Constituirea tribunalului arbitral

Constituirea tribunalului arbitral

1. Numirea arbitrilor

Potrivit art. 347 alin. (1) Cod procedura civila. arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform cu dispozitiile conventiei arbitrale. De asemenea, art. 340¹ Cod procedura civila dispune ca :"Arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii investiti constituie, in sensul dispozitiilor de fata, tribunalul arbitral".

Legislatia noastra procesuala nu impune conditii cu totul deosebite pentru desemnarea arbitrilor. In acest sens, art. 344 Cod procedura civila se limiteaza la precizarea ca poate fi arbitru orice persoana fizica, de cetatenie romana care are capacitate deplina a drepturilor. Conditia capacitatii depline este fireasca, fiind greu de conceput incredintarea functiei jurisdictionale unei persoane lipsite de o atare calitate.

Totusi art. 344 Cod procedura civila. cuprinde doua limitari. Prima se refera la faptul ca poate dobandi calitatea de arbitru numai o persoana fizica iar nu si o persoana juridica. O atare limitare rezulta din limitarea expresa a legii numai la persoanele fizice. In alte legislatii se precizeaza in mod expres ca daca conventia arbitrala desemneaza o persoana juridica pentru solutionarea litigiului, aceasta nu are decat puterea de a organiza arbitrajul .

A doua limitare consta in faptul ca, potrivit legislatiei noastre, poate deveni arbitru numai o persoana de cetatenie romana .

In relatiile comerciale internationale o atare conditie are, in opinia noastra, un caracter prea restrictiv .

In acest context se cuvine sa subliniem ca legea nu instituie nici o conditie de ordin profesional, astfel ca partile sunt libere sa aleaga arbitri dupa propriile lor criterii, iar daca apreciaza necesar sa recurga chiar la specialisti in domeniul de activitate legat de obiectul litigiului .

Principiul autonomiei de vointa are putere deplina si in privinta desemnarii de catre parti a numarului de arbitri care urmeaza sa alcatuiasca tribunalul arbitral. In acest sens, art. 345 alin. (1) Cod procedura civila, dispune ca: "Partile stabilesc daca litigiul se judeca de un arbitru unic sau de doi ori mai multi arbitri'' .

Daca totusi partile n-au stabilit numarul arbitrilor, litigiul se va solutiona de trei arbitri cate unul numit de fiecare dintre parti, iar al treilea -denumit supraarbitru - va fi desemnat de cei doi arbitri (art. 345 alin. 2 Cod procedura civila. In cazul coparticiparii procesuale active sau pasive, partile care au interese comune vor numi un singur arbitru (art. 345 alin. 3 Cod procedura civila).

Dispozitiile mentionate anterior privitoare la modul de a lcatuire a tribunalului sunt de ordine publica, caci ele sunt destinate sa conduca la formarea unui tribunal arbitral de natura a asigura un echilibru in situatia juridica a partilor.In acest sens art. 346 Cod procedura civila dispune expres ca este nula clauza din conventia arbitrala care prevede dreptul uneia dintre parti de a numi arbitru in locul celeilalte parti sau, de a avea mai multi arbitri decat cealalta parte.

In practica este posibil insa ca partile sa nu fi procedat, prin conventia arbitrala la numirea sau la indicarea modalitatii de numire a arbitrilor. Intr-o asemenea imprejurare partea care voieste sa recurga la arbitraj trebuie sa invite pe cealalta parte, in scris, sa procedeze la numirea arbitrului. Comunicarea trebuie sa cuprinda, potrivit art.347 alin. 3 Cod procedura civila numele, domiciliul si, pe cat posibil, datele personale si profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurga la arbitraj, precum si enuntarea succinta a pretentiilor si a temeiului lor.

Partea careia i s-a facut comunicarea mentionata trebuie sa transmita, la randul sau, in termen de 10 zile de la primirea acesteia, raspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, dupa caz, numele, domiciliul si, pe cat posibil, datele personale si profesionale ale arbitrului desemnat de ea (art. 348 Cod procedura civila).

Arbitrii astfel desemnati trebuie sa.se pronunte asupra acceptarii sarcinii ce li s-a incredintat. Acceptarea trebuie sa fie facuta in scris si comunicata partilor in termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire. Dupa acceptarea functiei de arbitru, cei doi arbitri desemnati in conditiile aratate, vor proceda, in termen de 10 zile de la ultima acceptare, la numirea unui supraarbitru. Supraarbitrul va trebui sa comunice si el acceptarea insarcinarii facute.

Eventualele neintelegeri ce ar putea surveni, in legatura cu desemnarea arbitrilor se solutioneaza de instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342 Cod procedura civila. In acest sens, art. 352 alin. 1 Cod procedura civila, dispune ca in caz de neintelegere intre parti cu privire la numirea arbitrului unic sau daca o parte nu numeste arbitrul, ori daca cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate solicita instantei sa procedeze la numirea arbitrului unic ori, dupa caz, a supraarbitrului. Asupra acestei cereri instanta competenta se va pronunta printr-o incheiere in termen de 10 zile de la sesizare. Cererea se judeca fara citarea partilor, iar incheierea pronuntata nu este supusa cailor de atac.

Tribunalul arbitral se considera constituit, astfel cum se precizeaza in art. 353 Cod procedura civila, pe data ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru, de supraarbitru, sau, dupa caz, de arbitru unic. Data acceptarii este cea a expedierii prin posta a comunicarii prevazute de art. 349 Cod procedura civila(de acceptare a insarcinarii).

2. Incidente cu privire la alcatuirea tribunalului arbitral

In cadrul procedurii arbitrate pot sa apara totusi si unele incidente procedurale care sa faca necesara inlocuirea arbitrilor. Adeste incidente se refera, in esenta, la recuzarea si abtinerea arbitrilor. La aceste incidente se refera in mod expres art.3511 Cod procedura civila.

Recuzarea si abtinerea, atunci cand sunt admise, conduc, la fel ca si in dreptul comun la inlocuirea arbitrilor respectivi din componenta tribunalului. Potrivit art. 351¹ Cod procedura civila arbitrul. poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta si impartialitatea sa. Acest text enunta, cu titlu general, temeiul juridic al recuzarii . Totusi acelasi text precizeaza ca motivele de recuzare sunt cele prevazute pentru recuzarea judecatorilor . Prin urmare, motivele de recuzare sunt cele limitativ cuprinse in art. 27 Cod procedura civila

La cauzele de recuzare reglementate de dreptul comun trebuie adaugat si un temei special, anume prevazut, de art. 351¹ Cod procedura civila. Potrivit acestui text, poate constitui o cauza de recuzare si neindeplinire a conditiilor de calificare sau a altor conditii privitoare la arbitri prevazute in conventia arbitrala.

Tinand seama de faptul ca arbitrii sunt desemnati, in principiu, de parti, legea dispune ca o parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decat pentru cauze survenite dupa numire (art. 351 ind.1 Cod procedura civila

Recuzarea trebuie solicitata de partea interesata in termen de 10 zile de la data cand partea a luat cunostinta de numirea arbitrului sau, dupa caz, de la survenirea cauzei de recuzare. Acest termen este prevazut de art. 351 alin. 1 Cod procedura civila sub sanctiunea decaderii.

Cererea de recuzare se solutioneaza de instanta de judecata cu citarea partilor si a arbitrului recuzat, in termen de 10 zile de la sesizare. Citarea arbitrului se face, desi legea nu o spune in mod expres, pentru ca acesta sa dea eventualele explicatii ce ar aparea necesare in legatura cu temeiul de recuzare. Este o particularitate care nu se intalneste in dreptul comun.

O alta particularitate a recuzarii rezida in faptul ca instanta se pronunta printr-o incheiere care " nu este supusa cailor de atac"(art. 351 ind.2). Or, in dreptul comun, nu poate fi atacata prin nici o cale de atac incheierea prin care s-a incuviintat sau s-a respins abtinerea si cea prin care s-a incuviintat recuzarea(art. 34 alin. 1 Cod procedura civila Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacata numai o data cu fondul cauzei (art. 34 alin. 2 Cod procedura civila). Or, o atare posibilitate nu exista in materie arbitrala.

Abtinerea este reglementata in mod corespunzator in art. 351¹ alin. 3 si 4 Cod procedura civila. Potrivit primului alineat al textului invocat: "Persoana care stie ca in privinta sa exista o cauza de recuzare este obligata sa instiinteze partile si pe ceilalti arbitri mai inainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar daca asemenea cauze survin dupa acceptare, de indata ce le-a cunoscut". Arbitrul aflat in aceasta situatie nu poate participa la judecarea litigiului decat daca partile instiintate in conditiile aratate, comunica in scris ca nu inteleg sa ceara recuzarea. Dar, chiar si intr-o atare imprejurare, arbitrul este indreptatit sa se abtina de la judecarea litigiului, fara ca abtinerea sa insemne si o recunoastere a cauzei de recuzare(art. 351¹ alin. 4 Cod procedura civila).

Legea noastra procedurala enunta si principiul potrivit caruia inlocuirea arbitrului recuzat sau care a declarat ca se abtine se face " potrivit dispozitiilor stabilite pentru numirea lui".(art. 352 Cod procedura civila). Aceeasi procedura trebuie folosita pentru inlocuirea arbitrilor si in alte situatii. In acest sens, art. 353 Cod procedura civila. Proclama aplicabilitatea procedurii enuntate in caz de vacanta, pentru orice cauza, recuzare, revocare, abtinere, renuntare, impiedicare, deces, si daca nu s-a numit un supleant sau daca acesta este impiedicat sa-si exercite insarcinarea. Toate aceste situatii conduc in mod iremediabil la inlocuirea arbitrului, iar legea a determinat o procedura corespunzatoare care tine seama de rolul partilor in constituirea si alcatuirea tribunalului arbitral. Aceste reglementari nu se regasesc in dreptul comun, caci sarcina alcatuirii instantei revine instantei de judecata, iar nu partilor.

Rolul instantei judecatoresti in organizarea arbitrajului privat

Codul de procedura civila confera totusi un rol important instantelor judecatoresti in desfasurarea procedurii arbitrale . Interventia instantei de judecata se poate realiza chiar din faza initiala a constituirii tribunalului arbitral. Asa cum am vazut deja, in anumite conditii, instanta are si competenta de a desemna arbitrii sau supraarbitrul. Si tot in legatura cu organizarea arbitrajului reamintim competenta instantei judecatoresti de a statua asupra cererilor de recuzare.

Instantele judecatoresti au si alte atributii in materie arbitrala, cum sunt cele privitoare la unele aspecte ale desfasurarii arbitrajului, al controlului si al investirii hotararii arbitrale.

Principiul in aceasta materie este statornicit in art. 342 alin. 1 Cod procedura civila. Potrivit acestui text: "Pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea arbitrajului, partea interesata poate sesiza instanta de judecata, care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta".

De la regula enuntata exista ti unele exceptii. In acest context mentionam ca atunci cand conventia arbitrala a fost incheiata in cursul judecarii litigiului in fata unei instante competenta de a rezolva toate incidentele mentionate anterior revine acelei instante. Solutia este fireasca, caci in acest caz legea are in vedere incheierea conventiei arbitrale dupa sesizarea instantei competente potrivit regulilor de drept comun.

O exceptie importanta de la regula enuntata anterior se refera la situatia cand arbitrajul este organizat de o institutie permanenta. In acest caz, potrivit art. 353¹ Cod procedura civila. Toate atributiile ce revin instantei judecatoresti potrivit dispozitiilor din capitolul privitor la organizarea tribunalului arbitral(art. 344-354 Cod procedura civila) se exercita de acea institutie de arbitraj, conform regulamentului sau, cu exceptia cazului cand acel regulament dispune altfel.

4. Raspunderea arbitrilor

In legislatia noastra procesuala raspunderea magistratului nu ocupa un spatiu important. Legea de organizare judecatoreasca se ocupa insa de raspunderea disciplinara dar nu si de raspunderea civila a magistratilor. Problema raspunderii civile a judecatorului a fost analizata pe larg.

Totusi, in materie arbitrala, legiuitorul a acordat o importanta deosebita problemei raspunderii arbitrilor pentru daunele pe care acestia le-ar putea cauza. Potrivit art. 353 Cod procedura civila. Raspunderea arbitrilor intervine in una din urmatoarele situatii, expres determinate de acest text, respectiv:

a) daca, dupa acceptare, renunta in mod nejustificat la insarcinarea lor;

b) daca, fara motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunta hotararea in termenul stabilit de conventia arbitrala sau de lege;

c) daca nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand date de care iau cunostinta in calitate de arbitri, fara a avea autorizarea partilor;

d) daca incalca in mod flagrant indatoririle ce le revin.

Raspunderea arbitrilor opereaza numai in cazurile si conditiile limitativ prevazute de art. 353 Cod procedura civila. Mentionam insa, ca potrivit acestui text"arbitrii sunt raspunzatori de daune , in conditiile legii". Asa fiind, se poate usor constata ca textul mentionat are in vedere angajarea raspunderii civile a arbitrilor pentru pagubele produse din vina lor.

5. Locul arbitrajului

Potrivit art. 354 Cod procedura civila. Partile stabilesc locul arbitrajului. Precizarea legala mentionata are un caracter cu totul general si se intemeiaza pe acelasi principiu al autonomiei de vointa al partilor in materie arbitrala. Textul mentionat nu statorniceste limitari cu privire la locul desfasurarii judecatii[9].

In lipsa unei stipulatii exprese cu privire la locul arbitrajului, acesta se stabileste de tribunalul arbitral.

Daca arbitrajul are un caracter international prin conventia arbitrala partile pot stabili ca acesta sa aiba loc in Romania sau intr-o alta tara(art. 369¹ Cod procedura civila