Teoria generala a contractului civil - notiunea de contract civil. clasificarea contractelor.

TEORIA GENERALA A CONTRACTULUI CIVIL - NOTIUNEA DE CONTRACT CIVIL. CLASIFICAREA CONTRACTELOR.

IZVOARELE OBLIGATIILOR

Izvoarele obligatiilor sunt:

- faptele juridice- licite si ilicite

- actele juridice - contracte si acte juridice unilaterale

1. Notiunea de contract. Libertatea contractuala si limitele sale.

1) Notiune. Notiunea de contract este sinonima cu aceea de “conventie” si reprezinta acordul de vointa realizat între doua sau mai multe persoane în scopul de a da nastere unui raport juridic de obligatii sau de a constitui un drept real, de a modifica sau de a stinge un raport juridic preexistent.

2) Acordul de vointa, element esential al contractului, este guvernat de principiul libertatii contractuale,  dedus în literatura de specialitate dintr-un principiu cu o aplicare mai larga, acela al autonomiei de vointa. Conform acestuia din urma, vointa juridica a partilor are un caracter autonom în sensul ca este apta prin ea însasi sa dea nastere contractului si sa produca efecte juridice. Corolarul sau este teoria consensualismului, conform careia, pentru ca un contract sa ia nastere si sa produca efecte juridice este suficienta întâlnirea concordanta a vointelor, fara a mai fi necesara îndeplinirea vreunei alte conditii de valabilitate. Astfel, partile pot încheia orice conventii, cu conditia de a nu încalca ordinea publica si bunele moravuri” (art. 5 C.civ.). Ordinea publica cuprinde toate dispozitiile imperative ale dreptului public si ale dreptului privat. Bunele moravuri reprezinta o notiune cu continut variabil în timp, în functie de regulile de conduita conturate în constiinta societatii si a caror respectare s-a impus. Sanctiunea nerespectarii celor doua limite ale libertatii contractuale este nulitatea absoluta.

2. CLASIFICAREA CONTRACTELOR

1) Dupa continutul lor:

contracte sinalagmatice - acele contracte în care partile au obligatii reciproce si interdependente; fiecare parte are atâ calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor; obligatiile unei parti reprezinta cauza proxima a obligatiilor celeilalte parti.

Ex.:contractul de vânzare cumparare, contractul de schimb, contractul de locatiune.

contracte unilaterale - acele contracte care dau nastere la obligatii doar în sarcina uneia dintre parti, astfel încât o parte este numai creditor iar cealalta este numai debitor.

Ex.: contractul de donatie, contractul de mandat, contractul de împrumut.

Importanta acestei clasificari rezida în urmatoarele:

în cazul contractelor sinalagmatice pentru probarea lor este necesara existenta unui înscris redactat în dublu/multiplu exemplar (actul trebuie redactat în atâtea exemplare originale câte parti exista); în cazul contractelor unilaterale înscrisul original poate fi redactat într-un singur exemplar remis creditorului (daca însa debitorul se obliga sa achite o suma de bani sau sa dea o cantitate de bunuri generice, atunci este necesar ca acesta sa cuprinda formula “bun si aprobat” scrisa de catre debitor cu propria mâna);

- contractelor sinalagmatice li se aplica reguli speciale în privinta efectelor pe care acestea le produc si care sunt specifice acestora: exceptia de neexecutare a contractului; rezolutiunea contractului si suportarea riscurilor neexecutarii contractului datorita fortei majore sau cazului fortuit.

2) Dupa scopul urmarit de catre parti la încheierea contractului:

contracte cu titlu oneros - acele contracte la încheierea carora fiecare dintre parti urmareste obtinerea unui avantaj, folos, contraprestatie în schimbul aceleia pe care se obliga sa o faca în favoarea celeilalte parti.

Ex.: contractul de vânzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de locatiune, contractul de asigurare, contractul de renta viagera.

Contractele cu titlu oneros se subclasifica în:

contracte comutative - în cadrul carora prestatiile fiecarei parti sunt determinate din momentul încheierii contractului (ex. contractul de vânzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de locatiune), si

contracte aleatorii -  în cadrul carora existenta sau întinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment viitor si nesigur (ex. contractul de asigurari, contractul de renta viagera, contractul de întretinere viagera).

contracte de binefacere sau cu titlu gratuit - acele contracte în care una dintre parti se obliga sa procure celeilalte un folos patrimonial fara a urmari sa primeasca ceva în schimb..

Contractele cu titlu gratuit se subclasifica în:

liberalitati – acele contracte cu titlu gratuit prin care una din parti transmite celeilalte parti un drept din patrimoniul sau fara a primi un ceva în schimb (ex. donatia), si

contracte de servicii gratuite sau contracte dezinteresate – acele contracte cu titlu gratuit în care o parte se obliga sa faca un serviciu celeilalte, fara a se însaraci pe sine si nici în scopul îmbogatirii celeilalte parti (contractul de comodat, contractul de mandat gratuit, contractul de depozit gratuit, contractul de împrumut gratuit).

Importanta acestei clasificari rezida în urmatoarele:

- cu privire la capacitate: legea interzice persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa sa faca donatii; nici reprezentantii acestor persoane nu pot face donatii în numele celor pe care îi reprezinta;

- sub aspectul formei: donatia trebuie sa îmbrace forma autentica;

- contractele cu titlu gratuit se prezuma ca se încheie intuitu personae si de aceea eroarea asupra persoanei constituie cauza de anulare a contractului, în timp ce în contractele cu titlu oneros de obicei identitatea si însusirile partilor contractante sunt indiferente;

- mostenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donatiilor la masa succesorala, putând cere reductiunea lor în cazul în care depasesc cotitatea disponibila, în timp ce contractele cu titlu oneros nu sunt supuse acestor operatiuni;

- revocarea contractelor cu titlu gratuit prin actiunea pauliana a creditorilor se exercita în conditii mai usoare decât cea a contractelor cu titlu oneros;

- obligatiile partilor si raspunderea contractula sunt reglementate mai sever în cazul contractelor cu titlu oneros decât în cel al contractelor cu titlu gratuit.

3) Dupa modul lor de formare:

contracte consensuale - care se încheie prin simplul acord de vointa al partilor, fara a mai fi necesara vreo alta formalitate;

contracte solemne - acelea, pentru a caror încheiere valabila, legea pretinde îndeplinirea unor anumite conditii de forma, simplul acord de vointa fiind insuficient pentru a da nastere contractului;

contracte reale - acelea pentru a caror formare valabila, pe lânga acordul de vointe mai este necesara si remiterea materiala a lucrului care este obiectul prestatiei uneia dintre parti. (ex.: împrumutul de consumatie, depozitul, contractul de gaj);

4) Dupa cum au sau nu o reglementare legala expresa:

- contracte numite - reglementate expres de lege (ex.: contractul de vânzare-cumparare, contractul de schimb; contractul de donatie); acestora li se vor aplica regulile speciale prevazute de lege pentru fiecare contract în parte;

- contracte nenumite - nereglementate expres de lege si lipsite de o denumire legala (ex.: contractul de întretinere, contractele de prestari servicii); acestora li se vor aplica regulile comune tuturor contractelor astfel cum acestea sunt prevazute de lege si nicidecum, prin analogie, regulile contractului numit cel mai apropiat sub aspectul continutului sau obiectului sau.

4) Dupa modul de executare:

- contracte cu executare instantanee sau imediata - în cadrul carora partile au obligatia sa execute prestatiile ce si le datoreaza în unul si acelasi moment, care coincide, de multe ori, cu momentul încheierii contractului.

- contracte cu executare succesiva - în cadrul carora partile sau numai una dintre parti are obligatia de a-si executa obligatia într-o anumita perioada de timp, în mod continuu sau succesiv, la anumite intervale de timp (ex.: contractul de închiriere, contractul de renta viagera, contractul de întretinere)

Desfiintarea contractelor ca efect al rezolutiunii sau rezilierii, respectiv al nulitatii, produce efecte diferite în cazul celor doua categorii de contracte. In cazul primei categorii efectele sunt retroactive, pe când în cazul celei de a doua, efectele se produc numai pentru viitor.

5) În functie de posibilitatea partilor de a determina continutul contractului prin intermediul negocierii:

- contracte negociate - în care toate conditiile, continutul si efectele sunt determinate de negocierea libera între parti;

- contracte de adeziune - al caror continut este prestabilit în întregime de catre una dintre parti, cealalta parte neavând puterea de a le influenta;

- contracte fortate - a caror încheiere este obligatorie prin lege.