Izvoarele dreptului constitutional

Izvoarele dreptului constitutional

Notiunea de izvor de drept constitutional

In teoria generala a dreptului, atunci cand se analizeaza izvoarele dreptului sunt avute in vedere doua sensuri ale acestora: izvor de drept material care desemneaza conditiile materiale, economice, politice, sociale din societate ce determina formarea unei anumite ordini juridice si, izvor de drept formal, care inseamna formele de exprimare a normelor juridice, ca reguli de conduita instituite sau acceptate de stat.

Cat priveste notiunea de izvor de drept constitutional, si in acest caz vom avea in vedere conditiile materiale care stau la baza edictarii normelor de drept constitutional si cu precadere a Constitutiei.

Identificarea izvoarelor formale ale dreptului constitutional poate fi facuta dupa mai multe criterii, respectiv autoritatea emitenta a actului si continutul normativ al actului . Desi dreptul roman este unitar si intre normele juridice, institutiile juridice si ramurile de drept exista interferente profunde totusi se impune a face urmatoarea precizare: constituie izvoare ale dreptului constitutional numai acele norme juridice adoptate sau emise de autoritatile reprezentative.

In ceea ce priveste cutuma sau obiceiul juridic aceasta reprezinta izvor de drept, chiar principal in unele state , mai ales ca mai sunt state care nu au o constitutie scrisa, fapt ce conduce la concluzia fireasca ca obiceiul juridic in aceste state este asezat pe un loc important .

Prezentarea izvoarelor dreptului constitutional adoptate de stat

a) Constitutia este izvorul principal al dreptului constitutional, in conditiile in care toate normele Constitutiei sunt in principal norme de drept constitutional. In privinta normelor cuprinse in legile de modificare a Constitutiei trebuie precizat ca in practica tehnico-legislativa romaneasca legile de modificare a Constitutiei se integreaza organic in textul Constitutiei asa cum s-a intamplat cu prilejul primei revizuiri a Constitutiei, in 2003 cand s-a dat articolelor o noua numerotare. Ca izvor formal de drept constitutional, Constitutia reflecta raportul firesc dintre fortele politice din momentul adoptarii ei, chiar daca in final este supusa aprobarii prin referendum national[4].

b) Legea ca act juridic normativ al Parlamentului

Fundamentul juridic al statului de drept are la baza o Constitutie democratic adoptata si o legalitate desavarsita fundamentata pe constitutionalitatea legilor. Din acest principiu se naste concluzia ca imediat dupa Constitutie, ca forta juridica, se situeaza legea. Potrivit art. 67 din Constitutia Romaniei, Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor, iar art. 75 stabileste categoriile de legi care pot fi adoptate de Parlament: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare. Daca legile constitutionale sunt prin natura lor izvoare ale dreptului constitutional, legile organice si cele ordinare sunt izvoare ale dreptului constitutional numai in masura in care reglementeaza relatii sociale esentiale care privesc activitatea de instaurare, exercitare si mentinere a puterii in stat.

Domeniile de reglementare prin lege organica sunt expres prevazute in Legea fundamentala si majoritatea acestor legi organice constituie izvoare de drept constitutional.

Art. 73 din Constitutia Romaniei, revizuita stabileste domeniile de reglementare prin lege organica, si anume:

a)     sistemul electoral: organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente;

b)    organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;

c)     statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;

d)    organizarea si desfasurarea referendumului;

e)     organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;

f)      regimul starii de mobilizare partiala sau totala a fortelor armate si al starii de razboi;

g)     regimul starii de asediu si al starii de urgenta;

h)     infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora

i)       acordarea amnistiei sau a gratierii colective;

j)       statutul functionarilor publici;

k)     contenciosul administrativ;

l)       organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;

m)  regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii;

n)     organizarea generala a invatamantului;

o)    organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala;

p)    regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala;

q)    statutul minoritatilor nationale din Romania;

r)      regimul general al cultelor.

In afara de aceste domenii enumerate de art. 73 si alte texte din Constitutie stabilesc reglementari prin legi organice asa cum este: art. 5 alin. (1) privitor la cetatenia romana - dobandire, pierdere etc.; art. 12 alin. (4) privind stema tarii si sigiliul statului; art. 55 alin. (2) referitor la conditiile privind indatoririle militare ale cetatenilor romani si voluntariatul ; art. 58 alin. (3), se reglementeaza infiintarea institutiei Avocatul Poporului; art. 71 alin. (3) cu privire la diferite incompatibilitati ale deputatilor si senatorilor; art. 79 privind infiintarea Consiliului Legislativ; art. 102 alin. (3) referitor la alcatuirea Guvernului; art. 117 alin. (3) - privind conditiile infiintarii de autoritati administrative autonome; art. 118 privind fortele armate si stabilirea sistemului national de aparare, pregatirea populatiei, a economiei si a teritoriului pentru aparare, statutul cadrelor militare; art. 123 alin (3) privind atributiile prefectului; art. 125 privind Statutul judecatorilor, organizarea Consiliului Superior al Magistraturii; art. 126 alin. (4) organizarea, functionarea si compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie; art. 127, procedura judiciara si alte domenii pentru care Legea Fundamentala considera ca prin importanta pe care o reprezinta domeniul de reglementare se cere o majoritate absoluta de voturi pentru adoptarea acelei legi.

c) Regulamentele Parlamentului.

In Constitutie, cu privire la Parlament, sunt trecute numai elementele esentiale, definitorii, revenind acestuia ca prin intermediul Regulamentelor fiecarei Camere sau al Regulamentului Camerelor reunite sa-si stabileasca in detaliu si in concret structura organizatorica, procedurile de functionare etc. Regulamentele sunt acte cu caracter intern ale Parlamentului au continut normativ dar trebuie sa indeplineasca conditiile de constitutionalitate, fiindca Parlamentul cu toata trasatura sa definitorie de unica autoritate legiuitoare a tarii si de reprezentant suprem al poporului roman, are puterea limitata de prevederile Constitutiei. Asa numita "putere a puterilor sale" recunoscuta Statului, nu trebuie absolutizata, nu poate fi exercitata peste limitele Constitutiei.

d) Ordonantele Guvernului.

Desi am afirmat ca reprezinta izvoare ale dreptului constitutional numai actele adoptate sau emise de autoritatile reprezentative, trebuie precizat ca si Guvernul poate sa creeze izvoare de drept constitutional insa cu respectarea celor doua conditii instituite de Legea fundamentala, respectiv delegarea legislativa prin abilitare expresa de catre Parlament, dar numai in domenii care nu fac obiectul legilor organice (art. 115 alin. 1) sau, in situatii extraordinare cand Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. In privinta ordonantelor de urgenta, dupa adoptare ele trebuie supuse aprobarii, prin dezbatere si in procedura de urgenta de catre Camerele Parlamentului (art. 115 alin. 4 si 5) potrivit procedurii de adoptare a legilor.

e) Tratatele internationale.

Tratatele internationale reprezinta acte normative incheiate de doua sau mai multe state cu posibilitatea de aderare si a altor state ulterior, daca in cuprinsul acestora se prevede expres o astfel de posibilitate. Asemenea acte consacrate sub titulatura generica de "tratate" pot avea diferite denumiri: tratat, conventie, Acord, Pact, memorandum, etc.

Adoptarea tratatului are loc dupa o procedura reglementata dublu: pe plan international exista o Conventie , iar pe plan intern exista o lege ce reglementeaza procedura de reprezentare la negociere, limitele imputernicirilor acordate Guvernului, etc.

Tratatele se negociaza de Guvernul Romaniei in numele Romaniei, se semneaza de Presedintele Romaniei, dupa care sunt supuse ratificarii de catre Parlament(art. 91 alin. 1 din Constitutie).

Din momentul publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a legii de ratificare, tratatul produce efecte juridice, cu respectarea dispozitiilor art. 15 (2) din Constitutia Romaniei. Dupa intrarea in vigoare a Tratatului, acesta face parte din dreptul intern roman .

f) Acquis-ul comunitar

Cursurile de drept constitutional in general omit in mod frecvent sa inscrie in randul izvoarelor dreptului constitutional acquis-ul comunitar, in conditiile in care Romania a incheiat in anul 1993 un Acord de asociere cu statele membre ale Uniunii Europene si cu Comunitatile europene, Acord prin care s-a angajat sa implementeze in legislatia interna o serie de norme juridice comunitare, in cadrul procesului de armonizare legislativa si de pregatire a conditiilor pentru aderare. Sunt izvoare ale dreptului constitutional roman, izvoarele primare ale dreptului Uniunii Europene, cum ar fi: Tratatul de la Roma din 1957, Tratatul de la Maastricht din 1992, Tratatul de la Amsterdam din 1997, Tratatul de la Nisa din 2001, iar in perspectiva, Tratatul de la Lisabona .