Elaborarea planului agregat de productie

Elaborarea planului agregat de productie

Planul agregat de productie reprezinta o concretizare a cererii de produse pe perioade medii de timp (6 18 luni), pe tipuri reprezentative de produse sau grupe de produse, alcatuite pe baza asemanarilor, fie de ordin constructiv, fie de ordin tehnologic, in functie de destinatii.

Punctul de pornire in elaborarea acestui plan il constituie nivelul cererii de produse, managementul urmand sa fundamenteze proportia in care productia realizata va acoperi aceasta cerere, astfel incat, sa se asigure rentabilitatea pe termen lung a intreprinderii. Problemele care apar sunt contradictorii. Pe de o parte acoperirea integrala a cererii determina de cele mai multe ori atragerea de noi resurse de productie, deci costuri suplimentare, iar pe de alta parte nesatisfacerea cererii la un moment dat poate determina pierderea unui segment important de piata, cu efecte negative asupra rentabilitatii pe termen lung. Din aceste considerente, rezulta necesitatea de a stabili programul agregat intre cele doua limite, tinand cont de costurile de productie si de o serie de factori prezentati in figura 2.3.

Fig. 2.3. Factorii care influenteaza planificarea productiei

Planul contine descrierea unor cantitati globale la nivel de intreprindere din punct de vedere atat al productiei care se programeaza, exprimata in unitati fizice, valorice sau echivalente, cat si al resurselor necesare. Acestea se exprima prin: numar total de muncitori, total ore de munca , total tone materiale si materii prime necesare..

Orizontul de timp pentru care se face programarea se divizeaza in trimestre sau luni.

Modul de elaborare al acestui plan difera in functie de conditiile de fabricatie din cadrul intreprinderii si de specificul produselor. Astfel, pentru produse complexe , fabricate in serie mica sau unicat, planul agregat se elaboreaza pe baza portofoliului de comenzi existent, iar pentru productia de serie mare si masa se tine cont de prognoza lunara a cererii de produse.

Elaborarea planului agregat

in conditiile existentei unui portofoliu de comenzi

De cele mai multe ori planul agregat se elaboreaza pe perioade anuale de timp si include sortimentele si cantitatile de produse care au desfacerea asigurata pe baza incheierii unor contracte prealabile. Aceasta reprezinta o cerinta de baza pentru produsele complexe (utilaje petroliere, miniere), unde investitiile fiind foarte mari, intreprinderile nu isi asuma riscul fabricarii lor decat pe baza de contracte.

Se stabileste un portofoliu de comenzi, pe baza caruia se poate intocmi un proiect de plan conform tabelului 2.1.,pe exemplul intreprinderii UMERVA S.A.,Ploiesti.

Tabel 2.1.Proiect de plan pentru un portofoliu de comenzi existent

Elaborarea planului agregat

in functie de prognozele cererii de produse

In conditiile inexistentei unui portofoliu clar de comenzi, elaborarea planului agregat se face prin trei metode, fiecare prezentand avantaje si dezavantaje specifice (fig. 2.4).

1. Metoda de satisfacere a cererii pe o anumita perioada de timp, prezinta avantajul acoperirii integrale a cererii de produse, deci inexistenta pierderilor datorate deficitului de produse. Aceasta metoda se operationalizeaza prin patru variante de plan.

Prima varianta consta in variatia fortei de munca in functie de fluctuatia cererii de produse, respectiv angajari sau concedieri de personal direct productiv. Aceasta antreneaza atat costuri suplimentare, iar pe de alta parte, instabilitatea personalului poate avea efecte negative asupra calitatii productiei.

A doua varianta de plan consta in pastrarea unui nivel constant al fortei de munca, fluctuatia cererii asigurandu-se fie prin efectuarea de ore suplimentare, atunci cand cererea depaseste posibilitatile de productie, fie prin nefolosirea integrala a timpului de lucru, timp de inactivitate, atunci cand cererea este foarte scazuta.

O alta varianta consta in pastrarea unui nivel constant al fortei de munca, variatia cererii compensandu-se prin variatii ale stocului de produse finite.

Cea de a patra varianta de plan, consta in stabilirea unui nivel minim al productiei, corespunzatoare cererii celei mai scazute din perioada prognozata si achizitionarea de produse prin subcontractari, pentru a satisface nivelul cererii la un moment dat. Pe plan mondial folosirea subcontractarii de catre firme cunoaste o puternica dezvoltare.

Fig. 2.4. Metode de elaborare a planului agregat in functie de cererea prognozata

Fiecare din aceste variante antreneaza costuri de productie suplimentare specifice. Alegerea variante optime de plan se face tinand cont ca, obiectivul principal in luarea unei astfel de decizii, este stabilirea acelei combinatii intre nivelul productiei de realizat, forta de munca necesara si nivelul stocurilor de productie, care sa asigure minimizarea costurilor de productie. In acest scop, este necesar identificarea principalelor categorii de costuri care se iau in calcul. Acestea sunt:

- costul productiei de baza care include costurile variabile si costurile fixe;

costuri asociate variatiei fortei de munca respectiv, costul angajarilor si al concedierilor;

costuri corespunzatoare orelor suplimentare lucrate;

costul de intretinere al stocului de produse finite;

costul deficitului de produse, respectiv costul asociat pierderilor suportate de intreprindere cand nivelul productiei programate este inferior cererii.

2. Metoda de programare a unei productii trimestriale constante egala cu cererea trimestriala medie, poate aduce prejudicii prin pierderea de clienti, deoarece nu se asigura satisfacerea integrala a cererii la un moment dat.

3. Metoda de programare a unei productii minime este specifica liniilor de productie automate, care pot fi programate pentru a realiza o anumita productie zilnica, astfel incat cerintele lunare sunt defalcate intr-un program zilnic de lucru. Sistemul de productie este astfel planificat incat sa minimizeze stocurile. Din punct de vedere al fortei de munca se mentine un nivel scazut al numarului de lucratori, dar cu un grad inalt de specializare, aceasta fiind specific intreprinderilor japoneze.