Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


AdministratieDrept


Nulitatea actului juridic civil

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Faptele de comert subiective
Principiul neamestecului in treburile interne (principiul neinterventiei, neimixtiunii)
Obligatiile civile si comerciale
Caile de atac impotriva sanctiunilor contraventionale
Teoria Constitutiei
EXECUTORUL JUDECATORESC
Modificarea societatilor comerciale
UNITATEA DE INFRACTIUNE
LOGODNA, CONCUBINAJUL, CONTRACTUL DE CURTAJ MARITAL
TRATATELE INTERNATIONALE

TERMENI importanti pentru acest document

:

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

1. Definitie

Nulitatea este sanctiunea de drept civil, care lipseste actul ju­ridic civil de efectele ce contravin normelor juridice ce stabilesc cadrul normativ pentru incheierea acestuia in mod valabil.

Asadar, nerespectarea conditiilor de validitate la incheierea unui act juridic civil atrage nulitatea actului respectiv[1].

2.  Functiile nulitatii

Nulitatea, prin natura ei juridica, exercita urmatoarele functii:

• Functia preventiva (inhibitorie)[2]. Actioneaza asupra subiec­telor de drept civil care manifesta dorinta de a incheia un act ju­ridic civil fara respectarea conditiilor de validitate.

• Functia sanctionatorie. Intervine atunci cand functia men­tionata mai sus nu a avut efectul scontat, inlaturand astfel efectele contrare legii.

• Functia-mijloc de garantie a principiului legalitatii. Prin cele doua functii anterioare se asigura respectarea legii in asa fel incat quod nullum est, nullum producit effectum - un act lovit de nulitate nu poate produce nici un efect[3].

Aceasta institutie a dreptului civil este guvernata de principiul tempus regit actum. cauzele de nulitate vor fi intotdeauna determi­nate de legea in vigoare la momentul incheierii actului juridic civil.

Nulitatea nu este singura sanctiune ce intervine in privinta unui act juridic civil, avand consecinte asupra eficacitatii acestuia.

Si rezolutiunea, rezilierea, caducitatea, revocarea si inopozabilitatea reprezinta cauze de ineficacitate a actului juridic civil.

Pentru a le intelege mai bine si pentru a inlatura eventualele confuzii dintre ele, este util si benefic de a face o delimitare intre nulitate si celelalte cauze de ineficacitate a actului juridic civil.

3. Delimitarea nulitatii

Nulitate-rezolutiune

Pentru a le delimita ar trebui mai intai sa reamintim cele doua notiuni. Dupa cum mentionam anterior, nulitatea reprezinta lipsirea de efecte a unui act juridic civil ca urmare a incheierii lui cu nerespectarea conditiilor de validitate. Rezolutiunea intervine ca sanctiune ce se manifesta prin desfiintarea unui contract sinalagmatic, cu executare uno ictu (dintr-odata), pentru neexecutarea sau executarea in mod necorespunzator a obligatiilor de catre una dintre parti[4].

Din cele doua definitii, se pot observa foarte usor deosebirile dintre cele doua cauze de ineficacitate a unui act juridic civil:

  Nulitatea presupune un act juridic civil incheiat in mod ne valabil, pe cand rezolutiunea presupune un act juridic civil in­cheiat in mod valabil;

• Nulitatea se aplica oricarui act juridic civil, in timp ce rezolu­tiunea se aplica numai contractelor sinalagmatice, cu executare uno ictu,

• Sanctiunea nulitatii intervine la momentul incheierii actului, spre deosebire de rezolutiune, al carei moment de aparitie este unul ulterior momentului incheierii actului;

• Diferente apar si la nivel de prescriptie extinctiva, mai pre­cis in privinta inceputului acesteia.

in acelasi mod vom identifica si asemanarile dintre nulitate si rezolutiune:

• Amandoua constituie cauze de ineficacitate a actului juridic civil;

• Amandoua produc efecte pentru trecut (ex tunc);

• Amandoua sunt constatate in principiu, printr-o hotarare a unui organ de jurisdictie competent.

Nulitate-reziliere

Rezilierea se diferentiaza de rezolutiune pentru ca se aplica doar contractelor cu executare succesiva. Intre nulitate si reziliere se regasesc, in principiu, aceleasi asemanari si deosebiri ca si intre nulitate si rezolutiune, cu deose­birea ca efectele nu sunt retroactive, ci numai pentru viitor (ex nunc). Deosebirile privesc actul juridic asupra caruia actioneaza, deoarece rezilierea reprezinta sanctiunea ce intervine ca urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor prevazute intr-un contract si-nalagmatic cu executare succesiva, iar nulitatea se aplica oricarui act juridic.

Nulitate-caducitate

Caducitatea reprezinta cauza de ineficacitate ce se manifesta prin lipsirea actului juridic civil de efecte, indiferent de natura lor; lipsire generata de aparitia unor cauze ulterioare incheierii lui si care nu angajeaza in nici un fel culpa autorului actului. Atat nulitatea, cat si caducitatea sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil, insa intre ele exista deosebiri:

  Numai un act juridic nevalabil incheiat poate sa atraga nulitatea sa, pe cand caducitatea intervine numai cu privire la un act valabil incheiat;

  Nulitatea produce efecte numai pentru trecut, in schimb caducitatea produce efecte numai pentru viitor;

• Cauzele ce determina aparitia nulitatii sunt contemporane cu momentul incheierii actului juridic civil, spre deosebire de cadu­citate, ale carei cauze sunt ulterioare incheierii actului si indepen­dente de vointa autorului actului.

Nulitate-revocare

Revocarea este sanctiunea de drept civil care inlatura efectele actului juridic civil, din cauza ingratitudinii sau neexecutarii culpa­bile a sarcinii. Desi ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil, se identifica deosebiri la nivel de:

  mod de incheiere a actului. Nulitatea presupune un act nevalabil incheiat, iar revocarea implica un act valabil incheiat;

• moment al aparitiei cauzelor. Nulitatea nu poate interveni decat pentru cauze contemporane cu momentul incheierii actului, pe cand revocarea nu poate interveni decat pentru cauze ulterioare incheierii actului;

• prescriptie extinctiva.

Nulitatea este aplicabila actului juridic civil pe cand revocarea se aplica, in principiu, liberalitatilor (actelor cu titlu gratuit).

Nulitate-inopozabilitate

Inopozabilitatea este sanctiunea de drept civil ce se aplica in situatia in care nu sunt respectate conditiile de publicitate fata de terti ori in cazul in care lipseste sau se depaseste puterea de a reprezenta.

Deosebirile sunt strans legate de:

• valabilitatea actului. Nulitatea priveste un act nevalabil in­cheiat, iar inopozabilitatea totdeauna va presupune un act valabil incheiat;

• efectele actului. Nulitatea va genera efecte atat in privinta partilor, cat si in privinta tertilor, spre deosebire de inopozabilitate, ale carei efecte se vor produce numai fata de terti;

• cauzele actului. Nulitatea presupune cauze contemporane incheierii actului, deosebindu-se in felul acesta de inopozabilitate, care presupune cauze ulterioare incheierii actului (ex. neindeplinirea formalitatilor de publicitate ulterioare incheierii actului).

Ambele pot fi inlaturate, dar numai in anumite conditii[5].

Astfel, nulitatea poate fi inlaturata, insa numai in cazul nulitatii relative, prin confirmare. Tot la fel, si inopozabilitatea poate fi inlaturata, dar numai prin „ratificare'.

4.Clasificarea nulitatii

In functie de criteriile de clasificare, exista diferite categorii de nulitati. Acestea sunt urmatoarele:

1) In functie de natura interesului ocrotit (general ori indi­vidual), vom avea:

¨     nulitate absoluta;

¨     nulitate relativa.

2) In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea poate fi:

¨     nulitate totala;

¨     nulitate partiala.

3) In functie de modul cum legiuitorul a inteles sa o prevada:

¨     nulitate expresa/textuala;

¨     nulitate virtuala/implicita.

4) In functie de conditia de forma ce nu a fost respectata:

¨     nulitate de fond;

¨     nulitate de forma.

5) In functie de modul de valorificare:

¨     nulitate amiabila;

¨     nulitate judiciara.

In ceea ce priveste aceasta ultima clasificare, trebuie sa precizam ca in principiu nulitatea este judiciara, adica este constatata printr-o hotarare a unui organ jurisdictional competent. Sunt foarte putine cazurile in care intervine o nulitate amiabila. Dupa aceasta privire de ansamblu asupra categoriilor de nulitati, pentru o intelegere cat mai buna a acestora, este necesara analiza fiecareia in parte.

1)     Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Sanctiunea nulitatii absolute intervine in situatia in care, la incheierea unui act juridic, nu s-a respectat o norma ce ocroteste un interes general, obstesc. Expresiile consacrate in legislatie, practica si doctrina pentru constatarea unei astfel de situatii sunt: actul este „nul de drept', actul este „nul', „nul de plin drept', „actul va fi nul'.

Sanctiunea nulitatii relative intervine in situatia in care actul juridic civil a fost incheiat cu nerespectarea unui interes particular, individual sau personal. Pentru indicarea unei asemenea sanctiuni se folosesc expresiile: „actul este anulabil', „actul poate fi anulat'.

2) Nulitatea partiala si nulitatea totala

Regula o reprezinta nulitatea partiala, care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale actului mentinandu-se, deoarece nu contravin legii. Per a contrario, nulitatea totala este sanctiunea prin care se desfiinteaza actul juridic civil in intregime. Aceasta reprezinta exceptia.

3) Nulitatea expresa si nulitatea virtuala

Nulitatea expresa sau explicita ori textuala este sanctiunea de drept civil care este prevazuta de un act normativ - Codul Civil sau alte izvoare de drept civil. Nulitatea virtuala sau implicita ori tacita este nulitatea care nu este prevazuta de nici o dispozitie legala, rezultand din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil.

4) Nulitatea de fond si nulitatea de forma

Nerespectarea unei conditii de fond a actului juridic civil (consimtamant, capacitate, obiect, cauza) atrage sanctiunea nulitatii de fond. Nerespectarea unei conditii de forma cerute ad validitatem, atrage nulitatea de forma. In practica, sunt mai multe cazurile in care se intalneste nulitatea de fond.

5. Cauzele de nulitate

Atata timp cat nulitatea reprezinta sanctiunea de drept civil determinata de nerespectarea dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile de valabilitate ale actului juridic civil, inseamna ca, ge­neric vorbind, cauza de nulitate este tocmai aceasta incalcare a dispozitiilor legale ce prevad conditiile de valabilitate ale actului juridic civil. In functie de natura interesului ocrotit, aceste cauze pot sa atraga nulitatea absoluta ori nulitatea relativa a actului respectiv.

• Cauze de nulitate absoluta

Nulitatea absoluta este determinata de urmatoarele cauze:

a) incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea civila: nerespectarea unei incapacitati speciale, impuse, pentru ocrotirea unui interes obstesc (art. 18 din Legea nr.16/1994[6]); lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice si nerespectarii principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art. 34 din Decretul nr.31/1954);

b) lipsa consimtamantului[7] (de exemplu determinata de eroarea-obstacol);

c) nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

d) nevalabilitatea cauzei actului juridic civil datorata, de exemplu, lipsei scopului imediat sau existentei cauzei imorale sau ilicite;

e) nerespectarea formei cerute ad validitatem

f) lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative;

g) incalcarea ordinii publice;

h) fraudarea legii[8];

i) incalcarea dreptului de preemptiune al statului (art. 52 din Legea nr. 26/1996-Codul Silvic).

• Cauze de nulitate relativa

La randul ei, nulitatea relativa este determinata de urmatoarele cauze:

a) nerespectarea regulilor privind capacitatea civila de exercitiu a persoanei (actul este incheiat de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu - minorul sub 14 ani si interzisul judecatoresc - sau actul este incheiat fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal ori a autoritatii tutelare sau in lipsa ori cu depasirea pu terilor conferite pentru persoana juridica) sau nesocotirea unor incapacitati speciale instituite pentru protectia unor interese particulare sau personale (ex. art. 810 din Codul Civil);

b) lipsa discernamantului in momentul incheierii actului ju­ridic civil;

c)  viciile de consimtamant: eroarea, dolul, violenta si leziunea;

d) lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei judiciare;

e) nerespectarea dreptului de preemptiune.

6. Regimul juridic al nulitatii

Cea mai importanta clasificare a nulitatii este cea de nulitate absoluta si relativa. Raportat la aceasta, se stabileste inclusiv regimul juridic al nulitatii, deoarece acesta nu face altceva, decat sa sta­bileasca regulile la care se supune nulitatea absoluta ori cea relativa.

Regulile in functie de care se stabileste regimul juridic al nulitatii sunt: cine poate invoca nulitatea, cat timp poate fi invocata nulitatea, daca poate fi sau nu acoperita nulitatea prin confirmare. Trebuie sa precizam ca toate aceste trei aspecte vor avea solutionari diferite, dupa curn nulitatea in discutie este absoluta sau relativa.

A. Regimul juridic al nulitatii absolute

In functie de aspectele mentionate mai sus, regulile de stabilire a regimului juridic al nulitatii absolute sunt:

1. oricine are interes poate invoca nulitatea absoluta: partile actului juridic civil, avanzii-cauza ai partilor, procurorul si instanta din oficiu,etc[9];

2. nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, ea fiind imprescriptibila;

3. nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, indiferent de forma acesteia: expresa sau tacita, datorita faptului ca nulitatea absoluta actioneaza prin sanctionarea oricarui act juridic ce aduce atingere unui interes obstesc. Aceasta imposibilitate de confirmare nu trebuie confundata cu situatia in care se reface actul juridic civil prin indeplinirea tuturor conditiilor sale de valabilitate.

B. Regimul juridic al nulitatii relative

Regulile in functie de care se stabileste regimul juridic al nulitatii relative sunt:

1. numai persoana ce are un interes, ce i-a fost nesocotit prin incheierea actului juridic civil respectiv, poate invoca, personal sau prin reprezentantul sau legal, nulitatea relativa[10];

2. nulitatea relativa este prescriptibila. Ea trebuie sa fie invocata in conditiile prevazute in Decretul nr. 167/1958[11];

3. nulitatea relativa poate fi confirmata expres sau tacit. Dupa cum se poate observa, intre cele doua categorii de

nulitati nu exista deosebiri de efecte, ci numai de regim juridic.

7. Efectele nulitatii

Efectele nulitatii reprezinta tocmai consecintele juridice ce rezulta din aplicarea acestei sanctiuni de drept civil, care este nulitatea.

Ele constau in lipsirea actului juridic civil de efectele ce contravin dispozitiilor legale referitoare la valabilitatea sa.   Astfel, se desfiinteaza raportul juridic nascut de actul juridic nul si se restabileste legalitatea.

In functie de momentul la care se constata nulitatea, se stabilesc si efectele acesteia:

a) daca actul juridic civil nu a fost executat, atunci acesta se desfiinteaza, iar partile se afla in situatia anterioara incheierii lui;

b) daca actul juridic civil a fost executat, indiferent daca executarea a fost totala sau partiala, atunci actul este desfiintat retroactiv, ceea ce atrage restituirea pretentiilor efectuate in temeiul actului anulat;

c) daca actul a fost executat si a fost urmat si de o transmitere a sa catre terti subdobanditori, atunci actul se desfiinteaza, prestatiile se restituie, dar, totodata, se desfiinteaza si actele ce au urmat incheierii actului nul. Pe scurt, efectele nulitatii sunt guvernate de adagiul latin quod nullum est, nullum producit effectum - ceea ce este nul, nu poate produce efecte.

Efectele nulitatii pentru a putea actiona, trebuie sa fie coroborate cu urmatoarele principii:

1. Principiul retroactivitatii;

2. Principiul repunerii in situatia anterioara;

3. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial.

8. Principiile efectelor nulitatii si exceptiile lor

Ø               Principiul retroactivitatii

Ø               Acest principiu implica aria mare de actiune in timp a nulitatii, deoarece sanctiunea de drept civil care este nulitatea pro­duce efecte nu                  numai pentru viitor, ci si pentru trecut. Consecintele sunt cele legate de   faptul ca efectele actului juridic nul sunt inlaturate, iar partile sunt repuse in situatia anterioara incheierii actului, a carei trasatura distincta este legalitatea.

Exceptii:

Constituie exceptii de la acest principiu contractele cu executare succesiva[12] si situatia prevazuta de art. 485 Cod Civil (pastrarea fructelor culese anterior anularii). Principiul repunerii in situatia anterioara este regula de drept potrivit careia tot ce s-a executat in baza unui act anulat trebuie restituit astfel incat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care acel act nu s-a incheiat.

Ø     Principiul Restitutio in integrum

De observat ca acest principiu decurge tocmai din retroactivi­tatea efectelor nulitatii. Nulitatea producand efecte pentru trecut determina restituirea prestatiilor efectuate. Pentru o actiune restitutio in integrum, din punct de vedere procedural, sunt necesare doua actiuni : actiunea prin care se constata nulitatea absoluta sau relativa a actului si actiunea in restituirea prestatiilor efectuate in baza actului anulat.

De retinut ca prima actiune poate fi prescriptibila sau imprescriptibila, insa cea de-a doua este totdeauna prescriptibila[13].

Exceptii:

• cazul incapabilului care este tinut sa restituie prestatiile prim­ite numai in masura imbogatirii sale[14]

• cazul in care nimeni nu poate sa se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate pentru a obtine protectia unui drept[15]

Ø     Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial[16]

Ø               Prin acest principiu se stabileste regula conform careia, atata timp cat transmitatorul nu putea transmite un drept, datorita faptului ca izvora dintr-un act nul si deci, desfiintat prin anulare, nici subdobanditorul nu putea dobandi mai mult. Acest principiu priveste in primul rand efectele nulitatii fata de terti. Situatiile care se intalnesc in practica sunt relevate de legatura existenta intre un act principal si unul accesoriu si cele reflectate de actele autorizate in baza carora se incheie alte acte juridice civile.

Exceptii:

Exceptiile de la acest principiu se materializeaza tocmai prin mentinerea actelor subsecvente, deoarece se ia in consideratiune principiul ocrotirii bunei credinte a subdobanditorului unui bun cu titlu oneros si principiul asigurarii stabilitatii circuitului civil.

¨     Principii de drept care inlatura regula qoud nullum est, nullum producit effectum

I. Principiul conversiunii actului juridic

II. Principiul validitatii in drept – error communis facit jus

III. Principiul raspunderii civile delictuale

I.                Principiul conversiunii actului juridic.

Presupune inlocui­rea actului nul cu un act juridic valabil. Pentru a putea actiona sunt necesare a fi indeplinite cateva conditii[17]:

a) sa existe un element de diferenta intre actul nul si cel valabil;

b) unul dintre acte sa fie anulat total si efectiv;

c) actul socotit valabil sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate, iar aceste conditii sa se gaseasca in cuprinsul actului anulat;

d) din manifestarea de vointa a partilor sa nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.

Exemplu de conversiune: contractul de vanzare-cumparare este nul, dar va fi luat in considerare ca antecontract de vanzare-cumparare.

Per a contrario, acest principiu nu va opera, daca:

1) unele clauze sunt anulate si altele sunt mentinute, deoarece in aceasta situatie avem o nulitate partiala si nu o conversiune;

2) actul nu a fost inca anulat;

3) actul apare ca nul, pentru ca i-a fost data o denumire gresita; este vorba de calificarea ce i-a fost acordata, si nu de conversiune;      

                                                              

4) exista novatie;

5) se reface actul;

6)  actul este validat prin confirmare sau prin indeplinirea ulterioara a cerintei legale nerespectata la incheierea actului juridic.

II. Principiul validitatii aparentei in drept - error communis facis jus.

Prin aplicarea acestui principiu, se inlatura sanctiunea de drept civil a nulitatii, daca la baza incheierii lui a stat o eroare comuna, obsteasca. Exemplu: art 7 din Decretul nr. 278/1960[18] privitor la actele de stare civila stipula - „inregistrarile facute in registrul de stare civila de catre o persoana necompetenta care a exercitat in mod public atributia de delegat de stare civila sunt valabile chiar daca acea persoana nu avea, in realitate, aceasta calitate.'

III. Principiul raspunderii civile delictuale

Acest principiu are aplicabilitate in special in privinta incapabilului minor, in felul acesta, se face cea mai buna reparare a prejudiciului, deoarece, conform art. 1162 Cod Civil, „minorul n-are actiunea in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau cvasi-delictele sale.'



[1] A se vedea Gh. Beleiu, op.cit., p. 194

[2] vezi Curtea de Apel Bucuresti,sectia IV-a civila,Decizia nr.157/19999,in Culegere de practica judiciara civila 1999,pag.24-27

[3] A se vedea O. Capatana, op.cit. 212-213

[4]  vezi Decizia nr.1423/1997 Curtea de Apel Alba-Iulia (nota de Gr.Giurca in Dreptul nr.5/1998 pag.101-104).

[5] vezi Decizia nr.1199/1992,sec.civ.a Curtii Supreme de Justitie in Dreptul nr.1/1992, pag.107

[6] LEGE Nr.16 din  5 aprilie 1994, Legea arendarii, PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 91 din 7 aprilie 1994

[7] vezi Decizia nr.1988/1989Tribunalului Suprem,sectia civila, in “Dreptul’ nr.7/1990,pag.66

[8] vezi Curtea de Apel Bucuresti, decizia civila nr.671/1993, in Culegere de practica judiciara in materie civila1999.

[9] vezi Decizia civila nr.157/1993 Tribunalul judetean Salaj, in ‚Dreptul „nr.10-11/1993,pag,106

[10] vezi dispozitiile art.952 Cod civil art.41,ali.2 din Legea nr.8/1996

[11] privitor la prescriptia extinctiva, PUBLICAT  IN: BULETINUL OFICIAL  NR. 11 din 15 iulie 1960 

[12] de exemplu contractul de inchiriere in care retroacti­vitatea nu poate opera

[13]  vezi Tribunalul judetean Salaj, decizia nr.306/1972 si Revista Dreptul nr.1/1973 pag.160  

[14] art. 1164 Cod Civil

[15] nemo auditurpropriam turpitudinem allegans

[16] Resolutojure dantis, resolviturjus accipientis

[17] vezi Tribunalul judetean Mures,decizia nr.461/1982 si Revista de Drept nr.12/1982 pag.59

[18] PUBLICAT  IN: BULETINUL OFICIAL  NR. 13 din 28 iulie 1960, in prezent abrogat de Legea nr.119/1996, PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 282 din 11 noiembrie 1996


loading...
loading...



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 742
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site