Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


AdministratieDrept


Procedura de judecata a ordonantei presedintiale

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Consemnarea declaratiilor martorilor
TEORIA OBLIGATIILOR
Drept constitutional partea I – test grila
Violarea de domiciliu. Art. 192 C.pen.
Formele societatii comerciale - Sinteza -
Caracteristicile administratiei publice locale
Notiune. Principii. Natura juridica – Drepturi fundamentale
Obiectul Teoriei Generale a Dreptului
Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume dato¬rate bugetului general consolidat potrivit Codului de procedura fiscala
JUSTITIE SI AFACERI INTERNE

TERMENI importanti pentru acest document

: transformarea ordonantei in actiune de drept comun : c crisu ghidul juristului ordonanta presedintiala : procedura ordonantei presedintiale : tribunalul timis divort negrea :

Procedura de judecata a ordonantei presedintiale

1. Instanta competenta

In primul rand trebuie retinut ca cererea de ordonanta presedintiala este mijlocul prin care este declansata activitatea instantei. Caracterul contencios al procedurii ordonantei presedintiale rezulta nu doar din interesele contrare pe care le promoveaza partile, ci si din modul de reglementare a institutiei - alaturi de celelalte proceduri speciale, in Cartea a VI-a a Codului de procedura civila. Procedura necontencioasa are o reglementare distincta, rezultand si de aici ca ordonanta presedintiala apartine procedurii contencioase.

Competenta instantei de judecata se determina potrivit art. 581 alin. 2 C. proc. civ., care dispune: “cererea de ordonanta presedintiala se introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului”, de unde se desprinde concluzia ca in determinarea competentei trebuie sa se tina seama de regulile de drept comun privitoare la solutionarea litigiilor in fond[1].

Textul art. 518 alin. 2 C. proc. civ. determina instanta competenta in aceasta procedura, atat sub aspect material, cat si sub aspect teritorial.

In practica judiciara s-a retinut ca intrucat partile au stabilit expres in contract ca, in caz de divergenta privind interpretarea si aducerea la indeplinire a contractului, competenta solutionarii litigiului apartine Curtii Internationale de Arbitraj de la Paris, aceasta este instanta competenta sa se pronunte asupra fondului, astfel incat cererea de ordonanta presedintiala introdusa spre solutionare la Curtea de Apel Bucuresti este inadmisibila[2].

Tot astfel, s-a retinut ca, cererea de ordonanta presedintiala privind incetarea activitatii de piscicultura, intr-un anume loc, desfasurata de o societate comerciala, este de competenta, in prima instanta, a tribunalului, fiind un litigiu comercial neevaluabil in bani[3]; cererea de ordonanta presedintiala face parte din categoria celor neevaluabile in bani, iar litigiul este comercial, deoarece se refera la un fond de comert, din care face parte spatiul comercial respectiv (art. 4 C. com.). Potrivit art. 581 alin. 2 C. proc. civ., cererea de ordonanta presedintiala se introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului. In speta, asupra fondului dreptului era competent sa se pronunte in prima instanta tribunalul; prin urmare, judecatoria a solutionat cererea in prima instanta, cu incalcarea competentei sale materiale, deoarece tribunalul era competent sa statueze in prima instanta[4].

In situatia in care, fiind pendinte actiunea de divort la o anumita judecatorie, sotia formuleaza, distinct si o cerere de ordonanta presedintiala (pentru incredintarea provizorie a minorului si, in consecinta, a sotului la plata pensiei de intretinere), competenta teritoriala pentru judecarea acestei cereri de ordonanta apartine judecatoriei care a fost investita cu solutionarea actiunii de divort, iar nu aceleia in raza careia se afla actualul domiciliu al sotului parat, avandu-se in vedere caracterul accesoriu ak cererii de ordonanta presedintiala, in raport cu actiunea de divort[5].

De asemenea, s-a retinut ca regulile de competenta teritoriala prevazute de art. 5 si urm. C. proc. civ. sunt aplicabile si in procedura ordonantei presedintiale. In situatia in care ordonanta a fost pronuntata fara citarea partilor, paratul poate ridica exceptia de necompetenta, fie prin memoriu de recurs, fie, eventual, oral la primul termen in fata instantei de recurs, deoarece acest termen corespunde notiunii de „prima zi de infatisare”, definita de art. 134 C. proc. civ., ca fiind ziua in care partile, legal citate, pot pune concluzii[6].

Cat priveste competenta generala, instantele judecatoresti nu pot solutiona pe cale de ordonanta presedintiala cereri pe care nu le pot judeca nici in fond[7].

Sesizarea instantei competente se realizeaza prin formularea cererii de catre persoana interesata. In lipsa unor dispozitii derogatorii de la dreptul comun privitoare la continutul cererii urmeaza sa se aplice normele dreptului comun; rezulta ca  cererea de ordonanta presedintiala va trebui sa cuprinda mentiuni privitoare la: numele, domiciliul sau resedinta partilor; calitatea juridica in care partile stau in judecata, atunci cand nu participa in nume propriu la activitatea judiciara; precizarea masurii ce urmeaza sa fie luata prin ordonanta; motivele pe care se intemeiaza cererea; dovezilor de care intelege sa se foloseasca reclamantul si semnatura acestuia.

In doctrina se considera ca avand in vedere caracterul sumar al procedurii, cererea de ordonanta presedintiala nu trebuie sa cuprinda toate elementele cererii de chemare in judecata, ci este suficient sa se indice numele si domiciliul partilor, masura care se solicita a fi ordonata, justificarea urgentei acestei masuri, probele invocate si semnatura[8].

Dreptul de a sesiza instanta cu o cerere de ordonanta presedintiala revine partii interesate in pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, in prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau in inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii silite. In practica judiciara s-a aratat ca verificarea conditiilor specifice de admisibilitate a ordonantei presedintiale reglementate de art. 581 C. proc. civ., nu dispenseaza instanta de judecata de necesitatea verificarii conditiilor  generale de exercitiu al actiunii, respectiv interesul, calitatea si capacitatea, conditia privind afirmarea dreptului subiectiv subsumandu-se, in cazul ordonantei presedintiale, cercetarii aparentei dreptului fara a prejudicia fondul[9].

In speta, din punct de vedere al realizarii conditiilor generale de exercitiu al ordonantei presedintiale, in mod corect s-a retinut ca recurenta nu are calitate procesuala activa in cercetarea de reintegrare, deoarece, imputernicita fiind de parat prin procura de a-i administra apartamentul proprietatea acestuia, in sensul de a-l inchiria si de a-i percepe fructele, nu poate reclama folosinta unui drept locativ propriu asupra apartamentului, pentru ca procura de a administra apartamentul nu implica dreptul de a locui in acel apartament.

Desi calitatea procesuala deriva in mod necesar din calitatea de titular al dreptului, invocarea existentei pe rol a unei cauze avand ca obiect iesirea din indiviziune nu este de natura sa realizeze legatura juridica dintre calitatea procesuala activa si dreptul locativ alegat, pentru a putea determina examinarea ordonantei presedintiale sub aspectul conditiilor specifice de admisibilitate, din moment ce, preliminar examinarii acestora, recurenta nu realizeaza conditia calitatii procesuale active generale.

O problema care s-a pus in doctrina juridica si in jurisprudenta este aceea a compatibilitatii formelor de participare a tertilor in procesul civil cu procedura ordonantei presedin­tiale. Trebuie subliniat ca in situatia chemarii in judecata a altor persoane si aratarea titularului dreptului nu sunt compatibile prevederile privind institutia ordonantei presedintiale, intrucat chemarea in judecata a altor persoane constituie o veritabila actiune in cadrul careia se urmareste valorificarea unui drept subiectiv; si, totodata, cererea privind aratarea titularului dreptului se poate exercita numai in cadrul unor actiuni reale.

In ce priveste admisibilitatea interventiei voluntare in cadrul procedurii ordonantei presedintiale trebuie distins intre interventia in interesul uneia dintre parti si interventia principala. Astfel, interventia principala poate fi promovata, in principiu, in cadrul oricarei cereri de ordonanta presedintiala, admisibilitatea cererii fiind conditionata de justificarea unui interes al tertului, intreaga activitate procesuala a tertului fiind limitata la discutarea necesitatii luarii unei masuri vremelnice.

In ceea ce priveste admisibilitatea interventiei principale, opiniile din literatura de specialitate sunt controversate. Doctrina mai veche[10] considera ca interventia principala este admisibila in cadrul ordonantelor presedintiale, motivat de faptul ca legea nu limiteaza dreptul de interventie in aceasta materie. Insa, in literatura juridica de specialitate mai recenta[11] s-a apreciat ca orice persoana poate interveni in cadrul procedurii ordonantei presedintiale daca prin aceasta nu se impieteaza asupra solutionarii urgente a cererii principale.

Intrucat regula este obligativitatea intampinarii, iar dispozitiile speciale care reglementeaza ordonanta nu prevad altfel, inseamna ca si in aceasta procedura depunerea intampinarii este obligatorie.

Potrivit art. 1141 alin. 2 si 3 C. proc. civ., presedintele va dispune in acelasi timp sa se comunice paratului, odata cu citatia, copii de pe cerere si de pe inscrisuri, punandu-i-se in vedre obligatia de a depune la dosar intampinare cel tarziu cu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata. Primul termen de judecata va fi astfel stabilit incat de la data primirii citatiei paratul sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile pentru a-si pregati apararea, iar in procesele urgente, cel putin 5 zile[12].

Daca are pretentii in legatura cu cererea reclamantului, paratul poate for­mula cerere reconventionala, in masura in care pretentiile sale intrunesc conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale.

2. Reguli speciale cu privire la procedura de judecata

Potrivit art. 581 alin. 3 C. proc. civ. “ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor si chiar atunci cand exista judecata asupra fondului dreptului”. Din analiza acestor dispozitii legale rezulta ca instanta are posibilitatea de a aprecia asupra necesitatii citarii partilor, in functie de natura cauzei si de imprejurarile care reclama interventia justitiei.

Intrucat textul consacra exceptia, inseamna ca si in procedura ordonantei presedintiale regula ramane citarea partilor. In acest caz insa, termenul pentru inmanarea citatiei poate fi redus, dupa aprecierea instantei (art. 89 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ.), ceea ce inseamna ca citatia poate fi inmanata chiar in ziua judecatii, situatie in care instanta va decide daca paratul si-a putut pregati apararea[13].

Prin urmare, solutionarea cererii de ordonanta presedintiala fara citarea partilor trebuie sa reprezinte o masura exceptionala si ea urmeaza sa fie motivata de instant, intrucat exigentele principiului contradictorialitatii impun ca orice cereri care se adreseaza instantelor judecatoresti sa fie solutionate cu citarea partilor, de unde ideea ca aceasta regula trebuie sa fie aplicata pe cat posibil si in materia ordonantei presedintiale. Uneori insa fapta prejudiciabila are un caracter atat de grav incat se impune solutionarea ei cat mai grabnic, motiv pentru care este posibil sa se stabileasca un termen de judecata chiar in ziua depunerii cererii. Masura solutionarii cererii fara citarea partilor poate fi dispusa chiar si atunci cand exista judecata asupra fondului dreptului. In acest sens, de exemplu, in practica judiciara[14] s-a retinut ca fata de consecintele pe care le poate produce admiterea cererii de ordonanta presedintiala in materie locativa, instantele vor dispune, de regula, citarea partilor; inlaturarea acestei garantii procesuale fiind admisibila numai in cazuri cu totul exceptionale, de extrema urgenta.

In cazul in care se dispune citarea partilor nu este totusi necesara respectarea termenului prevazut de art. 89 alin. 1 C. proc. civ. privitor la inmanarea citatiei[15]. Solutia se intemeiaza pe faptul ca in pricinile urgente instanta are facultatea de a reduce termenul de 5 zile prevazut de textul mentionat. Ratiuni similare conduc la concluzia potrivit careia nu sunt incidente nici dispozitiile art. 1141 alin. 3 C. proc. civ. privind depunerea intampinarii cu cel putin 15 sau 5 zile, dupa caz, inaintea termenului de judecata[16].

In toate cazurile in care s-a dispus citarea, instanta nu poate solutiona litigiul ori de cate ori constata neindeplinirea procedurii, o hotarare data fara citare fiind nelegala. Aceasta inseamna ca nu se poate reveni asupra citarii dispuse initial.

In prezent, in conditiile in care se impune respectarea cerintelor art. 6 pct. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, care garan­teaza dreptul la un proces echitabil, urgenta in luarea masurii nu poate justifica, in lipsa unui text care sa ingaduie aceasta, necomunicarea catre parat a cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor care o insotesc. Daca s-a incuviintat ca solutionarea ordonantei sa se faca fara citarea partilor, completul de judecata nu poate sa administreze probe la propunerea reclaman­tului si nici nu poate sa asculte concluziile acestuia, pentru ca s-ar incalca principiul egalitatii partilor in justitie[17].

Faptul ca ordonanta poate fi data si fara citarea partilor nu schimba natura contencioasa a acestei proceduri, intrucat partile au interese contradictorii, iar conflictul dintre ele este nascut si actual[18].

In practica judiciara s-a decis ca este adevarat ca, potrivit art. 581 alin. 2 C. proe. civ., ordonanta presedintiala va putea fi data si fara citarea partilor, dar aceasta masura procedurala se aplica tuturor, fie ei reclamanti sau parati, tratamentul juridic fiind egal. In speta, luandu-se, cu ocazia inregistrarii ordonantei, masura solutionarii ei fara citarea partilor, completul de judecata trebuia sa procedeze in consecinta, neputand asculta pe nici unul din cei implicati, nici personal, nici prin reprezentant legal. Daca insa apre­cia ca, raportat la natura dosarului, este necesara ascultarea partilor ori a unora din ele, trebuia sa amane dezbaterile si sa ia masura citarii tuturor, toate partile fiind egale, avand deci aceleasi drepturi si obligatiuni, neputandu-se aplica un regim discriminatoriu. Fata de cele de mai sus, se admite recursul, in temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., si se dispune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre re judecare aceleiasi instante[19].

Solutionarea unei cauze pe calea cererii de ordonanta prese­dintiala fara citarea partilor nu este contrara dispozitiilor legale si, deci, in cazul in care instanta a procedat in acest mod, nu se poate sustine ca s-au incalcat prevederile legale referitoare la citare atunci cand conditiile prevazute de lege pentru promovarea cererii sunt indeplinite - art. 581 alin. (1) si (2) C. proc. civ Astfel, in speta, reclamanta a solicitat reintegrarea sa in spatiul care a constituit domiciliul conjugal si din care a fost izgonita de parat, iar cererea i-a fost admisa fara a se fi dispus citarea, data fiind urgenta solutionarii[20].

Tot astfel, prima instanta, admitand in parte cererea de ordonanta presedintiala, solutionata fara citarea partilor, a obligat pe parat sa deblocheze accesul la usa de la sufragerie, precum si la folosirea dependintelor comune. Impotriva sentintei a declarat recurs paratul, sustinand ca, desi cererea de ordonanta presedintiala s-a judecat fara citare, totusi instanta a audiat un martor, ca nu s-a facut comunicarea hotararii in conditii de legalitate si ca nu a avut cunostinta de proces.

Recursul a fost respins ca nefondat, iar in motivarea solutiei s-a subliniat ca judecarea cererii de ordonanta presedintiala de urgenta si fara citarea partilor este in concordanta cu prevederile art. 581 C. proc. civ., iar imprejurarea ca a fost audiat un martor nu prezinta nici o semnificatie si nu este de natura sa-l prejudicieze pe parat, de vreme ce blocarea accesului la incaperile si dependintele comune nu este contestata. Cat priveste comunicarea, ea s-a facut legal la adresa paratului, prin afisare, iar imprejurarea ca nu a avut cunostinta de proces este consecinta fireasca a dispozitiei ca cererea de ordonanta presedintiala sa fie judecata fara citarea partilor[21].

Judecata se desfasoara cu respectarea regulilor de drept comun. Astfel, instanta va urmari respectarea tuturor regulilor privitoare la: administrarea dovezilor, rezolvarea exceptiilor de procedura, suspendarea si perimarea procesului, precum si la deliberare si la pronuntarea solutiei finale.

Prima zi de infatisare reprezinta un moment procesual important si in cadrul procedurii de solutionare a cererii de ordonanta presedintiala. Pana in acest moment procesual, reclamantul are posibilitatea de a transforma cererea de ordonanta presedintiala intr-o actiune de drept comun. Aceasta transformare se poate produce, cu acordul tacit sau expres al paratului, in tot cursul procesului.

S-a retinut ca reclamantul, din proprie initiativa iar uneori ca urmare a intampinarii paratului, dandu-si seama ca a ales o cale gresita, poate sa transforme cererea de ordonanta presedintiala intr-o actiune de drept comun. Nefiind vorba de o dispozitie legala imperativa, care sa o impiedice, aceasta modificare de actiune se poate face oricand, cu acordul expres sau tacit al paratului[22].

In ipoteza in care transformarea cererii a avut loc in lipsa paratului, instanta este indatorata sa comunice paratului o astfel de modificare, punandu-i in vedere ca are posibilitatea de a depune intampinare cu cel putin cinci zile inainte de termenul de judecata. Comunicarea este necesara spre a-i acorda paratului posibilitatea de a-si pregati apararea fata de situatia intervenita. Transformarea cererii de ordonanta in actiune de drept comun nu poate avea loc decat in conditiile prevazute la art. 132 C. proc. civ., ceea ce inseamna ca  instanta nu poate schimba din oficiu cadrul actului de investire, respectiv din cerere de ordonanta in actiune de drept comun sau invers.

In practica judiciara s-a retinut ca potrivit principiului disponibilitatii, reclamantul este indreptatit sa-si fixeze cadrul in care intelege sa solicite valorificarea preten­tiilor sale, fie dupa procedura obisnuita a actiunii, fie pe calea de exceptie a cererii de ordonanta presedintiala. In consecinta, modificarea de catre instanta, a cadrului procesual din cerere de ordonanta presedintiala in actiune de drept comun poale fi criticata numai de titularul actiunii, nu si de cealalta parte, care urmeaza sa-si faca apararile in cadrul procesului astfel fixat. Intrucat, in speta, reclamantul, care formulase cerere de ordonanta presedintiala, a fost de acord sa se judece in conditiile actiunii de drept comun, critica facuta de parat sub acest aspect a fost corect respinsa[23].

Pe baza principiului disponibilitatii, partea are facultatea sa fixeze cadrul in care intelege sa solicite valorificarea unui drept, fie pe calea procedurii obisnuite de exercitare a actiunii, fie pe calea procedurii de exceptie a cererii de ordonanta presedintiala. In speta, atata timp cat reclamanta nu a inteles sa solicite solutionarea actiunii pe calea ordonantei presedintiale, instantei de fond nu-i era ingaduit sa schimbe cadrul cererii de chemare in judecata, caracterizand-o ca cerere de ordonanta presedintiala, si deci, in mod gresit, a solutionat-o in complet format dintr-un singur judecator[24].

Tot astfel, s-a retinut ca in speta, reclamantul a solicitat solutionarea pricinii pe calea ordonantei presedintiale, prevazuta de art. 581-582 C. proc. civ., obiceiul cererii fiind evacuarea dintr-un spatiu ocupat fara titlu legal. Este de retinut ca, pe tot parcursul procesului, reclamantul nu a cerut ca solutionarea cauzei sa se faca dupa procedura obisnuita, mentinandu-si cererea formulata initial ca judecarea cauzei sa se faca dupa procedura de urgenta a ordonantei presedintiale, preva­zuta de art. 581-582 C. proc. civ. Ca atare, in raport cu dispozitiile art. 130 alin. 3 C. proc. civ., instanta de fond are obligatia sa ramana in cadrul strict al obiec­tului si temeiului cauzei, asa cum a solicitat reclamantul, nefiind in drept sa examineze pricina, de exemplu, in alt cadru procedural. Introducerea unei cereri reconventionale de catre parati nu este de natura sa schimbe caracterul cererii de ordonanta presedintiala cu care reclamantul a investit instanta de fond a carei hotarare este supusa recursului in termen de 5 zile, dupa distinc­tiile prevazute in art. 582 C. proc. civ., iar nu in termenul de 15 zile de drept comun[25].

Potrivit art. 581 alin. 3 C. proc. civ., judecata ordonantei presedintiale se face de urgenta si cu precadere. Aceasta inseamna ca daca cererea nu este solutionata la primul termen, instanta trebuie sa acorde termene scurte. Dosarul va fi trecut la inceputul listei de sedinta, iar pricina va fi strigata „cu precadere”.

Dupa cum am retinut, codul nu contine nici o dispozitie speciala privitoare la modul in care se face judecata, ceea ce inseamna ca se aplica regulile dreptului comun. Nu sunt prevazute derogari nici in privinta probelor, astfel incat in principiu poate fi incuviintata administrarea oricarei probe, dar trebuie sa se tina cont de faptul ca judecarea ordonantei se face de urgenta, iar instanta este chemata sa ordone numai masuri vremelnice. De aceea, instanta va respinge probele a caror administrare ar necesita un timp indelungat cum ar fi o audiere de martori prin comisie rogatorie, interogatoriul partii care domiciliaza in strainatate si care nu a dat procura speciala mandatarului etc.

Si in materia ordonantei presedintiale sunt aplicabile dispozitiile art. 274 si 276-277 C.proc.civ., in acordarea cheltuielilor de judecata tinandu-se cont de culpa procesuala a partilor. In cazul in care ordonanta s-a dat fara citarea partilor, paratul va putea fi obligat la cheltuieli de judecata numai daca se dovedeste ca a fost pus in intarziere sau era de drept in intarziere inainte de sesizarea instantei, pentru ca numai astfel poate fi retinuta culpa sa procesuala. Altfel, ar insemna ca paratul sa nu beneficieze de prevederile art. 275 C.proc.civ., desi nu exista un text derogator pentru aceasta procedura.

Nu se poate pune problema conexitatii sau litispendentei intre o ordonanta presedintiala si o actiune de drept comun, pentru ca nu sunt indeplinite conditiile art. 163-164 C.proc.civ. De altfel, acest lucru rezulta si din interpretarea dispozitiilor art. 581 alin. 3 C.proc.civ., care ingaduie sa se dea o ordonanta presedintiala chiar cand exista judecata asupra fondului. Este insa posibila conexarea ori intrunirea ca efect al litispendentei, intre doua sau mai multe cereri de ordonanta presedintiala.

Instanta se pronunta asupra cererii printr-o sentinta, numita ordonanta, si care trebuie sa cuprinda toate elementele unei hotarari judecatoresti. Pronuntarea se poate amana cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare (art. 581 alin. 3 teza finala C.proc.civ.).

Ordonanta este vremelnica si executorie. Instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen (art. 581 alin. final C.proc.civ.). In vederea respectarii principiului disponibilitatii, instanta poate sa dispuna ca executarea sa se faca fara somatie si de indata, numai la solicitarea reclamantului, iar nu din oficiu[26]. Altfel, executarea ordonantei se face in conditiile dreptului comun.

Avand in vedere dispozitiile art. 278 pct. 8 C.proc.civ., ordonanta este executorie de drept. Pentru a putea fi pusa in executare, ordonanta nu se investeste cu formula executorie (art. 374 alin. 1 coroborat cu art. 278 pct. 8 C.proc.civ.).

In acest sens, s-a decis ca ordonanta presedintiala nu are putere de lucru judecat fata de procesul in fond, in curs de judecata, sau angajat ulterior intre parti si nici fata de o noua cerere de ordonanta presedintiala dar este executorie prin ea insasi, in temeiul legii si poate fi executata inaintea definitivarii, fara a fi investita cu formula executorie, inscriindu-se intre exceptiile prevazute de art. 374 C.proc. civ[27].

In practica judiciara s-a retinut ca hotararile pronuntate in cererile de ordonanta presedintiala, avand ca obiect luarea unor masuri vremelnice in cazuri grabnice, nu au putere de lucru judecat in ce priveste solutionarea fondului. In consecinta, nu poate fi vorba de hotarari potrivnice, atata timp cat nu transeaza fondul litigiului, ci se marginesc la luarea unor masuri asupra carora se poate reveni in acelasi cadru, asa ca, neavand acest caracter, hotararile respective nu sunt susceptibile de a fi revizuite. Partea nemultumita de existenta a doua hotarari contradictorii pronuntate in acest cadru procesual poate, fie sa solicite justitiei solutionarea litigiului in fond, fie sa introduca o noua cerere de ordonanta presedintiala in cazul cand ar socoti ca este indreptatita sa o faca[28].

S-a decis ca desi, in regula generala, ordonanta presedintiala nu are auto­ritate de lucru judecat asupra fondului pricinii, ea putand fi revo­cata sau schimbata printr-o alta ordonanta, aceasta regula nu este aplicabila daca starea de fapt, invocata in sprijinul celei de-a doua cereri de ordonanta presedintiala, nu difera de cea invocata in sprijinul cererii anterioare, rezolvata printr-o ordonanta presedintiala de respingere a cererii respective, ordonanta ramasa definitiva[29].

Autoritatea de lucru judecat, prevazuta in articolul 1201 C. civ., are la baza regula potrivit careia o actiune nu poate fi judecata decat o singura data si ca o constatare facuta intr-o hotarare jude­catoreasca nu poate fi contrazisa de o alta hotarare, deoarece doar asa se poate realiza administrarea uniforma a justitiei. Puterea de lucru judecat nu poate rezulta, insa, decat dintr-o hotarare care a solutionat litigiul in fond. Numai in aceasta situatie poate fi vorba de reluarea judecatii unei pricini, ce are acelasi obiect, intemeiata pe aceiasi cauza si intre aceleasi persoane. Ordonantele presedintiale, avand ca obiect luarea unor masuri temporare, bazate pe aparenta dreptului, nu pot sa duca la o hota­rare care sa impiedice instanta de drept comun, prin exceptia lucrului judecat, sa judece fondul aceluiasi litigiu[30].

Din analiza textului art. 581 C. proc. civ., rezulta conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale. Ordonanta presedintiala are caracter vremelnic si executoriu, la care se adauga institutia puterii lucrului judecat. Ordonantele presedintiale sunt executorii prin ele insele in puterea legii. Ele pot fi executate inaintea definitivarii lor si fara sa fie investite cu formula executorie (art. 374 C. proc. civ.). Ele ope­reaza in temeiul legii. Partea nu este obligata sa ceara instantei ordonarea executiei temporare si nici judecatorul nu este obligat sa o pronunte in mod expres. Ordonanta presedintiala nu are putere de lucru judecat fata de procesul in fond in curs de judecata sau angajat ulterior intre parti si nici fata de o noua cerere de ordonanta presedintiala. Deci, fiind executorii prin ele insele, in puterea legii, punerea lor in executare trebuie sa se faca cu cea mai mare rapiditate. Ca atare, instanta de fond, admitand actiunea formulata in con­ditiile art. 581 C. proc. civ., a aplicat corect legea. in consecinta, recursul a fost respins ca nefondat[31].

In concluzie, retinem ca intrucat prin intermediul ei se iau numai masuri cu caracter provizoriu, ordonanta nu are putere de lucru judecat in procesul asupra fondului, astfel incat sa impiedice o noua judecata sub acest aspect; masura vremelnica ar putea fi schimbata printr-o alta ordonanta presedintiala, daca imprejurarile de fapt avute in vedere cu ocazia primei judecati nu mai subzista ori s-au schimbat. In consecinta, ordonanta presedintiala nu are putere de lucru judecat nici intr-o noua ordonanta[32]; totusi, daca imprejurarile de fapt care au justificat pronuntarea ordonantei nu s-au schimbat, nu poate fi primita o noua ordonanta presedintiala. In acest caz se poate vorbi de puterea lucru judecat a ordonantei presedintiale, determinata de pastrarea situatiei de fapt care a determinat prima solutie; hotararea data asupra fondului are putere de lucru judecat fata de o cerere ulterioara de ordonanta presedintiala.

 Cai de atac

Potrivit art. 582 alin. 1 C.proc.civ., ordonanta este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.

In aprecierea momentului de la care incepe sa curga termenul de recurs trebuie sa se aiba in vedere daca ordonanta s-a dat cu sau fara citarea partilor, iar nu insasi legalitatea procedurii de citare. In situatia in care s-a dispus citarea, chiar daca la termenul la care s-a judecat cererea a fost lipsa de procedura, termenul de recurs curge de la pronuntare. Nelegalitatea procedurii de citare poate constitui temei pentru ca partea sa ceara repunerea in termen, conform art. 103 C. proc. civ.

Instanta de recurs poate suspenda executarea pana la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum se va stabili de catre aceasta (art. 582 alin. 2 C. proc. civ.). De aceasta data nu se mai face trimitere la dispozitiile art. 403 alin. final C.proc.civ., lucru explicabil prin faptul ca, oricum, cererea de suspendare este facuta in cadrul unei proceduri urgente.

Recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea partilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amanarea pronuntarii si redactarea ordonantei sunt aplicabile (art. 582 alin. 3 C. proc. civ.). Asadar, daca judecata in prima instanta poate fi facuta si fara citarea partilor, in recurs se revine in mod obligatoriu la contradictorialitate, judecata facandu-se numai cu citarea partilor.

Impotriva executarii ordonantei presedintiale se poate face contestatie (art. 582 alin. final C. proc. civ.). Cat priveste celelalte cai extraordinare de atac, hotararea data in aceasta procedura este supusa contestatiei in anulare, pentru motivele prevazute de art. 317-318 C. proc. civ.

In practica judiciara s-a retinut ca termenul de recurs in materie de ordonanta presedintiala este de 5 zile de la pronuntare, daca partile au fost prezente, si de la comunicare, daca partile au fost lipsa. Potrivit prevederilor art. 303 alin. 2 C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteste de la comuni­carea hotararii, chiar daca recursul s-a facut mai inainte[33].

Potrivit art. 303 alin. 1 C. proc. civ., recursul se va motiva prin declaratia de recurs sau inauntrul termenului de recurs, iar conform art. 303 alin. 2 C. proc. civ., termenul pentru depunerea moti­velor de recurs se socoteste de la comunicarea hotararii, chiar daca recursul s-a facut mai inainte. Raportat la dispozitia inscrisa in art. 303 alin. (2) C. proc. civ., pentru situatiile in care termenul de recurs curge de la pronuntare, termenul pentru depunerea motivelor de recurs nu se socoteste de la pronuntarea hotararii, ei de la comunicare. Prin urmare, motivele de recurs trebuie formulate inauntrul ter­menului prevazut de lege pentru declararea recursului, dar terme­nul se calculeaza de la data comunicarii hotararii recurate.

Deoarece prezenta cauza are ca obiect o cerere intemeiata pe art. 581 C. proc. civ., raportat la dispozitia inscrisa in art. 582 alin. 1, care prevede ca ordonanta este supusa recursului in termen de 5 zile, si la prevederile art. 303 alin. 2 din acelasi cod, recursul trebuia motivat in termen de 5 zile de la comunicarea hotararii recurate. Ori, fata de data de 4 iulie 2001, cand s-a inmanat partii hota­rarea tribunalului, motivele de recurs depuse la dosar, la data de 11 iulie 2001, nu au fost formulate in termenul legal si, neinvocandu-se vreun motiv de ordine publica, pentru a se aplica dispo­zitia inscrisa in art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat nul recursul, conform art. 306 alin. 1 din acelasi cod[34].

Tot astfel, s-a retinut ca potrivit prevederilor art. 303 C. proc. civ., recursul urmeaza a se motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs. Articolul 103 din acelasi cod stabileste ca neindeplinirea oricarui act de procedura in termen legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa sa. Fata de dispozitiile mentionate, in cazul ordonantei presedintiale, nedepunerea motivelor de recurs pana la expirarea termenului de 5 zile, prevazut de art. 582 alin. 3 C. proc. civ., atrage neluarea lor in considerare. In speta, decizia atacata s-a pronuntat la data de 9 ianuarie 1996, astfel incat motivele de recurs puteau fi depuse pana la data de 15 ianuarie 1996 cand a expirat termenul de recurs de 5 zile; ori recurentii si-au motivat recursul abia la data de 23 aprilie 1996. In aceasta situatie, recursul a fost respins ca tardiv motivat[35].




[1] L. Mihai, „Probleme privind Ordonanta presedintiala prin care se suspenda executarea provizorie”, in Revista Studii si Cercetari Juridice, nr. 1/1980, p. 49.

[2] Curtea de Apel Bucuresti, sectia comerciala, decizia nr. 27/1999, Culegere de practica judiciara in materie comerciala pe anul 1999, p. 61.

[3] Curtea de Apel Bucuresti, sectia comerciala, decizia nr. 762/1999, Culegere de practica judiciara in materie comerciala pe anul 1999, p. 69

[4] Curtea de Apel Pitesti, decizia nr. 260 din 2 iulie 1998, in Culegere de practica judiciara, Curtea de Apel Pitesti, 1998, p. 145 si urm.

[5] Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a III-a civila, decizia nr. 587 din 4 martie 1988, in Revista Romana de Drept nr. 7/1988, p. 62.

[6] Tribunalul judetean Valcea, decizia civila nr. 70 din 28 ianuarie 1982, in Revista Romana de Drept nr. 12/1982, p. 60.

[7] In sensul gresit ca parintele separat in fapt, are dreptul sa solicite pe cale de ordonanta presedintiala sa i se recunoasca dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, aflat la celalalt parinte, desi nu exista hotarare de incredintare a acestuia - Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a III-a civila, decizia nr. 371/1988, Revista Romana de Drept nr. 7/1988, p. 66.

[8] M. Tabarca, op. cit., p. 199.

[9] Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 116 din 19 ianuarie 2001, in Jurisprudenta Curtii de Apel Iasi in materie civila pe anul 2001, p. 24

[10] P. Vasilescu, op. cit., p. 117 si urm.

[11] C. Crisu, „Ordonanta presedintiala”, op. cit., p. 209 si urm.

[12] Alin. 3 al art. 1141 a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 219/2005.

[13] M. Tabarca, op. cit., p. 200.

[14] Trib. Suprem, Plen. dec. de indrumare nr. 5/1975 - S. Zilberstein, V. Ciobanu, „Drept procesual civil. Indreptar de practica judiciara”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980, p. 1 89.

[15] V. M. Ciobanu, „Tratat”, op. cit., p. 495 si urm.

[16] V. Negrea, D. Radu, op. cit., p. 370.

[17] M. Tabarca, op. cit., p. 200.

[18] I. Deleanu, op. cit., p. 425 si urm.

[19] Tribunalul jud. Maramures, decizia civila nr. 143 din 27 februarie 1992, in Revista Dreptul nr. 10-11/1993, p. 120

[20] Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a III-a civila, decizia nr. 243/1991, in Culegere de  practica judiciara civila pe anul 1991, p. 178-179.

[21] Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a IV-a civila, decizia nr. 734/1992, in Culegere de practica judiciara civila pe anul 1992, p. 246-247.

[22] Tribunalul Suprem, col. civ., dec. nr. 413/1966; M. Tabarca, op. cit., p. 202.

[23] Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a III-a civila, decizia nr. 448/1990, in Culegere de practica judiciara civila pe anul 1990, p. 134-135.

[24] Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a IV-a civila, decizia nr. 1164/1992, in Culegere de practica judiciara civila pe anul 1992, p. 228.

[25] Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 79 din 22 februarie 1994, in Revista Dreptul nr. 12/1994, p. 70.

[26] S-a decis si in sensul ca instanta poate sa faca aplicarea art. 581 alin. 3 C.proc.civ., chiar daca nu i s-a solicitat aceasta - Curtea de Apel Bucuresti, sectia comerciala, decizia nr. 97/2001, Culegere de practica judiciara in materie comerciala pe anii 2000-2001, p. 191.

[27] Curtea Suprema de Justitie, sectia  comerciala, decizia nr. 1376 din 20 aprilie 2004.

[28] Tribunalul Suprem, sectia civila, decizia nr. 699/1970; M. Tabarca, op. cit., p. 204.

[29] Tribunalul jud. Timis, decizia civila nr. 380 din 20 martie 1979, in Revista Romana de Drept nr. 2/1980, p. 58-59.

[30] Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 217 din 4 martie 1998, in Jurisprudenta Curtii de Apel Iasi in materie civila pe anul 1998, p. 153-154.

[31] Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 1376 din 20 aprilie 2004, in Buletinul Casatiei, nr. 2/2005, p. 76-77.

[32] Hotararea prin care s-a respins o cerere de evacuare pe calea ordonantei presedintiale nu are autoritate de lucru judecat, daca ulterior au aparut imprejurari noi, care indreptatesc admiterea cererii - Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 784/1999, Buletinul Jurisprudentei, 1990-2003, p. 1008.

[33] Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 1104 din 14 decembrie 1995, in Buletinul Jurisprudentei din 1996, p. 411-41

[34] Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 1367 din 29 august 2001, in Jurisprudenta Curtii de Apel lasi in materie civila pe anul 2001, p. 271; in speta, caile de atac priveau o hotarare pronuntata de prima instanta anterior modificarii si completarii Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 138/2000.

[35] Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 541 din 23 aprilie 1996, in Revista Dreptul nr. 1/1997, p. 124.


loading...
loading...



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1006
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site