Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AdministratieDrept


MIJLOACELE DE PROBA - NOTIUNEA SI IMPORTANTA MIJLOACELOR DE PROBA IN PROCESUL PENAL

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
INFRACTIUNEA - NOTIUNE SI TRASATURI
Principiul umanismului
CLASIFICAREA CAILOR DE ATAC SI REGULILE COMUNE PRIVIND FOLOSIREA ACESTORA
CONTROLUL ACTIVITATII ORGANELOR ADMINISTRATIEI PUBLICE
SARCINILE SI STRUCTURA SISTEMULUI ADMINISTRATIEI PUBLICE
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
Principiul reciprocitatii
Cadrul juridic si principiile cooperarii judiciare internationale in materie penala
Notiunea de cooperare internationala
Bolnavul psihic in fata Justitiei

TERMENI importanti pentru acest document

: prsupusa fapta in penal : procedee speciale investigative faza judecata penala : rezu partiale proba scrisa acad de politie 2014 : importanta actelor premergatoare2Ca declaratiei martorilor :

MIJLOACELE DE PROBA

1.NOTIUNEA SI IMPORTANTA MIJLOACELOR DE PROBA IN PROCESUL PENAL

                   Informatiile pe care le furnizeaza o proba prin continutul ei nu pot fi administrate in procesul penal decat prin anumite mijloace prevazute expres in codul de procedura penala,care sunt denumite mijloace de proba.

                   Proba nu trebuie confundata cu mijlocul de proba:acesta este modul prin care o proba este administrata in procesul penal.

                   Mijloacele de proba sunt,deci,modalitati prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba si ele sunt prevazute limitativ de lege.Astfel,conform art 64 C.pr.pen mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt :declaratiile invinuitului sau ale inculpatului,declaratiile partii vatamate,ale partii civile si ale partii responsabile civilmente,declaratiile martorilor,inscrisurile,inregistrarile audio sau video,fotografiile,mijloacele materiale de proba,constatarile tehnico-stiintifice,constatarile medico-legale si expertizele .

                    Referitor la notiunea de mijloace de proba ,aceasta trebuie delimitata strict datorita faptului ca imprejurarea de fapt care determina vinovatia sau nevinovatia faptuitorului nu se poate confunda cu mijlocul prin care aceasta imprejurare este cunoscuta sau demonstrata.

                    De asemenea,mijloacele de proba nu trebuie confundate cu subiectul probei,astfel,subiect al probei este persoana care poate forma elementul de informare care constituie probe (martor,expert,inculpat).

                    Reglementarea procesual penala romana a adoptat sistemul referitor la enumerarea mijloacelor de proba in sens limitativ ,fata de alte reglementari in care s-a adoptat pentru cel enunciativ[1].

                     Daca in legatura cu libertatea probelor se aplica principiul admisibilitatii oricarei probe care nu este interzisa de lege,in ceea ce priveste mijloacele prin care se obtin probele,acestea trebuie sa fie dintre cele enumerate limitativ in art 64C.pr.pen.

                      Actuala reglementare,continand o enumerare limitativa a mijloacelor de proba,exclude posibilitatea retinerii altor miloace sau procedee de investigatie ca mijloace de proba distincte .art.64 alin(2) C.pr.pen prevede ca mijloacele de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal,dandu-se in felul acesta efect procesual dispozitiilor legale care prevad interdictia intrebuintarii de procedee precum violente,amenintari,promisiuni sau indemnuri in obtinerea probelor si sanctionand ,totodata obtinerea unor probe cu nerespectarea reglementarilor specifice ,precum cele referitoare la obtinerea autorizatiei sau momentul efectuarii unui procedeu probatoriu. 

                    Art 68 c.pr.pen impune respectarea legii in administrarea probelor ,sanctionand activitatile de obtinere a probelor prin modalitati ce pot afecta demnitatea umana sau demnitatea justitiei[2].Nu se poate concepe probarea unei fapte penale prin savarsirea unei infractiuni sau continuarea celei initiale,deoarece,oricata importanta ar avea aflarea adevarului si dovedirea faptuitorului,aceasta nu se poate  realiza printr-o alta nesocotire a legii penale.In doctrina franceza a fost subliniata,de altfel,existenta limitelor multiple in obtinerea probelor,in special in ceea ce priveste respectarea valorilor fundamentale ale civilizatiei,deoarece aflarea adevarului intr-o cauza penala nu poate fi obtinuta prin orice mijloace,fiind interzise,prin urmare,acele mijloace care aduc atingere drepturilor fundamentaleale omului si dreptului la aparare ,fiind sannctionate procedurile neloiale de obtinere a probelor ,precum utilizarea de de documente obtinute intr-o maniera contestabila,sonorizarea unui spatiu privat cu ocazia unei perchezitii,atitudinea provocatoare a ofiterilor de politie in determinarea savarsirii unor infractiuni etc.In practica s-a demonstrat ca instantei de fond ii revine si obligatia verificarii legalitatii modului in care au  fost obtinute mijloecele de proba care au constituit temeiul trimiterii in judecata,sanctiunea in situatia in care se va constata incalcarea dispozitiilor invocate fiind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale[3]

                   In cazul in care elemente de fapt au fost prezentate printr-un mijloc nereglementat de lege sau printr-un mijloc legal,dar realizat cu nerespectarea prevederilor legale,intervine sanctiunea procesuala a excluderii acestora din cauza,in temeiul art 64alin.(2)C.pr.pen.

                    Mijloacele de proba  enumerate in alin 1al art 64 C.pr.pen sunt reglementate distinct,cu exceptia fotografiilor [4],In Titlul III-Probele si mijloacele de proba -din partea generala a C.pr.pen.Desi sunt enumerate printre mijloacele de proba inregistrarile audio-video,constatarile tehnico-stiintifice ,medicale si expertizele sunt in realitate procedee probatorii.Procedele probatorii sunt moduri de examinare a mijloacelor de proba .Fiecare mijloc de proba in functie de specificul sau isi are procedeele sale de administrare.Astfel, obtinerea declaratiei invinuitului ,inculpatului,martorului,etc.se poate face prin declaratii scrise,ascultare si confruntare,existnand reglementari specifice pentru fiecare dintre acestea,pe de o parte ca si proceduri distincte dupa cum procesul se afla in faza de urmarire sau in faza de judecata,pe de alta parte. .Inscrisurile pot fi cercetate prin traducere,descifrare sau comparare cu alte scripte.

                        Tot procedee de administare a inscrisurilor si a altor mijloace materiale de proba sunt si:ridicarea silita de obiecte si inscrisuri,predarea obiectelor si inscrisurilor retinerea si predarea corespondentei,gasirea si ridicarea acestora in cadrul unei perchezitii sau cercetari la fata locului etc.

      Ca si probele ,mijloacele de proba  nu au o ordine prestabilita,ele fiind utilizate in cadrul procesului penal,in raport de ansamblul probelor existente in cauza  .

                   Principiului libertatii probelor in procesul penal ii corespunde libertatea mijlacelor de proba libertatea mijloacelor de proba ,inteleasa in sensul ca deducerea in fata organelor judiciare a situatiilor de fapt care constituie probe se poate realiza prin oricare din mijloacele de proba prevazute de lege.

                    In concluzie,functionalitatea mijloacelor de proba in procesul penal releva importanta deosebita a acestora in aflarea adevarului si solutionarea cauzelor penale.

2.DECLARATIILE PARTILOR SI ALE MARTORILOR

 

2.1.Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

A.Notiunea si importanta declaratiilor invinuitului sau inculpatului

Art.69C.pr.pen:”Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului,numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.”

                         Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului prezinta aspecte foarte importante,al caror rol este edificator in solutionarea procesului si stabilirea adevarului,sens in care,legea procesual penala inscrie declaratiile invinuitului sau ale inculpatului intre mijloacele de proba in procesul penal.

                        Declaratiile sincere ale invinuitului sau inculpatului contribuie intotdeauna la justa solutinare a cauzei fiindca,daca este vinovat stabilesc cu multa exactitate imprejurarile in care a fost savarsita fapta,iar daca nu este vinovat ,fac cunoscute imprejurarile care infirma invinuirea.Aceste declaratii sunt utile si atunci cand nu sunt sincere,organul judiciar luand astfel cunostinta de atitudinea invinuitului sau inculpatului fata de fapta pe care a saarsit-o,atitudine care poate influenta asupra individualizarii pedepsei.De aceea declaratiile invinuitului sau ale inculpatului sunt un mijloc de proba din cele mai importante,pentru organele judiciare existand obligatia de a le obtine in orice cauza penala.aceasta importanta decurge si din folosirea lor de catre invinuit sau inculpat ca un mijloc de aparare.

                       Cu toata importanta aratata mai sus,marturisirea invinuitului sau a inculpatului nu mai constituie „regina probelor” din procesul inchizitorial,simpla recunoastere nefiind un temei probatoriu suficient pentru condamnare.

                         Declaratiile inculpatului pot fi extrajudiciare si judiciare.

                         Declaratia este extrajudiciara atunci cand a fost data in afara procesului penal;in acest caz continutul ei ajunge la cunostinta organelor judiciare prin alte mijloace de proba-declaratia unui martor caruia i s-a destainuit,o scrisoare.De asemenea,inscrisul in care s-a consemnat declaratia data de inculpat sau invinuit in cadrul unei anchete administrative se constituie declaratie extrajudiciara.

                          Declaratia este judiciara atunci cand este facuta in cadrul procesului penal ,in fata organelor judiciare,cu respectarea procedurii legale,constituind prin ea insasi mijloc de proba.

                        Declaratia judiciara a invinuitului sau a inculpatului constituie unul din mijloacele de proba prevazute de lege prin care se constata elemente ce pot servi ca proba in procesul penal ,avand o dubla functionalitate,pe de o parte furnizeaza elemente necesare aflarii adevarului,iar pe de alta parte constituie prima modalitate prin care persoana acuzata isi exercita dreptul ala aparare.

                        Specificul acestui mijloc de proba este dat de pozitia centrala pe care o are invinuitul sau inculpatul in procesul penal,fiind nu numai rational,dar si indispensabil ca persoana care este de prsupus a cunoaste cel mai bine realitatea sa fie ascultata si intrebata cu privire la aceasta.De altfel,obligatia procesuala de a-l asculta pe invinuit,respectiv pe inculpat apare inscrisa in numeroase momente procesuale,atat in cursul urmaririi penale cat si al judecatii.

Astfel ,Codul de procedura penala instituie obligatia pentru organele judiciare de a-l asculta pe inculpat in cele mai importante momente ale desfasurarii procesului penal.De exemplu,in faza de urmarire penala ,invinuitul este ascultat la inceputul urmaririi penale(art.70 alin 3 C.pr.pen.),cu ocazia luarii masurii arestarii preventive(art.146 alin(1)C.pr.pen), in cazul continuarii cercetarii dupa punerea in miscare a actiunii penale(art.237 C.pr.pen.)ori la prezentarea materialului de urmarire penala(art250.C.pr.pen).In faza de judecata inculpatul este ascultat ori de cate ori este necesar (art 323-325,art.377 alin (4),art 385 alin (3)C.pr.pen).

Obligatia ascultarii invinuitului sau inculpatului inceteaza atunci cand este disparut,se sustrage de la cercetare, nu locuieste in tara (art.237 C.pr.pen) ori nu se prezinta la judecata desi a fost legal citat.(art.291).Cand neindeplinirea obligatiei ascultarii inculpatului a afectat dreptul sau la aparare,necunoscandu-se explicatiile sale cu privire la invinuire ,hotararea de condamnare este nelegala si netemeinica.

                         In timp ce organele judiciare au sarcina de a-l asculta pe invinuit sau inculpat,acesta nu poate fi obligat sa dea declaratii,darea declaratiilor reprezentand un drept al sau si nu o obligatie („nemo tenetur edere contra se”).Persoana acuzata are dreptul de a face declaratii daca doreste,ea nefiind obligata sa dea vreo declaratie in tot cursul procesului penal ,cu atat mai mult in cursul efectuarii actelor premergatoare .Astfel,in doctrina[5]  cat si in practica s-a aratat sustinerea potrivit careia dispozitiile art.69.si art.70C.pr.pen nu se aplica si persoanei audiate ca faptuitor in cursul actelor premergatoare nu poate fi primita,intrucat din interpretarea logica a acestor texte rezulta ca ele se aplica cu atat mai mult inainte de inceperea urmaririi penale. 

                       Prezenta persoanei acuzate la procesul sau este de o importanta capitala pentru o justitie echitabila si justa,iar obligatia de a garanta acuzatului dreptul de afi prezent la in sala de judecata fie in cursul procedurilor initiale,fie in cadrul rejudecarii,este unul din elementele esntiale ale art 6.din Conventia Europeana [6].De altfel,audierea inculpatuluio este considerata ca fiind un aspect fundamental al echitatii unei proceduri judiciare,ceea ce inseamna ca nici o decizie,dintre cele care sunt total sau partial in favoarea inculpatului,nu poate fi luata fara ca acestuia sa i se fi acordat in prealabil dreptul de a-si exprima punctul de vedere.

B.Procedura ascultarii invinuitului sau inculpatului

                             Procedura de obtinere a declaratiei invinuitului sau inculpatului presupune un complex de reguli de ordin procesual si de ordin tactic ce trebuie respectate.Probele de ordin tactic referitoare la obtinerea declaratiilor de la acest subieect procesual sunt studiate de criminalistica.

              Ascultarea invinuitului sau inculpatului este o activitate procesuala si  de tactica criminalistica , efectuata de catre organul judiciar, in scopul stabilirii unor date cu valoare probanta necesare aflarii adevarului in cauza. Cu aceasta ocazie invinuitul, inculpatul poate face  marturisiri complete sau doar partiale, cu privire la infractiunea savarsita si  la circumstantele legate de comiterea ei.  Exista insa si  posibilitatea ca acesta sa manifeste un comportament simulat, incercand sa se sustraga de la raspunderea penala, recunoscand alte roluri sau alte actiuni (de exemplu,sa recunoasca doar ca ar fi stat de paza la comiterea furtului sau sa recunoasca doar ca a scos bunul din unitate  dupa  ce acesta a fost sustras de un alt autor, etc.  ).

Atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata ,ascultarea invinuitului sau inculpatului se desfasoara de regula la sediul organului judiciar si cuprinde doua etape :

                        a)Prima etapa presupune cunoasterea datelor personale ale invinuitului sau inculpatului,etapa reglementata in articolul 70 alin 1-4 C.pr.pen.[7]Inainte de a fi ascultat,invinuitul sau inculpatul este intrebat cu privire la nume,prenume,porecla,data si locul nasterii,numele si prenumele parintilor,cetatenie,studii,situatia militara,ocupatie,adresa,antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale .Apoi,invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta .Acesta are dreptul de a avea un aparator precum si dreptul de a nu face nici o declaratie,atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.

Astfel,art 70 C.pr.pen ,articol ce constituie cadrul general in materia ascultarii, instituie privilegiul de a nu contribui la propria acuzare.Aducerea la cunostinta a faptei care formeaza obiectul cauzei si a incadrarii juridice a acesteia constituie reflectarea jurisprudentei contemporane referitoare la informarea in detaliu cu privire la cauza si natura acuzatiilor.astfel,s-a subliniat ca,in procedurile penale,prevederile privind informarea completa,detaliata cu privire la acuzatiile aduse si ale incadrarii juridice a acestora reprezinta o conditie esentiala pentru a se asigura o procedura echitabila,acesta informare fiind relevanta,in acelasi timp si din perspectiva dreptului la pregatirea apararii .

Privilegiul de a nu contribui la propria acuzare este,alaturi de prezumtia de nevinovatie,unul dintre elementele fundamentale ale dreptului la un proces echitabil,dar si una dintre cele mai complexe garantii din intregul sistem de drepturi fundamentale aplicabile procedurilor penale.totodata,s-a precizat ca dreptul unei persoane de a pastra tacerea si dreptul de a nu se autoincrimina nu sunt absolute,putand fi,de exemplu,legitima,in anumite conditii,formularea de concluzii din tacerea acuzatului [8] .

Acest drept la tacere nu se aplica insa,in cazul in care o persoana este intrebata cu privire la identitatea sa ,nenexistand in acest sens un drept la anonimat.In doctrina s-a aratat ca dreptul la tacere poate fi invocat atat de o persoana fizica cat si de o persoana juridica,daca aceasta din urma constituie obiectul unei urmariri penale.

Spre deosebire de martor,invinuitul sau inculpatul nu poate fi supus juramantului.Invinuitul sau inculpatul este obligat sa anunte in scris,in termen de trei zile orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal.Nerespectarea acestei obligatii constituie,potrivit art 198.art i din C.pr.pen ,abatere judiciara,sanctionata cu amenda judiciara de la 500 la 5000 lei.

                          b)A doua etapa este consacrata ascultarii propriu zise.Art 71 ,72,73C.pr.pen[9] reglementeaza modul de ascultare al acestuia .Invinuitul sau inculpatul este lasat mai intai sa declare tot ce stie in cauza .Declaratia lui este o expunere libera asupra imprejurarilor in care s-a savarsit fapta ,invinuitul sau inculpatul nefiind intrerupt decat daca se indeparteaza in mod vadit de la subiect si numai pentru a i se atrage atentia sa revina la acesta.

                          Legea interzice a i se citi sau reaminti declaratiile date anterior in cauza,dupa cum nici nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte.Relatarea libera presupune,intr-un anume fel,spontaneitate,caracter care ar dispare daca s-ar permite apelarea la declaratii anterioare .Numai daca sunt anumite amanunte greu de retinut (denumiri complicate,cifre etc),invinuitul sau inculpatul poate folosi insemnarile pe care le detine.Aceasta dispozitie este dispusa din ordin tactic si se sprijina pe presupunerea ca prin ascultari repetate persoana care ascunde adevarul va face sa apara in declaratiile sale succesive unele contradictii ce vor servi organelor judiciare in aflarea adevarului.De aceea,este condamnabila practica  unor instante care,in locul audierii celui in cauza potrivit tuturor regulilor procedurale,consemneaza numai faptul ca acesta isi mentine intocmai declaratiile date in cursul urmaririi penale.

                             Daca in timpul ascultarii invinuitul sau inculpatul acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viata in pericol,ascultatrea se intrerupe,iar organul judiciar ia masuri pentru ca acesta sa  fie consultat de un medic.Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viata invinuitului sau inculpatului nu este in pericol.

Orice incercare de a continua ascultarea unei persoane care acuza simptomele unei boli ce i-ar putea pune viata in pericol poate fi de natura a determina exercitarea din partea autoritatilor de rele tratamente,ce ridica probleme din perspectiva respectarii normelor fundamentale in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.In ceea ce priveste asistenta medicala acordata,principiul in raport cucare va avea loc consultarea celui care invoca starea de boala este operativitatea asigurarii serviciilor medicale de specialitate .

                            Dupa ce invinuitul sau inculpatul a declarat tot ce stie in legatura cu cauza,organul judiciar pune intrebari prin care se pot obtine informatii noi sau prin care se verifica exactitatea celor relatate sau se completeaza cele deja expuse.

Intrebarile ce vor fi formulate pot fi cuprinse in trei categorii:cele referitoare la fapta,la invinuirea ce i se aduce si cele cu privire la probele pe care acesta doreste sa le propuna .

                            Cand invinuitul sau inculpatul nu se poate prezenta la organul judiciar pentru a fi ascultat ,se poate proceda la ascultarea sa la locul unde se afla[10],insa Codul de procedura penala prevede si cazuri in care nu este necesara deplasarea organului judiciar la loculk unde se afla invinuitul sau inculpatul,fiind considerata suficienta prezenta avocatului –de exemplu situatia cuprinsa in art 149 alin (6)C.pr.pen.,in care inculpatul aflat in stare de retinere sau arestare ,daca,dincauza sanatptii sale sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate,nu poate fi adus in fata judecatorului care solutioneaza propunerea de arestare preventiva,propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului,in prezenta aparatorului sau.

                             O regula specifica in faza de urmarire penala este cea potrivit careia,inainte de ascultare ,i se cere invinuitului sa dea o declaratie scrisa personal cu privire la invinuirea ce i se aduce.Intrucat aceasta nu este o obligatie daca invinuitul nu doreste sau nu poate sa scrie personal declaratia,se va incheia un proces verbal ,consemnandu-se motivat aceasta situatie.

                               Pentru obtinerea declaratiilor inculpatului sau invinuitului este interzisa folosirea de amenintari,violente,promisiuni sau alte mijloace de constrangere [11],incalcarea acestei dispozitii constituind infractiunea de cercetare abuziva .

Orice persoana aflata in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane,iar supunerea acesteia la tortura sau la tratamente inumane sau degradante este pedepsita prin lege.

Nu se poate concepe probarea unei fapte penale prin savarsirea unei infractiuni sau continuarea celei initiale ,deoarece,oricata importanta ar avea aflarea adevarului si dovedirea faptuitorului,aceasta nu se poate realiza printr-o alta nesocotire a legii penale.

                                Pentru a putea fi folosite ca mijloace de proba in cadrul procesului,declaratiile invinuitului sau inculpatului date in cursul urmaririi penale si declaratiile inculpatului date in cursul judecatii se consemneaza in scris de catre organul de urmarire si,respectiv,de catre grefierul instantei de judecata .Declaratia astfel consemnata se citeste invinuitului sau inculpatului,iar daca cere,i se da sa o citeasca,asigurandu-se posibilitatea acestuia de a verifica exactitatea celor consemnate.Cand invinuitul sau inculpatul este de acord cu continutul declaratiei ,o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit;daca nu poate sau refuza sa semneze ,se face mentiune in declaratia scrisa.

                            Pentru a se putea oferi caracter oficial declaratiei invinuitului sau inculpatului,aceasta se va semna,atat de cel care a dat-o ,cat si de organul judiciar penal in fata caruia invinuitul sau inculpatul a fost ascultat  sau de presedintele completului de judecata si de catre grefier ,precum si de interpret ,cand declaratia a fost luata in prezenta acestuia .De asemenea,in fiecare declaratie se va consemna ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului.

                          Consemnarea celor relatate se poate face si prin intermediul unei inregistrari pe suport magnetic ,cu transcrierea ulterioara intr-un proces verbal a relatarilor efectuate.O astfel de inregistrare fiind posibila,in timpul urmaririi penale,cu acordul persoanei ascultate si cu respectarea conditiilor necesare garantarii exactitatii si corectitudinii inregistarii .Pentru faza de judecata intervin,de la data aplicarii prevederile privind organizarea judiciara cu privire la inregistrarea prin mijloace tehnice video sau audio a sedintelor de judecata [12].

 

 C. Valoarea probatorie a declaratiilor invinuitului sau inculpatului

                                  In baza principiului liberei aprecieri a probelor si a prezumtiei ca nimeni nu are interesul sa se recunoasca vinovat pentru o fapta pe care nu a savarsit-o ,marturisirii invinuitului sau inculpatului i se da ,in teoria si practica unor legislatii occidentale,valoarea oricarei probe ,ceea ce permite sa se pronunte o cindamnare in temeiul unei marturisiri ferme si complete .Practica a dovedit ca prezumtia de la care se pleaca  nu se confirma intotdeauna;s-au intalnit astfel cazuri in care inculpatul si-a recunoscut vinovatia pentru savarsirea unei fapte pentru savarsirea unei infractiuni mai grave,din teama,din devotament pentru altul,din bravada,din interese personale,ori,uneori,ca urmare  a presiunilor ce s-au facut asupra sa.Fiind nesigura insasi baza teoretica a acestei sustineri,nu se poate acorda marturisirii inculpatului valoarea unei probe complete si ferme vinovatie.De aceea,Codul de procedura penala a instituit garantiile necesare pentru a se impiedica o condamnare numai in temeiul recunoasterii facute de catre inculpat.Astfel,art.69C.pr.pen prevede ca declaratiile inculpatului sau invinuitului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care acestea sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.In practica s-a aratat ca daca probele unei cauze se limiteaza numai la declaratii date de inculpati ,sustinerile acestora nefiind confirmate de alte probe,solutia de achitare este corecta[13].Rezerva manifestata de legiuitor in ceea ce priveste forta probanta a declaratiilor invinuitului sau inculpatului este justificata,in opinia instantei de contencios constitutional,din punct de vedere psihologic,prin pozitia procesuala a acestuia,dupa cum este justificata si in cazul declaratiilor partii civile,ale partii vatamate si ale partii responsabile civilmente.

In practica s-a subliniat ca o persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni nu este obligata sa spuna tot ce stie sau sa nu denatureze adevarul ,deoarece exista un subiectivism firesc atat al persoanei acuzate cat si al celei care acuza sau are un interes in cauza,motiv pentru care art.69 si art.75 C.pr.pen impun coroborarea declaratiilor invinuitului sau partilor cu alte probe la dosar.Prin urmare,declaratiile care nu corespund adevarului date in fata organelor judiciare constituie infractiunea de marturie mincinoasa numai daca apartin martorului,interpretului ori expertului .

                       Caracterul relativ al declaratiilor se pastreaza chiar si atunci cand  acestea privesc un coinvinuit sau un coinculpat.

                       Cum simpla recunoastere a savarsirii faptei,nesustinuta de alte probe nu poate sta la baza unei hotarari de condamnare,tot astfel,declaratiile inculpatului prin care nu recunoaste fapta nu pot fi luate in considerare daca nu se coroboreaza cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza.

                        Declaratiile invinuitului sau inculpatului sunt divizibile,organul judiciar putand inlatura din acestea partile care nu se coroboreaza cu toate probele existente la dosar.Totodata,posibilitatea retractarii totale sau partiale a declaratiilor exista pentru toate fazele procesului,inclusiv pentru caile extraordinare de atac.Organul judiciar este obligat,in acest caz,a aprecia valoarea retractarii,printr-o analiza a temeiniciei motivelor ce au stat la baza acesteia,putand retine ca adevarata acea declaratie care se coroboreaza cu restul probelor existente in cauza,deoarece nu exista  o ordine de prioritate a declaratiilor si este aplicabila regula generala privind aprecierea probelor.Instanta suprema s-a pronuntat in acest sens,statuand ca,in cazul declaratiilor succesive,retractarea totala sau partiala a unei declaratii anterioare duce la inlaturarea ei,daca este temeinic motivata,existand date si imprejurari din care rezulta ca aceasta nu exprima adevarul.In ceea ce priveste revenirea inculpatului ,in faza de cercetare judecatoreasca [14],asupra declaratiilor date in cursul urmaririi penale,de recunoastere a savarsirii faptei ,instanta suprema a apreciat ca aceasta nu poate fi luata in considerare ,daca s-au administrat in cursul procesului penal probe neindoielnice de vinovatie.[15] .Tot astfel s-a constatat ca doar simpla retractare si modificare de catre inculpati sau martori a unor declaratii nu poate duce la inlaturarea in mod automat si nemotivat a declaratiilor anterioare,cat timp acestea se coroboreaza cu alte probe ale dosarului.

Dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina.Limitele acestui drept.

C.pr.penala., Art.70.pr.pen

(1).Invinuitul sau inculpatul,mai inainte de a fi ascultat este intrbat cu privire la nume ,prenume,porecla,data si locul nasterii,numele si prenumele parintilor,cetatenie,studii,situatia militara,loc de munca,ocupatie,adresa la care locuieste efectiv,antecedentele penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.

 (2)Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care formeaza obictul cauzei,incadrarea juridica a acesteia,dreptul de a avea un aparator,precum si dreptul de a nu face nici o declaratie,atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa .Daca invinuitul sau inculpatul da o declaratie,i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta .

(3)Daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie,organul de urmarire penala,inainte de a-l asculta ii cere sa dea o declaratie,scrisa personal cu privire la invinuirea ce i se aduce.

(4)Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obligatia sa anunte in scris,in termen de trei zile,orice schimbare a a locuintei pe parcursul procesului penal.

                            Dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina este prevazut in art 70 C.pr.penala si consta in posibilitatea conferita de lege de a nu face declaratii cu privire la fapta si la invinuirea care i se aduce cu privire la ea.Orice alte conduite prin care acesta nu raspunde solicitarilor autoritatilor ce vizeaza fapta sa ,daca intrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni ,impun efectuarea de cercetari distincte.I.C.C.J.,Sectia Penala,decizia nr.1877 din 11 aprilie 2003.

                             Tribunalul Brasov prin sentinta penala nr.1000din 8 aprilie 2002 a condamnat pe inculpatul P.Z.pentru savarsirea infractiunilor de talharie prevazuta  in art 211 alin 2 lit a),d) si e)C.pen.de conducere fara permis prevazuta in art 36 alin.(1)din Decretul nr 328/1966,iar pe inculpatul R.C.pentru savarsirea primelor doua dintre infractiunile mentionate.

                               Instanta a retinut ca,in noaptea de 12 octombrie 2001 ,in baza unei intelegeri prealabile,inculpatii au sustras,prin violenta,un autovehicul pe care l-au condus,fiecare,fara a avea carnet de conducere,iar primul inculpat,cand conducea autovehiculul,a provocat un accident,dupa care a parasit locul producerii acestuia.

                              Curtea de Apel Brasov,prin decizia penala nr 128/A din 26 iunie 2002,a admis apelul procurorului si a majorat  pedepsele aplicate inculpatilor pentru infractiunea de talharie,si totodata a admis apelul inculpatului P.Z.si a dispus achitarea acestuia in temeiul art.11 pct 2 lit.a) si art 10 alin (1)lit.d)C.pr.pen. pentru infractiunea de paraire a locului accidentului.

                               Prin recursul declarat de procuror s-a sustinut ca in mod gresit s-a dispus achitarea inculpatului P.Z. pentru infractiunea de parasire a locului accidentului,iar prin recursurile lor inculpatii au cerut sa fie aplicate pedepsele date de prima instanta.

Recursul procurorului este fondat.

Instanta de apel,pentru a dispune achitarea inculpatului P.Z. in ce priveste infractiunea de parasire a locului accidentului ,a retinut ca ramanerea la locul accidentului ar fi echivalat cu autodenuntarea sau autoincriminarea de catre insusi inculpatul pentru celelalte doua infractiuni retinute in sarcina sa,de conducere fara permis si de talharie,ceea ce contravine art 6 parag 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

                                Prevederile Conventiei ,care se refera la dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina prin propriile declaratii,nu sunt aplicabile in cauza de fata .

                               Inculpatul a parasit locul accidentului in mod constient ,in ideea de a nu fi identificat,ceea ce presupune,in contextul recunoasterii faptelor in totalitatea lor ,ca gestul sau nu poate fi interpretat in sensul considerentelor instantei de apel,si anume ca,daca ar fi ramas la locul comiterii accidentului,s-at fi autodenuntat sau autoincriminat si pentru infractiunile de conducere fara permis si talharie.

                              Toate aceste infractiuni au fost comise in mod obiectiv ,pe baza unor rezolutii infractionale distincte ,asa incat condamnarea inculpatului pentru toate faptele de catre instanta de fond a fost corecta,iar incadraea juridica a acestor fapte a fost legal stabilita de prima instanta .

                            In consecinta,recursul procurorului a fost admis si s-a dispus condamnarea inculpatului P.Z. in baza art 38 alin 1 din Decretul 328/1966.Totodata au fost admise si recursurile inculpatilor si s-a constatat gratierea unora dintre pedepsele stabilite.

Nota:Decretul nr.328/1966 a fost abrogat si inlocuit cu O.U.G. nr 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

                                                                         

Dreptul inculpatului la tacere.Exercitarea acestuia in faza de urmarire penala si cea de judecata.Distinctii

C.pr.pen ,art.70 alin (2),art 197 alin (1),art.323

Dreptul inculpatului la tacere este asigurat pe toata desfasurarea procesului penal.Imprejurarea ca el nu mai este enuntat in mod expres si in art 323 C.proc.pen se explica prin aceea ca textul de lege invocat reglementeaza modalitatea concreta de ascultatre a inculpatului dupa ce ,in mod evident ,acesta a renuntatla dreptul de a tacea.I.C.C.J,Sectia penala ,decizia nr.828 din 8 februarie 2006,www.scj.ro

                         Prin sentinta penala nr 144 din 18 mai 2005,Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul U.M.pentri savarsirea infractiunii de loviri cauzatoare de moarte prevazuta in art 183 C.pen.

                         Instanta a retinut ca la 30 iulie 2004,inculpatul si partea vatamata I.D.,ambii aflati sub influenta bauturilor alcoolice,s-au intalnit intr-un magazin.In urma unor discutii ,la iesirea din magazin ,partea vatamata a fost atacata de inculpat si lovita de acesta cu punctul in maxilar si cu piciorul in abdomen.

                        Loviturile aplicate au dezechilibrat partea vatamata care a cazut pe spate si s-a izbit cu capul de planul dur al strazii suferind o fractura de bolta si baza craniana occipito-parieto-temporala dreapta cu contuzii,hematoame si hemoragie subrahnoidiana,leziune traumatica grava in urma careia a intrat in coma,decedand la 4 august 2004.

                         Autopsia efectuata victimei a concluzionat ca moartea acesteia a fost de natura violenta ,in legatura cauzala directa cu agresiunea exercitata aupra sa de catre inculpat .

                          Prin decizia penala nr 335 din 17 noiembrie 2005 ,Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul inculpatului cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsa a timpului retinerii.

                          Recursul declarat de inculpat prin care a invocat ,intre altele nulitatea absoluta a hotararii pronuntate de prima instanta,intrucat dupa citirea actului de sesizare prima instanta a procedat la ascultarea sa fara a-i aduce la cunostinta dreptul de a nu face nici o declaratie si de a-i atrage totodata  atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa ,fiind incalcate dispozitiile art 70 alin(2) si art 323 C.pr.pen,este nefondat .

                            Modul de audiere a invinuitului sau inculpatului este regelementat in art 69-74 C.pr.pen,iar dispozitiile art 323 C.pr.pen  din acelasi cod cuprind unele derogari de la regulile generale ,incidente numai in legatura cu audierea in cursul judecatii.

                            Potrivit art 70C.pr.pen alin (2) ,inainte de asculatrea propriu zisa ,organele judiciare sunt obligate sa aduca la cunostinta invinuitului sau inculpatului :fapat care formeaza obiectul cauzei,dreptul de a avea un aparator  si dreptul de a nu face nici o declaratie,atragandu-I ,totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa –reglementari introduse prin Legea nr 281 /2003 ca o consecinta fireasca a intentiei de armonizare a legislatiei interne cu principiile general recunoscute ale unui proces echitabil,astfel cum acestea sunt reglementate prin art 6 parag.I din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

                          Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat mai multe hotarari prin care a facut aplicarea acestui principiu al dreptului acuzatului de a nu se autoincrimina,garantie a unui proces echitabil-cauza Allan c.Regatului Unit ,cauza Lundeval c. Suediei .In aceasta din urma , Curtea Europeana a Drepturilor Omului,statuand cu privire la o “audiere orala”, a aratat ca este posibil sa nu se organizeze o audiere,daca partea renuntain mod nenechivoc la dreptul sau si nu exista nici o chestiune de interes public care sa faca necesara o audiere.

                        Coroborand aceste hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului cu prevederile art 70 alin (2)C.pr.pen care permit nculpatului sa refuze sa dea declaratii,se retine ca exercitarea  dreptului la o audiere este lasata la  libera apreciere a acuzatului ,acesta fiind singurul care poate decide daca va exercita sau nu acest drept,respectiv daca va da sau nu aceste declaratii –incalcarea acestui drept atragand incidenta art 197 alin(1) si art 64 alin (2)C.pr.pen.

                       Din examinarea lucrarilor dosarului s-a constatat ca in faza urmaririi penale au fost respectate obligatiile prevazute in art.70C.pr.pen ,iar inculpatul a consimtit la audiere,inclusiv sa-si scrie personal declaratia in prezenta aparatorului desemnat din oficiu.

                       La cercetarea judecatoreasca instanta a procedat la ascultarea inculpatului,aflat in stare de libertate ,in prezenta aparatorului ales.fiind mentinuta atitudinea procesuala initiala.

                        In consecinta,pretinsa incalcare a dispozitiilor art 70C.pr.pen si art 323 C.pr.pen invocata de inculpat,nefiind dovedita in cauza.recursul acestuia a fost respins.

2.2Declaratiile partii vatamate,a partii civile si a partii responsabile civilmente

A.Notiunea si importanta declaratiilor partii vatamate si a partii responsabile civilmente

                        Intrucat partea vatamata,partea civila si partea responsabila civilmente au cunostinta despre imprejurarile comiterii faptei si despre faptuitor ,declaratiile lor au fost inscrise ca mijloc de proba in art 64 C.pr.pen .

                       Declaratiile partii vatamate si ale partii civile sunt,de regula,prima sursa de informatii a organelor de urmarire penala,datele furnizate de ele servind la strangerea altor probe in cauza.

                        Importanta acestor declaratii reiese si din dispozitiile Codului de procedura penala care prevede obligatia obtinerii  lor de catre organele judiciare;astfel art 76 C.pr.pen[16]. impune ascultarea partii vatamate ,a partii civle si a partii responsabile civilmente,atat in faza de urmarire penala cat si in faza  de judecata,ca o obligatie a organului judiciar in cadrul activitatii de strangere a probelor necesare pentru solutionarea cauzei penale.

                         Potrivit alin.(2) al art 76 C.pr.pen,organele judiciare au obligatia aducerii la cunostinta persoanei vatamate a posibilitatii acesteia de a se constitui in proces ca parte vatamata,iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala,ca parte civila.De asemenea,organele judiciare au obligatia sa arate momentul pana la care persoana vatamata se poate constitui ca parte vatamata sau parte civila.Aceasta obligatie se numara printre aspectele procedurale destinate facilitarii pozitiei victimei in procedurile penale.

 Amintim,in context,ca in reglementarile speciale destinate protectiei victimelor ,in special in Legea nr 211/2004[17] privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor,exista inscrisa masura cu carater general de informare a victimelor,fie in mod direct ,prin comunicarea dintre victime si organele judiciare fie indirect ,prin intermediul unei linii telefonice disponibile permanent sau prin publicarea de informatii relevante pe paginile de internet ale ministerelor sau instantelor judecatoresti ori ale unitatilor de politie ,cu privire la masurile de sprijin din partea statului de care poate beneficia o persoana care a devenit victima [18].

B .Procedura de ascultare a partii vatamate,a partii civile si a partii responsabile civilmente

    Aceste declaratii au o desebita importanta, deoarece, partea vatamata este in general purtatorul unui bagaj de informatii deosebit de pretioase privind,  autorul si  imprejurarile faptei, intinderea pagubelor, suferintele fizice si  psihice etc.  

Victimele infractiunilor , datorita componentei subiective care intervine, pot sa denatureze voluntar relatarile despre starea de fapt fie pentru a nu evidentia contributia lor la geneza conflictului, fie pentru a putea obtine despagubiri mai mari, etc.  

    Cunoasterea acestei posibilitati nu trebuie insa sa genereze o atitudine de neincredere in sinnceritatea declaratiilor victimei.  Aceasta este in masura sa identifice pe autorul faptei, bunurile sustrase, instrumentele  folosite, eventualii martori.  Pentru situatia cand fapta a fost comisa in lipsa partii vatamate(furt, distrugere, etc)aceasta poate indica autorii banuiti, persoane care cunosteau existenta bunurilor sustrase in locul respectiv, etc. si  ascultarea victimei va fi precedata de o pregatire in sensul bunei cunoasteri a datelor de la dosarul cauzei privind data, locul, modul, mijloacele comiterii faptei/faptelor, extinderea pagubelor materiale,  gravitatea leziunilor fizice.   Aceasta etapa de pregatire implica si  culegerea de date suplimentare cu privire la persoana si  personalitatea partii ce urmeaza a fi audiata.Datele vor fi obtinute din mediul socio‑profesional,  purtand discutii asupra comportamentului sau,  in familie si  societate,  antecedente de violenta,  consum de alcool,  ocupatii,  venituri, etc.

Ascultarea partii vatamate,a partii responsabile civilmente si a partii civile se desfasoara dupa procedura ascultarii invinuitului sau inculpatului.,in prima faza retinandu-se datele privind identificarea acestor parti ,iar in a doua faza obtinandu-se relatarile acestora cu privire la fapta savarsita,prejudiciul produs etc.

   Ascultarea va fi si  ea precedata de unele discutii prealabile, de natura sa completeze datele obtinute in prealabil despre aceasta si  sa aduca o atmosfera de incredere si  sinceritate.  Se poate face o trecere treptata de la unele elemente ale discutiilor prealabile la ascultarea propriu‑zisa, care se va face mai intai in forma relatarii libere.  Se cer  si  in acest caz respectate regulile cu privire la mentinerea unei atitudini neutre,  dublata de atentie si  de mentinerea relatarilor in sfera de legatura cu cauza, fara a permite divagatii inutile de la subiect. 

    Relatarile libere vor fi urmate de adresarea de intrebari care vor putea privi:

    1.  raporturile anterioare cu infractorul;daca era sau nu cunoscut, ca si  conduita in momentele anterioare faptei. 

    2.   momentele efective ale comiterii faptei;aceste intrebari vin sa completeze datele din relatarea libera privind locul, timpul si  modul comiterii.Se vor putea detalia numarul de participanti, lovituri aplicate, eventual chiar ordinea acestora,fraze sau cuvinte surprinse , alte elemente semnificative care pot fi scapate intr‑o prima relatare.  Se vor cere detalii de identificare a bunurilor furate, etc. 

3.  elemente ulterioare comiterii faptei;vor fi lamurite aspecte privind atitudinea infractorului fata de consecintele faptei, alte persoane aparute la locul respectiv, ce s‑a intreprins imediat -ducerea victimei la spital, prim ajutor, urmarirea autorului, incercarea limitarii pagubelor, etc.  dupa  clarificarea tuturor aspectelor aratate,  se va cere partii vatamate sa‑si precizeze eventuale pretentii si  daca mai are ceva de declarat. 

 Uneori, anchetatorul se poate afla in fata unor situatii deosebite de realizare a audierii,  cand victima se afla in stare grava,  datorata sau nu faptei.  Se va cere avizul medicului curant,  care poate aprecia luciditatea si  rezistenta fizica a victimei. In aceste cazuri,  ascultarea va fi scurta,  concisa,  fiind obtinute relatari generale, conform  structurii  elemetelor anterioare comiterii faptei,  momentului faptei si  eventualelor date ce ar permite identificarea infractorilor. 

                                Pentru a putea fi folosite ca mijloace de proba in cadrul procesului,declaratiile partii vatamate,a partii civile si a partii responsabile civilmente consemneaza in scris de catre organul de urmarire si,respectiv,de catre grefierul instantei de judecata .Declaratia astfel consemnata se citeste partii ascultate ,iar daca cere,i se da sa o citeasca,asigurandu-se posibilitatea acestuia de a verifica exactitatea celor consemnate.Cand aceasta este de acord cu continutul declaratiei ,o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit;daca nu poate sau refuza sa semneze ,se face mentiune in declaratia scrisa.

                            Pentru a se putea oferi caracter oficial declaratiei partii vatamate,a partii civile si a partii responsabile civilmente,aceasta se va semna,atat de cel care a dat-o ,cat si de organul judiciar penal in fata caruia partea a fost ascultata  sau de presedintele completului de judecata si de catre grefier ,precum si de interpret ,cand declaratia a fost luata in prezenta acestuia .De asemenea,in fiecare declaratie se va consemna ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului.

                          Consemnarea celor relatate se poate face si prin intermediul unei inregistrari pe suport magnetic ,cu transcrierea ulterioara intr-un proces verbal a relatarilor efectuate.O astfel de inregistrare fiind posibila,in timpul urmaririi penale,cu acordul persoanei ascultate si cu respectarea conditiilor necesare garantarii exactitatii si corectitudinii inregistarii .Pentru faza de judecata intervin,de la data aplicarii prevederile privind organizarea judiciara cu privire la inregistrarea prin mijloace tehnice video sau audio a sedintelor de judecata [19].

C.modalitati speciale de ascultare a partii vatamate,a partii civile si a partii responsabile civilmente

                          Articolul 771C.pr.pen cuprinde prevederi in temeiul carora partea vatamata si partea civila pot fi ascultate prin modalitati speciale in cazul in care viata acestora,integritatea corporala sau libertatea lor ori a rudelor apropiate acestora ar fi puse in pericol.

                         Ceea ce particularizeaza in acest caz situatia victimelor fata de aceea a martorilor,care se bucura si ei de masuri speciale de protectie,este faptul ca uneori,mai ales in cazul victimelor infractiunilor sexuale,in special cand victimele sunt minori ,acestea sunt reticente in a se mai confrunta cu acuzatul ,deoarece risca sa fie supuse unei emotii si suferinte puternice,fiind fortate sa dezvaluie inca o data infractiunea la care a u fost suspuse,retraind astfel,sentimentele de neajutorare,expunere  si rusine care le au marcat la momentul savarsirii infractiunii.de aceea ,spre deosebire de martori,victimele nu au ,in general,o problema in a fi cunoscute sau vazute de acuzati ,ci in a suporta confruntatrea directa cu acestia.

                      Pentru aceste considerente,apreciem ca legiuitorul va trebui sa analizeze,in urmatoarele sale interventii,includerea,printre cazurile care justifica audierea prin intermediul modalitatilor speciale si a situatiilor ce justifica evitatea revictimizarii persoanei.

                          Ascultarea prin mijloace speciale se poate face in cazul in care poate fi periclitata viata,integritatea corporala sau libertatea partii vatamate  sau a partii civile ,risc ce poate fi demonstrat prin orice elemente-textul neimpunand dovedirea cu probe sau indicii temeinice ca in cazul protectiei martorilor(art.861C.pr.pen)-,organele judiciare pot dispune ascultarea acestor parti prin mijloace speciale.Riscul ce poate justifica o astfel de masura se poate manifesta atat fata de partea vatamata sau civila,cat si fata de rudele apropiate ale acesteia[20] ,spre deosebire de protectia martorilor care permite utilizarea de metode speciale de ascultare si in cazul in care exista riscuri pentru persoane apropiate martorului-rude sau persoane fata de care acesta nutreste puternice sentimente afective.

                           Masurile speciale pot fi dispuse in situatiile in care sunt identificate presiuni ce ar putea fi exercitate asupra partii vatamate sau partii civile,in legatura cu dedclaratiile care au fost facute sau care urmeaza a fi facute de acestea organelor judiciare.

                         Ca si in cazul protectiei martorilor apreciem ca temerea de presiuni sau represalii trebuie sa fie una reala,bazata pe lemente de fapt concrete si nu una imaginara sau una nerezonabila in raport cu circumstantele cauzei,aceasta temere urmand a fi analizata de organul judiciar in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.

                         Desi textul nu cuprinde prevederi distincte apreciem ca,in mod similar protectiei martorilor cererea privind ascultarea prin mijloace speciale poate fi intocmita,atat in cursul urmaririi penale cat si al judecatii,de partea vatamata sau partea civila  sau orice persoana indreptatita.Pentru faza de judecata,cererea poate fi intocmita si de procuror,in exercitarea  rolului sau constitutional de aparare  a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

                        Ascultarea prin mijloace speciale este incuviintata in faza de urmarire penala de procuror,prin ordonanta, iar in faza de judecata de instanta,prin incheiere,organul judiciar dispunand aceasta masura motivat,dupa ce a analizat aspectele  privind presiunile existente si proportionaliatea masurii fata de necesitatea satisfacerii intereselor apararii.

                            Ascultarea poate avea loc prin utilizarea unor retele audio-video,fara ca partea vatamata sau partea civila sa fie prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectueaza urmarirea penala,respectiv unde se desfasoara sedinta de judecata.

                            Art 771alin(2)C.pr.pen prevede obligatia organului judiciar de a  informa partea ascultata cu privire la dreptul de a fi asistata de un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor(in prezent consilierul de probatiune )in timpul audierii,ca o forma suplimentara de asistenta si protectie a acestora.In mod evident,consilierul care asista partea in timpul audierii este  tinut a respecta secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul audierii.

Alineatul 4 al art 771 C.pr.pen reglementeaza,in mod similar protectiei martorilor ,procedura de audiere a partii vatamate  si a partii civile in  faza de judecata.Respectand cerintele C.E.D.O. cu privire la dreptul apararii de a contesta declaratiile si credibilitatea martorilor ,in sensul autonom al acestei notiuni,se permite si celorlalte parti si aparatorilor acestora formularea in mod nemijlocit a intrebarilor pe care le doresc,in ordinea prevazuta in art 323alin(2) C.pr.pen ,cu interventia fireasca a presedintelui completului de judecata in cazul in cazul in care intrebarile nu sunt utile sau concludente judecarii cauzei.Pentru considerentele mentionate mai sus,apreciem ca instanta poate interveni si in  alte situatii in care intrebarile formulate sunt de natura a afecta profund starea persoanei declarante,in special in  vederea evitarii revictimizarii,cu respectarea insa ,a drepturilor apararii.

                              Intreaga audiere va fi inregistrata,declaratia obtinuta in aceste conditii fiind redata integral in forma scrisa si fiind semnata de organul judiciar,de partea care a fost ascultata,precum si de consilierul de probatiune ,in cazul in care acesta a fost prezent la ascultare.

                             Transcrierea declaratiei se depune la dosarul cauzei,iar suportul in original   se va pastra,sigilat,la sediul organului judiciar la care se afla dosarul pentru perioada in care dosarul se afla la acesta.  

Cu exceptia prevederilor privind folosirea modalitatilor speciale ,ascultarea partii vatamate si a partii civile se va face conform reglementarilor de drept comun in materie,alin 7 al art771 facand trimitere,in acest sens la art75-77 C.pr.pen ,iar acestea la randul lor ,facand trimitere la aplicarea corespunzatoare a prevederilor privind ascultarea invinuitului sau inculpatului.

Trimiterea la aplicarea corespunzatoare a art 86 5C.pr.pen asigura posibilitatea protejarii deplasarii partii vatamate si a partii civile de la si catre organele judiciare,precum si dispunerii masurilor speciale de protejare a domiciliului ori resedintelor acestor parti,atat pe timpul urmaririi penale,cat si al judecatii.

                                                       

D.Valoarea probatorie a declaratiilor partii vatamate,a partii civile si a partii responsabile civilmente

                          Partea vatamata,partea civila si partea responsabila civilmente,ca subiecti principali ai cauzei au cunostinte despre fapta si faptuitor ,motiv pentru care  declaratiile acestora sunt de natura a contribui la stabilirea adevarului cu privire la existenta sau inexistenta infractiunii,la persoana faptuitorului,la gradul de vinovatie al acestuia,la prejudiciul produs ori la conditiile raspunderii civile.

Ca si in cazul declaratiilor invinuitului sau inculpatului,la stabilirea valorii probatorii a declaratiilor acestor parti,se are in vedere faptul ca ele au un interes in cauza  :persoana vatamata are interes ca faptuitorul sa fie aspru pedepsit si poate include din acest motiv in declaratia sa elemente de natura a agrava raspunderea acestuia,partea civila are interes realizarea unei despagubiri cat mai mari,motiv pentru care poate exagera valoarea pagubei,iar partea responsabila civilmente are interesul de a se pune la adapost de obligarea la daune .De aceea,declaratiile acestor parti pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Rezerva manifestata de legiuitor in ceea ce priveste forta probanta a cestor declaratii este justificata  psihologic ,prin pozitia procesuala a acestora.Practica judiciara a confirmat,de asemenea,subiectivismul firesc ce poate interveni in declaratiile partilor,subliniindu-se,in acelasi timp ,valoarea probanta a acestora,in masura in care sunt coroborate cu alte probe administrate  in cauza.

2.3 Declaratiile martorilor

A.Notiunea si importanta declaratiilor martorilor

 

                         Declaratiile martorilor sunt relatarile facute in fata organelor judiciare de catre persoanele care au cunostinte de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-un proces penal.                                                                                         

                         Considerand ca nu exista cauza penala la a carei solutionare sa nu-si aduca o contributie esentiala declaratiile martorilor,unii autori atribuie probei testimoniale in procesul penal caracterul de proba fireasca,inevitabila,de instrument necesar in cunoasterea imprejurarilor savarsirii infractiunilor [21].

                         Totusi,in practica sunt situatii cand stabilirea adevarului intr-o cauza se face legal si fara declaratii de martor(de exemplu,in cazul infractiunilor de fals).

                         Martorul este persoana care,avand cunostinta de vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal este ascultata de organele judiciare in aceasta calitate .

                         Pentru dobandirea calitatii procesuale de martor ,este necesara indeplinirea a trei conditii:sa existe un proces in curs de desfasurare in fata organelor judiciare,,sa existe o persoana fizica ce cunoaste fapte sau imprejurari de natura a contribui la aflarea adevarului in cauza ,iar acea persoana sa fie ascultata de organele judiciare,neindeplinirea oricareia din cele trei trasaturi excluzand existenta mijlocului de proba al declaratiilor de martor .De exemplu,incalcarea obligatiei martorului de a declara tot ce stie in legatura cu faptele cauzei nu poate constitui infractiunea de marturie mincinoasa ,daca o astfel de declaratie a fost facuta in faza actelor premergatoare ,deoarece,pe de o parte declaratia a fost facuta in afara procesului penal ,iar art.78 C.pr.pen.impune existenta unui proces penal,iar pe de alta parte,actele premergatoare nu urmaresc rezolvarea cauzei,ci numai constatarea temeiurilor pentru inceperea urmaririi penale,art 78C.pr.pen mentionand ca declaratiile servesc la aflarea adevarului.

B .Obligatiile si drepturile martorilor

                       In literatura juridica[22]obligatiile martorului privesc urmatoarele aspecte:

-prezentarea la chemarea organelor judiciare;

-depunerea marturiei;

-relatarea adevarului;

                         Prezentarea in fata organelor judiciare penale a persoanelor chemate in caliate de martor estde o indatorire civica ,de a ajuta justitia in aflarea adevarului,dar si o obligatie legala a carei neindeplinire poate atrage o constangere juridica.

                          Indatorirea de a fi martor are un caracter general;orice persoana ,fara deosebire de sex,varsta,sex,religie ,cetatenie,situatie sociala.etc,poate fi chemata ca martor in procesul penal.Potrivit legislatiei noastre ,spre deosebire de alte legislatii ,poate fi ascultata ca martor si persoana care datorita starii sale fizice (orb,surd,mut)nu este capabila sa perceapa fenomenele prin anumiote simturi sau nu poate reda in mod corect faptele percepute,organul judiciar apreciind,de la caz la caz,daca ascultarea unei asemenea persoane serveste la aflarea adevarului(de exemplu,un orb poate fi ascultat  asupra unor fapte auzite) .In acelasi mod rezolva codul si situatia persoanelor condamnate pentru marturie mincinoasa ,care pot fi ascultate ,urmand ca declaratia lor sa fie examinata cu atentia cuvenita.;exisa insa si o restrictie legala si anume aceea din cuprinsul art.403alin(2)C.pr.pen ,potrivit careia martorul care a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa nu mai poate fi ascultat in cauza a carei revizuire se cere.

                         Pe langa obligatia procesuala a martorului de prezentare exista o obligatie procesuala a organului judiciar de starui in aducerea martorului la proces.Staruinta instantei in prezentarea martorului se poate prezenta gradat si in forme diferite.Astfel,daca martorul nu se prezinta in urma citarii ,nimic nu impiedica organul sa procedeze la o noua citare sau chiar la citari repetate ,dupa cum se poate uza si de folosirea amenzii judiciare corespunzatoare neprezentarii nejustificate .Mai mult,constatandu-se ca martorul nu se prezinta in urma citarii,se poate folosi forma mai severa de chemare ,prin intermediul mandatului de aducere.In cazuri speciale,legea merge atat de departe incat recurge de la inceput la mabndatul de aducere.Un exemplu in acest sens il constituie art.472.alin(1)C.pr.pen.,care prevede in cazul aplicarii urgente ca presedintele instantei ,fixand termenul de judecata,dispune totodata aducerea cu mandat al martorilor.

                         Lipsa nejustificata a martorului in procesul penal este sanctionata cu amenda judiciara de la 250 lei la 5000 lei (art.198alin2C.pr.pen)

                         Martorul este obligat sa declare tot ce stie in legatura cu faptele si imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat;aceasta obligatie dand continut acestui mijloc de proba.Nerespectarea de catre martor a obligatiei de a spune tot ce stie si de a relata adevarul cu privire la fapta si faptuitor poate fi sanctionata penal fiind savarsita infractiunea de marturie mincinoasa.

                          In doctrina[23]ca organul judiciar trebuie sa manifeste un rol activ in cazul in care are indoieli cu privire la veridicitatea declaratiilor unor martori,atragandu-le atentia ca pot ,si chiar este indicat,sa retraga marturia inainte de arestatea inculpatului ori de pronuntarea hotararii in cauza .

                         Martorul este protejat prin lege (art.68C.pr.pen )impotriva violentelor si amenintarilor ce s-ar putea exercita asupra sa in vederea obtinerii de declaratii si are dreptul de a refuza sa raspunda la intrebarile ce nu au legatura cu cauza(art.86.alin.2C.pr.pen).

                         Martorul are dreptul sa ceara consemnarea declaratiilor asa cum le considera reale(art.86.coroborat cu art 71C.pr.pen);martorului i se restituie cheltuielile efectuate cu deplasarea ,intretinerea pe durata ascultarii si are dreptul la venitul de care a fost lipsit din cauza obligatiei de martor.

C . Persoane ce nu pot fi ascultate ca martor

In cadrul procesului penal o serie de persoane nu po fi fi audiate in calitate de martor dupa cum urmeaza:

-persoana vatamata,in cazul in care nu s-a constituit parte vatamata sau parte civila;

-persoanele obligate sa pastreze secretul profesional cu privire la faptele si imprejurarile de care au luat cunostinta in exercitiul profesiei.

Calitatea de parte in procesul penal este incompatibila cu cea de martor,deoarece exista pentru parti prezumtia de partialitate,pentru ca nimeni nu poate fi martor in propria cauza.In situatia in care au pierdut calitatea anterioara de parti in cauza pot fi ascultate ca martor in procesul penal;de exemplu,in cazul scoaterii de sub urmarire penala a unui invinuit,acesta dobandeste calitatea de martor.

De asemenea,persoana vatamata  poate fi ascultata in calitate de martor ,daca nu este constituita parte civila sau parte vatamata.Ascultarea ca martor a persoanei vatamate nu poate avea loc,insa,cand aceasta,dupa ce s-a constituit parte civila a renuntat la despagubiri ,dar a continuat sa participe in propces ca parte vatamata.

Ascultarea persoanei vatamate in calitate de martor se va face cu respectarea prevederilor privind ascultarea martorilor inclusiv a prevederilor privind protectia martorilor,daca este necesar in cauza.             

                           Potrivit art.79 C.pr.pen.,nu pot fi ascultate ca martor persoanele obligate sa  pastreze secretul profesional (acele persoane care,in exercitiul atributiilor de serviciu,devin detinatori ai unor secrete care,daca ar fi divulgate ,ar putea aduce prejudicii materiale sau morale unor persoane fizice sau juridice).Notiunea de „secret profesional” cuprinde atat secretul profesiei cat si secretul de serviciu sau de stat,fara a fi inclusa ,in opinia noastra,si simpla obligatie de discretie .Astfel,exista anumite profesii sau activitati in exercitarea carora relatia de incredere intre persoanele care le exercita si persoanele carora li se incredinteaza este esentiala ,iar divulgarea secretelor ar dauna nu numai celor care exercita profesia ori activitatea respectiva,ci si exercitiul insusi al profesiei ori activitatii in care increderea intre cel care o exercita si pacient sau client joaca un rol primordial.

Sunt obligati sa pastreze secretul profesional :avocatii,medicii,notarii publici,farmacistii,jurnalistii,preotii.

Un caz aparte il constituie secretul profesional al avocatului .Acest principiu fundamental ce guverneaza exercitarea profesiei de avocat este de ordine publica,iar existenta oricaror presiuni in scopul nerespectarii acestuia constituie o atingere a independentei avocatului[24].Astfel,avocatul nu poate fi obligat in nici o circumstanta si de catre nici o persoana sa divulge secretul profesional nici de catre clientul sau si nici de catre o alta autoritatea sau persoana,cu exceptia cazurilor prevazute de lege[25] ,obligatia avocatului de a pastra secretul profesional fiind absoluta  si nelimitata in timp.Pentru aceste considerente ,perchezitionarea cabinetului de avocatura constituie un aspect ce trebuie atent abordat atat in legislatia speciala,cat si in practica,deoarece ridica probleme nu doar din perspectiva respectarii dreptului la viata privata-art.8 din Conventia Europeana,dar si din perspectiva garantiilor cuprinse de art 6 din Conventie,existand riscul unei incalcari a obligatiei profesionale a avocatului la confidentialitate ,cu repercusiuni asupra unei bune administrari a actului de justitie.  

                            Potrivit art.79 alin (2) C.pr.pen ,se da intaietate calitatii de martor celei de aparator pentru cunostintele pe care persoana le-a dobandit inainte de a fi aparator sau reprezentant in cauza,impunandu-se aceasta intaietate si in cazul altor categorii de persoane precum judecatorul sau procurorul.

                             Pentru a opera aceasta interdictie cu privire la secretul profesiei este necesar ca informatiile respective sa fi fost obtinute in exercitarea profesiei,dobandirea din alte surse neimpiedicand ascultarea.

                                In ceea ce priveste pastrarea secretului de serviciu sau de stat aceasta este impusa de lege si exercitata ca o forma a atributiilor de serviciu ale unor persoane fiind justificata de necesitatea apararii unor importante valori sociale.

                               De la interdictia ascultarii persoanei obligate a pastra secretul profesional Codul prevede exceptii pentru cazul in care persoane sau institutia fata de care exista obligatia pastrarii secretului incuviinteaza depunerea ca martor.Divulgarea secretului profesional de catre martori fara incuviintarea persoanei sau institutiei il expune pe acesta la sanctiuni,dar imprejurarea nu constituie temei pentru anularea declaratiei date. 

D .Persoane care nu sunt obligate sa depuna ca martor

                           Fara a interzice ascultarea ,legea instituie o categorie de persoane care nu sunt obligate sa depuna ca martor (art.80C.pr.pen[26])Astfel,sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului pot accepta sa depuna ca martor ,daca doresc sa contribuie la aflarea adevarului de catre organele judiciare ,dar pot si refuza sa faca declaratii;prin aceasta reglementare s-a urmarit ocrotirea sentimentelor de afectiune sau pe care sotul sau rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului le au fata de acesta.

                          C.E.D.O.a avut ocazia sa se pronunte cu privire la acest aspect .Astfel,intr-o cauza[27] in care,citate in fata instantei nationale,sotia si fata vitrega a acuzatului au refuzat sa depuna marturie,invocand prevederi din Codul de procedura penala  intern care le permitea acest refuz –interzicand instantei de fond sa le asculte in calitate de martor si apararii,respectiv acuzarii ,sa le examineze in cursul audierii-,C.E.D.O. a apreciat ca prevederile nationale,in sine ,nu sunt incompatibile cu art 6din Conventia Europeana,deoarece acestea tin cont de aspectele specifice pe care le poate ridica o confruntare dintre un acuzat si un membru din propria sa familie si sunt destinate sa protejeze punerea unui astfel de martor intr-o dilema morala.

                            Art.80 alin.(2)C.pr.pen impune organelor judiciare ca la momentul formularii intrbarilor prealabile ascultarii,daca persoana chemata sa depuna ca martor declara rudenia cu invinuitul sau inculpatul,sa ii atraga atentia acesteia ca are dreptul sa nu faca nici o declaratie .

                           Legatura de rudenie cu persoana acuzata nu instituie o prezumtie de lipsa de obiectivitate,organul judiciar neavand dreptul sa inlature declaratia unui martor numai pentru acest motiv;va aprecia,insa,sinceritatea martorului-ruda ,analizand declaratia acestuia in complexul intregului material probator.Retinerea acestei declaratii trebuie facuta luand in considerare pozitia martorului si coroborand-o cu celelalte mijloace de proba.

                          In ceea ce priveste ascultarea ca martori a rudelor pana la gradul IV inclusiv,exista opinii divergente daca art 78 si urm C.pr.pen se aplica numai in solutionarea laturii penale a procesului sau sunt aplicabile laturii penale sau civile a cauzei.

                           Astfel,potrivit unei opinii,in procesul penal,proba testimoniala se administreaza cu respectarea art.78 si urm C pr.pen.,fara ca legea sa impiedice audierea ca martori a rudelor pana la gradul IV inclusiv,indiferent daca declaratiile acestora se refera la solutionarea laturii penale sau laturii civile a cauzei,deoarece,dat fiind caracterul accesoriu ala actiunii civile ,regula este ca intreaga pricina –atat actiunea penala ,cat si actiunea civila –se va judeca dupa normele inscrise in procedura penala si nici nu ar fi posibil sa se procedeze in alt mod ,atata vreme cat cauza prejudiciului este o infractiune ,iar existenta infractiunii nu poate fi stabilita decat prin folosirea mijloacelor de proba reglementate in Codul de procedura penala.Ca atare,prevederile art 189 alin.(1) pct.1 C.pr.civ.,potrivit carora rudele si afinii pana la gradul III inclusiv nu pot fi audiati ca martori ,nu au aplicabilitate in procesul penal.

                         In sustinerea opiniei contrare,se arata  ca actiunea civila poate sa fi alaturata actiunii penale pentru a fi solutionata in aceasi timp ,insa fara ca sa fie modificate conditiile legale in care actiunea poate fi sustinuta si dovedita,astfel,s-ar ajunge la situatia dovedirii pretentiilor civile prin mijloace probatorii diferite ,dupa cum actiunea civila este sau nu alaturata actiunii penale.Partea civila ar avea in acest mod un tratament preferential ,incalcandu-se principiul egalitatii in fata legii ,asa cum este prevazut de Constitutie ,si principiul garantarii unui proces echitabil ,care presupune si asigurarea egalitatii de arme si de sanse ,conform art.6 din Conventia Europeana..Cand se solutioneaza actiunea civila ,sunt retinute ca temei prevederile din Codul Civil privind raspunderea civila delictuala,coroborate

cu art 14C.pr.pen referitoare la repararea pagubei potrivit „dispozitiilor legii civile”,sintagma avand in vedere si prevederilor legale referitoare la admisibilitatea probelor care servesc la dovedirea actiunii civile.

E .Procedura ascultarii martorilor

                            Persoana chemata ca martor este obligata a se prezenta la locul si data indicata de organul judiciar.

                            Potrivit art.84.alin (1) C.proc.penala,inainte de a fi ascultat,martorul este intrebat despre nume,prenume ,etate,adresa si ocupatie .Apoi,martorul este intrebat daca este sot sau ruda cu partile  ,in ce raporturi se afla cu acestea si daca a suferit pagube prin infractiune.

                            Cat priveste protectia datelor deidentificare a martorului (art.861)se mentioneaza posibilitatea de a i se incuviinta martorului sa nu-si declare identitatea reala sau localitatea de domiciliu ori de resedinta –daca prin declararea acestor date ar fi periclitata viata,integritatea corporala a lui sau a altor persoane-si de a i se atribui o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar ;datele despre identitatea reala se consemneaza intr-un proces verbal care va fi pastrat la sediul parchetului sau la sediul instantei ,in conditii de maxima siguranta si vor fi prezentate procurorului sau completului de judecata in conditii de stricta confidentialitate .De asemenea,aceste date pot fi introduse in dosar numai dupa ce procurorul sau instanta constata ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurii de protectie.

                            Daca martorul este ruda apropiata i se pune in vedere ca nu are obligatia sa dea declaratia.

                             Ascultarea martorului se face sub prestare de juramant si anume : „Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu.Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”.Referirea la divinitate se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

Cel fara confesiune declara pe onoare si constiinta ca va spune adevarul.Referirea la divinitate,respectiv apelul facut la onoarea si constiinta martorului din formula juramantului au rolul de a scoate in evidenta caracterul moral al actului.

                             Martorului i se pune in vedere ca are obligatia de a relata adevarul ,altfel comite infractiunea de marturie mincinoasa. Cu privire la acest avertisment ,instanta suprema a precizat ca dispozitia trebuie coroborata si valorificata de instanta de judecata prin prisma prevederilor art 83C.pr.pen.,potrivit carora persoana chemata ca martor are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei,motiv pentru care presedintele completului de judecata nu savarseste infractiunea de cercetare abuziva prin avertizarea martorului ,ci indeplinesete corespunzator obligatiile ce ii revin cu privire la ascultarea martorilor ,stabilite prin legea procesual penala[28].apreciem ca solutia este mutatis mutandis ,si organul de urmarire penala.

                           Declaratia in care se semneaza depozitiile martorului va cuprinde mentiunea ca juramantul a fost prestat si ca s-a facut avertizarea asupra consecintelor penale ce decurg din savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.

                            De la obligatia de a depune juramant fac exceptie minorii care nu au indeplinit varsta de 14 ani,carora li se va atrage atentia asupra obligatiei de a spune adevarul.

Ascultarea martorilor se face,in general,potrivit procedurii de ascultarea a invinuitului sau inculpatului.

Formalitatea depunerii juramantului,fiind cuprinsa in Partea generala a Codului de procedura penala ,exista atat in faza de urmarire penala,cat si in faza de judecata.juramantul este obligatoriu,totodata,ori de cate ori este ascultata persoana chemata a depune ca martor.Desi depunerea juramantului este obligatorie ,si nu facultativa,Codul nu a instituit sanctiuni specifice aplicabile in cazul in care o persoana refuza prestarea de juramant[29].

                             Martorii pot fi ascultati atat de organul de urmarire penala cat si de instanta de judecata ,cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi chemate in proces in aceasta calitate  fiind determinata fie prin investigatii proprii,in cursul urmaririi penale,respectiv prin observarea inscrierii acestora rechizitoriu,in cursul judecatii,fie la propunerea partilor,pentru ambele faze procesuale.

Daca sunt mai multi martori fiecare este ascultat separat.

                              Ascultarea martorului in faza de urmarire penala se va realiza potrivit dispozitiilor art.71-74 C.pr.pen.,pentru faza de judecata fiind incidente si prevederile art.327-329 C.pr.pen privind ascultarea martorilor in cadrul judecarii in prima instanta.

                              Martorului i se aduce la cunostinta obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele si imprejurarile despre care trebuie sa declare tot ce stie.

                             Martorul este lasat sa faca expunerea respectiva,dupa care i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza,cu privire la persoana partilor ,precum si in ce mod a lat cunostinta despre cele declarate(art.86.alin.2 C.pr.pen.)

Noile forme ale criminalitatii,precum actele de terorism,criminalitatea organizata,traficul de dorguri,de arme ori de persoane sau infractiunile comise in grupuri mici ,inchise au modificat considerabil conditiile in care se exercita datoria civica de a depune marturie,intervenind responsabilitatea statului in protejarea martorului fata de eventualele intimidari ,astfel incat justitia sa nu esueze in condamanrea celor vinovati .protejarea martorilor se poate realiza in diverse forme[30],in functie de o serie de aspecte ,ca ,de exemplu, cerintele constitutionale,sistemul de drept existent sau disponibilitatile umane si financiare ale unui stat.

Potrivit art 862 C.pr.pen ,in ceea ce priveste protectia datelor de identificare a martorului,procurorul sau,dupa caz,instanta de judecata poate incuviinta martorul sa fie ascultat fara a fi prezent la locul unde se afla organul de urmarir penala ori in sala unde se desfasoara se desfasoara sedinta de judecata ,prin intermediul mijloacelor tehnice.

La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat prin mijloace speciale,la luarea declaratiei poate participa si un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul audierii .Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta martorului dreptul de a solicita audierea in prezenta unui consilier de probatiune .

                   Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune ,cu imaginea si vocea distorsionate.Utilizarea unei retele speciale TV permite ca imaginea si vocea martorului sa fie distorsionate astfel incat acestea sa nu poata fi cunoscute sau recunoscute de catr acuzat.Organizarea unei astfel de audieri presupune,in mod evident,o pregatire corespunzatoare a echipamentului tehnic utilizat,iar pentru cazurile in care persoanele participante la audiere sunt prezente in aceeasi locatie,a masurilor speciale necesare protectiei fizice a martorilor.

Tehnologia utilizata va fi de natura sa  permita organelor judiciare accesul la imaginea si vocea reala a martorului,deoarece numai acuzatul nu trebuie sa cunoasca identitatea reala a martorului,pentru considerentele care au stat la baza acestei masuri,nu si organele judiciare.De altfel,asa cum am aratat,cunoasterea si verificarea de catre organul judiciar a persoanei care va depune marturie,in conditii de natura a afecta drepturile apararii,constituie una din garantiile judicare necesare echilibrarii intereselor celor doua parti.  

Indiferent daca martorul este ascultat in conditii speciale sau nu ,intreaga audiere va fi redata in intregime in forma scrisa.

                          Transcrierea declaratiei se depune la dosarul cauzei,iar suportul in original   se va pastra,sigilat,la sediul organului judiciar la care se afla dosarul pentru perioada in care dosarul se afla la acesta. 

                         Cu exceptia aspectelor legate de protectia identitatii sale,asculatrea martorului se va face conform reglementarilor de drept comun in materie,inclusiv depunerea juramantului si limitele ascultarii,care se aplica in mod corespunzator,prin aceasta intelegandu-se si posibilitatea de a i se pune intrebari martorului supus masurilor de protectia dupa ce acesta a facut declaratii.

Aceste reglementari sunt aplicabile si in cazul in care se realizeaza audierea martorilor prin videoconferinta,in temeiul art 165 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.[31]

F .Valoarea probatorie a declaratiilor martorilor

                        Codul de procedura penala acorda declaratiilor martorilor o valoare probanta egala cu a celorlalte mijloace de proba,pe baza liberei aprecieri a probelor.Daca pentru declaratiile partilor legea prevede o valoare probanta conditionata –coroborarea lor cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate –pentru declaratiile martorilor nu se prevede o asemenea restrictie,fiind posibila o condamanre intemeiata pe relatarea unui singur martor,daca acesta prezinta increderea ca spune adevarul.Legea are astfel in vedere ca martorii sunt,de regula,sinceri si relateaza complet si exact faptele si imprejurarile de care au luat cunostinta.

                      Practica de urmarire si de judecata ne arata ca exista insa si martori nesinceri,de rea credinta,care,dintr-un motiv sau altul,denatureaza in mod voit adevarul sau ascund ceea ce cunosc .Organele judiciare trebuie sa descopere care martori sunt de rea-credinta,verificand,pe de o parte,persoana martorului spre a se vedea daca are interesul sa nu spuna adevarul,iar pe de alta parte,exactiatea relatarii facute,prin administrarea probelor necesare sau confruntand-o cu alte probe carora li s-a verificat autenticitatea.Declaratiile martorilor in care organul judiciar nu are incredere sunt inlaturate ,motivat. In practica se intampla ca acelasi martor sa dea declaratii succesive care se contrazic;in acest caz ca si la declaratiile inculpatului,nu exista o preferinta legala dupa cum declaratia a fost data la organul de urmarire sau la instanta de judecata,organul judiciar avand obligatia,motivat,dupa cunoasterea explicatiilor date de martor sa se intemeieze pe declaratia care este confirmata de ansamblul probelor din dosar.

Este posibil ca martorul,desi de buna-credinta sa releteze fapte pe care nu le –a perceput,sa relateze incomplet evenimentele la a caror producere a fost de fata sau chiar inexact.Aceste lipsuri care se constata in declaratiile unor martori de buna-credinta sunt explicate de psihologia judiciara prin factorii care influenteaza asupra perceperii evenimentelor ,asupra memorizarii si apoi asupra reproducerii lor.De aceea ,organele judiciare au obligatia sa analizeze in mod critic,declaratiile martorilor,sa verifice fiecare relatare in parte,si apoi sa o examineze in ansamblul probelor administrate,pentru a putea stabili care corespunde adevarului.Avand cunostinte aprofundate de psihologie judiciara si de criminalistica ,organele judiciare pot ,printr-o ascultare bine condusa,sa inteleaga defectiunile produse in percepere,datele ce s-au uitat printr-o slaba memorizare,ce s-a spus incomplet sau inexact datorita greutatii de reproducere,intervenind activ pentru inlaturarea lor .

2.4 Procedee speciale de obtinere a declaratiilor partilor si ale martorilor

A .Confruntarea

                        

                     Dupa ce s-a efectuat ascultarea partilor si a martorilor,se poate constata existenta unor contradictii intre declaratiile date de parti intre ele,intre declaratiile date de parti si de martori,intre declaratiile martorilor intre ele.In acest caz se procedeaza la confruntare care constituie un procedeu de ascultare in vederea lamuririi contradictiilor care exista intre declaratiile date anterior de doua sau mai multe persoane.

                      In vederea confruntarii,persoanele ale caror declaratii se contrazic sunt chemate in fata organului judiciar si li se cer,prin intrebari,sa lamureasca contrazicerile.Se poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna singure intrebari.

                    Declaratiile facute si raspunsurile date cu ocazia confruntarii se consemneeaza in scris intr-un proces verbal ,semnat de persoanele confruntate si,dupa caz,de organul de urmarire sau de presedintele completului de judecata si de grefier.

B .Folosirea interpretilor

Cand persoana chemata sa faca declaratii nu cunoaste limba romana ,ori nu se poate exprima(surdo-mut),iar organul de urmarire sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa se inteleaga cu aceasta,ii asigura folosirea unui interpret.In cursul judecatii partile pot cere sa fie asistate de un interpret ales de ele.

Interpretului i se aplica dispozitiile privitoare la asculatea martorilor.Declaratiile facute se consemneaza in scris,in limba romana,prin semnatura sa interpretul garantand exactitatea traducerii.

Interpretii se folosesc,dupa aceleasi reguli,si in cazul in care unele inscrisuri aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sunt redactate intr-o alta limba decat cea romana.

                     

                          

               

           

                         

                      

3.INSCRISURILE, INREGISTRARILE  SI MIJLOACELE MATERIALE DE PROBA

3.1.Inscrisurile

A .Inscrisurile –notiune si importanta

                        Art 89 Cproc.pen. stipuleaza in legatura cu inscrisurile faptul ca acestea pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

Referitor la notiunea de inscris sunt de subliniat doua aspecte :

-in sens larg ,inscrisul se infiinteaza  sub forma oricarui act inscris,aici intrand si forma scrisa sub care se consemneaza celelalte mijloace de proba.(de exemplu:decalratiile partilor sau ale martorilor,raportul de expertiza medico-legala)

-in sens restans ,prin inscris se intelege numai actul care,prin continutul sau contribuie la aflarea adevarului in cauza,fara sa reprezinte forma scrisa de exprimare a celorlalte mijloace de proba si in acest caz exemplificam :registrele ,chitantele,corespondenta etc.

                      De asemenea,in cuprinsul inscrisurilor,ca mijloace de proba ,intra numai acele obiecte pe care sunt marcate semnele scrierii fonetice ,schemele si schitele sunt considerate ca mijloace materiale de proba.

                      In ceea ce priveste inscrisurile ,prin Legea nr.281/2003 s-a introdus art 891 in Codul de procedura penala ,potrivit caruia : „Formularele in care urmeaza sa se consemneze orice declaratie,in faza de urmarire penala,vor fi,in prealabil inregistrate si inseriate,ca formulare cu regim special,iar dupa completare vor fi introduse in dosarul cauzei”.

                    Adaugarea acestor prevederi in sectiunea destinata inscrisurilor,ni se pare insa nepotrivita,intrucat formularele in care se consemneaza declaratiile,chiar daca sunt acte scrise ,nu reprezinta inscrisuri ca mijloace de proba.In categoria inscrisurilor,ca mijloace de proba sunt incluse numai acele acte scrise in al caror continut se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului in cauza,fara a reprezenta forma scrisa de materializare a altor mijlace de proba.Prin urmare,aceste dispozitiia r fi trebuit introduse alaturi de prevederile Codului de procedura penala referitoare la declaratii,ca mijloace de proba.

                        Tot categoriei mijloacelor materiale de proba sunt asimilate si acle inscrisuri care prin aspectul lor exterior sau datorita locului in care au fost gasite ,contribuie la aflarea adevarului in cauza penala(se poate face referire la acele inscrisuri pe care se gasesc amprente sau pete de sange sau care emena sau apartin persoanei banuite ca ar fi savarsit infractiunea,ridicate cu ocazia perchezitiei sau a cercetarii la fata locului unde a fost savarsita infractiunea).

                         Datorita varietatii sub care se prezinta inscrisurile ca mijloace de proba,se paote realiza clasificarea acestora in functie de anumite criterii,astfel:

-dupa sursa de la care provin avem:inscrisuri care emana de la parti sau alte persoane (scrisori,insemnari sau chiar acte juridice etc) si inscrisuri care emana de la diferite institutii (actele de stare civila,hotarari judecatoresti )

-dupa criteriul modului de folosire ,inscrisurile sunt folosite in original sau sub forma copiilor legalizate

-in functie de criteriul scopului urmarit ,se disting:inscrisuri necaracterizate ,care cuprind elementele de fapt susceptibile de a servi la aflarea adevarului,cu conditia de a nu fi fost intocmite pentru a avea destinatia de mijloc de proba (intocmirea unui certificat de casatorie,intocmirea unui inscris contabil) si inscrisuri caracterizate ,intocmite pentru a servi ca mijloc de proba (procesele verbale incheiate de organele judiciare).

                          In sfera inscrisurilor ca mijloace de proba un loc important il ocupa procesele verbale.

                          Procesul verbal reprezinta acel mijloc scriptic prin care organele prevazute de lege constata direct fapte sau imprejurari ce pot servi la aflarea adevarului intr-o cauza penala.

Procesele verbale pot avea ca inscrisuri o functie dubla:sunt mijloace de proba –procesele verbale de constatare a infractiunii -,respectiv dovezi procedurale –procesele verbale de constatare a unor acte procedurale.

                          Potrivit  Codului,au competenta de a incheia procese verbale organele de urmarire penala,instanta de judecata in cadrul procesuli penal precum si organele de constatare sau lucratorii anume desemnati sa efectueze acte premergatoare –in afara procesului penal.

                         In ceea ce priveste activitatea investigatorilor sub acoperire,se constata ca prevederile Codului se reglementeaza distinc actele premergatoare ale investigatorului sub acoperire de actele premergatoare realizate de alte persoane .In plus,in art.224 3,Codul face referiri la date si informatii obtinute de la investigatorul sub acoperire,si nu la intocmirea de catre acesta a unor procese verbale,tinand de insasi esenta activitatii sub acoperire legatura cat mai discreta cu organele judiciare si rflectandu-se in acelasi timp cerintele C.E.D.O. privind folosirea ca surse,in cadrul fazei investigative a procedurilor penale,a datelor oferite de investigatorii sub acoperire .si nu ca probe suficiente pentru o condamanre .Este evidenta intentia legiuitorului ca investigatorii sub acoperire care isi desfasoara activitatea potrivit reglementarilor din Codul de procedura penala sa nu incheie procese verbale cu privire la activitatea pe care o desfasoara.Pe de alta parte insa,reglementarile speciale deroga de la institutia investigatorilor sub acoperire,asa cum este aceasta conceputa in Cod.Astfel,in reglementarea D.I.I.C.O.T.[32] si de colaboratorii acestora constituie mijloace de proba,fara a se preciza insa in ce constau aceste acte[33].Mai mult,in modificarile recente aduse Legii nr 78/2000 pentru prevenirea ,descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie [34],se arata ca investigatorii sub acoperire pot incheia procese verbale care pot constitui mijloace de proba.

Reiteram si in acest context opinia potrivit careia este necesara ,in aceasta materie ,o reglementare corelata si o conceptie unitara ,cu atat mai mult cu cat apelarea la investigatorii sub acoperire ,ca tehnica speciala de investigare ,presupune mentinerea unui echilibru intre intereselwe mentinerii ordinii publice si drepturile si libetatile fundamentale ale omului,in special,dreptul la viata privata.

In sfarsit, prin reglementari speciale,au competenta de a incheia procese verbale si alte categorii de organe precum cele cu atributii in domeniul sigurantei nationale ori cu atributii de control si si constatare in domenii diverse precum protectia copilului ,drepturile de autor si drepturile conexe,regimul silvic si administarea regimului forestier etc.

                          Cu privire la procesele verbale care constituie mijloace de proba ,practica a confirmat faptul ca ,atata vreme cat acestea consemneaza elemente de fapt de natura a servi la constatarea existentei sau inexistentei unor infractiuni la si la identificarea faptuitorilor,constatate direct si in prezenta martorilor ,si nu sunt administrate cu incalcarea legii ele pot servi la stabilirea situatiei de fapt si vinovatia faptuitorilor

Articolul 91 C.pr.pen reglementeaza conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca procesele verbale.Astfel,partea introductiva trebuie sa cuprinda mentiuni privind data si locul unde este incheiat,ora la care a inceput si ora la care s-a terminat actiunea de redactare a procesului-verbal,in unele cazuri impunand termene limita pentru incheierea procesului verbal  si pentru trimiterea acestuia la organul in drept a-l primi ,numele,prenumele ,ocupatia si adresa martorilor asistenti ,cand exista (pentru verificarea competentei organului )numele ,prenumele,ocupatia si adresa martorilor asistenti ,cand exista (pentru verificarea conditiilor speciale impuse de lege in ceea ce priveste  prezenta martorilor asistenti ).

                          Partea descriptiva cuprinde prezentarea detaliata a celor constatate ,a operatiunilor procedurale indeplinite , a datelor de identificare a persoanelor la care se refera procesul verbal si a obiectiilor si explicatiilor acestora cu privire la actele efectuate ,precum si a altor mentiuni prevazute de lege –de exemplu observatiile martorilor asistenti ,mentiunile privind inscrisurile si obiectele ridicate ,mentiunile specifice cercetarii la fata locului ,descrierea amanuntita a bunurilor sechestrate  sau mentionarea numarului de exemplare in care a fost intocmit procesul-verbal.

                      Partea finala consta in semnarea pe fiecare pagina si la sfarsitul procesului verbal de catre cel care l-a intocmit,de persoanele la care se refera ori la cele care pot suplini legal prezenta acestora ,precum si de martorii asistenti.

In cazul in care nu au fost respectate prevederile legale cu privire la incheirea procesului verbal,devin aplicabile prevederile art 197C.pr.pen cu privire la nulitatile procesuale ,intervenind,de exemplu,nulitatea absoluta,daca procesul verbal a fost incheiat de un organ necompetent ,ori nulitatea ,ori nulitatea relativa in caz de nesemnare pe una din pagini ori de mentionare a unui singur martor asistent.

 

B .Valoarea probanta a inscrisurilor

                          Inscrisurile,inclusiv procesele verbale nu au valoarea probanta preferentiala fata de celelalte mijloace de proba;teoretic,cele cuprinse intr-un inscris pot fi inlaturate pe baza declaratiilor martorilor .Totusi,este firesc ca organele judiciare sa acorde incredere inscrisurilor emanate de la autoritati si proceslelor verbale intocmite de organele imputernicite de lege.Aceasta nu exclude insa posibilitatea ca unele inscrisuri oficiale sa nu corespunda realitatii,iar unele procese verbale ,incheiate cu rea-credinta,sa nu cuprinda adevarul.De aceea,organul judiciar are deplina libertate in a da sau nu incredere continutului unui inscris,fiind insa obligat sa arate motivele care au determinat aceasta concluzie (infirmitatea lui de catre ansamblul probelor din dosar).Partea care contesta exectitatea unui inscris are posibiliatea sa-l contradovedeasca prin orice alt mijloc de proba convingator;in raport de concluzia care se trage din verificarea efectuata,se va inlatura sau nu inscrisul ca mijloc de proba in vauza data.

3.2 Inregistrarile audio sau video

                            Inviolabilitatea secretului convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legate de comunicare este consacrata de Constitutie,in special de art.26 care protejeaza viata privata si art.28 privind secretul corespondentei[35],dar si de reglementari europene si internationale in materia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului [36] .Precizam aici art.8 din Conventia Europeana,potrivit caruia orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie si a corespondentei sale,amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept nefiind permis decat in masura in care este prevazut de lege si daca reprezinta o masura care,intr-o societate democratica,este necesara pentru anumite considerente ,precum securitatea nationala,siguranta publica,bunastarea economica a tarii,apararea ordinii si prevenirii faptelor penale,protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

                            Comunicarea libera intre doua sau mai multe persoane constituie o parte componenta atat a notiunii de „corespondenta” cat si a celei de „viata privata”.In contextul actual de dezvoltare a societatii,comunicarea dintre doua sau mai multe persoane poate avea loc ,pe langa formele clasice :discutiile purtate intre persoanele prezente in acelasi loc,scrisori,telegrame,telex ori fax,printr-o varietate de alte mijloace :prin intermediul telefoniei mobile(care,pe langa transmiterea de voce ,poate asigura si transmiterea de date sub forma SMS-urilor sau a imaginilor ,comunicarile efectuate prin statiile de emisie receptie fixe ori portabile (de exemplu walkie-talkie),transmiterea de mesaje electronice prin pager ori comunicarile pe Internet(sub toate formele sale:mesaje scrise ,sunete,imagini).

                          Fiind de natura a aduce atingere unor drepturi fundamentale,ingerintele autoritatilor publice efectuate prin interceptarea si inregistarea convorbirilor sau comunicarilor trebuie sa se conformeze cerintelor pe de o parte,cerintelor art.53 din Constitutie,cu privire la posibilitatea restrangerii unui drept[37] si jurisprundetei C.E.D.O. in materie,pe de alta parte.Codul de procedura penala reglementand interceptarea convorbirilor pentru scopuri ce se incadreaza in cele enuntate de Constitutie sau de Conventie,trebuie sa se conformeze cerintelor mentionate.Incalcarea dreptului constitutional la secretul convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este sanctionata de legea penala,prin incriminarea faptei de violare a secretului corespondentei ,iar detinerea,folosirea sau confectionarea de mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor este sanctionata penal in art. 19 din Legea privind siguranta nationala a Romaniei[38] .

                       Inregistrarile audio sau video sunt enumerate in art 64 C.proc.pen ,care cuprinde limitativ mijloacele de proba,inscriindu-se,totodata,in regula generala potrivit careia probele nu au o valoare dinainte stabilita,aprecierea lor facandu-se in urma examinarii tuturor probelor administrate in cauza.Doctrina le a calificat dupa momentul efectuarii lor,ca fiind procedee probatorii,daca sunt efectuate dupa inceperea urmaririi penale,respectiv acte premergatoare ,daca sunt efectuate inainte de inceperea urmaririi penale.

                      Inregistrarile obtinute prin folosirea ilegala a mijloacelor specifice de interceptare nu sunt admisibile.In plus,interceptarea convorbirilor sau comunicarilor persoanelor obligate la pastrarea secretului profesional-persoane care,potrivit art 79C.pr.pen ,nu pot fi ascultate ca martori cu privire la faptele si imprejurarile de care au luat cunostinta in exercitiul profesiei –ar trebui,in opinia noastra,realizate  in conditii stricte ,diferite de cele de drept comun in materie.

A .Interceptarile si inregistrarile convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic

                       Interceptarea si inregistarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice alt mijloc electronic se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului ,la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala,in coonditiile prevazute de lege daca sunt date si indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu,iar interceptarea sau inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt sau pentru ca identificarea sau localizarea participantilor  nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.

                           Autorizatia poate fi data in cazul urmatoarelor infractiuni prevazute de art 911alin.(2) C.pr.pen:

-infractiunile contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale;

-infractiunile de trafic de stupefiante,trafic de arme,trafic de persoane,acte de terorism,spalare a banilor,falsificare de monede sau alte valori;

-infractiunile prevazute de Legea nr.78/2000 pentru prevenirea,descoperirea si sanctinarea faptelor de coruptie ,cu modificarile si completarile ulterioare;

-alte infractiuni grave ori infractiuni care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica.

                              Perioada de timp pentru care se poate autoriza interceptarea si inregistrarea este pentru durata necesara ,dar nu mai mult de 30 de zile ,in camera de consiliu,de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia ,in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.In lipsa presedintelui instantei autorizatia se da de catre judecatorul desemnat de acesta. 

                            Autorizatia poate fi reinnoita insainte sau dupa expirarea celei anterioare,in aceleasi conditii,pentru motive temeinic justificate,fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.

                             Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta nu poate depasi 120 de zile.

                             Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista in proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decat daca din cuprinsul acesteia rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea de catre avocat a unei infractiuni prevazute in art 911C.pr.pen.

                           Procurorul poate dispune incetarea imediata a interceptarilor si inregistrarilor,inainte de expirarea duratei autorizatiei,daca nu mai exista motivele care le-au justificat,informand despre aceasta instanta care a emis autorizatia.

                          La cererea motivata a persoanei vatamate,procurorul poate solicita judcatorului autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor ori comunicarilor.

                           Autorizarea interceptarii si a inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor se face prin incheiere motivata.

                            Competenta efectuarii interceptarilor si a inregistrarilor revine procurorului care procedeaza personal la efectuarea acestor operatiuni sau dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala;bineinteles ca aceste activitati se desfasoara cu concursul tehnic al unor persoane care au obligatia pastrarii secretului operatiunii efectuate.

                            In caz de urgenta ,cand interzicerea obtinerii autorizatiei prevazute in art 911 C.pr.pen ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire penala ,procurorul care efectueaza sau supravegheaza umarirea penala poate dispune cu titu provizoriu,prin ordonanta motivata,inscrisa  in registru special prevvazut in art.2281alin(11),interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor ,pe o durata de cel mult 48 de ore.

                            In termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevazut in alin(2),procurorul prezinta ordonanta impreuna cu suportul pe care sunt fixate  interceptarile si inregistrarile efectuate si un proces verbal de redare rezumativa a convorbirilor,judecatorului de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efctueaza sau supravegheaza urmarirea penala,in vederea confirmarii .

                          Judecatorul se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei in cel mult 24 de ore ,prin incheiere motivata data in camera de consiliu .In cazul in care ordonanta este confirmata,iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii,judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii ,in conditiile art.91 1 alin (1)-(3) si (8).Daca judecatorul nu confirma ordonanta procurorului ,va dispune incetarea de indata a interceptarilor si inregistrarilor,iar cele efectuate vor fi sterse sau,dupa caz,distruse de catre procuror,incheindu-se in acest sens un proces –verbal care se comunica in copie instantei.

                        Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului,in locuri speciale,in plic sigilat,cu asigurarea confidentialitatii si pot fi transmise judecatorului sau completului investit  cu solutionarea cauzei,la solicitarea acestuia.La solutionarea definitiva a cauzei acestea pot fi sterse sau,dupa caz,distruse de catre procuror incheindu-se in acest sens un proces-verbal .

                     Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate pot fi folosite si in alta cauza penala,daca din cuprinsul acestora exista date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art 911alin(1) si (2) C.pr.pen –procedura de certificare(art 913)Cpr.pen .

Legea reglementeaza si procedura de certificare a inregistrarilor care presupune intocmirea unui proces verbal de catre procuror sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror in care se mentioneaza:

-autorizatia data pentru efectuarea acestora;

-numarul sau numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor intre care s-au purtat convorbirile ori comunicarile ;

-numele persoanelor care le-au purtat,daca sunt cunoscute;

-data si ora fiecarei convorbiri ori comunicari in parte;

-numarul de ordine al suportului pe care se face imprimarea;

                             De asemenea,procesul verbal este certificat pentru autenticitate de catre procurorul care efctueaza sau suparvegheaza urmarirea penala in cauza.

Daca savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care contin secrete de stat consemnarea se face in procese verbale separate,iar dispozitiile art 97 alin (3) C.pr.pen se aplica in mod corespunzator.

                             Corespondentele in alta limba decat cea romana sunt transcrise in limba romana prin intermediul unui interpret.

                          La procesul verbal se ataseaza,in plic sigilat,o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii.Suportul original se pastreaza la sediul parchetului,in locuri speciale,in plic sigilat,si va fi pus la dispozitia instantei la solicitarea acestuia.

                          Dupa sesizarea instantei,copia suportului care contine inregistrarea convorbirii si copii dupa  procesele verbale  se pastreaza la grefa instantei ,in locuri speciale,in plic sigilat,la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit ci solutionarea cauzei.

                        La prezentarea materialului de urmarire penala procurorul este obligat sa prezinte invinuitului sau inculpatului procesele verbale in care sunt redate convorbirile inregistrate si sa asigure,la cerere,ascultarea acestora.

                        Daca in cauza s-a dispus o solutie de netrimitere in judecata,procurorul este obligat sa instiinteze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau comunicari au fost interceptate si inregistrate.Suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate se arhiveaza la sediul parchetului in locuri speciale,in plic sigilat cu asigurarea confidentialitatii,si se pastreaza pana la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei,cand se distrug,incheindu-se  proces verbal in acest sens .

                        Daca,in cauza ,instanta a pronuntat o hotarare de condamnare,achitare sau incetare a procesului penal,ramasa definitiva,suportul original si copia acestuia se arhiveaza odata cu dosarul cauzei,la sediul instantei,in locuri speciale,in plic sigilat,cu sigurarea confidentialitatii.Dupa arhivare,suportul poate fi consultat sau copiat numai in conditiile prevazute in art 912 alin (5) Cpr.pen pentru incuviintarea prealabila a presedintelui instantei.

B .Inregistrarile de imagini

              

                          Dupa cum reiese din continutul art 915 C.pr.pen,in privinta conditiilor a cazurilor a procedurii de efectuare  si de certificare a inregistrarilor de imagini se aplica aceleasi dispozitii ca si in cazul inregistrarilor convorbirilor,cu exceptia relatarii in forma scrisa,dupa caz.

                       Lege nr 356/2006 precizeaza ca mijloacele de proba prevazute in aceasta sectiune (art 91 6 alin.1 C.pr,pen) pot fi supuse unei expertize tehnice la cererea procurorului,a partilor sau din oficiu.

                         Totodata, potrivit art 916 alin (2) C.pr.pen ,inregistrarile efectuate de parti sau alte persoane constituie mijloace de proba,cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe vcare le-au purtat cu tertii.Orice alte inregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.

3.3 Mijloacele materiale de proba

A .Notiunea si importanta mijloacelor de proba

                       In majoritatea cazurilor,ori de cate ori se savarsesc infractiuni acestea sunt conditionate si de existenta urmelor lasate pe anumite obiecte de la locul faptei sau in apropierea acestui loc.

                       Mijloacele materiale de proba sunt denumite si „martori muti” ai infaptuirii jusstitiei ,deoarece acestea pot furniza informatii mult mai exacte decat adevaratii martori,neridicand niciodata suspiciunile relei-credinte intalnita de multe ori la persoanele chemate ca martori.

Potrivit art 94 si art 95 C.pr.pen mijloacele materiale de proba sunt acele obiecte care contin sau poarta o urma a faptei savarsite sau care reprezinta mijloace de savarsire a infractiunii ori obiectele care sunt produsul acestui.

In literatura de specialitate,mijloacele materiale de proba sunt denumite si probe materiale [39]

                        Mijloacele materiale de proba prezinta o importanta deosebita in solutionare cauzelor penale prin informatiile pe care le furnizeaza in legatura cu infractiunea si cu produsul acesteia.

                         Astfel,criminalistica,prin perfectionarea metodelor de cercetare a urmelor infractiunii reuseste sa confere mijloacelor materiale de proba o importanta si un rol deosebit.

Mijloacele de proba pot fi impartite in patru categorii:

-obiecte care contin  sau poarta o urma a faptei savarsite (de exemplu,inscrisuri care poarta impresiuni digitale si care se folosesc in procesul penal nu in calitate de inscrisuri ci in caliate de mijloace materiale de proba ,ele interesand nu prin continutul lor ci prin urmele pe care le poarta)

-orice obiecte care pot servi la aflarea adevarului (spre exemplu un act de identitate al infractorului uitat la locul infractiunii)

-obiecte  folosite sau destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni )cheile false folosite pentru patrunderea fara drept in locuinte in vederea sustragerii de bunuri )

-obiecte care sunt produsul infractiunii (monede false,bilete la ordin contrafacute ,bauturi falsificate etc.)

Dupa ce au fost descoperite ,aceste obiwecte trebuie ridicate si conservate cu mare atentie in vederea cercetarii lor ,daca este cazul in conditii de laborator ,astfel incat sa se realizeze o valorificare eficienta.

Mijloacele materiele de proba din punct de vedere procesual se consemneaza intr-un proces verbal.

B .Valoarea probatorie a mijloacelor materiale de proba

                         Ca orice mijloc de proba ,mijloacele materiale de proba au aceeasi valoare probatorie .Dar sunt situatii in care probele materiale pot furniza informatii cu valoare probanta deosebita ,constituindu-se in probe directe (obiectele,respectiv corpurile delicte,a caror detinere este interzisa de lege in cazul detinerii de instrumente in scopul falsificarii de valori constituie probe directe de vinovatie ).

                      Alteori,mijloacele materiale de proba sunt probe indirecte (un obiect personal,uitat sau pierdut de faptuitor la locul savarsirii infractiunii).

                      In momentul aprecieri probelor materiel trebuie sa avem in vedere si situatia in care acestea pot fi create artificial de catre autor in scopul inducerii in eroare a organelor judiciare.De aceea ,valuarea informatiilor furnizate de catre acestea treuie realizata cu maxima atentie ,urmarindu-se ca datele desprinse din cercetarea mijloacelor materiale de proba sa se coroboreze cu celelalte probe ale cauzei.

4.Procedee de descoperire si de ridicare a inscrisurilor si a mijloacelor materiale de proba

4.1. Ridicarea de obiecte si inscrisuri

                          Sunt situatii in care anumite obiecte sau inscrisuri ce pot servi ca mijloace de proba in procesul penal se afla in posesia unor persoane fizice sau juridice si organele judiciare trebuie sa le ridice in vederea folosirii acestora la solutionarea cauzei.In acest sens,in art 96 C.pr.pen se prevede ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele sau inscrisurile care pot servi ca mijloace de proba in procesul penal .

                          Actul procedural al ridicarii de obiecte sau inscrisuri este o activitate care se deosebeste de perchezitie prin aceea ca presupune cunoasterea atat a inscrisurilor  sau obiectelor care au legatura cu cauza penala,cat si a locului unde acestea se gasesc.

                           In  ceea ce priveste ridicarea de obiecte si inscrisuri ,Legea nr.281/2003 aduce anumite modificari ,astfel,potrivit art.97 alin(1):”Orice persoana fizica sau persoana juridica,in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba,este obligat sa-l prezinte si sa-l predea,sub luare de dovada,organului de urmarire penala sau instantei de judecata,la cererea acestora”(prin aceasta modificare se realizeaza o simplificare a reglementarii si,in acelasi timp,o precizare a exprimarii ,inlocuindu-se formula”orice unitate din cele care se refera art 145  C.pen sau orice  persoana” cu “orice persoana fizica sau juridica”).

                      In alin.(2) al art 97Cproc.pen se prevede ca in cazul in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba ,retine numai copia.

                       De asemenea,potrivit alin(3) al art 97C.pr.pen ,in cazul in care obiectul sau inscrisul are caracter secret sau confidential ,prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului sau a confidentialitatii.

                     Nerespectarea acestor dispozitii legale atrage raspunderea penala in conditiile prevazute de art 252C.pen (respectiv infractiunea de neglijenta in  pastrarea secretului de stat).

                       Masura ridicarii de  obiecte si inscrisuri se dispune de judecata prin incheiere.

Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie ,organul judiciar dispune ridicarea silita,in conformitate cu art 99C.pr.pen

In cursul judecarii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului ,care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.

Exista dispozitii speciale cu privire la ridicarea de obiecte si inscrisuri care se afla la unitatile postale sau de transport.Astfel,instanta de judecata,la propunerea procurorului,in cursul urmaririi penale sau din oficiu,in cursul judecatii se poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile ,telegramele si orice alta corespondenta,ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat ori adresate acestuia fie direct,fie indirect,Prin urmare,indiferent de faza in care se afla procesul penal ,doar instanta de judecata este competenta sa dispuna retinerea  si predarea corespondentei si a inscrisurilor.

                        Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor se dispune daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se desfasoara din oficiu ,iar masura se impune pentru aflarea adevarului .Sub aspectul procedurii,competenta de a  dispune masura retinerii si predarii corespondentei sau obiectelor difera in functie de faza in care se afla procesul penal:

-daca procesul penal se afla in faza de judecata ,masura poate fi dispusa ,din oficiu,de catre instanta competenta sa judece cauza;

-daca procesul penal se afla in faza de urmarire penala,masura poate fi dispusa la propunerea procurorului de catre presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece in prima instanta,in camera de consiliu.

In cazuri urgente si temeinic justificate,retinerea si predarea ncorespondentei si a obiectelor sa fie dispuse,in scris,si de catre procuror,cu obligatia de a informa de indata instanta despre aceasta;



[1] In sistemul enunciativ ,mijloacele de proba au doar un caracter exemplificativ,organul judiciar putand adauga la acestea si altel,neprevazute expres –Nicolae Volonciu ,Tratat de procedura penala .Ed Paideia,Bucuresti,2001,pg 359.

[2] Nicolae Volonciu,op.cit,pg357

[3] I.C.C.J,Completul de 9 judecatori,deciyia nr 122din 27 martie, IULIA CIOLCA,Probele in procesul penal,practica judiciara,Ed Hamangiu,2007,pg.153.

[4] Fotografiile constituie mijloace de proba ori de cate ori nu constituie simple ilustrari ale celorlalte mijloace de proba .Nicolae Volonciu,op.citata,pg 514  Intrucat si fotografiile sunt supuse falsificarii-prin mixaje,retusuri –acestea pot fi supuse unei expertize tehnice care poate confirma sau infirma realitatea imaginii,concluzie de natura sa formeze sau nu convingerea ca reflecta adevarul .  Gr.Theodoru,Tratat de drept procesual penal ,Ed.hamangiu.Bucuresti,2007.pg385-386.

[5] Ar fi incorect sa se admita ca proba in proces declaratia data  in calitate de faptuitor,obtinuta prin incalcarea legii,in conditiile in care declaratia invinuitului sau inculpatului obtinuta prin incalcarea legii nu poate fi folosita ca proba in proces.V.Babu,A.Gusanu,Reflectii asupra dreptului la tacere,in R.D.P.nr.4/2004,p.6

[6] Acest drept nu este absolut,putand comporta nuante in cadrul procedurilor,mai ales a celor din fata instantelor de apel.

[7] Art.70.pr.pen(1).Invinuitul sau inculpatul,mai inainte de a fi ascultat este intrbat cu privire la nume ,prenume,porecla,data si locul nasterii,numele si prenumele parintilor,cetatenie,studii,situatia militara,loc de munca,ocupatie,adresa la care locuieste efectiv,antecedentele penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale .(2)invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care formeaza obictul cauzei,incadrarea juridica a acesteia,dreptul de a avea un aparator,precum si dreptul de a nu face nici o declaratie,atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa .Daca invinuitul sau inculpatul da o declaratie,i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta .(3)daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie,organul de urmarire penala,inainte de a-l asculta ii cere sa dea o declaratie,scrisa personal cu privire la invinuirea ce i se aduce.(4)invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obligatia sa anunte in scris,in termen de trei zile,orice schimbare a a locuintei pe parcursul procesului penal

[8] Dreptul unei persoane de a nu se autoincrimina este strans legat de dreptul de a nu deduce din tacerea acuzatului concluzii de vinovatie.Acest drept nu are ,insa ,un caracter absolut,in masura in care legea permite posibilitatea de formulare a unor concluzii cu privire la vinovatia unei persoane din tacerea acesteia fata de intrebarile formulate de organele judiciare.Formularea de concluzii rezonabile din comportamentul inculpatului nu are ca efect deplasarea sarcinii probei de la acuzare la aparare,astfel incat sa fie incalcata prezumtia de nevinovatie.Trebuie,insa,ca legea interna sa prevada anumite garantii,de exemplu,condamnarea sa nu se bazaze intr-o masura determinanta pe astfel de concluzii(C.E.D.O.,cauza John Murray c.Regatului Unit,hotararea din 8 februarie 1996,www.coe.int).La nivelul institutiilor comunitare Comisia Europeana a aratat intr-un document al sau ca instantele nationale nu pot trage concluzia ca acuzatul este vinovat numai pentru ca acesta a refuzat sa faca declaratii,ci,numai in cazurile in care probele acuzarii sunt suficient de puternice si necesita explicatii din partea persoanei acuzate,refuzul acesteia de a raspunde poate determina o concluzie de bun simt in sensul ca nu exista nici o explicatie posibila si ca persoana acuzata este vinovata.Hotararea instantei trebuie sa cuprinda,insa,ratiunile pentru care au fost trase astfel de concluzii.Daca acuzarea nu a re suficiente probe,iar acestea nu presupun explicatii din partea invinuitului,refuzul acestuia de a da explicatii nu poate justifica o concluzie de nevinovatie.http://europa.eu/eur-lex.

[9] Art.71C.pr.pen MODUL DE ASCULTARE(1) Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.(2)In cursul urmaririi penale,daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati,fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.(3)Invinuitul sau inculpatul este lasat mai intai sa declare tot ce stie in cauza(4)Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.(5)Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut .

Art.72C.pr.pen (1)Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce.De asemenea este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna .

Art 73C.pr.pen (1)Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris.In fiecare declaratie se va consemna,totdata ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului.Declaratia scrisa se citeste acestuia,iar daca cere i se da sa o citeasca .Cand este de acord cu continutul ei o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit.(2)Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze,se face mentiune in declaratia scrisa.(3)Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata ori de grefier,precum  si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.(4)Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari,rectificari sau precizari acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol

[10] Art .74 C.pr.pen. ASCULTAREA INVINUITULUI SAU INCULPATULUI LA LOCUL UNDE SE AFLA

Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat,organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla,cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel 

[11] Art.68.C.pr.pen.(1)Este oprit a se intrebuinta violente,amenintari ori alte mijloace de constrangere,precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a obtine probe .(2)De asemena,este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale,in scopul obtinerii unei probe.

[12] Art 13 alin 1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara,republicata.

[13] I.C.C.J.,Sectia penala,decizia nr 1888din 23 martie 2006,www.scj.ro.

[14] Solutia este aplicabila mutatis mutandis tututror gardelor de jurisdictie.De exemplu,intr-o cauza s-a statuat ca retractarea declaratiilor in al treilea grad de jurisdictie,cu motivatia ca au fost date pentru obtinerea preferentiala sau suplimentara aa unor drepturi in penitenciar,pe perioada executarii altei pedepse privative de libertate,nu poate produce eficienta juridica cat timp,in conditii de deplina respectare a princippilor oralitatii,publicitatii si exercitarii dreptului la aparare,acesta si a mentinut recunoasterea initiala,invederand imprejurari ce nu puteu fi cunoscute decat prin percepere directa,iar in apel a criticat exclusiv cuantumul pedepsei aplicate (C.A.Ploiesti,decizia penala nr 497 din 26 mai 1998)

[15] I.C.C.J.,Sectia penala,decizia nr.392 din 19 ianuarie 2005.

[16] Art.76C.pr.pen(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme spre a fi ascultate persoana care a suferit o vatamare prin infractiune,precum si persoana responsabila civilmente .(2)Inainte de ascultare,persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata,iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala,ca se poate constitui parte civila.De asemenea,i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale,iar in fata primei instante de judecata,pana la citirea actului de sesizare.

[17] Monitorul Oficial nr 505 din 4 iunie 2004.

[18] In Capitolul II al legii nr 211/2004 este mentionata obligativitatea informarii victimei cu privire la : serviciile si organizatiile de consiliere psihologica sau cele care confera un alt tip de consiliere,in functie de necesitati;organul de urmarire penala la care persoana poate face plangere;drepturile ce –i sunt conferite de lege  prin constituirea ca parte in procesul penal si institutiile la care se poate apela pentru exercitarea in m,od corespunzator a acestor drepturi;conditiile si procedura pentru acordarea asistentei juridice gartuite.In sfarsit textul cuprinde obligativitatea informarii victimelor cu privire la procedura si conditiile de acordare a compensatiilor financiare de care pot beneficia.

[19] Art 13 alin 1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara,republicata.

[20] Sintagma rude apropiate se va interpreta prin raportare la art 149 C.pen ;potrivit caruia acestea sunt ascendentii si descendentii ,fratii si surorile,copii acestora,precum si persoanele devenite prin infiere,potrivit legii,astfel de rude.In reglementarile europene sintagma are un continut mai larg.Astfel la pct1.1 din Recomandarea comitetului de ministri REC(2006)8 privind asistenta victimelor infractiunii si in explicatiile cuprinse la pct.44 al Expunerii dee motive al Recomandarii,sunt incluse in notiunea de „victime”si rudele apropiate ale victimelor –sot sau partener ,precum si persoane aflate in intretinerea victimelor .

[21] A .Ciopraga ,Evaluarea probei testimoniale in procesul penal,Iasi,Ed.junimea ,1979,pg 10

[22] Alexandru Boroi,Drept penal si drept procesual penal ,curs selectiv pentru licenta,Ed C.H.Beck,Bucuresti,2006,pg 469

[23] Nicolae Volonciu,op.cit.,p.465.

[24] Potrivit art 215 alin(2) din Statutul profesiei de avocat (M.Of.nr.45 din 13 ianuarie 2005),secretul profesional vizeaza toate informatiile si datele de orice tip,in orice forma si pe orice suport furnizate avocatului de catre client in scopul acordarii asistentei juridice si in legatura cu care clientul a solicitat pastrarea confidentialitatii,precum si orice documente redactate de avocat,care contin sau se fundamenteaza pe informatiile sau datele furnizate de client in scopul acordarii asistentei juridice si a caror confidentialitate a fost solicitata de client.

[25] Si anume in cazul in care avocatul este urmarit penal,disciplinar sau atunci cand exista o contestatie in privinta onorariilor convenite,exclusiv pentru necesitati stricte pentru apararea sa,potrivit art 8 alin (3) din Statutul profesiei de avocat .

[26] Art .80.C.pr.pen „(1)Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori.(2)Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in alineatul precedent,de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin.(3) din art.84.

[27] C.E.D.O.cauza Unterpertinger c. Austriei,hotararea din 24 noiembrie 1986.www.coe.int

[28] I.C.C.J,Completul de 9 Judecatori ,Decizia nr.90 din 6 martie 2006,www.scj.ro

[29] In Franta,de exemplu,refuzul prestarii juramantului este sanctionat ca si refuzul prezentarii la organele judiciare in vederea depunerii ca martor ,atragand totodata ,nulitatea procesului-penal de consemnare a declaratiei

[30] In unele state se acorda o atentie sporita protectiei extrajudiciare a martorilor ,de exemplu,in S.U.A.,se dezvaluie identitatea martorului in cursul procedurilor,dar se asidura in acelasi timp,o protectie ulterioara eficienta.Acest tip de protectie este este functional in statele cu o suprafata geografica intensa,in care martorul poate fi relocalizat ,sub o noua identitate ,fara a se confrunta cu probleme majore de acomodare si fara a exista riscul descoperirii sale de catre cei care il amenintau.Sistemul este eficient,de asemenea,daca persoana este relocalizata peste granita ,in statele in care exista largi comunitati,in care aceasta se poate acomoda fara probleme (de exemplu,martorii italieni sau americani de origine italiana pot fi relocalizati in comunitatea italiana din S.U.A.,pe baza unui protocol special incheiat intre cele doua tari.In alte state,din ratiuni ce tin de sistemul de drept existent,(in special statele europene cu sistemul de drept continental)sau de pericolul real ca grupurile organizate  cu o larga acoperire in teritoriu sa poata depista martorul protejat se prefera ca masuri de protectie:limitarea publicitatii procesului si a unor drepturi procesuale,prin nedezvaluirea identitatii martorului de a lungul procedurilor judiciare.

[31] Monitorul Oficial nr.594 din 1 iulie 2004

[32] Potrivit art.17 alin(2) din Legea nr 508/2004 privind infiintarea,organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism,investigatorii sub acoperire sunt ofiteri sau agenti de politie judiciara special desmnati in acest scop,care,cu autoruzarea motivata a procurorilor D.I.I.C.O.T. ,pot efctua investigatii in cazul infractiunilor prevazute de prezenta lege.Actele incheiate de investigatorii sub acoperire si colaboratorii acestora constituie mijloace de proba.

[33] In conditiile in care Codul permite constituirea ca mijloace de proba a proceselor verbale incheiate de alte organe decat cele judiciare ,numai cand legea prevede aceasta in mod expres ,potrivit art.90 alin(2)C.pr.pen si in care reglementarea D.I.I.C.O.T. nu precizeaza ca actele incheiate sunt procese verbale,prevederea din reglementarea speciala potrivit careia actele incheiate de investigatorii sub acoperire si de colaboratorii acestora constituie mijloace de proba este atipica,prin neprecizarea exacta a mijloacelor de proba din cele prevazute de art.64 C.pr.pen ce pot fi intocmite de aceste categorii de persoane ,care nu sunt nici organe judiciare ,nici organe de constatare ,in sensul legii, si prin reglementarea succinta si fara garantii suplimentare a acestui domeniu extrem de sensibil ce ridica numeroase probleme din punct de vedere al respectarii garantiilor prevazute de Conventia Europeana.

[34] Potrivit art 261 alin (7) din l78/2000 procesele verbale incheiate de investigatorii sub acoperire sau de investigatorii cu identitate reala cu privire la activitatile desfasurate pot constitui mijloace de proba si pot fi folosite numai in cauza penala in care a fost data autorizarea .

[35] Potrivit art.28 din Constitutie, „Secretul scrisorilor,al telegarmelor,al altor trimiteri postale,al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”.Totodata,art.26 din Constitutie impune ocrotirea vietii intime,familiale si private  a unei persoane.

[36] Articolul 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ,art 17 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice etc.

[37] Potrivit art.53 din Constitutie ,restrangerea drepturilor poate fi dispusa numai daca este necesara ,intr-o societate democratica,iar masura este proportionala cu situatia care a dterminat-o,este aplicata in mod nediscriminatoriu si nu aduce atingere existentei dreptului.

[38] M.Of.nr.163 din 7 august 1991

[39] Alexandru Boroi,op.cit.,pg 481

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 883
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved