| CATEGORII DOCUMENTE |
Instanta de judecata
Dex-ul defineste termenul de instanta ca "organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea si persoanele juridice".
Intr-un prim sens, prin instanta se intelege organul imputernicit de lege sa resolve un litigiu intervenit intre parti. In acest sens, notiunea de instanta include toate organelle de jurisdictie infiintate prin lege.
Intr-un alt sens, mai restrans, prin notiunea de instanta intelegem instantele judecatoresti care potrivit art.2, alin.2 din Legea privind organizarea judiciara, sunt : Inalta Curte de Casatie si Justitie, curtile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, instantele militare, judecatoriile.
Judecatoriile functioneaza in fiecare judet si in municipiul Bucuresti. Numarul si localitatile de resedinta ale judecatoriilor sunt cele prevazute in anexa la Legea 304/2004.
Tribunalele sunt organizate la nivelul fiecarui judet si isi au sediul in localitatea de resedinta a judetelor respective. Un asemenea tribunal e constituit si la nivelul municipiului Bucuresti. In privinta tribunalelor militare, din anexa nr.2 la Legea 304/2004, rezulta ca functioneaza 4 tribunale militare in municipiile Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara si un Tribunal Militar Teritorial in municipiul Bucuresti, acest din urma avand competanta teritoriala generala. Instantele militare au fiecare statut de unitate militara, cu indicativ propriu.
Curtile de apel functioneaza intr-o
circumscriptie cuprinzand mai multe tribunale. Numarul curtilor de apel,
sediile lor, precum si tribunalele cuprinse in circumscriptia respectiva sunt
prevazute in anexa la aceeasi lege. In present in
Inalta Curte de Casatie si Justitie e singura instanta suprema , are personalitate juridica, sediul in capitala tarii si functioneaza in conformitate cu dispozitiile Legii nr.304/2004. Ca instanta suprema asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, conform competentei sale. Inalta Curte de Casatie si Justitie e organizata in sectii : sectia civila si de proprietate intelectuala, sectia penala, sectia comerciala, sectia de contencios administrativ si fiscal, Completul de 9 judecatori si Sectiile Unite, fiecare avand competenta proprie.
Intr-un alt sens, mai limitat prin instanta se intelege un anumit grad de jurisdictie, si anume, judecatire, tribunal sau curte, ca instanta in fata careia se afla un process oarecare sau despre care ar putea fi vorba ca ar avea competenta sa solutioneza un anumit process. In vorbirea curenta in acest sens, se spune ca un process se afla in rpima instanta sau in ultima instanta ori in apel sau recurs.
Asadar, intr-un stat de drept instantele judecatoresti sunt organizate intr-un sistem propriu, totalitatea acestora alcatuind autoritatea judecatoreasca.
Rolul, importanta si functiile instantei de judecata.
In rolul important de a infaptui justitia instantele judecatoresti au sarcina de a solutiona litigiile care apar intre persoanele fizice, intre persoanele fizice si persoanele juridice, ele neputand refuza rezolvarea acestor diferende. Fiind sesizata cu o cerere de chemare in judecata, isntanta are obligatia sa o resolve, in caz contrar conform art.3 Cciv "judectorul care va refuza sa judece, sub cuvant ca legea nu prevede sau ca e intunecata sau neindestulatoare, va fi urmarit ca fiind culpabil de denegare de dreptate". Judecatorii sunt independenti in activitatea de judecata, insa nu pot refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, e neclara sau incompleta. In activitatea lor, judecatorii sunt obligati sa aigure suprematia legii, sa respecte drepturile si libertatile persoanelor, egalitatea acestora in fata legii sis a asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tutror participantilor la procedurile judiciare. Instanta de judecata are o importanta misiune de a cerceta si solutiona cauza dedusa judecatii, pronuntandu-se printr-o hotarare, ca urmare a aplicarii textului de lege corespunzator situatiei de fapt stabilita. Prin urmare, judecatorul in activitatea de judecata, e independent, se supune numai legii si respecta intocmai principiile fundamentale care guverneaza procesul civil. Activitatea judecatorului se concretizeaza in importante acte procedurale, cum ar fi : rezolutii, incheieri, procese-verbale, hotarari judectaoresti. Instanta de judecata in procesul civil indeplineste 2 functii si anume : cercetarea cauzei si solutionarea ei. Functia de cercetare incepe odata cu sesizarea instantei de judecata de catre partea care pretinde ca I s-a incalcat un drept subiectiv civil. Odata sesizata, instanta de judecata in virtutea rolului sau activ si al aflarii adevarului e obligate sa conduca dezbaterile, sa administreze probele necesare stabilirii corecte a situatiei de fapt si aflarii adevarului, astfel incat prin aplicarea normei de drept sa pronunte hotarari temeinice si legale. Cea de-a 2 functie a instantei e strans legata de prima si consta in interpretarea si aplicarea legii in cauza concreta dedusa judecatii, pronuntand, de regula, actul final, hotararea judecatoreasca. Fata de celelalte subiecte care participa in procesul civil, instanta e subiectul principal in fata careia se asigura suprematia legii prin respectarea normelor de procedura civila si a principiilor care guverneaza intreaga actvitate de judecata.
Colegialitatea, compunerea si constituirea instantei.
a)Colegialitatea instantei. Colegialitatea instantei presupune ca un litigiu civil, in cazurile prevazute de lege, sa fie solutionat de 2 sau 3 judecatori. Vorbim de principiul colegialitatii numai in cazul in care completul de judecata e compus din 2 sau mai multi judecatori. Regula e ca in prima instanta la judecatorie, tribunal si curte de apel cauzele civile se judeca de un singur judecator, iar exceptia o intalnim in material confliectelor de munca si asigurari sociale. In prima instanta conflictele de munca si asigurari sociale se solutioneaza de un comple de judecata compus din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari.
b)Compunerea instantei Actuala reglementare stabileste urmatoarele reguli privitoare la compunerea instantelor judecatoresti : *cauzele date, potrivit legii in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca de un singur judecator, cu exceptia cauzelor privind conflictele de munca si de asigurari sociale care se judeca in complet compus de 2 judecatori si 2 asistenti judiciari; *apelurile se judeca de tribunale si curtile de apel in complet format din 2 judecatori; *recursurile se judeca de tribunale si curtile de apel in complet format din 3 judecatori, cu exceptia cauzrilor in care legea prevede altfel. In cazul in care judecatorii care intra in compunerea completului format din 2 judecatori nu ajung la un accord asupra hotararii, ce urmeaza a se pronunta, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, in conditiile legii. Compeltul de divergenta se compune prin includerea in completul de judecata, a presedintelui sau a vicepresedinteluio instantei, a pressedintelui de sectie ori a unui alt judecator din planificarea de permanenta. Asisitentii judiciary participa la deliberari cu vot consultativ si semneaza hotararile pronuntate. In cazul cauzelor privind conflictele de munca si de asigurari sociale se ia aceeasi masura ca in cazul oricaror cauze. Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in complet format din 3 judecatori ai aceleiasi sectii. Daca numarul de judecatori necesari formarii completului de judecata nu se poate asigura, acesta va fi compus din judecatori de la celelalte sectii, desemnati de catre presedintele sau vicepresedintele acestei instante. Completul de 3 judecatori se constituie de regula din judecatori specializati, in functie de natura cauzei si e prezidat de presedintele sau vicepresedintele instantei supreme. Instanta suprema judeca anumite cauze in Sectii Unite. Intr-o asemenea imprejurare, la judecat trebuie sa participle cel putin 2 treimi din numarul judecatorilor in functie. Decizia poate fi luata numai cu majoritatea voturilor celor prezenti. Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie prezideaza Sectiile Unite. Normele procedurale privitoare la compunerea instantelor judecatoresti sunt de ordine publica ; nerespectarea acestora determinand desfiintarea sau casarea dupa caz, a hotararilor pronuntate.
c)Constituirea instantei. Doctrina foloseste distinct de compunerea instantei notiunea de constituire a instantei, care inseamna alcatuirea cu toate organelle si persoanele cerute de lege. Cand vorbim de constituirea instantei avem in vedere intotdeauna participarea grefierului si a procurorului, acesta din urma numai cand legea prevede in mod expres concluziile acestuia. De ex : puenrea sub interdictiesi ridicarea interdictiei, exproprierea. Grefierii care participa la sedintele de judecata sunt obligate sa efectueze toate consemnarile despre desfasurarea acestora sis a indeplineasca atributiile prevazute in Regulamnetul de ordine interioara a instantelor judecatoresti. La Inalta Curte de Casatie si Justitie locul grefierului e luat de masgistratul-asistent.
6.Partile in procesul civil. Despre coparticipare.
Partile in rpocesul civil sunt persoanel fizice sau persoanel juridice (titularul dreptului sic el al obligatiei) intre care s-a ivit conflictul, si care poarte denumiri diferite in functie de mijlocul procesual pe care il folosesc, astfel, in cazul cererii de chemare in judecata : reclamant si parat, in apel : apelant si intimat, in recurs : recurent si intimat, in cazul cererii de revizuire : revizuient si intimat, in faza executarii silite : creditor-urmaritor si debitor-urmarit.
In orice process civil, in procedura de drept comun contencioasa trebuie sa existe cel putin 2 persoane cu interese contradictorii. Reclamantul e persoana fizica sau juridical, subiectul activ, ce pretinde ca un drept sau un interes legal al sau i-a fost incalcat sau nesocotit sau care cere realizarea sau valorificarea acestuia pe cale judiciara, iar paratul, subiectul pasiv, e o persoana fizica sau juridica despre care reclamantul pretinde ca i-a incalcat sau nu i-a recunoscut dreptul sau, interesul sau, care urmeaza sa raspunda pt fapta sa. Din momentul sesizarii isntantei de judecata reclamantul cauta sa-si dovedeasca pretentiile sale, iar paratul sa se apere impotriva pretentiilor ridicate de acesta. Reclamantul are o pozitie ofensiva, de atacant in prima instanta, pana in momentul in care paratul formuleaza cererea reconventionala. In caile de atac, daca paratul decalara apel, recurs sau exercita alet aci de atac extraordinare reclamantul are calitatea de intimat si in aceasta calitate apara si combate motivele invocate.
Cooparticiparea procesuala.
De regula, procesul civil se desfasoara intre un singur reclamant si un singur parat, insa Codul de procedura civila reglementeaza si situatia in care intr-un process civil mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate.
Situatiile in care in procesul civil se desfasoara intre mai multi reclamanti si parati poarta denumirea de coparticipare procesuala, tovarasie procesuala sau litisconsortiu procesual. Coparticiparea procesuala existenta in fata instantei de fond continua, de regula, si in celalalte etape ale procesului.
C.proc.civ prevede ca mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate in acelasi process civil. Se impune o singura conditie pt realizarea coparticiparii procesuale, si anume ca obiectul sa fie un drept sau o obligatie comuna a partilor ori ca drepturile sau obligatiile acestora sa aiba aceeasi cauza.
Coparticiparea conduce la unirea intr-un singur process a mai multor actiuni ce puteau forma obiectul unor cereri separate si permite solutionarea unui litigiu fata de mai multi subiecti de drept care se gasesc intr-o situatie de fapt sau de drept similara.
In doctrina, coparticiparea procesuala a fost clasificata dupa mai multe criterii, astfel :
a)Dpdv al pozitiei partilor intre care se formeaza, coparticiparea procesuala poate fi activa, pasiva si mixta. Coparticiparea procesuala activa e atunci cand mai multi reclamanti prin aceeasi cerere cheama in judecata un singur parat. Vorbim de coparticipare procesuala pasiva atunci cand un singur reclamant cheama in judecata prin aceeasi cerere mai multi parati. Coparticiparea procesuala mixta e situatia in care mai multi reclamanti actioneaza in judecata prin aceeasi cerere, pe mai multi parati.
b)In functie de momentul in care se formeaza, distingem coparticiparea procesuala initiala si coparticiparea procesuala ulterioara. Coparticiparea procesuala initiala se formeaza odata cu pronuntarea cererii de chemare in judecata. In situatia in care pe parcursul desfasurarii, derularii procesului civil sunt atrse terte persoane ne afla in fata coparticiparii procesuale ulterioare.
c)In functie de rolul vointei partilor in formarea sa, coparticiparea procesuala poate fi facultativa sau necesara.
In dreptul nostrum principiul e acela al coparticiparii procesuale facultative. Coparticiparea subiectiva e atunci cand in acelasi process participa mai multi reclamanti sau mai multi parati, iar coparticipare obiectiva exista in situatia in care in acelasi process se cumuleaza mai multe actiuni in acdrul unui singur process.
Efectele coparticiparii procesuale.
In coparticiparea facultative, in raporturile dintre ei, coparticipantii se bucura se independenta procesuala activa sau pasiva, dupa caz. Independenta procesuala consta in aceea ca un reclamant sau parat poate reprezenta pe celalalt copartas procesual numai in baza unui mandate expres. In procesul civil coparticiparea procesuala e guvernata de principiul independentei procesuale a actelor de procedura.
In privinta coparticiparii procesuale necasara C.proc.civ dispune ca atunci cand "prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotararii se intind asupra tutror reclamantilor sua paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii dintre ei sau termenele incuviintate numai unora dintre ei pt indeplinirea actelor de procedura foloses si celorlalt". Prin acte de procedura se intelege : cererea de recuzare a judecatorului, grefierului, procurorului si expertului ; incheierea instantei prin care se amana cauza pt angajarea unui aparator sau pt lipsa de procedura ; cererile pt execitarea cailor de atac. In cazul in care intre coparticipanti exista raporturi obligationale de solidaritate sau indivizibilitate, efectele admiterii apelului sau recursului declarat de unul dintre coparticipantilor se vor extinde si asupra coparticipantilor care nu au introdus apel sau recurs ori ale caror cereri de apel sau recurs au fost respinse, fara a fi cercetate in fond. Profita tuturor coparticipantilor active sau pasivi, dupa caz, admiterea unor exceptii, cum ar fi : prescriptia dreptului la actiune, puterea lucrului judecat sau necompetenta instantei. De la regula inscrisa in art.48 alin.2 teza I C.proc.civ exista si o exceptie in sensul ca in cazul in care reclamantii sau paratii nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura in termen vor continua totusi sa fie citati.
7.Conditiile pt a fi parte in procesul civil.
Parte in process poate fi numai persoana care indeplineste urmatoarele conditii: are capacitate procesuala, are calitatea procesuala de a sta in judecata ca titular al dreptului sau obligatiei ce formeaza continutul raportului juridic, justifica un interes legitim de a pune in miscare si purta activitatea procesuala in judecata, afirma un drept civil actual.
I)Capacitatea procesuala.
In procesul civil poate fi parte doar persoana capacila de a avea drepturi si obligatii procesuale, adica persoana care are capacitatea juridica procesuala.
In cadrul procesului civil, cand vorbim de capacitatea procesuala avem in vedere capacitatea procesuala de folosinta si capacitatea procesuala de exercitiu :
a)capacitatea procesuala de folosinta consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii in plan procesual. In cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinta incepe la nasterea lor si inceteaza la moartea lor; nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta, asa cum nimeni nu poate renunta nici in tot, nici in parte la ea. In cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinta se dobandesc la data inregistrarii, iar pt persoanele juridice care nu sunt supuse inregistrarii, la data actului de dispozitie, la data recunoasterii actului de dispozitie, la data autorizarii, ori la data indeplinirii oricaror alte cerinte prevazute de lege, dupa caz. Continutul capacitatii de folosinta a persoanelor juridice e dominat de principiul specialitatii capacitatii de folosinta, in sensul ca o persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi sin u-si poate asuma decat acele oibligatii care ciorespund scopului. Prin urmare, in baza capacitatii civile de folosinta, orice persoana fizica sau persoana juridical are dreptul de a figura ca parte intr-un process civil. Capacitatea procesuala de folosinta a persoanei fizice inceteaza prin moarte, iar capacitatea procesuala de folosinta a persoanei juridice inceteaza prin comas are, divizare totala sau dizolvare.
b)capacitatea procesuala de exercitiu consta in aptitudinea unei persoane de a-si valorifica singura drepturile procesuale si de a-ssi indeplini singura obligatiile procesuale, deci de a sta in judecata. Capacitatea de exercitiu e consecinta capacitatii de folosinta, astfel incat cine nu are capacitate de folosinta nu are nici capacitate de exercitiu. E posibil ca o persoana sa aiba capacitate de folosinta dar san u aiba pe cea de exercitiu. Capacitatea de exercitiu e definitva privitor la persoanele fizice si juridice ca fiind capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de-asi asuma obligatii savarsind acte juridice. In cazul persoanelor fizice capacitatea de exercitiu depline se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani. Minora de 16 sau 15 ani prin casatorie dobandeste capacitatea deplina de exercitiu, iar barbatul se poate casatori numai daca a implinti 18 ani. Incetarea capacitatii de exercitiu deplina are loc, definitiv sau temporar, dupa caz, prin moarte, prin punerea sub interdictie judecatoreasca ori in situatia anularii casatoriei inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani. In cazurile anume prevazute de lege, persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate ori autorizate in codnitile legii sau statutelor referitoare la capacitatea ori organizarea lor. Intalnim 3 situatii in care cei lipsiti de capacitate de exercitiu si cei cu capacitate restransa pot sta in judecata si anume :
*minorul care nu a implinit 14 ani si persoana pusa sub interidctie nu au capacitate de exercitiu. Pt aceste categorii de persoane, actele juridice se incheie de reprezentantii lor legali. In plan procesual, reprezentantii legali pot fi pt minori parinti sau in lipsa acetsora tutorele, iar in cazul interzisilor tutorele si curatorul numit pana la solutionarea procesului de punere sub interdictie. In caz de urgenta, cand acestia nu au reprezentant legal, pot solicita numirea unui curator. In cazul in acre exista un conflict de interese intre reprezentant sic el reprezentat sau cand o persoana juridical, chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant legal, instanta de judecata va putea numi un curator special. In cazul in care se ivesc interese contrare intre tutore si minor, care nu intra in categoria celor care trebuie sa conduca la inlocuirea tutorelui, precum si in cazul instituirii curatelei, autoritatea tutelara e cea care numeste curatorul.
*asistarea opereaza in cazul persoanelor care au capacitatea de exercitiu restransa, adica a minorilor intre 14-18 ani. Acestia vor fi citati si vor sta personal la process, dar asistati de parinti, iar in lipsa acestora de tutore, care semneaza alaturi de minori cererile adresate instantei si sunt citati in acest scop la judecarea cauzei. In cauzl in care in timpul desfasurarii procesului minorul reprezentat implineste 14 ani, va fi citat personal, ocrotitorii legali urmand sa-l asiste.
*autorizarea se refera la cazurile in care legea dispune ca reprezentantul sau ocrotitorul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu, chemat sa reprezinte sau sa asiste pe cel fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa are nevoie, pt anumite acte juridice, de autorizarea speicala data de organul competent.
In cazul persoanelor juridice, persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organelle sale, iar actele facute de aceste organe, in limitele puterilor ce le-au fost conferite sunt actele persoanei juridice insasi. Punerea in valoare a acapacitatii de exercitiu a persoanei juridice se realizeaza direct prin organelle sale ori pron alte subiecte de drept imputernicite de aceste organe.
Asociatiile sau societatile fara persoanlitate juridical pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere. Persoana juridical parte in procesul civil poate participa la activitatea procesuala prin organelle sale ori poate fi reprezentata de consiliul juridic al acesteia sau chiar de un avocet.
II)Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale.
Codul de procedura civila se refera doar la lipsa capacitatii de exercitiu.
Lipsa capacitatii procesuale atrage sanctiuni diferite, dupa cum e vorba de lipsa capacitatii de folosinta sau de lipsa capacitatii de exercitiu. Astfel, exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta poate fi ridicata de oricare din parti, de procurer sau de instanta din oficiu si in orice etapa a procesului si chiar direct in recurs. Actele de procedura facute de o persoana fizica sau jruidica fara capacitate de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta. Exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta e o exceptie de fond, absoluta si peremptorie.
In ceea ce priveste sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de exercitiu C.proc.civ prevede ca actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procesurale sunt anulabile. Acelasi lucru se intampla si in cazul persoanelor fizice cu capacitate de exercitiu restransa, daca nu au fost asistate de ocrotitorul legal. Nulitatea nu intervine automat ci instanta acorda un termen pt implinirea lipsurilor, actele putand fi ratificate total sau partial, de reprezentantul sau ocrotitorul legal.
Exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocate in orice stare a pricinii iar daca lipsurile nu se implinesc in termenul acordat de instanta cererea va fi anulata. Asadar, xeceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu e o xeceptie de fond, absoluta si peremptorie.
III)Calitatea procesuala.
Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care ar fi titular al dreptului afirmat, precum si intre persoana paartului sic el despre care se pretinde ca e obligat in raportul juridic dedus judecatii. Prin cerea de chemare in judecata reclamntul, fiind cel care porneste actiunea, trebuie sa justifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a paratului. Reclamantul trebuie sa indice obiectul cererii, adica ceea ce pretinde sis a arate motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea sa. Odata sesizata instanta e obligate sa verifice calitatea procesuala active si calitatea procesuala pasiva a partilor litigante. In cazul in care paratul formuleaza cerere reconventionala are aceeasi obligatie de a-si dovedi calitatea lui procesuala active precum si faptul ca reclamantul din actiunea principala are calitate procesuala pasiva in aceasta cerere. Calitatea procesuala e o conditie care trebuie sa fie indeplinita in orice process civil, indifferent de obiectul acestuia.
III.1)Transmisiunea calitatii procesuale.
Drepturile si obligatiile care intra in raportul jurdic dedus judecatii pot fi transmise in cursul procesului, ceea ce echivaleaza cu o transmisiune a calitatii procesuale active sau pasiva. Transmisiunea calitatii procesuale poate avea loc in temeiul legii (legala) sau in baza acordului de vointa al partilor (conventionala).
In cazul persoanelor fizice transmisiunea legala se realizeaza pe calea succesiunii. Astfel, mostenitorii care accepta mostenirea preiau toate drepturile si obligatiile procesuale ale autorului lor, inclusive calitatea de reclamant sau parat. Calitatea procesuala nu poate fi transmisa, in principiu, in actiunile cu character strict personal. Prine xceptie de la aceasta regula, unele actiuni pot fi continuate de catre mostenitori, daca acestea au fost promovate de autorul lor in timpul vietii.
In cazul persoabelor juridice, transmisiunea legala are loc pe calea reoreganizarii persoanei juridice care e parte in process, prin comas are sau divizare. Persoana juridical nou create dobandeste drepturile si obligatiile procesuale ale persoanei juridice reorganizate.
Transmisiunea conventionala, a calitatii procesuale poate avea loc in baza unei intelegeri dintre una din parti si un tert in urmatoarele cazuri : cesiunea de creanta, preluarea datoriilor, vanzarea bunului litigious.
Dpdv al dreptului substantial transmisiunea drepturilro si obligatiilor poate ave aun character universal, cu titlu universal ori cu titlu particular.
Persoana care dobandeste calitatea procesuala ca urmare a transimsiunii acesteia, va prelua procedura in starea in care aceasta s-a aflat in momentul introducerii sale in process. Activitatea procesuala urmeaza sa se continue in contradictoriu cu noul titular al drepturilor sau obligatiilor deduse judecatii.
III.2)Sanctiunea lipsei calitatii procesuale.
Lipsa calitatii procesuale e o exceptie de fond, absoluta si peremptorie care poate fi invocata in tot cursul procesului de partea interesata, de procurer si ridicata de instanta de oficiu. Aceasta exceptie nu e reglementata de Codul de procedura civila. Aceasta insa reglementeaza doar exceptia lipsei calitatii de reprezentant al uneia dintre parti. In cazul admiteriii exceptiei lipsei capacitatii procesuale actiunea va fi respinsa ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala active sau ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. Respingerea actiunii nu impiedica insa promovarea unei noi cereri la instanta de catre persoana fizica sau juridical ce are calitate procesuala active impotriva persoanei care are calitate procesuala pasiva, evident daca intre timp nu s-a prescris dreptul la actiune. C.proc.civ nu contine norme care sa permita inlocuirea persoanei lipsite de calitate procesuala pasiva cu alta parsoana care ar avea aceasta calitate. Legislatia procesuala actuala, doar in mod exceptuional, permite inlocuirea uneia din parti cu o alta persoana. Aceasta se poate realize in cazul aratarii titularului dreptului in cadrul unor actiuni reale.
III.3)Justificarea unui interes.
Prin interes se intelege folosul practice material sau moral pe care o parte il urmareste punand in miscare procedura judiciara in scopul valorificarii dreptului subiectiv civil ce se cere protejat. C.proc.civ nu prevede in mod expres interesul ca o conditie generala pt ca o persoana sa poata deveni parte in procesul civil. Conditia interesului e prevazuta in mod expres in cazul interventyiei, al actiunii in constatare, in caz de asigurare a dovezilor. Justificarea interesului judiciar incumba reclamantului si vizeaza, in principal, momentul initial al procesului, in concret, acela al promovarii actiunii. Interesul trebuie justificat ulterior si de catre parat, in legatura cu actele procedurale indeplinite de catre acesta. Interesul afirmat in justitie trebuie sa fie legitim, personal, nascut si actual. Interesul e legitim numai daca pretentiile formulate izvorasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege. Interesul trebuie sa fie in legatura cu dreptul subiectiv civil afirmat. Interesul afirmat in justitie trebuie sa fie personal, adica sa vizeze sis a fie propriu celui care promoveaza actiunea sau celui care se apara in procesul civil. La momentul sesizarii instantei interesul trebuie sa fie nascut si actual. Aceasta inseamna ca reclamantul trebuie sa justifice o incalcare a dreptului sau material de catree persoana pe care o cheama in judecata. Sanctiunea care intervine in cazul lipsei interesului. Exceptia lipsei interesului poate fi calificata ca o exceptie de fond si poate fi invocate de partea interesata, de procuror si de instanta din oficiu. In cazul in care instanta constatat ca actiunea e lipsita de interes o va respinge. Aceeasi sanctiune intervine si in cazul in care interesul nu indeplineste cerintele enumerate mai sus.
III.4)Afirmarea unui drept.
Pt declansarea actiunii civile partea interesata trebuie sa afirme un drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat sau un interes legitim ce nu se poate realize decat pe calea justitei, verificarea dreptului pretins avand loc prin dezbateri contradictorii in timpul judecatii in fond a actiunii civile. Dreptul subietiv civil pt a putea fi exercitat, pt a se bucura de protectia juridica a actiunii trebui sa indeplineasca anumite conditii : *sa fie recunoscut si ocrotit de lege, adica san u intre in continutul unui raport juridic illegal, care sa contravina ordinii publice sau bunelor moravuri ; *sa fie exercitat in limitele sale externe si interne ; *sa fie exercitat cu buna-credinta ; *sa fie actual, adica san u fie supus unui termen sau unei conditii suspensive (aceasta conditie se refera la situatiile in care se cere in justitie realizarea dreptului, nu si atunci cand se solicita a se constata dreptul in starea in care se gaseste). De la regula actualitatii, C.proc.civ prevede 3 exceptii si anume : o prima exceptie consacra posibilitatea promovarii unei actiuni in materie de locatiune imobiliara inainte de implinirea termenului, hotararea instantei urmand sa fie pusa in executare la data implinirii termenului ; a 2 exceptie vizeaza actiunile referitoare la pensile de intretinere sau alte prestatii periodice, si ultima exceptie se refera la posibilitatea instantei de judecata de a incuviinta, inainte de implinirea termenului, cereri pt executarea unor obligatii civile, atunci cand se apreciaza ca o atare masura e in natura sa conduca la pagubirea creditorului, daca s-ar astepta implinirea termenului. Sanctiunea care intervine in cazul lipsei dreptului. Lipsa dreptului subiectiv e sanctionata cu respingerea actiunii. Daca paratul invoca prematuritatea cererii, aceasta se respinge ca premature introdusa, reclamantul putand introduce o noua cerere la implinirea termenului sau conditiei.
8.Participarea procurorului in procesul civil.
Rolul procurorului in procesul civil.
Potrivit Constitutiei Romaniei, in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele genrale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Atributiile Ministerului Public in materie civila difera de cele detwerminate de lega in materie penala. In materie penala procurorul e titularul actiunii penale si in aceasta calitate apare ca reprezemntant general al societatii. In cadrul procesului civil, unde se confrunta in principal interese private divergente, atributiile procurorului sunt limitate. Sediul materiei in ceea ce priveste participarea procurorului in procesul civil il constituie art.45 si art.45 indice 1 C.p5roc.civ. Textul art.45 alin.1 C.proc.civ stabileste atributiile procurorului in materie civila in calitate de participant la procesul civil. Astfel, Ministerul public poate porni actiunea civila ori de cate ori e necesar pt apararea dreoturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale pertsoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege. In situatia in care procurorul a pornit actiunea, titularului dreptului la care se refera actiunea va fi introdus in process. El se va putea folosi daca va fi cazul de dispozitiile prevazute de art.246, 247, 271-273, iar in cazul in care procurorul si-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii. In orice faza a oricarui process civil, procurorul poate pune concluzii, daca apreciaza ca e necesar pt apararea ordinii de drept, drepturilor si libertatilor cetatenilot. De asemenea, atunci cand legea prevede expres participarea si punerea concluziilot de catre procurer sunt obligatorii. Procurorul poate, in conditiile legii, sa exercite caile de atac sis a ceara punerea in executare a hotararilor pronuntate in favoarea persoanelor prevazute in art.45 alin.1 C.proc.civ.
Calitatea procesuala a procurorului.
Din continutul art.45 C.proc.civ nu rezulta calitatea procesuala a procurorului in procesul civil. Jurisprudenta a demonstrate ca procurorul poate avea in procesul civuil calitatea de parte si de participant, dupa caz, in conditiile legii. In literature de spacialitae, s-a facut totusi distinctie intre calitatea de parte in sens procesual si in sens material pt a se sublinia ca procurorul e parte in procesul civil doar in prima acceptiune. Atunci cand se afirma ca procurorul e parte in process doar in sensul procesual acest lucru se face din dorinta de a sublinia ca el nu e subiect al raportului de drept substantialdedus judecatii. Calitatea de parte in procesul civil rprezinta in mod firesc o entitate juridica distincta de aceea de subiect. Considerarea procurorului ca parte in procesul civil nu poate conduce la concluzia identificarii pozitiei sale procesuale cu aceea a partilor principale. Procurorul intervine in activitatea judiciara pt a apara interesele generale ale societatii, situati in care aparae ca reprezentant al societatii. Interesul public e present chiar si atunci cand procurorul intervine pt apararea drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor. Astfel, efectele hotararii judectaoresti nu se rasfrang in mod direct asupra procurorului ; el participa la activitatea judiciara in conditiile si in cazurile determinate de art.45 C.proc.civ. ; procurorul poate exercita caile de atac chiar daca nu a fost parte in process in fata instantei de judecata. Faptul ca procurorul respecta normele de procedura civila in cauza dedusa judecatii,ca de altfel toti participantii, inclusive instanta de judecata, nu-I confera calitatea de parte.
Formele de participare a procurorului in procesul civil.
Potrivit dispozitiilor art.63, alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, Ministerul Public are in procesul civil urmatoarele atributii : *exercita actiunea civila in cazurile prevazute de lege ; *participa, in conditiile legii, la sedintele de judecata; *exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege; *apara drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor ai ale altor persoane, in codnitiile legii. Asa cum rezulta din cuprinsul art.45. C.proc.civ., procurorul poate participa la procesul civil sub urmatoarele forme : *introducerea, in principiu a oricarei actiuni civile, in cazurile expres prevazute de lege ; *interventia in orice process civil aflat in curs de judecata ; *folosirea oricarei cai de atac prevazute de lege ; *initiativa punerii in executare a hotararilor pronuntate in favoarea minorilor, a persoanelor puse sub interdictie si a celor disparate.
1)Promovarea actiunii civile. In ceea ce priveste dreptul procurorului
de a introduce orice actiune civila si a deveni parte in process, s-a ajuns la
o importanta realizare ; procurorul nu mai e tinut in aceasta materie de
autorizarea expresa a legii pt fiecare caz in parte. Textul art.45 C.proc.civ
confera dreptul procurorului de a porni orice actiune civila, deci si cele cu
character personal daca aceasta e necesar pt apararea drepturilor si
intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie,
precum si in alte cazuri prevazute de lege. In cazul cand procurorul porneste o
actiune civila, in process trebuie sa fie introdus si titularul dreptului la
care se refera actiunea. Exercitarea actiunii civile de catre procurer nu e
limitata in cazul persoanelor prevazute la art.45 alin.1 C.proc.civ. printer
actiunile cu character strict personal care pot fi introduce de procuror,
exemplificam : actiunea in anulare a casatoriei pt vicii de consimtamant,
cererea pt stabilirea si tagada paternitatii, actiunea in anularea unei donatii
pt ingratitudinea donatorului, actiunea privind acordarea unei pensii de
intretinere. Prin urmare, legea i-a recunoscut procurorului dreptul de a porni
actiunea civila oir de cate ori e necesar pt aprarea drepturilor si intereselor
legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale
disparutilor precum si in alte cazuri prevazute de lege, situatie in care
acesta se va orienta sa promoveze numai acele actiuni in care alaturi de
interesul titularului dreptului, se poate justifica si in interes social.
Introduceerea obligatorie in process a titularului dreptului la care se refera
actiunea are drept scop respectarea unor principii de baza ale procesului
nostrum civil si anume : respectarea principiului contradictorialitatii si al
principiului disponibilitatii procesuale si ajuta la solutionarea cererii
privind cheltuielile de judecata. Prin introducerea in cauza a titularului
dreptului acesta devine parte in process si va fi indreptatit sa pretinda
chletuieli de judecata in cazul in care actiunea e admisa sis a fie obligat
)Interventia procurorului in procesul civil. In cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea concluziilor de catre procuror sun obligatorii. Textul art.45 alin.1 C.proc.civ prevede expres actiunile civile care pot fi promovate de procuror, iar in alin.3 faptul ca acesta poate pune concluzii in orice process civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca e necesar pt apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Pt anumite materii, exista norme speciale care prevad ca participarea procurorului la judecata e obligatorie. Ex : punerea sub interdictie si ridicarea interdictiei; delcrarea disparitiei si a mortii pe cale judecatoreasca, precum si anularea hotararii de declarare a mortii ; anularea, rectificarea sau completarea inregistrarilor de stare civila ; incuviintarea adoptiei, anularea sau desfacerea adoptiei ; cauzele privind protecta si promovarea drepturilor copilului ; judecarea contestatiei impotriva hotararii comisiei medicale in cazul asistentei bolnavilor psihic peruculosi ; judecarea de catre instante a intampinarilor, contestatiilor si a oricaror alte cereri prevazute de legea privind alegerile locale, parlamentare si prezidentiale ; judecarea cererilor privind exproprierea. In procesul civil procurorul trebuie sa manifeste rol activ in aflarea adevaraului. In toate cazurile in care legea prevede ca participarea procurorului la judecata e obligatorie, iar acesta lipseste, sactiunea consta in nulitatea hotararii. In legatura cu participarea procurorului la judecarea procesului civil trebuie mentionat ca nu e obligatoriu ca unul si acelasi procuror sa fie present la toate termenele de judecata, ci diversele acte de procedura in cadrul aceluiasi process civil pot fi indeplinite de mai multi procurori, deoarece o caracteristica a Ministerului Public e si indivizibilitatea acestuia alaturi de cea a subordonarii ierarhice si de ca a independentei.
.Exercitarea cailor de atac de catre procuror. Procurorul poate, in conditiile legii, sa exercite caile de atac impotriva oricaror hotarari in temeiul art.45 alin.ultim C.proc.civ. Prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege, procurorul poate cere schimbarea, desfiintarea, anularea, modificarea, casarea oricarei hotarari pe care o considera netemeinica si nelegala. Ca si celelalte parti ale procesului civil, procurorul poate exercita oricare din caile ordinare sau extraordinare de atac in cazul cand el a introdus actiunea ori a luat parte la dezbateri, cat si in cazul in care ia cunostinta de existenta cauzei abia la sfarsitul jduecatii in cond chiar dup ace hotararea a ramas definitiva. Dreptul procurorului de a exercita caile legale de atatc e consacrat in mod expres in art.63 lit.f din Legea nr.304/2004. Procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ii e recunoscuta legitimarea procesuala si in ceea ce priveste cerere de starmutare pt siguranta publica si recursului in interesul legii.
Participarea procurorului in axctivitatea de executare silita.
Art.45 alin.ultim C.proc.civ da dreptul procurorului sa ceara punerea in executare a hotararailor pronuntate in favoarea minorilor, a persoanelor puse sub intedictie si a disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege. La introducerea de catre procuror a unei cereri pt executarea silita a unei hotarari, atunci cand titularul dreptului nu cere el insusi executarea ei, se cer a fi respectate aceleasi conditii ca si la introducerea actiunii. Punerea in executare a hotararii judecatoresti la cererea procurorului se face numai daca hotararea e favorabila persoanelor enumerate de art.45 alin.1 C.proc.civ, cu respectarea procedurii prevazute de dreptul comun. Procurorul poate solicita executarea silita chiar daca nu a participat la judecarea cauzei a carei hotarari urmeaza sa fie pusa in executare. Procurorul poate exercita si contestatie la executare pt a solicita instantei competente sa dispuna masuri concret pt respectarea legii in activitatea de punere in executare a hotararilor judecatoresti si poate formula cerere privind intoarecrea executarii silite.
9.Actiunea civila.
Actiunea civila a fost definite ca fiind dreptul de a urmari in justitie ceea ce ti se datoreaza. Exercitiul actiunii civile e liber in sensul ca nimeni nu poate fi tras la raspunderea pt faptul ca a invocat pretentii nejustificate sin u e supus unor garantii sau autorizari prealabile. In continutul sau, actiunea civil cuprinde toate mijloacele de protectie juridical a dreptului supus judecatii ; primirea cererii si apararii partilor, administrarea probelor, luarea masurilor asiguratorii, judecata propriu-zisa, exercitiul cailor de atac, executarea silita.
*Asigurarea actiunii civile.
In intervalul dintre data introducerii actiunii si executarea de bunavoie sau silita a hotararii definitive si irevocabile, pot surveni unele imprejurari obiective sau subiective care determina diminuarea activului patrimonial al debitorului. Pt a preintampina asemenea situtaii, legiuitorul a reglementat asigurarea actiunii printr-o serie de masuri asiguratorii. Prin asigurarea actiunii civile se intelege luare de catre instanta aunor masuri care sa asigure realizarea efectiva a drepturilor ce se vor stabili prin hotararea judecatoreasca ce urmeaza sa se pronunte intr-un process civil pendent. In esenta, prin asigurarea actiunii se intelege posibilitatea oferita prin lege creditorului de buna credinta de a indisponibiliza bunurile debitorului. Luarea masurilor asiguratorii e inscrisa in art.1718 C.civ., conform caruia : oricine e obligat personal e tinut a indeplini indatoririle sale cu bunurile sal, mobile sau imbole, prezente si viitoare. In favoarea creditorilor reclamanti au fost reglementate anumite masuri juridice de nastura sa serveasca la conservarea patrimoniului debitorilor parati. Raportandu-le la actiunea principala toate masurile asiguratorii au un character accesoriu. Masurile asiguratorii reglementate in C.proc.civ in Cartea a VI-a, Capitolul IV sunt : sechestrul judiaciar, sechestrul asigurator si poprirea asiguratorie. Raportandu-le la actiunea principala toate masurile asiguratorii au un character accesoriu.
Sechestrul asigurator.
Sechestrul asigurator e o cale de protectie a drepturilro subiective ale
persoanelor. Legea ofera posibilitatea celui interesat de a solicita instantei
sa ordone luarea unor masuri asiguratorii, adica a unor masuri de
indisponibilizare si conservare de natura sa impiedice pe parat sa distruga, sa
instraineze bunuri din patrimonial sau ori sa-si diminueze activul patrimonial.
Sechestrul asigurator reprezinta o masura detsinata sa indisponibilizeze bunuri
mobile ale paratului, pana la finalizarea procesului, in scopul de a garanta
reclamantului posibilitatea de a-si realiza creanta constatata prin hotararea
ce se va pronunta. Se va recurge la aceasta masura asiguratorie doar atunci
cand obiectul actiunii vizeaza plata unei creante. Creditorul poate solicita
infiintarea unui sechestru asigurator bunurilor mobile si immobile ale
debitorului, daca se dovedeste ca a intentat actiune. Deosebirea idintre sechestrul
judiciar sic el asigurator consta in aceea ca primul asigura conservarea
unui bun determinat, care formeaza obiectul litigiului dintre parti, in timp ce
cel de-al 2 indisponibilizeaza in patrimonial debitorului bunuri ce nu formeaza
obiectul litigiului dar care vor putea fi vandute, in momentul obtinerii
titlului executor pt indetsularea creantei debitorului.Pt infiintarea
sechestrului asigurator se cer a fi intrunite, dupa caz, urmatoarele conditii
: a)in cazul creditorului care nu are titlu executoriu dar are o creanta
exigibila constatata printr-un act scris, se impune ca acesta sa faca dovada ca
a intentat actiune. Sechestrul asigurator se poate infiinta asupra bunurilor
mobile si immobile ale debitorului, iar creditorul va fi obligat
Sechestrul judiciar.
Sechestrul judiciar reprezinta o masura de asigurare a actiunii care
consta in indisponibilizarea si incredintarea bunului ce formeaza obiectul
litigiului in pastrarea si administrarea unui tert pe timpul cat dureaza
procesul. Institutia sechestrului judiciar e reglementata in art.598
C.proc.civ, la aceasta apelandu-se in urmatoarele conditii : sa existe o cauza
pe rol; procesul sa priveasca proprietatea sau alt drept real principal,
posesiunea unui bun mobil sau imobil, folosinta sau administrarea unui bun proprietate
comuna ; competenta in luarea acestei masuri apartine instantei competente sa
solutioneza cererea principala ; masura poate fi luata de catre instanta numai
la cererea celui interesat ; bunul va fi pus sub sechestru judiciar, dava
reclamantul face dovada ca se impune conservarea dreptului respective. Pt
incuviintarea sechestrului judiciar C.proc.civ. prevede ca o asemenea
masura va putea fi luata chiar fara sa existe process : *asupra unui bun pe
care debitorul il ofera pt liberatiunea sa ; *asupra unui bun cu privire la
care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus
sau alterat de posesorul sau actual ; *asupra bunurilor mobile care alcatuiesc
garantia creditorului, cand aceasta invedereaza insolvabilitatea debitorului
sau ori cand are motive temeinice sa banuiasca faptul ca debitorul va fugi sau
sa se teama de sustrageri sau deteriorari. In toate aceste cazuri instanta
competenta sa solutioneze cererea e aceea in circumscriptia careia se afla
bunul. Cererea privind incuviintarea sechestrului judiciar va cuprinde
elementele cererii de chemare in judecata si va contine mentiunea ca exista sau
nu pe rol o cerere principala, dupa caz, si a indicarii dreptului real
principal, a posesiunii bunului mobil sau imobil si a bunului proprietate
comuna. La cerere va fi anexata dovada achitarii taxei judiciare de timbru si
timbrul judiciar. Cererea pt incuviintarea sechestrului judiciar se
solutioneaza de catre instanta competenta sa judee cererea principala, iar daca
procesul e in faza judecarii unei cai de atatc, cererea se adreseaza potrivit
dreptului comun la prima instanta. Instanta de judecata sesizata cu o asemenea
cerere dispune citarea partilor si solutioneaza cauza in regim de urgenta. In
cazul in care admite cererea, instanta va putea sa oblige pe reclamant
Poprirea asiguratorie. Poprirea asiguratorie e o masura de asigurare a actiunii civile prin care partea interesata, persoana fizica sau juridica poate solicita instantei de judecata indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a 3 persoana sau pe care aceasta I le va datora un vittor in temeiul unor raporturi juridice existente in conditiile stabilite de art.591. La incuviintarea popririi asiguratorii iau parte 3 persoane legate intre ele prin raporturi juridice diferite : creditorul-reclamant care cere infiintarea popririi, debitorul-parat si tertul-poprit care e obligat fata de debitorul-parat. Poprirea se poate infiinta chiar in mainile creditorului reclamant atunci cand acesta datoreaza el insusi sume de bani debitorului-parat. Mentionam ca ordonanta de infiintare a popririi consta in ordinal dat de catre instanta tertului-poprit de a nu plati creanta creditorului sau, parat in procesul in care s-a dispus infiintarea popririi, si de a o retine pana cand se va decide asupra modalitatii de plata, cu ocazia validarii popririi. Aceasta ordonanta se comunicaa tertului-poprit care, din moemntul primirii nu mai poate faca nici o plata creditorului sau si nici altor persoane in numele acestuia. Pana la solutionarea definitive a cauzei, tertul-poprit va retine intreaga creanta ce o datora creditorului sau la infiintarea popririi cat si sumele ce urmau a I se plati la scadentele ulterioare infiintarii acesteia. La finele procesului, daca actiunea a fost admisa, creditorul urmaritor poate solicita validarea popririi. In acest fel, poprirea asiguratorie se transforma in poprire definitive. Cererile prin care se solicita luarea acestei masuri asiguratorii sunt supuse taxei judiciare de timbru si timbrului judiciar.
Probele.
Definitie, reglementare si importanta lor.
Probele, in procesul civil, sunt reglementate de C.civ (art.1169-1206), C.com (art.45-67), C.proc.civ (art.167-241) sin in alte legi speciale. Probele sunt o institutie centrala in procesul civil, ele fiind unui dintre cei mai importanti factori in opera de distribuire a justitiei, pt ca fara probe darea hotararii judecatoresti e practice imposibila. In literature juridical si in practica judiciara, notiunea de proba e folosita in mai multe sensuri. Astfel, prin proba intelegem actiunea prin care se poate ajunge la stabilirea faptelor sau imprejurarilor care au dat nastere conflictului dintre partile in litigiu, in acest sens, notiunea de proba e legata de ideea de sarcina a probei. Intr-un alt sens, prin proba intelegem mijloacele prin care, in cauzele supuse judecatii, se poate ajunge la stabilirea adevarului. In acest sens notiunea de proba se refera la mijloacele de probatiune judiciara admise de lege, si anume : inscrisuri, depozitiile martorilor, interogatoriul, expertiza, cercetarea la fata locului. Prin notiunea de proba se mai poate intelege rezultatul actiunii de probatiune judiciara. In sensul acesta se spune ca proba e completa sau incimpleta, convingatoare sau neconvingatoare. In vorbirea curenta notiunea de proba e folosita in sensul de mijloace de probatiune judiciara. In doctrina, notiunii de proba I s-a maid at si intelesul de fapt probator, adica un fapt material care odata dovedit printr-un mijloc dee proba, serveste la randul sau la stabilirea existentei sau inexistentei unui alt fapt material, determinay in solutionarea pricinii. In procesul civil, probele au importanta nu numai pt partile din process, ci si pt societate in general.
Verificarea de scripte (inscrisuri).
Daca inscrisul depus de una din parti e contesta de partea adversa, ori daca instanata are indoieli asupra autenticitatii inscrisului, se recurge la verificarea de scripte sau dupa caz la procedura falsului. Procedura verificarii de scripte (inscrisuri) e prevazuta de art.177-185 C.proc.civ si cuprinde 2 forme : verificarea de scripte propriu-zisa aplicabila numai inscrisurilor sub semnatura private si procedura falsului, aplicabila atata inscrisurilor sub semnatura private cat si inscrisurilor autentice. a)procedura verificarii de scripte propriu-zisa. La aceasta procedura se recurge cand una din partile in process nu recunoaste ca scrisul sau semnatura de pe inscrisul care I se opune e a sa. Instanta e cea care, in urma verificarii stabileste cui apartine scrisul sau semnatura. Acela caruia I se opune un inscris sub semnatura private e dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura, iar mostenitorii sau urmasii in drepturi de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara ca nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia. Metodele de cercetare in procedura verificarii de scripte sunt urmatoarele : confruntarea inscrisului cercetat cu scrierea facuta in fata instantei ; confruntarea de catre insta a inscrisului tagaduit sau nerecunoscut cu alte inscrisuri ori portiunea din inscris care nu e tagaduita ; expertiza grafica (a scrisului ). Rezultatul verificarii de scripte va fi consemnat intr-o incheiere interlocutory. Inscrisul va fi retinut si folosit ca mijloc de proba daca se constata ca el emana de la partea care l-a tagaduit sau de la persoana careia I se atribuie. b)procedura falsului sau procedura inscrierii in fals e reglementata in art.180-185 C.proc.civ. aceasta procedura se deschide numai daca partea careia I se opune un inscris nu recunoaste scrisul sau semnatura si sustine ca inscrisul e fals. Pot fi atacate ca false atat inscrisurile autentice cat si cele sub semnatura private. Falsul in inscrisuri poate fi material cand alterarea adevarului s-a facut prin stersaturi sau adaugiri ori intellectual cand cel care a redactat inscrisul a inserat alte mentiuni ori un alt continut decat cel voit de parti. Cercetarea si stabilorea falsului se fac de catre organelle de urmarire si judecata penala, iar in cazurile prevazute expres de lege, de catre instanta de judecata. Procedura falsului cuprinde urmatoarele faze : faza pregatitoare ; faza de urmarire penala ; faza de judecata. *faza pregatitoare se desfasoara in fata instantei civile conform regulilor inscrise in art.180-183 C.proc.civ. In aceasta faza se ia mai intai act de declaratia partii care defaimeaza inscrisul ca se inscrie in fals. Declaratia de inscriere in fals poate fi facuta si prin mandatar cu procura speciala. Presedintele constata apoi, printr-un process-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, pe care il semneaza spre neschimbare. La termenul fixat, cand partile sunt prezente, presedintele va intreba pe partea care a infatisat inscrisul daca intelege sa se serveasca de el. Daca partea raspunde ca renunta la inscris sau daca aceasta, desi citata nu se prezinta, inscrisul va fi inlaturat, iar daca partea care a defaimat inscrisul lipseste, nu voieste sa raspunda la intrebare oir raspunde ca nu mai staruie in declaratia facuta, inscrisul va fi considerat ca recunoscut. In cazul in care, partea care a infatisat inscrisul staruie in folosirea lui, iar partea care l-a defaimat staruie in dcelaratia facuta, instanta va incheia un process-verbal care impreuna cu inscrisul defaimat, va fi inaintat parchetului. In ipoteza in care partea care a denuntat falsul a indicat pe autorul sau complicele falsului, instanta civila poate suspenda judecata pricinii civile inaintand inscrisul parchetului impreuna cu procesul-verbal care se va incheia. *faza de urmarire penala se desfasoara in fata organelor de urmarire penala potrivit regulilor inscrise in C.proc.pen. Daca e sesizata instanta penala, va fi informata si instanta civila despre situatia survenita in vederea mentinerii situatiei de suspendare a cauzei civile pana la solutionarea definitive a cazuei penale asupra falsului. Suspendarea e facultativa. Daca actul e declarat ca fiind fals, hotararea pronuntata in civil e susceptibila de a fi revizuita. *faza de judecata asupra falsului se desfasoara in fata instantei potrivit dispozitiilor C.proc.pen. In cazul in care prin sentinta penala definitiva se contatat ca inscrisul e fals, instanta civila va inlatura actul urmand a-si forma convinegrea pe baza unor alte dovezi. Daca falsul nu a fost constatat, inscrisul incriminat va fi mentinut ca mijloc de dovada in cauza cilia. Cand nu e caz de judecata penala sau daca actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, urmeaza ca falsul sa fie cercetat de instanta civila, prin orice mijloace de dovada.
Proba cu martori.
Martorii sunt persoane straine de interesele in conflict, care relateaza in fata instantei de judecata despre acte sau fapte referitoare la cauza dedusa judecatii si care pot servi la descoperirea adevarului si solutionarea ei. Relatarea facuta cu martori in fata instantei de judecata sau a unui organ cu activitate jurisdictionala, in sensu ca au fost de fata la savarsirea unui fapt illicit, cand au fost restituite bunurile, au auzit, au vazut se numeste depozitie de martor sau marturie sau proba testimoniala. Proba cu martori nu e la fel de exacta si sigura ca proba prin inscrisuri, insa prezinta o importanta practica deosebita, deoarece in multe cazuri nu se pot administra alte probe in afara declaratiilor martorilor.
Admisibilitatea probei cu martori. Sediul materiei privind admisibilitatea probei cu martori il constituie art.1191-1198 C.civ. In ceea ce priveste asmisibilitatea probei cu martori a actelor juridice, dispozitiile cuprinsa in art.1191 alin.1,2 C.civ prevad 2 reguli restrictive si anume : a)interdictia de a dovedi cu martori pretentii a caror valoare depaseste 250 lei. Art.1191 alin.1 C.civ prevede ca dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pt deposit valutar, nu se poate face decat sau prin act authentic sau prin act sub semnatura private. Evaluarea obiectului actului juridic se face prin raportarea la momentul in care partile au incheiat actulul juridic deoarece in acel moment partile puteau sa aprecieze daca era necesara sau nu preconstituirea unui inscris. b)interdictia de a dovedi cu martoriin contra sau peste cuprinsul unui inscris. Potrivit art.1191 alin.2 C.civ nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau in parte ceea ce cuprinde catul, nici despre ceea ce pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la so suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei. In privcinta acestei reguli, in literature de spcialitate si in practica judiciara s-au introdus urmatoarele precizari : *regula nu se aplica decat inscrisurilor preconstituite ; *eroarea, dolul, violenta, absenta cauzei, cauza falsa, ilicita sau imorala, fraudarea legii se pot dovedi intotdeauna cu martori, chiar si atunci cand actul juridic a fost constatat printr-un inscris authentic ; *dovada cu martori e admisa pt stabilirea unor fapte distincte de actul constatat prin inscris si ulterioare incheierii acestuia care constituie moduri de executare sau stingerea obligatiilor, daca aceste operatiuni private separate pot fi dovedite cu martori ; *proba cu martori e admisa pt lamurirea sensului exact al unor cauze contractuale, daca acestea sunt confuse, deoarece a interpreta nu inseamna a proba in contra sau peste cuprinsul unui inscris. De la aceste reguli art.1191 alin.3 C.civ prevede urmatoarele exceptii : *se prevede ca partile pot conveni sa se faca dovada cu martori, iara paratul ion loc sa se opuna la aceasta solicita si el proba cu martori pt dovedirea aceluiasi act juridic ; *in materie comerciala, in principiu, proba cu martori e admisa fara restrictii ; *in materie de dreptul familiei, in ceea ce priveste dovada bunurilor proprii in raporturile patrimoniale dintre soti, ambele reguli sunt inaplicabile ; *existenta unui inceput de dovada scrisa da posiblitatea adminsitrarii probei cu martori ; *poate fi considerata ca un inceput de dovada, atitudinea partii care, fara motive temeinice refuza sa raspunda la interogatoriu sau nu se infatiseaza desi a fost citatat cu mentiunea expresa de a se prezenta la interogatoriu ; *daca partea litiganta, dup ace s-a dovedit ca detine inscrisul, nu-l infatiseaza la cererea instantei, aceata va putea socoti ca dovedite pretentiile partii care a cerut infatisarea cu privire la cuprinsul acelui inscris ; *imposibilitatea preconstituirii probei scrise constituie o alta execptie. Aceste reguli nu se aplica in urmatoarele situatii : *la obligatiile ce se nasc din cvasicontracte, din delicate sau cvasidelicte ; *la depozitul necesar in caz de incendiu, ruina, naufragiu si la depozitele ce fac calatorii in ospataria unde trag, in toate aceste cazuri judecatorul va avea in vedere calitatea persoanelor si circumstantele faptului ; *la obligatiile contractate in caz de accidente neprevazute, cand nu ea cu putinta partilor de a face inscrisuri ; *cand creditorul a pierdut titlul ce-I servea de dovada scrisa din o cauza de forta majora neprevazuta si fara a I se putea imputa in aceasta privinta o comportare culpabila.
Propunerea si administrarea probei cu martori.
a)Propunerea martorilor se face potrivit regulilor generale, si anume, reclamantul va arata martorii in cererea de chemare in judecata sau cel tarziu la prima zi de infatisare, iar paratul va indica martorii in intampinare sau la prima zi de infatisare sub sanctiunea decaderii din proba. Daca proba cu amrtori a fost incuviintata in cursul judecatii partea e obligate sub sanctiunea decaderii sa depuna lista martorilor in termen de 5 zile de la incuviintare, iar dovada contrara trebuie ceruta sub pedeapsa decaderii in aceeasi sentinta daca amandoua partile sunt de fata. In functie de natura si complexitatea cauzei, instanta poate limita numarul martorilor propusi. Instanta va motive in incheierea de sedinta masura limitarii numarului martorlilor, faptele ce trebuie dovedite, precum si mijloacele de proba admise pt dovedirea situatiie de fapt. In incheiere se precizeaza faptele asupra carora martorii vor fi ascultati. Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat in cazuri extreme, cum ar fi moartea, disparitia sau pt motive bine intemeiate. In aceasta situatie, lista cu martori va fi depusa in termen de 5 zile de la incuviinta, in caz contrar, va opera sanctiunea decaderii. b)Persoanele care pot fi ascultate ca martori. Martor in procesul civil poate fi orice persoana care are cunsodtinta despre imprejurarile care au dat nastere conflictului dintre partile in litigiu. C.proc.civ prevede ca poate fi audiat ca martor chiar si copilul sub 14 ani si persoanele care din pricina debilitatii mintale sau in mod vremelnic sunt lipsite de discernamt, insa la aprecierea depozitiei instanta va tine seama de situatia speciala a acestora. Textul art.189 C.proc.civ prevede expres ca nu pot fi ascultati ca martori ; *rudele sau afinii pana la gradul 3 inclusiv ; *sotul, chiar despartitit ; *interzisii si cei declarati de lege incompatibili de a marturisi ; *cei condamnati pt marturie mincinoasa. Insa partile pot conveni express au tacit sa fie ascultate ca martori si persoanele prevazute in art.189 alin.1 pct 1 si 2 C.proc.civ. In temeiul art.191 C.proc.civ sunt scutite de a fi martor urmatoarele categorii de persoane : *slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici si orice alti muncitori pe care legea ii oblige sa pastreze secretul cu privire la faptele incredintate lor in exercitiul indeletnicirii ; *functionarii publici si fostii functionary publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunostinta in aceasta calitate ; *cei care prin raspunsurile lor s-ar expune pe ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate in art.189 la pct.1 si 2 la o pedeapsa penala sau la dispretul public. c)Prezentarea si ascultarea martorilor. Prin incheierea de sedinta prin care instanat a admis proba cu martori se va dispune citarea acestora pt a se prezenta la termenul fixat pt audierea lor. La termenul de judecata, se va face apelul acestora, vor fi notati cei prezenti si cei absenti. Acestia din urma vor fi citati pt termenul urmator. Dupa identificarea martorilor, care consta in indicarea numeloui, ocupatiei, locuinteu si varstei ; daca e ruda sau afin cu una din parti si in ce grad ; daca se afla in serviciul uneia din parti ; daca e in judecata, in dusmanie sau in legaturi de interes cu vreuna din parti. Martorii sunt ascultati separate, ordinea ascultarii acestora fiind stabilita de presedinte, insa avand in vedere si cererea partilor. Dupa identificare, un marto ramane in sala de judecata iar restul martorilor sunt invitati afara. Se procedeaza astfel, pt a se indeplini o cerinta a legii conform careia fiecare martor va fi ascultat separate. Dupa ce e audiat martorul ramane in sala si e invitat urmatorul martor care, dupa ascultare va ramane in sala. Se procedeaza astfel in continuare pana sunt audiati toti martorii. Martorii vor fi din nou intrebati daca instanta considera necesar, iar martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi de fata. Conform art.193 C.proc.civ inainte de a fi ascultat martoul va depune urmatorul juramant "Jur ca voi spune adevarul sin u voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu". In timpul juramantului martorul va tine mana pe Biblie sau pe cruce. martorului de alta religie dect cea crestina nu ii sunt aplicabile aceste dispozitii. Minorul care nu a implinit 14 ani nu depunde juramant. acestuia i se atrage atentia sa spuna devarul. dupa depunderea juramantului, instanta va atrage atenti martorului ca daca nu spune adevarul savarseste infractiunea de marturie mincinoasa prevazuta si pedepsita de C.pen. Toate aceste formalitati sunt trecute in declaratia martorului. apoi se trece la audierea propriu-zisa, depozitia acestuia fiind consemnata in scris de catre grefier dupa dictarea presedintelui. Apoi se citeste si se semneaza de martor, de grefier si de presedinte pe fiecare pagina pana la sfarsit. Daca martorul nu vrea sau nu stie sa semneze se faca aceasta mentiune in declaratia sa de martor. In ceea ce priveste tehnica audierii, mai intai martorul e lasat sa spuna tot ce stie in legatura cu conflictul dintre partile in litigiu, apoi i se pun intrebari, mai intai de presedintele completului de judecata apoi de parti. Intrebarile partilor care nu sunt utile, concludente, pertinente vor fi respinse motivat de catre presedintele completului de judecata. In cazul in care instanta apreciaza ca intrebarea e jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fpt a ceui dovedire e oprita de lege o va respinge motivat. aceste aspecte vor fi consemnate in caietul grefierului, apoi la incheierea de sedinta. Grefierul care consemneaza declaratia de martor va bar cu linii locurile nescise din declaratie, astfel incat sa nu se mai poata adauga nimic. Instanta va incheia procesul-verbal si-l va trimite pe martor in fata autoritatilor penale daca din cercetari reies banuilei puternice de marturie mincinoasa sau de mituire a martorului. Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum si sa fie despagubit pt timpul alocat prezentarii la instanta pt a fi audiat. Incheierea prin care e admisa o asemenea cerere e executorie. Neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie cand e prezent in instnta, in afara de cazul in care acesta e minor, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 30 la 500 lei. Impotriva martorului care lipseste la prima citare instanta poate emite mandat de aducere. La fel va proceda instanta in pricinile urgente, chiar la primul termen judecata. In cazul in care dupa mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanta poate pasi la judecata. Daca martorul nu poate veni in instanta din motive obiective, instanta poate incuviinta ascultarea la locuinta acestuia.
Expertiza.
In anumite cauze civile, pt aflarea adevarului pe langa alte probe adminsitrate e nevoie si de proba cu expertiza, intocmita de un specialist in domeniul respectiv. Expertiza ca mijloc de probatiune e reglementata de C.proc.civ in art.201-214, care constituie dreptul comun in materie la care se adauga alte legi speciale. Uneori in unele cazuri pt rezolvarea unor probleme de stricta specialitate, instanta recurge la ajutorul unor specialisti numiti experti. Expertiza a fost definita doctrina ca un mijloc de dovada la care instnata recurge in cazul in care, pt stabilirea adevarului, e nevoie de lamurirea unor imprejurari de fapt, pt rezolvarea carora se cer anumite cunostinte de specialitate. Potrivit art.2 din Ordonanata privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara nr.2/25 ian 2000, expertiza tehnica efectuata de experti sau de specialisti, in conditiile prevazute de prezenta ordonanta, din dispozitia organelor de urmarire penala, a instantelor judecatoresti sau a altor organe cu atributii jurisdictionale in vederea lamuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzei, constituie expertiza tehnica judiciara.Expertiza tehnica efectuata la cererea persoanelor fizice sau juridice cu privire la situatii care nu au legatura nemijlocita cu activitatea judiciara cosntituie expertiza tehnica extrajudiciara. Calitatea de expert tehnic judiciar se dobandeste pe baza de examen, cu respectarea conditiilor prevazute de art.10 din ordonanta nr.2/25.01.2000. Profesia de expert contabil si de contabil autorizat se exercita de catre persoanele care au aceasta calitate. Tot pe baza de examen se dobandeste si calitatea de expert contabil si contabil autorizat. Expertul tehnic judiciar precum si expertul contabil efectueaza expertize tehnice judiciare si contabile numai in specialitatea in care au fost atestatati. Expertul e o persoana straina de proces, care in raportul de expertiza pe care il intocmeste la cererea partilor sau a instantei, raspunde pe baza cunostintelor sale de specialitate la obiectivele stabilite, in scopul aflarii adeverului si colutionarii corecte a litigiului, nicidecum la probleme de drept. Concluziile raportului de expertiza nu il obliga pe judecator in pronuntarea unei anumite solutii. JUdecatorul e cel care interpreteaza expertiza ca pe oricare alta proba. Cunostinmtele de specialitate ale unui expert sunt necesare doar in acele imprejurari de fapt pt a caror cunoastere e necesara o pregatire speciala pe acre judecatorul nu o poseda.
*Procedura incuviintarii expertizei.
1)Propunerea si incuviintarea expertizei. Textul art.201 alin.1 C.proc.civ prevede expres ca : *expertiza se dispune si efectueaza cand pt lamurirea unor imprejurari de fapt instanta considera necesar sa cunoasca pararea unor specialisti ; *punctele sau obiectivele asupra carora urmeaza sa se pronunte expertul se fixeaza prin incheierea de sedinta ; *termenul in care trebuie sa se efectueze expertiza se stabileste prin incheierea de sedinta ; *raportul de expertiza sa fie depus la instanta cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pt judecata. In anumite cauze e necesar ca instanta sa solicite efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. In unele situatii expertiza e declarata de lege obligatorie, sub sanctiunea anularii hotararii ; *expertiza psihiatrica in materia punerii sub interdictie ; *expertiza medico-legala pt stabilirea varstei in cazul inregistrarii tardive a nasterii ; *expertiza pretuitoare a bunului dat in gaj in situatia in care, in caz de neplata, creditorul gajist doreste sa dispuna de bunul respectiv. In domeniile strict specializate in care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor persoanlitati ori specialisti din domeniul respectiv.
2)Numirea expertilor. Poate fi numit expert persoana care figureaza pe listele Biroului local de expertiza judiciara tehnica si contabila, care functioneaza in cadrul tribunalelor. Expertul poate fi numit de catre instanta, de organele de urmarire penala si de altye organe cu atributii jurisdictionale.Partea interesata are dreptul sa solicite ca pe langa persoana numita in calitate de expert sa mai participe la efectuarea expertizei, pe chletuiala sa, si un expert sau un specialist.Acest drept al partilor in litigiu e prevazut si in art.201 alin.1 C.proc.civ cu conditia ca legea sa nu dispuna altfel. In ceea ce priveste modalitatea de numire, daca partile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de catre instanta, prin tragere la sorti, in sedinta purblica, de pe liste intocmite de biroul local de expertiza. Prin incheierea de numire instanta va stabili si plata expertilor, si anume cuantumul onorariului provizoriu si cine il achita. Organul care a dispus efectuarea expertizei tehnice are urmatorele obligatii : *stabilirea prin incheiere sau prin ordonanata a obiectului expertizei si a intrebarilor la care trebuie sa raspunda expertul ; *stabilirea datei depunerii raportului de expertiza ; *fixarea onorariului provizoriu ; *stabilirea avansului pt chletuielile de deplasare atunci cand e cazul ; *comunicarea numelui persoanei desemnate sa efectueze expertiza catre biroulm local pt expertize judiciare tehnice si contabile. In procesele funciare expertiza tehnica nu va fi incuviintata decat daca partea solicitanta depunde in sedinta publica respectiva obiectivele de expertiza solicitate. In cazul expertizei medico-legale instanta comunica unitatii medico-legale incheierea prin care s-a dispus efectuarea expertizei laboratorului sau institutului de specialitate, dupa caz, indrumand totodata partile sa se prezinte la data si ora fixata in vederea efectuarii expertizei. Partea care a propus proba xu expertiza e obligata ca in termen de 5 zile de la incuviintare sa aachite suma stabilita de instanta pt plata expertului in contul special al biroului local pt expertize tehnice si contabile si sa depuna recipisa la grefa instantei. Aceste termen poate fi prelungit pana la 15 zile. Nedepunerea onorariului expertului in termenul prevazut de lege, atrage sanctiunea decaderii partii din dreptul de a se mai folosi de aceasta proba. Insa depunerea sumei se va putea face si dupa implinirea termenului, daca prin aceasta nu se amana judecata.
3)Recuzarea expertilor. C.proc.civ prevede in art.204 alin.1 ca expertii pot fi recuzati pt aceleasi motive ca si judecatorii. In cazul in care expertul a fost numit de catre instanta, partile pot invoca motivele de recuzare ivite atata inainte, cat si dupa numirea lor. Daca expertul a fost numit de parti, acestea nu-l vor putea recuza decat pt motivele ivite sau de care partea a luat cunostinta dupa numirea sa. In privinta termenului in care se poate cere recuzarea expertului acesta e de 5 zile de la numirea acestuia, daca motivul eu exista la acea data. In celelalte cazuri termenul va curge de la data cand s-a ivit motivul de recuzare. Cererea de recuzare se judeca in sedinta publica cu citarea partilor si a expertului. Aceasta incheiere poate fi atacata oadata cu hotararea pronuntata asupra fondului cauzei. Cererea de recuzare e supusa taxei judiciare de timbru si timbrului judiciar.
4)Drepturile si obligatiile expertului. Pt activitatea prestata in cauza civila in care a fost numit pt efectuarea unei lucrari de spcialitate care poarta denumirea de raport de expertiza, expertul are dreptul la un onorariu. In situatia in care la terminarea lucrarii, prin decontul de cheltuieli, expertul face dovada ca pt efectuarea expertizei suma stabilita initial e prea mica in raport cu volumul lucrarii, instanta va putea mari plata cuvenita prin incheiere executorie data cu citarea partilor. In cazul in care pt efectuarea expertizei dispuse expertul trebuie sa se deplaseze in alta localitate dect cea in care domiciliaza, acesta are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare si la plata diurnei potrivit dispozitiilor care reglementeaza aceste drepturi pt salariatii din institutiile publice. Raportul de expertiza insotit de noat de evaluare a onorariului, impreuna cu decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurna sau al altor cheltuieli necesare pt efectuarea expertizei, daca e cazul, va fi depus la biroul local pt expertize judiciare tehnice si contabile, in vederea trimiterii nla organul care a dispus efectuarea expertizei. Organul care a dispus efectuarea expertizei stabileste oborariul definitiv, in functie de complexitatea lucrarii, de volumul de lucru depus si de gradul profesional ori stiintific al expertului sau specialistului. Plata onorariului si decontarea altor cheltuieli cuvenite expertului sau specialistului se fac numai ptin biroul local pt expertize judiciare tehnice si contabile. Expertul va putea incasa onorariul numai dupa depunerea raportului de expertiza si numai cu avizul instantei ca poate ridica suma depusa in contul sau. In cazul in care instanta are nevoie de lamuriri in privinta continutului expertizei, va chema expertul in instanta, iar pt aceasta activitate i se acorda despagubiri ce se vor stabili prin incheiere executorie. Daca expertul va cere sau va primi mai mult decat plata stabilita de instanta, va fi pedepsit pt infarctiunea de luare de mita. C.proc.civ stabileste urmatorele obligatii si sanctiuni in sarcina expertilor : *sa efectueze si sa depuna lucrarea la termenul fixat si sa dea lamuririle cerute, in caz contrar va fi sanctionat cu amenda judiciara de la 30 la 500 lei ; *sa-si exprime de indata pararea in fata instantei daca imprejurarile cauzei o permit ; *daca e necesara o lucrare la fata locului, sa citeze partile prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, indicand ora, ziua si locul efectuarii lucrarii ; *sa depuna lucrarea cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata fixat ; *sa-si motiveze in scris parerea, in cazul existentei unor pareri contradictorii intre expertii numiti. Neefectuarea expertizei tehnice datorita unor cauze imputabile sau efectuarea acesteia, atrage raspunderea disciplinara, administrativa, civila sau penala expertului tehnic judiciar ori a expertului tehnic extrajudiciar vinovat. Expertilor tehnici judiciari vinovati de abateri comise in exercitarea activitatii de expert li se pot aplica de catre biroul central pt expertize tehnice judiciare, in raport cu gravitatea abaterii savarsite, urmatoarele sanctiuni disciplinare : avertisment scris, suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioada cuprinsa intre 3 luni si 1 an, retragerea calitatii de expert tehnic judiciar. In situatia in care impotriva expertului tehnic judiciar e pusa in miscare actiunea penala, se dispune suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice pana la solutionarea definitiva a cauzei.
*Efectuarea expertizei.
Dupa numire expertul va studia dosarul si daca e necsara o deplasare la fata locului, va cita partile pin carte postala recomandatat, cu dovada de primire, aratand zilele si orele cand incepe si continua lucrarea. Dovada de primire va fi depusa la raportul de expertiza. Necitarea pertilor cu scrisoare recomandata la efectuarea expertizei la fata locului constituie motiv de nulitate a lucrarii respective. Rezultatele obtinute vor fi prezentate de catre expert intr-o lucrare scrisa care sa aiba urmatoarea structura : a)Partea introductiva in care se mentioneaza organul care a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului sau ale specialistului, specialitatea acestuia, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul sau specialistul urmeaza sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei. b)Descrierea operatiunilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii pe baza celor constatate de expert sau de specialist. c)Concluziile care cuprinmd raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului sau a specialistului asupra obiectului expertizei. Cand au fost numiti 3 experti se va intocmi un singur raport, iar daca acestia au pareri deosebite se va arata in acelasi raport parerile motivale ale acestora, ira daca s-a format o majoritate sa se arate opinia majoritatii si opinia expertului ramans in minoritate. Raportul de expertiza se va depune ce cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pt judecata. Daca instanta constata ca raportul de expertiza nu e complet, e insuficient documentat sau nu e lamurita asupra conlcuziilor la care a ajuns expertul, va dispune completarea raportului sau efectuarea unei noi expertize. Aceasta noua expertiza trebuie ceruta motivata la primul termen dupa depunere lucrarii. Noua expertiza poate fi incredintatat acelorasi experti, daca se constata ca ei nu au nici o vina in ceea ce priveste respingerea primei expertize, sau altor experi, daca se constatat nepriceperea sau neglijenta primilor experti. Completarea raportului de expertiza va fi insa facuta intotdeauna de aceiasi experti. Instanta ca aprecia raportul de expertiza ca si celelalte probe din dosar. Acesta are obligatia sa motiveze in hotarare de ce a acceptat o expertiza si de ce a inlaturat-o pe cealalta.
Cercetarea la fata locului.
Cercetarea la fata locului e considerata o proba judiciara directa si e reglementata in art.215-217 C.proc.civ. In realitate, ea nu reprezinta un mijloc de proba ci un act procedural care are ca scop cercetarea in afara instantei a unor probe materiale. Cercetarea la fata locului duce la constatarea nemijulocita a starii si situatiei unui obiect, a locului si modului de asezare a unor lucruri, in general a unor bunuri imobile sau mobile netransportabile in instanta, fiind intalnita in practica in procesele privind servituti, granituiri, degradari de imobile, spatiu locativ. Desi art.215 C.proc.civ stabileste ca cercetarea la fata locului va putea fi facuta de ambii sau numai de un singur judecator, apreciem ca si aceasta proba urmeaza sa fie adminsitrata de catre coimpletul de judecata caruia i-a fost repartizata cauza aleatoriu. Cercetarea la fata locului se face cu citarea partilor putandu-se asculta chiar martorii sau expoertii pricinii. In cazul in care partile legal citate nu se prezinta, instanta va dispune suspendarea judecatii, exceptand cazul in care s-a solicitat judecata in lipsa. In atare situatie, instanta va trece la efcetuarea cercetarii. Daca partile nu au fost legal citate nici nu sunt prezente, cercetarea e lovita de nulitate. Cand procurorul ia parte la procesul civil, acesta va fi incunostintat despre data si locul efectuarii cercetarii. La fata locului, instanta va desfasura cercetarea dupa aceleasi reguli ca la judecata : apelul partilor si al martorilor, ascultarea partilor, a martorilor si expertilor prezenti, care vor face expuneri sau vor da explicatii pe teren, verificarea de inscrisuri, planuri, schite. Cu ocazia cercetarii la fata locului, instanta va intocmi un proces-verbal, care va cuprinde : data si locul unde s-a facut cercetarea ; numele si prenumele judecatorilor si al grefierului care ii insoteste ; partile prezente si lipsa, numele si prenumele procuorurlui, dupa caz, martorii, expertii, precum si mentiunea daca au fost sa nu citati ; explicatiile si sustinerile partilor asupra obiectului cercetarii constatarile instantei, fara nici un fel de aprecieri, in termeni foarte precisi si in mod amanuntit mentiunile referitoare la audierea martorilor, declaratiile acestora, precum si expunerea mentiuni referitoare la schitele, planurile si actele depuse de parti ; semnaturile.
Cercetarea procesului in cazul administrarii probelor de catre avocati.
Sediul materiei il constituie dispozitiile art.241 indice 1 - 241 indice 22 C.proc.civ care se aplica numai in cazul litigiilor patrimoniale, cu exceptia acelora ce privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie. Partile pot conveni la prima zi de infatiosare ca avocatii care le asista si le reprezinta, sa administreze probele in cauza. In acest sens, partile isi vor da consimtamantul personal sau prin mandatar cu imputernicire spciala, in fata instantei, care va lua act despre aceasta prin incheiere. Consimtamantul poate fi dat si in fata avocatului, care e obligat sa certifice conseimtamantul si semanatura partii pe care o asista sau o reprezinta. In cazul in acre sunt mai multe parti asistate de acelasi avocat, consimtamantul va fi dat de fiecare dintre ele separat. Consimtamantul dat pt adminsitrarea probelor nu poate fi revocat de catre una dintre parti. Fiecare parte e obligata in cazul acestei proceduri sa declare ca isi aleg domiciliul la avocatul care o reprezinta. In cazul reprezentarii partilor, sedintele de judecata se pot desfasura in camerta de consiliu, cu participarea obligatorie a avocatilor, fiind admise si partile si mandatarii lor, cand e cazul. Insianta verifica, din oficiu, daca partile si-au dat consimtamantul, apoi rezolva exceptiile invocate de parti sau ridicate din oficiu hotaraste asuprea cererilor de interventie formulate de parti sau de terte persoane, in conditiile legii, verifica fiecare pretentie si aparare pe baza cererii de chamere in judecata, a intampinarii si a explicatiilor avocatilor; constatat care sintre pretentii sunt recunoscute si care sunt contestatae ; lacerere, va dispune in conditiile legii masuri asiguratorii ; va lua act de renuntarea reclamantului, de cahitarea paratului, sau de tranzactia partilor ; va incuviinta probele solicitate de parti si cele pe care le considera necesare ; va decide in legatura cu orice alta cerere formulata la prima zi de infatisare. Aceste cereri pot fi formulate si ulterior primei zile de infatisare, instanta putand acorda in acest scop un termen scurt dat in cunostinta partilor reprezentate prin avocat. Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a dovezilor va fi decazuta din dreptul de a mai propune si administra orice dovada, cu exceptia celei ce inscrisuri, insa partea va putea participa la administrarea dovezilor de catre cealalta parte si va putea combate aceste dovezi. Pt administrarea porbelor de catre avocati, instanta va stabnili un termen de 6 luni tinand seama de volumul si co9mplexitatea acestora. Acest termen poate fi prelungit daca in cursul administrarii probelor se invoca exceptii, incidente procedurale ce trebuie rezolvate de instanta de judecata ; a incetat constractul de asistenta juridica ; una dintre parti a decedat. In termen de 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii vor prezenta instantei programul de administrare a acestora, asupra caruia instanta se va pronunta in camera de consiliu. Dupa admiterea programului privind administrarea probelor, acesta e obligatroiu pt parti si avocatii lor. Apoi, programul privind administrarea probelor va fi comunicat procurorului, atunci cand acesta participa in procesul civil. In ceea ce priveste locul unde pot fi administrate probele, acestea pot fi administrate in cabinetul unuia dintre avocati sau in orice alt loc convenit, daca natura probei impune aceasta. In acdrul derularii acestei proceduri, partile prin avocati sunt obligate sa-si comunice inscrisurile si orice alte acte, prin scrisoare recomandatya cu confirmare de primire sau in mod privat, sub luare de semnatura. Nerespectarea nejustificata a programului de administrare a probelor atrage sanctiunea decaderii partii din dreptul de a mai administra proba respectiva. Pt orice incident ivit in cursul administrarii probelor va fi sesizata instanat de judecata. Aceasta dispune citarea partilor si solutioneaza incidentul in ca,mera de consiliu, de indata sau in cel mult 30 zile de la data la care a fost sesizata dupa caz. Incheierea poate fi atacata numai odata cu fondul. In cazul in care un inscris se afla in pastrarea unei autoritati, instanta va dispune depunerea acestuia la dosarul instantei, apoi se comunica fiecarui avocat copie dupa acel docoment. Toto instanta e cea care procedeaza la verificare de scripte in cazul in care una din parti nu recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris. Proba cu martori va fi administrata de catre avocatii partilor, marturia acestora fiind consemnata in declaratia de martor. In cadul acestei proceduri ascultarea martorilor nu se face sub prestare de juramant. Minorul care nu a implinit 14 ani si persoanele lipsite de discernamtn vor fi ascultati numai de catre instnata. Marturia se consemneaza de catre o persoana aleasa de parti in declaratia de martor, care va fi semnata pe fiecare pagina si al sfarsitul eu, de catre aceasta, martori si avocatii partilor. orice adaugire, stersura sau schimbari in cuprinsul marturiei va fi semnata de martori si de avocatii partilor, sub sanctiunea de a nu fi luate in seama. In cazul in care marturia a fost stenodactilografiata va fi transcrisa daca partile sunt de acord, declaratiile martorilor pot fi consemnate si autentificate de un notar public. Instanta de judecata e cea care hotaraste asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora, precum si asupra cererii de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare si care nu puteau fi prevazute pt a fi solicitate. In cadrul acestei proceduri poate fi administrata si proba cu expertiza. Partile isi vor alege expertul, precum si numele consilierilor fiecareia dintre ele. In cazul in care nu se inteleg, instanat e cea care desemneaza expertul. Acesta e obligat sa efectueze expertiza si sa o predea avocatilor partilor, sub semnatura de primire, cu cel putin 30 zile inainte de termenul fixat de instanta. Proba privind cerectarea la fata locului va fi administrata de catre instanta, iar procesul-verbal incheita la fata locului va fi intocmit in atataea exemplare cate parti sunt si va fi inmanat avocatilor in cel mult 5 zile de la efectuarea cercetarii. Instanta administreaza si proba cu interogatoriul, dupa citarea partilor, in camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul luat vor fi inmanate de indata avocatilor partilor. Dupa administrarea tuturor probelor incuviointate de instanta, reclamantul, prin avocatul sau va redacta conslucziile scrise privind pretentiile sale, apoi le trimite celorlalte parti din proces si dupa caz, Minsitrului Public, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau le va inmana direct, sub luare de semnatura. Fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii pe care le va comunica celorlalte parti din proces si cand e cazul, Ministerului Public. Avocatii partilor au obligatia de a alcatui pt fiecare parte cate un dosar si unul pt instanta ce contin toate inscrisurile prin care, potrivit legii, se constata adminsitrarea fiecarei probe. Aceste dosare vor fi numerotate, snuruite si vor purta semnatura avocatilor partilor pe fiecare pagina. La expirarea termenului de 6 luni fixat de instanta avocatii partilor vor prezenta impreuna instantei dosarul cauzei repsective. La rpimirea dosarului, instanta va fixa termenul de judecata care nu va putea fi mai lung de o luna de la data primirii dosarului. La termenul de judecat fixat, instanta poate proceda la judecarea in fond a cauzei, acordand partilor cuvantul pt a pubne concluzii prin avocat. Instanta, daca socoteste necesar, va dispune, prin incheiere motivata, sa fie administrate nemijlocit in fata sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocati. Instanta va stabili termene scurte, in continuare, date in cunostinta partilor, iar martorii vor fi citati in termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Pe parcursul derularii procedurii administrarii probelor prin avocati, la cererea acestora sau a partii interesate, instanta poate lua masura amenzii si obligarii la plata de despagubiri, in cazurile si in conditiile prevazute de dispozitiile art.108 indice 1 - 108 indice 4 C.proc.civ. Dispozitiile art.241 indice 1 - 241 indice 22 C.proc.civ se aplica in mod corespunzator si consilierilor juridici care potrivit legii reprezinta partea.
11)Amenzile judecatoretsi si cheltuielile de judecata.
Amenzile judecatoresti. Instanta de judecata e cea competenta sa aplice, in scopul unei bune desfasurari a activitatii judiciare, pe langa celelelte sanctiunu, in anumite situatii, si sanctiuni cu cracater pecuniar. Spre deosebire de cheltuielile de judecata si despagubirile civile la care are dreptul partea potrivnica, amenzile judecatoresti sunt incasate de catre stat. C.proc.civ reglementeaza cazurile in care amenzile judecatoresti se aplica partilor si cele in care amenzile judecatoresti se aplica celorlalti participanti in procesul civil in Cartea a 2, Titlul 2, Capitolul 4 indice 1 intitulat "Amenzi judiciare si despagubiri"
1)Cazuri in care se aplica amenzi partilor. legiuitorul a prevazut in ce situatii si cum pot fi sanctionate partile angajate intr-un proces civil, care isi exercita abuziv drepturile procedurale. Cele mai importante cazuri in care partile litigante pot fi amendate sunt : *citarea paratului prin publicitate cu rea-credinta, atrage sanctionarea reclamantului cu amenda ; *exercitarea contestatiei la executare cu rea-credinta; *din momentul sechestrarii bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cat dureaza executarea, sub sanctiunea unei amenzi ; *tertul poprit, care, cu rea-credinta a refuzat sa-si indeplineasca obligatiile privind executarea popririi va putea fi amendat ; *in cazul obligatiei de a face debitorul poate fi constrans la indeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazuta in titlul executoriu ; *nerespectarea masurilor luate de catre instanta pt aigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata ; *nerespectarea de catre orice persoana a desfasurarii normale a executarii silite se sanctioneaza de catre presedintele instantei de executare, la cererea executorului. Potrivit art.108 indice 1 C.proc.civ se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 50 la 700 lei urmatoarele fapte : *introducerea cu rea-credinta a unor cereri vadit netemeinice ; *formularea cu rea-credinta a unor cereri de recuzare sau de stramutare ; *obtinerea cu rea-credinhta a citarii prin publicitate a oricarei parti ; *nerespectarea de catre agentii fortei publice a obligatiei de acordare a concursului la indeplinirea efectiva a executarii silite ; *obtinerea cu rea-credinta de catre reclamantul caruia i s-a respins cererea, a unor masuri asiguratorii prin care paratul a fost pagubit ; *contestarea cu rea-credinta a scrierii sau semnaturii unui inscris.
2)Cazuri in care se aplica amenzi participantilor la proces.
Potrivit art.108 indice 1 pct.2 C.proc.civ participantilor la proces li se poate aplica amenda judiciara de la 30 la 500 lei in urmatoarele cazuri : *neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie cand e prezent in instanta, in afara de cazul in care acesta e minor ; *neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asista partea, ori nerespectarea de catre acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de catre instanta, daca in acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului ; *refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrarii in termenul fixat, ori refuzul de a da lamuririle cerute ;
* neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza, a masurilor necesare pt efectuarea acesteia sau pt efectuarea la timp a expertizei, precum si impiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei in conditiile legii ; *neprezentarea unui inscris sau a unui bun, de catre cel care il detine, la termenul fixat in acest scop de instanta ; *refuzul sau omisiunea unei autoritati ori a altei persoane de a comunica la cererea instantei, la termenul fixat in acest scop, datele care rezulta din actele si evidentele ei ; *cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de catre cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura ; *impiedicarea in orice mod a exercitarii atributiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnati de instanta in conditiile legii, agentilor procedurali precum si altor salariati ai instantei in cauza concreta dedusa judecatii ; *nerespectarea de catre executorul judecatoresc a obligatiei de a depune la dosarul instanti actele de executare prevazute de lege. Aceste categoriile de persoane nu vor mai fi amendate daca fac dovada ca anumite motive temeinice le-au impiedicat sa aduca la indeplinire obligatiile ce le reveneau. Se mai sanctioneaza cu amenda si nerespectarea de cate oricare dintre parti a masurilor luate pt asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de catre instanta.
3)Cazuri in care se acorda despagubiri partilor.
In procesul civil partile litigante pot fi obligate la plata unor despagubiri pt incalcarea dispozitiilor legale, dupa cum urmeaza : *cel care cu rea-credinta a beneficiat de asistenta judiciara, prin ascunderea adevarului poate fi obligat la plata sumelor datorate ; *citarea cu rea-credinta a paratului prin publicitate antreneaza la cererea acestuia, raspunderea reclamantului la plata despagubirilor ; *amanarea judecatii cauzei sau a executarii silite prin una din faptele prevazute in art.108 indice 1 sau in art.108 indice 3 C.proc.civ, are ca efect obligarea persoaneio vinovate, la cererea celui interesat, la plata unei despagubiri pt paguba cauzata prin amanare.
4)Procedura aplicarii amenzilor si despagubirilor.
Amenda judiciara si despagubirea se stabilesc prin incheiere excutorie, care se comunica celui obligat, daca masura a fost luata in lipsa acestuia. Instanat are obligatia ca atunci cand aplica sanctiunea sa motiveze in incheiere in ce consta abaterea savarsita. Impotriva acestei incheieri cel interesat va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand, motivat, sa se revina asupra amenzii ori despagubirii sau sa se dispuna reducerea acestora. Termenul in care poate fi formulata cererea de reexaminare e de 15 zile, dupa caz, de la data la care a fost luata masura sau de la data comunicarii incheierii. Competenta solutionarii cerereii de reexaminare revine completului de judecata ori presedintelui instantei de executare care a aplicat amenda sau despagubirea. Cererea de reexaminare se solutioneaza in camera de consiliu prin incheiere irevocabila.
Cheltuielile de judecata.
1)Notiunea si rolul cheltuielilor de judecata.
Declansarea unui proces civil determina efectuarea unor cheltuieli, in primul rand, de catre stat, caruia ii revine sarcina de a infaptui justitia, si in al 2 rand, de catre partile in litigiu. Prin urmare, cheltuielile de judecata nu sunt decat sumele de bani pe care partile litigante trebuie sa le suporte in legatura cu activitatea lor procesuala. La data sesizarii instantei de judecata petile judiciare au obligatia sa achite anticipat anumite cheltuieli (taxe judiciare de timbru si timbru judiciar), urmand ca la sfarsitul dezbaterilor acestea sa fie suportate de partea care a pierdut procesul. O asemenea solutie e justificata, deoarece partea careia i-a fost admisa actiunea a facut cheltuieli fara sa fie vinovata si e normal ca partea care a provocat procesul sau a staruit in judecarea lui, sa fie obligata sa suporte cheltuielile ocazionale din culpa sa. Cheltuielile de judecata vor fi suportate in fond de partea din vina careia s-a promovat actiunea, adica de partea aflata in culpa procesuala. In culpa procesuala se afla si reclamantul in cazul in care cererea sa a fost respinsa ca nefondata, ca fiind autoritate de lucru judecat, ca fiind presccris dreptul la actiune, a fost anulata ca netimbrata sau insuficient timbrata sau cererea s-a perimat. Cheltuielile de judecata actioneaza ca adevarate sanctiuni procedurale pt cei care declanseaza un proces adresandu-se justitiei fara nici un temei, rapind astfel timpul instantelor si a celorlalti participanti cu procese inutile. Principiul general al acordarii cheltuielilor de judecata il gasim in art.274 C.proc.civ. Potrivit acestui text "partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere sa plateasca cheltuieli de judecata". La baza acordarii cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala a partii care a pierdut procesul.
2)Continutul cheltuielilor de judecata.
In cuprinsul cheltuielilor de judecata intra taxa judiciara de timbru, onorariul expertilor, despagubirea martorilor, onorariul avocatilor, precum si orice cheltuieli pe care partea care a acstigat procesul va dovedi ca le-a facut. Taxele judiciare de timbru reprezinta plata serviciilor prestate de catre instantele judecatoresti, Ministerul Justitiei si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In continutul cheltuielilor de judecata intra si timbrul judiciar care a fost instituit prin Ordonanta Guvernului nr.32/1995, prin Legea nr.123/9.07.1997. Potrivit acestei ordonante, timbrul judiciar se aplcia actiunilor, cererilor, actelor si serviciilor de competenta tututror insiantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei, Parchetului General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum sia ctelor notariale ce se indeplinesc de catre notarii publici. In cazul in ca se solicita solutionarea in fond a cauzei, cererea de chemare in judecata adresata instantelor judecatoresti, se timbraza cu timbru judiciar in valoare de 0,3 lei, iar atunci cand se exercita o cale de atatc, cu timbru judiciar in valoarea de 0,15 lei. In cazul in acer cererile care privesc fondul sau o cale de atac au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei se aplica timbre judiciare de 1,5 lei, daca valoarea e de peste 1000 lei se aplica timbre judiciare de 3 lei, iar daca valoarea e de peste 10000 lei se aplica timbrul judiciar de 5 lei. Dpdv al taxei judiciare de timbru actiunile si cereril;e se impart in 2 categorii : actiuni si cereri evaluabile in bani si actiuni si cereri neevaluabile in bani. Sunt considerate actiuni si cereri evaluabile in bani cele al caror obiect il constituie un drept patrimonial evaluabil in bani. Taxa judiciara de timbru e taxa pe care trebuie sa o palteasca partea care sesizeaza instanta de judecata in raport cu natura cererii prin care sesizeaza instanta de judecata. Modul de plata si cuantumul taxelor judiciare de timbru sunt reglementate prin Legea 146/24.07.1997, modoficata, privind txele judiciare de timbru. Sunt supuse taxelor judiciare de timbru actiunile si cererile promovate in fata instantelor judecatoretsi, precum si cererile adresate Minsiterului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si se taxeaza diferentiat, dupa cum obiectul acetsora e sau nu evaluabil in bani, exceptand cazurile prevazute de lege. Taxa judiciara de timbru va fi platita de persoanele fizice si persoanele juridice care formuleaza cerere de chemare in judecata sau exercita o cale de atac. Taxele judicare de timbru se platesc anticipat in numerar sau prin virament si constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale. Sunt scutte de taxe judiciare de timbru actiunile si crerile, icnlusiv cele pt exercitarea cailor de atac referitoare la : *inmcheierea, executrea si incetarea contractului individual de munca, orice drepturi ce decurg din raporturi de munca, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgand dine xecutarea contractelor colective de munca, cele privind solutionarea confliectelor colective de munca, precum si executarea hotararilor pronuntate in aceste litigii ; *plata muncii membrilor cooperativelor de productie mestesugareasca; *obligatiile legale si contractuale de intretinere ; *stabilirea si plata pensiilor, precum si alte drepturi prevazute prin sistemele de asigurari sociale ; *stabilirea si plata ajutorului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin ; *retsitutirea de catre persoanel fizice si juridice care folosesc personal salariat a sumelor acordate de organul de asigurare cu titlu de pensii si ajutoare sociale celor accidentati in munca ; *stabilirea si acordarea despagubirilor decuirgand din condamnarea sau luarea uynei masuri prevedntive pe nedrept ; *adoptie, constatarea abandonului, tutela, curatela ; *santcionarea contraventiilor ; *protectia consumatorilor ; *stabilirea drepturilor persoanelorfizice actionare la societatile come5rciale agricole pe actiuni ; *amenzile de orice fel ;* valorificarea drepturilor Soceitatii Nationale de Cruce Rosie ; *exercitarea drepturilor colective ; *cauzele penale, inclusiv despagunirile civile, amteriale si morale ; *orice alte actiuni, cereri sau acte de procedura pt care se prevad prin legi speciale scutiri de taxa judiciara de timbru ; drepturile si interesel legitime pretinse de fostii detinuti si persecutati pt motive politice in parioada regimului comunist din Romania. Scutirile de plata taxei judiciare de timbru se impart in 2 categorii : scutiri care privesc actiunile sau cererile avand un obiect si care se aplica tuturor partilor din proces, insa numai in ceea ce priveste obiectul scutit ; scutiri care privesc anumite persoane si de care beneficiaza numia persoanele respective. Sunt scutite de txa judiciara de timbru cererile si actiunile inclusiv caile de atac formnulate potrivit legii de Guvernul romaniei, Senat, Camera Deputatilor, Presedentia Romaniei, Curtea Constitutuionala, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Ministerul Finantelor precum si cele formulate de alte institutii publice indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice. Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile pt inregistrarea asociatiilor de proprietari, adresate judecatoriei, precum si a transcrierea titlureilor de proprietate. Legea privind taxele judiciare de timbru prevede posibilitatea restituirii, in anumite conditii a taxelor jduiciare de timbru in urmatoarele cazuri : *cand taxa platita nu era datorata ; *cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal ; *cand actiunea sau cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca urmare a unor dispozitii legale ; *cand in procesul de divort, partile au renuntat la judecata ori s-au impacat ; *cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas irevocabila. Dreptul de a solicita restituirea taxei judicare de timbru poate fi exercitat in termen de 1 an de la data nasterii sale. Cand instanta de control judiciar contata ca in fazele anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cunatumul legal, ii pune in vedere partii respective sa o achite, iar daca aceasta nu se conformeaza dispune darea in debit a taxei datorate. Daca o cerere introductiva de instanta a fost depusa fara sa fie timbrata sau insuficient timbrata si daca pana la primul termen de judecata nu s-a justificat plata taxei judiciare de timbru, instanta poate acorda partii interesate un singur termen de plata a ei. Dispozitiile referitoare la taxele judiare de timbru primeaza si se aplica si in situatia exercitarii cailor de atac. Contestantiile impotriva moduluid e stabilre a taxei judiciare de timbru sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru si se solutioneaza de catre instantel judecatoresti. Impotriva modului de stabilire a ataxei judiare de timbru partea interesata sanu nemultumita poate formula cerere de reexaminare.termenul in care poate fi exercitata aceasta cale de atatc e de 3 zile si incepe sa curga de la data la care s0a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate. Onorariul avocatilor reprezinta retributia muncii avocatului si se avanseaza de partea care il angajeaza pt sustinerea apararii sale. La sfarsitul procesului partea care cade in pretentii va trebui sa suporte si cheltuielile facute cu angajarea unui avocat. Plata expertilor reprezinta onorariul fixat de instanta pt munca pe care acestia o depun in vederea lamuriririi problemelor speciale ale cauzei. Expertii sunt numiti de catre instanta printr-o incheiere prin care se stabileste si plata cuvenita acsetora. Despagubirile martorilor reprezinta cheltuielile avansate de partea care i-a propus si constau in contravaloarea transportului, cazarii si mesei, precum si plata zielelor nelucrate. In categoria "alte cheltuieli" pot fi incadratye cheltuielile efectuate cu deplasarea instantei la fata locului, deplasarea partilor in vederea judecatii, procurarea de dieferite acte.
3)Procedura acordarii cheltuielilor de judecata.
Potrivit art.274 alin.1 C.proc.civ acordarea cheltuielilor de judecata se face la cererea partii care a acstigat procesul. Reclamantul poate solicita cheltuielil de judecata prin actul de investire a instantei, iar paratul prin intampinare ori prin concluziile depuse la dezbvaterea in fond a cazuei. Omisiunea poartii de a solicita cheltuieli de judecata la dezbaterea de fond a cauzei, desi prin cererea introductiva le-a cerut nu conduec la stingerea dreptului sau, acesta putand fi exercitat pe calea unei actiuni civile separate. Partea care solicita cheltuielile de judecat trebuie sa le justifice, depunand in acest sens lista cheltuielilor insotita de acte doveditoare. Instanat acorda cheltuielile de judecata la terminarea procesului prin hotararea judecatoreasca. De la aceasta regula, exista si o exceptie si anume " paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu ca putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata". In materie comericala, insa fara de dispoztiile art.43 C.com debitorul nu poate invoca dispozitiile art.275 C.proc.civ in sensul ca nu datoreaza cheltuilile de judecata deoarece a recunosvut la prima zi de infatisare pretenbtiile reclamantului sau ca nu a fost pus in intarziere. In procesele de partaj partile litigante vopr suporta impreuna cheltuielile de judecata, deoarece sistarea partii de indiviziune profita tuturor. Cheltuielile urmeaaza a fi suportate ij raport cu cotele de revin coindivizionarilor, iar daca una din parti a ocazionat cheltuieli inutive, acestea vor fi suportate exclusiv de acea parte. Si in materia actiunilor in garnituire, cheltuielile de garnituire trebuie suportate de ambele parti. Ultima situatie speciala in legatura cu acordarea cheltuielilor de judecata se refera la modul de stabilire a acestora in cazul coparticiparii procesuale. Daca sutn mai multe recl;amanti sau mai multi parati, ei vor fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecata in mod egal, proprotional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau dupa felul raportului de drept intre ei. In solutionarea cererii privind acordarea cheltuielilor de jduecat, instanta va tine seama de pozitia partilor in proces, acestea urmand sa fie obligate doar la suportarea cheltuielilor de judecata. Asupra cheltuieliloor de judecata instanta se pronunta prin hotarare. In mod exceptional instanta se pronunta asupra cheltuielilor de judecata printr-o incheiere, in cazul renuntariii la judecata. Partea nemultumita de omisiunea instantei de a se pronunta cu privire la plata cheltuielilor de judecat poate cere compeltarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara apel sau recurs importiva aceleie hotarati. O asemenea cerere se solutioneaza de urganta cu citarea partilor, prin hotarare separata. Aceasta procedura va fi rumata si in care in care instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretil;or sau aparatorilor cu privire ;a drepturile lor. Importiva hotararii prin care instanta de judecata a omis sa se pronunte asupra cheltuielilor de judecat poate fi exercitat apelul, recursul sau revizuirea.
12)Termene de procedura.
Notiunea si rolul termenelor de procedura.
Actele de procedura pt a fi valabile trebuia sa indeplineasca, pe langa conditiile privitoare la continut si forma si conditia privind termenul in care pot fi intocmite sau aduse la indeplinire. In limbaj jurudic, in dreptul substantial prin termen se desemneaza momentul cand o obligatie se tinge sau devine exigibila. Prin termen, in sens procesual, se intelege durata in timp stabilita de lege sau de judceator, inauntrul careia trebuie indeplinit ori e oprit a se face un anumit act de procedura. Termenele procedurale ar rolul de a contribui, alaturi de celelalte institutii ala dreptului procesual civil, la valorificarea pe cale judiciara a drepturilor civile supuse judecatii si la solutionarea intr-un timp rezolnabil a cauzelor deduse judecatii. Procedura judiciara nu poate fi conceputa fara existenta unro termene in cadrul carora legea impune anumite obligatii si drepturi partilor litigante. Existenta termenelor procedurale determina partile sa-si valoririfice drepturile procesuale. Sediul materiei termenelor procedurale il constituie art.101-104 si altele din C.proc.civ, precum si in unele legi speciale.
Clasificarea termenelor de procedura.
Termenele de procedura se pot clasifica dupa mai multe criterii, modul in care sunt stabilite, caracterul lor, modul lor de calcul si efectele pe care le produc. a)Dupa modul de stabilire, distingem intre termene legale, judecatoresti si conventionale. Termenele legale sunt stabilite in mod expres de lege cum ar fi termenele pt exercitarea cailor legale de atac, termenele prevazute pt pronuntarea si redactarea hotararii. La randul lor termenele legale pot fi termene legale perfecte sau fixe, atunci cand durata lor nu poate fi modificata de instanta (ex:termenul in care poate fi exercitata calea de atac extraordinara a revizuirii) si termenele legale imperfecte atunci cand legea insasi permite instantei sa prelungeasxca sau sa micsoreze un anumit termen (posibilitatea de prelungire a termenului de recurs cu inca 5 zile daca recurentul trebuie sa-si completeze recursul). Termenele judecatoresti sunt acele termene stabilite de instanta in cursul procesului si se caracterizeaza prin aceea ca ele pot fi schimbate, reduse sau prelungite in functie de cererile partilor sau necesitatile ivite (ex : termenele de infatisare, termenul fixat pt depunerea anumitor acte sau memorii). Termenele conventionale sunt acele termene stabilite de parti in cursul procesului civil si au un caracter cu totul exceptional. (ex: termenul stabilit prin conventie arbitrala. Termenul solicitat si stabilit de ambele parti pt incheierea unei tranzactii). b)Dupa caracterul lor termenele de procedura pot fi imperative sau prohibite. Termenele imperative (peremptorii) sunt termenele care impun ca inauntrul lor anumite drepturi sa fie exercitate sau anumite acte de procedura sa fie aduse la indeplinire. (ex : termenele pt exercitarea cailor legale de atac, termenul pt depunerea cererii reconventionale). Termenele prohibitive (dilatorii) sunt termenele inauntru carora anumite drepturi sau acte de procedura nu pot fi exercitate. c)Dupa modul de calcul termenele de procedura pot fi clasificate in termene statornice pe ani, luni, saptamani, zile si ore. d)Dupa efectele pe care le produc, termenele de procedura se impart in termene absolute su termene relative. Termenele absolute sunt acele termene care au caracter obligatoriu atat pt parti cat si pt instanta. Termenele relative sunt termenele care daca nu au fost respectate nu atrag sanctiuni procedurale, ci doar sanctiuni disciplinare sau pecuniare.
Durata si caracterele termenelor de procedura
La calcularea termenelor de procedura se are in vedere momentul initial si momentul final al unui asemenea termen. Exista si situatii in care termenele curg dintr-un alt moment procesual decat acela al comunicarii si anume de la pronuntare. In legatura cu pucntul de plecare al termenului de procedura civila, legea recunoaste si altor acte o valoare echivanlenta cu aceea a comunicarii urmatoarelor situatii : *termenul de apel curge chiar daca comunicarea hotararii a fost facuta numai odata cu somatia de executare ; *daca apelul a fost declarat inainte de comunicare, hotararea se conseidera totusi comunicata pe data depunerii cererii de apel ; *termenele incep sa curga si impotriva partii care a solicitat comunicarea dela data cand a cerut-o. Punctul de implinire a termenelor de procedura il reprezinta data la care actul de procedura mai poate fi implinit. Asadar, punctul de plecare si punctul de implinire marcheaza cele 2 momente intre care se situeaza practic termenul de procedura. In determinarea corecta a momentului de la care se calculeaza termenul de procedura, precum si a duratei acestuia dar mai ales a momentului final, trebuie avute in vedere dispozitiile art.104 C.proc.civ. Potrivit acestui text : acetele de procesura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc indeplinite in termen daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea lui. Termenele de procedura au 2 caractere si anume : fixitatea si continuitatea. Prin fixitatea termenelor se intelege stabilirea unei anumite date sau interval de timp care, in principiu, nu poate fi marit, nici micsorat. Fixitatea e o caracteristica, indeosebi a termenelor legale. Prin continuitatea termenelor intelegem curgerea lor fara posibilitatea de intrerupere sau suspendare de la prima si pana la ultima zi. Exista insa si cazuri in care termenele procesuale pot fi susceptibile sau intrerupte. Termenele de procedura sunt susceptibile de intrerupere si de suspendare. Intreruperea termenelor de procedura constituie o exceptie de la regula continuitatii. Intreruperea are loc in urmatoarele cazuri : *cand partea care trebuie sa faca actul de procedura sau mandatarul sau moare inainte de expirarea termenului. Legea procesuala civila consacra in materia apelului 2 cauze speciale de intrerupere a termenului de procedura : *termenul de apel se intrerupe prin moartea partii care are interes sa faca apel. Intr-o asemenea situatie va curge un nou termen dupa ce se va face o noua comunicare a hotararii de data aceasta la cel din urma domiciliu al partii, pe numele mosteniri, fara sa se aratae numele si calitatea fiecarui msotenitor. *termenul de apel se intrerupe si prin moartea mandatarului, caruia i s-a facut comunicarea. In acest caz va face o noua comunicare partii la domiciliul ei, iar termenul de apel va incepe sa curga din nou de la aceasta data. Un alt caz special de intrerupere a unui termen de procedura e consacrat in art.249 C.proc.civ. Potrivit acetsui text, perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii pricinii. *cand partea a fost impiedicata sa indeplineasca actul de procedura in termenul prevazut de lege datorita unor imprejurari mai presus de vointa sa. Intr-un asemenea caz, actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii. Suspendarea termenelor de procedura civila poate fi intalnita in materia termenului de perimare. Art.250 C.proc.civ. prevede cazurile de suspendarea a termenului de perimare. In ceea ce priveste calcularea termenului de procedura in caz de suspendare sau de intrerupere se procedeaza astfel : *in situatia suspendarii termenului d eprocedura curgerea acestuia e doar oprita pe timpul cat dureaza cauza care a determinat-o iar dupa incetarea cauzei de suspendare termenul isi va relua cursul, avandu-se in vedere si timpul scurs anterior ; *in cazul intreruperii, aceasta faca ca dupa incetarea cauzei care a determinat-o sa curga un nou termen, cu aceeasi durata, respectiv, fara a se lua in calcul timpul scurs anterior.
Calcularea termenelor de procedura.
Regulile privitoare la modul de calcul al termenelor de procedura sunt prevazute in art.101 C.proc.civ. Potrivit acestui text, termenele se intyelg pe zile libere, neintrand in calcul nici ziua din acre el incepe sa curga si nici ziua in care se sfarseste. Nici instanta si nici partile nu pot conveni sau aprecia asupra modului de calcul al termenelor. Termenele fixate pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatore zile de plecare, adica zilei in care termenul a inceput sa curga. (ex : termenul de 1 an care a inceput sa curga la 10 ian anul curent se sfarseste in aceeasi zi adica 10 ian anul urmator). Termenul de o luna care a inceput la 10 ian se sfarseste la 10 febr, iar cel de o sapta,mana, inceput in ziua de luni se sfarseste saptamana viitoare in aceeasi zi. Termenul de o luna inceput la 31 ian se sfarseste la 28 sau 29 febr sau cel inceput la 28,29 febr se sfarseste la 30 sau 31 ale lunii urmatoare. Termenele fixate pe zile, se socotesc intitdeauna pe zile libere, in calcul termenului neintrand nici ziua cand a inceput nici ziua cand s-a sfarsit. Modul de calcul pe zile libere se aplica atat termenelor prevazute in C.proc.civ cat si termenelor procedurale stabilite in legi speciale, cu exceptia acelor cazuri in care aceste legi prin derogare de la regula generala stabilesc un alt mod de calcul. Potrivit art.101 alin.2 C.proc.civ termenele stabilte pe ore incep sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare, iar conform art.101 alin.ultim C.proc.civ termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare sau cand serviciul e suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru lucratoare. Aceatsa dispozitie e de aplicare generala in sensul ca ea se refera deopatriva la toate termenele fixate pe ani, luni, zile, ore. Modul de calcul prevazut in art.101 C.proc.civ se aplica numai termenlor de procedura nu si termenelor de prescriptie, care se calculeaza conform, dispozitiilor Cciv, ale Ccom si ale Decretului nr.167/1958 privind prescriptia extinctva.
13)Sanctiunile procedurale.
Notiunea si rolul sanctiunilor procedurale.
Legea procedurala civila a reglementat pe langa conditiile ce trebuie respectate in indeplinirea actelor de procedura, precum si termenele in care trebeui efectuate acestea, sanctiunile ce se aplica in cazul nerespectarii lor.
Sanctiunile procedurale reprezinta masuri cu caracter de constrangere menite sa garanteze respectarea normelor juridice care presciu formele si conditiile dupa care trebuie sa se desfasoare activitatea judiciara in pricinile civile.
In esenta, sanctiunile procedurale sunt masuri luate impotriva participantilor in procesul civil care incalca normele de procedura civila.
Sanctiunile procedurale exercita 2 functii importanten si anume : functia preventiv-educativa (participantii in procesul civil sunt obligati sa se conformeze si sa respecte normele de procedura civila, evitand astfel aplicarea unor sanctiuni) si functia represiva (se caracterizeaza prin aplicarea santciunilormprocedurale). Prin regelmentarea ssanctiunilor procedurale se asigura respectarea drepturilor si obligatiilor procesuale ale partilor litigante, restabilirea ordinii de drept si , in ultima instanta, a drepturilor subiective contestate.
In C.proc.civ sanctiunile procedurale nu sunt reglementate in mod sistematic, ci doar in legatura cu consecintele nerespectarii conditiilor de desfasurare in procesul civil sau cu timpul ori locul de indeplinire a actelor de procedura. Indirect, din continutul unor norme de procedura civila rezulta ca anumite masuri ce pot fi luate de instanta sunt calificate ca sanctiuni.
De ex, art.88 alin.2 C.proc.civ enumera mentiuni esentiale citatiei, "sub sanctiunea nulitatii; art.89 alin.1 C.proc.civ prevede ca "citatia sub pedeapsa nulitatii va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata".
In C.proc.civ sunt prevazute si alte sanctiuni. Astfel, potrivit art.167 alin.4 daca dovadacu martori a fost ceruta in conditiile art.138 C.porc.civ, dovada contrara "va fi ceruta sub pedeapsa decaderii in aceeasi sedinta, daca amanadoua partile sunt de fata. Si amenda judiiara e calaificata uneori ca o sanctiune.
Exista insa si sanctiuni procedurale desi aceastea nu sunt calificate ca atare de legiuitor. (ex: C.proc.civ. foloseste termenul de perimare fara insa a preciza caracterul sau sanctionar). Normele de procedura civila reglementeaza si unele sanctiuni procedurale speciale, cum ar fi : pierderea puterii lucrului judecat a hotararii neexecutate inlauntrul termenului de prescrptie.
Legea procesuala civila nu se margineste numai la aratarea conditiilor si formelro ce trebuie respectate la intocmirea sau la aducerea la indeplinire a actelor jruidicce procesuale, ci arata si sanctiunile ce se aplica in cazul nerespectarii lor.
E cunoscut faptul ca sanctiunile care se aplica persoanelor pot fi sanctiuni disciplinare (avertisment) sau sanctiuni pecuniare (amenzi). Se pot aplica si sanctiuni penale in cazul in care faptele savarsite constituie infractiuni (luarea de mita, marturie mincinoasa).
Sanctiunile procedurale propriu-zise (nulitatile) privesc consecintele pe care incalcarile comise le au asupra actelor procedurale insesi, adica adupra valabilitatii acestora.
Nulitatea actelor de procedura.
Nulitatea actelor de procedura sunt reglementate in C.porc.civ in art.105-108 si in alte legi speciale.
Nulitatea actelor de procedura a fost definitva ca sanctoiunea care atrage nevalabilitatea actelor juridice procesuale din cauza neobservarii sau incalcarii conditiilor prevazute de lege cu ocazia intocmirii sau aducerii lor la indeplinire.
Prin urmare, actele de procedura intocmite cu incalcarea dispozitiilor prevazute de lege pt validitatea lor sunt sanctionate cu nulitatea.
Prin reglementarea sanctiunii nulitatii legiuitorul a urmarit sa preintampine incalcarea legii, iar in cazul in care aceasta a avut loc sa remedieze vatamarile provocate.
Nulitatea actelor de proecdura pe motivul nerespectarii termenelor procedurale imperative sau prohibite se incadreaza in cazul de nulitate prevazut in art.105 alin.2 C.proc.civ. astfel, actul de procedura neindeplinit in intervalul de timp prevazut de normele imperative e lipsit de efectele sale juridice (ex:apelul sau recursul peste termenul legal atrage sanctiunea respingerii lui ca tardiv promovat).
Clasificarea nulitatilor.
C.proc.civ re refara la nulitatile exprese, nulitatile absolute si alte categorii de nulitati.
a)Dupa caracterul normelor de procedura civila incalcate cu ocazia intocmirii actului de procedura nulitatile pot fi absolute si relative.
Nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii, iar celelalte nulitati se declara numai la cererea partii care are interes sa le invoce.
Nulitatile de ordine publica protejeaza interesele de ordin general superioare intereselor particulare si sunt invicate de orice parte care are un interes recunsocut de lege.
Nulitatile absolute sunt acele nulitati care sanctioneaza actele de procedura savarsite prin violarea sau nesocotirea normelor de natura imperativa.
Nulitatile relative sunt acele nulitati care sanctioneaza actele de procedura savarsite cu nerespectarea dispozitiilor legale de natura dispozitiva.
Regimul juridic al nulitatii absolute are urmatoarele caracteristici : *pot fi invocate in orice stadiu al pricinii, chiar si in fata instantei de recurs ; *de catre orice persoae interesata sau din oficiu de catre instanta de judecata ; *aceste nulitati nu pot fi acoperite prin trecerea timpului sau consimtamantul partilor.
Regimul juridic al nulitatii relative prezinta urmatoarele caracteristici : *pot fi invocate numai intr-un anumit termen sau intr-o anumita forma ; *dreptul de a le invoca ii revine numai partii interesate ; *aceste nulitati pot fi acoperite, partea interesata putand sa renunte expres sau tacit la dreptul de a invoca nulitatea actului.
b)Dupa izvorul lor nulitatile se imaprt in nulitati exprese si nulitati virtuale.
Nulitatile exprese sunt acelea stabilite anume de lege.
Nulitatile virtuale isi au izvorul in nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli de drept procesual civil. In aceasta categorie intra nulitatile determinate de incalcarea unor principii fundamentale ale dreptului procesual civil.
c)Dupa intinderea efcetelor distructive ale sanctiunii, nulitatile se impart in nulitati totale si nulitati partiale.
Nulitatea totala reprezinta sanctiune acare determina ineficacitatea actului juridic in intregul sau.
Nulitatea partiala se rasfrange doar asupra acelor parti ale actului juridic care contravin legii.
d)Dupa modul in care opereaza, nulitatile se impart in nulitati de drept si nulitati judiciare.
Nulitatile de drept sunt acelea care opereaza in temeiul legii, fara a fi necesara o hotarare judecatoreasca.
Nulitatile judiciare afecteaza actul de procedura doar daca intervine o hotarare judecatoreasca prin care se pronunta sanctiunea.
e)Dupa cum privesc forma exterioara sau intrinseca a actului de procedura, nulitatile pot fi extrinseci sau intrinseci.
Nulitatile intrinseci intervin in cazul nesocotirii unor cerinte ce tin de natura actului de procedura, pe cand nulitatile extrinseci intervin in cazul nesosotirii unor conditii exterioare ale actului de procedura.
f)Dupa cum nulitatea se intemeiaza pe raportul cauzal specific dintre diferitele acte de procedura, nulitatile sun proprii sau derivate.
Nulitatea proprie reprezinta o sanctiune care lipseste de eficienta juridica actul de procedura indeplinit cu nesocotirea conditiilor sale de validitate.
Nulitatea deriva reprezinta o consecinta a invalidarii unor acte procedurale anterioare si fata d ecare actul in cauza se afla in raport de dependenta functionata.
Conditii generale ale nulitatii.
4. Conditiile generale ale nulitatii
4.1. Precizari generale
Conditiile generale ale nulitatii sunt cuprinse in art. 105 C.proc.civ, potrivit caruia 'Actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule.
Actele indeplinite cu ncrespectarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor.
In cazul nulitatii prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie'.
Din continutul art. 105 alin.2 C.proc.civ. pot fi desprinse conditiile generale ale nulitatii, si anume:
nesocotirea dispozitiilor legale referitoare la desfasurarea procesului civil;
producerea unei vatamari;
vatamarea produsa partii sa nu poata fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului.
Nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil
Textul art.105 alin. 1 si 2 C.proc.civ. vizeaza deopotriva ambele forme ale nulitatii: nulitatea absoluta si nulitatea relativa.
La invocarea nulitatii privind . 'judecatorul necompetent' se va avea in vedere caracterul normelor privitoare la competenta. incalcarea acestora face ca actul indeplinit de un judecator necompetent sa fie complet lipsit de orice efecte juridice.
Prin sintagma 'neobservarea formelor legale' nu trebuie sa intelegem numai cerintele privitoare la forma exterioara a actelor de procedura, ci toate cerintele necesare pentru desfasurarea procesului civil
in categoria de functionari legea are in vedere salariatii care lucreaza in cadrul instantelor judecatoresti (grefieri, grefier arhivar, grefier registrator etc).
Adeseori neobservarea regulilor de procedura se concretizeaza intr-o omisiune, care poate consta in neintocmirea incheierii de sedinta (lipsa acesteia atragand nulitatea hotararii), lipsa unui element esential al cererii de chemare in judecata - parti, obiect si semnatura - determina in conditiile art.133 alin. 1 C.proc.civ., nulitatea actului de procedura.
Nulitatea procedurala prevazuta in textul alin.2 art.105 C.proc.civ. nu opereaza decat daca sunt intrunite cumulativ cele trei conditii, si anume: nesocotirea formelor legale cu ocazia intocmirii sau a aducerii la indeplinire a actelor de procedura ori daca aceste acte au fost indeplinite de un functionar necompetent; actul intocmit in asemenea conditii a pricinuit o vatamare partii; vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului.
4.3. Producerea unei vatamari
Din analiza textului art.105 alin.2 C.proc.civ. rezulta ca legiuitorul nu s-a referit la producerea unor daune materiale, ci la o vatamare de natura procesuala. Totusi, notiunea de vatamare nu poate fi redusa Ja incalcarea drepturilor sau intereselor legitime ale partilor, de aceea in determinarea conceptului de vatamare procesuala vor fi avute in vedere atat nesocotirea formelor legale, cat si celelalte reguli privitoare la solutionarea litigiului. incalcarea regulilor de drept procesual are drept consecinta solutionarea gresita a litigiului.
Din dispozitiile art.105 alin. 1 C.proc.civ. rezulta ca legea declara nule actele indeplinite de un judecator necompetent, fara sa prevada in mod expres cerinta vatamarii. in acest caz nulitatea absoluta sau nulitatea relativa opereaza prin simpla vointa a legii fara ca partea care o invoca sa fie obligata sa faca dovada unei vatamari.
Art.105 alin.2 C.proc.civ. precizeaza ca 'in cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie'.
Codul de procedura civila prevede expres sanctionarea nulitatii in anumite cazuri, cum ar 11: art.89 referitor la termenul in care trebuie inmanata citatia; art.133 care sanctioneaza neindeplinirea cerintelor privitoare la cuprinsul cererii de chemare in judecata; art.258 alin. 1 referitor la semnarea dispozitivului hotararii; art. 302 referitor la depunerea cererii de recurs etc,
4.4. Vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului
Aceasta conditie reprezinta o expresie elocventa a conceptiei legiuitorului asupra necesitatii salvarii actului juridic, sanctiunea intervenind ca un remediu procesual. Problema inlaturarii efectelor negative care decurg din nerespcctarea regulilor de desfasurare a procesului civil, se pune insa in termeni diferiti in cazul celor doua categorii de nulitati.
Nulitatea opereaza fara ca instanta sa aiba efectiv posibilitatea de a inlatura consecintele negative ale nesocotirii dispozitiilor legale. Textul art. 160 C.proc.civ. consacra o exceptie de la regula potrivit careia, in cazul declararii necompetentei nulitatea se extinde cu privire la toate actele de procedura. Acest text prevede ca dovezile administrate in instanta necompetenta raman castigate judecatii, iar refacerea acestora poate avea loc numai pentru motive temeinice.
in principiu, nulitatea absoluta se caracterizeaza prin imposibilitatea de a inlatura intr-un alt mod vatamarea produsa.
In cazul nulitatii relative, ori de cate ori exista posibilitatea inlaturarii vatamarii, intr-un alt mod decat prin anularea actului se va recurge la acesta.
Instanta de judecata este cea care ia masurile corespunzatoare pentru remedierea neregularitatilor procedurale. in acest sens, sunt si dispozitiile exprese ale art. 106 alin.2 C.proc.civ. potrivit carora judecatorul poate sa dispuna 'indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura'.
Invocarea si constatarea nulitatilor
Sediul materiei privind invocarea, constatarea si rezolvarea nulitatilor il constituie art. 8 C.proc.civ. Conditiile de invocare a exceptiei nulitatii difera dupa cum este vorba de nulitatea absoluta sau de nulitate relativa. Astfel, nulitatile absolute pot fi invocate de parte, de procuror sau pot fi ridicate din oficiu de judecator in orice stare a pricini, pe cand nulitatile relative pot fi declarate numai la cererea partii care are interes in litigiul respectiv.
in acest sens art. 108 alin.3 C.proc.civ. precizeaza ca uneregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond'. De pilda, paratul care nu a invocat exceptia necompetentei teritoriale de drept comun (art. 5 C.proc.civ.) pana la prima zi de infatisare, nu o mai poate invoca in apel sau in recurs, intrucat normele de procedura nu ii mai permit. Din momentul in care partile in litigiu au pus concluzii in fond orice nulitate relativa se acopera.
r Art. 108 alin.ultim C.proc.civ. contine regula conform careia 'nimeni nu poate invoca ncregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt'. De exemplu, reclamantul care a introdus cererea de chemare in judecata la o instanta necompetenta teritorial, nu va putea cere declinarea competentei. Reclamantul care a chemat in judecata doi parati ce isi au domiciliul in circumscriptia a doua instante deopotriva competente teritorial, nu poate cere-instantei declinarea competentei in favoarea altei instante, respectiv cea de la domiciliul celuilalt parat. De la aceasta regula nulitatile absolute fac exceptie (pot fi invocate si in fata instantei de control judiciar).
Nulitatile pot fi invocate sub forma de exceptie in fata primei instante si, dupa caz, in caile legale de atac.
Instanta de judecata este cea care constata nulitatile, iar atunci cand admite exceptia anuleaza actele de procedura respective, pronuntandu-se printr-o incheiere sau prin hotarare, dupa caz. Daca exceptia privind nulitatea absoluta sau relativa nu este intemeiata instanta o va respinge.
Efectele nulitatii in procesul civil
In momentul in care exceptia nulitatii a fost invocata si admisa de catre instanta de judecata, aceasta produce importante efecte procedurale care constau, in principal, in invalidarea actului de procedura. Consecinta admiterii exceptiei nulitatii determina ineficienta actului si inlatura efectele ce s-au produs deja, indiferent de natura normelor de procedura incalcate. Daca prin actul de procedura anulat au fost luate anumite masuri, acestea nu se vor mai aduce la indeplinire, iar in cazul in care actele s-au executat intre timp, nu vor fi luate in considerare, adica nu-si vor realiza functia lor procesuala. in cazul in care unele acte de procedura sunt declarate nule, produc totusi anumite efecte. Astfel, o tranzactie anulata pentru vicii de ordin procedural poate contine o marturisire cu privire la dreptul dedus in justitie108. De asemenea, o cerere de chemare in judecata, chiar daca a fost anulata, poate fi folosita, in functie de continutul ei, ca o marturisire extrajudiciara sau ca un inceput de dovada scrisa.
In anumite situatii legea prevede expres efectele pe care le produce un act procedural anulat. De pilda, art.1870 C.civ. recunoaste efectul intreruptiv al prescriptiei dupa regulile inscrise in art. 1868 si art. 1869 c.civ., chiar in cazul cand este adresata la o instanta judecatoreasca necompetenta si chiar daca este nula pentru lipsa de forme.
Anularea unui act de procedura atrage dupa sine anularea tuturor actelor urmatoare, in masura in care acestea din urma nu pot avea o existenta de sine statatoare (art. 106 C.proc.civ.). De exemplu, daca se anuleaza procedura de citare, este firesc ca si hotararea data pe baza acestei proceduri sa fie declarata nula.
in situatia in ceire hotararea s-a pronuntat de alti judecatori decat cei care au solutionat fondul, nercgularitatea nu se poate remedia direct in fata instantei de control judiciar. Aceasta instanta va dispune anularea sau casarea, dupa caz, a hotararii atacate si trimiterea cauzei la aceeasi instanta spre rejudecare. Prin urmare, nulitatea hotararii pronuntate se rasfrange si asupra actelor indeplinite cu prilejul dezbaterii cauzei in fond.
Decaderea
Decaderea poate fi definita ca acea sanctiune procedurala care consta in pierderea dreptului de a declara o calc de atac sau de a indeplini orice act de procedura, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege. Codul de procedura civia reglementeaza decaderea in art. 103 alin.l C.proc.civ. astfel: 'neexercitarea oricarei cai de atac si neimplinirca oricarui act de procedura in termen legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei'.
Decaderea
poate fi intalnita in urmatoarele
situatii:
cand legea stabileste un termen fix pentru exercitarea unui drept sau indeplinirea unui act de procedura si partea a lasat sa se scurga acest termen fara a se folosi de el; de exemplu, neexercitarea caii de atac a apelului sau a recursului in termen de 15 zile de la comunicarea hotararii (art.284 si art.301 C.proc.civ.);
cand legea stabileste ca exercitarea unui drept sau indeplinirea unor acte de procedura trebuie sa se faca intr-un anumit stadiu al procesului ori intr-o anumita ordine si partea nu a respectat dispozitiile legale stabilite in acest sens; de exemplu, exceptiile de procedura relative care nu au fost invocate prin intampinare sau cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare, atrag decaderea partii din dreptul de a le mai putea invoca in tot cursul judecatii (art.136 C.proc.civ.).
Sanctiunea decaderii poate fi invocata -pe cale de exceptie in cursul judecatii. Daca s-a incalcat o norma imperativa se invoca de instanta din oficiu, de parti si de procuror in orice stadiu al procesului. Daca s-a incalcat o norma dispozitiva exceptia poate fi invocata numai de parte la prima zi de infatisare. in cazul in care instanta admite exceptia decaderii, efectul consta in stingerea completa a tuturor posibilitatilor exercitarii dreptului sau indeplinirii actului nerealizat in termen. insa, potrivit art.103 C.proc.civ. sanctiunea decaderii nu opereaza in cazul in care partea dovedeste ca a fost impiedicata sa isi exercite dreptul sau de a indeplini actul de procedura printr-o imprejurare mai presus de vointa sa. in asemenea cazuri termenul de decadere se intrerupe iar dupa incetarea impiedicarii incepe sa curga un nou termen de 15 zile. Repunerea in termen a partii interesate se va face numai daca aceasta justifica faptul impiedicarii de a-si exercita dreptul sau de a indeplini actul dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa. Instanta competenta sa solutioneze cauza are competenta de a verifica daca sunt intrunite cerintele art.103 alin.2 C.proc.civ. si sa dispuna admiterea cererii de repunere in termen sau respingerea cererii daca nu sunt indeplinite cerintele acestei dispozitii legale.
Doctrina a grupat asemanarile si deosebirile dintre decadere si nulitate si dintre decadere si prescriptia dreptului la actiune dupa cum urmeaza:
a) Asemanari intre decadere si nulitate
-in cazul celor doua sanctiuni actele sunt lipsite de efectele procedurale;
cele doua
sanctiuni procedurale nu pot fi extinse
prin analogie;
-din momentul in care au fost invocate judecatorul este obligat sa se pronunte asupra lor;
-in ambele cazuri fiind vorba de incalcarea unor norme dispozitive, partea nu poate invoca nulitatea pricinuita prin propriul sau fapt, dupa cum nu poate invoca decaderea pe care si-ar fi provocat-o;
b) Deosebiri intre decadere si nulitate
nulitatea sanctioneaza neobservarea
formelor legale sau nerespectarea termenelor prohibitive, pe cand decaderea
intervine in cazul nesocotirii termenelor legale
imperative;
nulitatea prevazuta de art. 105 alin.2 C.proc.civ. este conditionata de existenta unei vatamari si de imposibilitatea inlaturarii acesteia prin alte cai decat cea a anularii actului, pe cand decaderea opereaza prin simplul fapt ai expirarii termenului;
actul nul va putea fi refacut cu respectarea cerintelor impuse de lege sau dupa implinirea termenului prohibitiv, in timp ce actul tardiv nu mai poate fi in nici un caz refacut - decaderea stingand insusi dreptul procesual de a exercita o cale de atac sau de a indeplini un alt act de procedura.
c) Asemanari intre
decadere si prescriptia dreptului
la actiune
ambele sanctiuni fac sa se stinga drepturi care nu au fost exercitate in termen;
atat decaderea cat si prescriptia nu pot fi extinse prin analogie la toate cazurile, normele care le reglementeaza fiind de stricta interpretare;
dispozitiile art. 1888 C.civ. din materia prescriptiei ("ziua se imparte in 24 de ore. Ea incepe la miezul noptii si se sfarseste la miezul noptii urmatoare'), se aplica si la calculul termenelor de procedura imperative, dupa cum regulile inscrise in art. 101 alin.3-5 C.proc.civ. (referitoare la calculul termenelor pe ani, luni, saptamani si la ipoteza in care termenul se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala) si in art. 104 C.proc.civ. ("actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc indeplinite in termen daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea lui') sunt valabile si in materia prescriptiei.
d) Deosebiri intre
decadere si prescriptia dreptului
a actiune:
prescriptia dreptului la actiune este o institutie de drept material, iar decaderea este o institutie a dreptului procesual;
prin prescriptie se pierde direct dreptul la actiune, decaderea afecteaza indirect acest drept;
termenele procedurale imperative sunt mult mai scurte decat termenele de prescriptie;
termenele stabilite sub sanctiunea decaderii curg impotriva tuturor persoanelor (cu sau fara capacitate de exercitiu) pe cand cursul prescriptiei se suspenda in conditiile art. 14 din Decretul nr. 167/1958, in cazul celor cu capacitate de exercitiu restransa sau lipsiti de capacitate de exercitiu;
conform art. 16 din Decretul nr.167/1958, termenele de prescriptie se intrerup prin recunoastere, introducerea unei cereri de chemare in judecata si printr-un act incepator de executare, pe cand termenele procedurale sanctionate cu decaderea se intrerup numai daca actul de procedura nu a putut fi indeplinit dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2968
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
