazul infractiunilor savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare; potrivit art. 11 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, pentru initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror etc.].

in toate situatiile aratate, procurorul este obligat sa efectueze el insusi toate¹ actele de urmarire penala, nefiind suficienta limitarea acestuia la indeplinirea anumitor activitati sau la completarea actelor desfasurate de organul de cercetare penala.

Art. 209 alin. (4) C. proc. pen. prevede ca in toate cazurile enumerate, competenta de a efectua urmarirea penala si de a exercita supravegherea asupra activitatii de cercetare penala, revine procurorului de la parchetul corespunzator instantei, care, potrivit legii, judeca in prima instanta, cauza.

Chiar daca in toate aceste cazuri procurorul este cel ce instrumenteaza - in totalitate sau in mare parte - cauza, unele din actele acestuia au nevoie de aprobarea organelor ierarhice.

in acest sens, art. 209 alin. (5) C. proc. pen. prevede ca "rechizitoriul este supus confirmarii prim-procurorului parchetului, iar cand urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se f ace de procurorul ierarhic superior'.

De asemenea, cu referire expresa la activitatea P.N.A., dispozitiile Codului de procedura penala sunt completate cu cele ale art. 22¹ din O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie (articol modificat prin O.U.G. nr. 102/2003) in care se prevede ca "Rechizitoriile intocmite de procurorii din cadrul serviciilor teritoriale ale Parchetului National Anticoruptie sunt confirmate de procurorii-sefi ai acestor servicii, cele intocmite de procurorii-sefi ai serviciilor teritoriale, precum si cele intocmite de procurorii din cadrul structurii centrale a P.N.A. sunt confirmate de procurorii-sefi ai sectiilor. Cand rechizitoriile sunt intocmite de procurorii-sefi ai sectiilor P.N.A., confirmarea se face de procurorul general al acestui parchet'.

incalcarea acestor dispozitii duce la sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., intrucat dispozitiile referitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, precum si la sesizarea instantei, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.