Interfata mediului si atitudinea proactiva fata de schimbare a managementului strategic

Interfata mediului si atitudinea proactiva fata de schimbare

a managementului strategic

Managementul strategic reprezinta o incercare de armonizare intre mediul extern al firmei si mediul intern al acesteia printr-o monitorizare continua a evenimentelor si tendintelor interne si externe. Astfel, managerii firmelor trebuie sa analizeze si sa tina cont de amenintarile si oportunitatile prezente si viitoare ale mediului inconjurator precum si de potentialul intern al firmei, de punctele slabe si forte ale acestuia, de posibilitatile, avantajele competitive in raport cu ceilalti concurenti, toate acestea determinand capacitatea de actiune, adaptare si raspuns la provocarile mediului.

Filozofia exprimata de managementul strategic consta in capacitatea firmei de a se mobiliza sa aiba o atitudine proactiva ( anticipativa ) si nu doar reactiva fata de schimbarile mediului inconjurator pentru a putea sa fructifice oportunitatile si sa exploateze constrangerile astfel incat sa le transforme in puncte pozitive si sa le foloseasca pentru obtinerea unui avantaj competitiv durabil.

Avantajele si liniile managementului strategic

Avantajele utilizarii managementului strategic se prezinta sub doua forme : financiare si nefinanciare. S-a demonstrat ca firmele care practica managementul strategic au obtinut rezultate economice net superioare celorlalte si au reusit sa-si imbunatateasca semnificativ performantele fata de perioadele in care nu au utilizat acest sistem, la unii indicatori cum ar fi : cifra de afaceri, castig pe actiune, valoarea unei actiuni, inregistrandu-se cresteri de 2 pana la aproximativ 4 ori.

Acestor avantaje financiare li se adauga si altele nefinanciare, cum ar fi :

1. ofera o imagine de ansamblu, coerenta asupra viitorului firmei si un cadru unitar de decizie si actiune la toate nivelurile de conducere ale firmei ;

2. asigura constientizarea sporita a amenintarilor si oportunitatilor mediului in care actioneaza firmele, determinand o atitudine ofensiva si proactiva fata de schimbare ;

3. contribuie la intelegerea mai buna a strategiilor concurentilor si la luarea masurilor ce se impun prin contracarea impactului acestora prin creearea si dezvoltarea avantajului competitiv al firmei ;

4. constituie un ghid de stabilire a prioritatilor in materie de alocare a resurselor tinand cont de obiectivele prioritare firmei ;

5. asigura coerenta deciziilor precum si coordonarea mai buna a tuturor unitatilor operationale si functionale din cadrul firmei ;

6. contribuie la clarificarea si intelegerea misiunii firmei precum si la cresterea nivelului de angajare a intregului personal la realizarea acesteia, la creearea si dezvoltarea unei culturi organizationale ;

7. deciziile strategice bazate pe o larga participare a managerilor si specialistilor de pe diferite niveluri ierarhice contribuie la dezvoltarea spiritului de echipa, la delimitarea precisa a responsabilitatilor individuale si de grup ;

8. consta in elaborarea unor strategii explicite bazate pe luarea in considerare a celor trei dimensiuni ale managementului strategic si pe o larga participare precum si imbinarea stransa dintre formularea si implementarea strategiei, ceea ce determina :

a. cresterea motivatiei angajatilor si reducerea rezistentei la schimbare ;

b. creearea unui climat favorabil dezvoltarii si ridicarii performantelor firmei ;

c. intelegerea mai buna a relatiei performanta - recompensa.

Dezavantajele si liniile managementului strategic

1. De multe ori, activitatile legate de formularea strategiei, solicitand un consum mare de timp, se pot realiza in defavoarea altor responsabilitati din cadrul firmei ;

2. Daca cei care participa la formularea strategiei nu sunt implicati si in implementarea acesteia, ei se pot eschiva de la responsabilitatile individuale ;

3. Atunci cand gradul de participare este redus, subordonatii pot percepe eronat deciziile managerilor, se pot simti dezamagiti de optiunile strategice alese fapt ce determina o anumita rezistenta la schimbare.

Delimitari teoretico - conceptuale

Strategia contureaza o cale de a infrunta schimbarea, fiind stabilita in urma unui ansamblu de decizii la baza carora stau o serie de criterii.

Politica generala a firmei reprezinta ansamblul principiilor si normelor directoare care orienteaza continuu gandirea si actiunea strategica a firmei.

Managementul strategic, reprezinta o noua forma de management a firmei, un proces prin care managerii de varf urmaresc sa asigure evolutia pe termen lung si performanta companiei. In acest sens, accentul se pune pe formularea riguroasa a strategiei, pe implementarea si evaluarea continua a acesteia.

Politicile se concretizeaza in planul anual al firmei si in programele speciale pe anumite domenii si definesc o anumita marja de libertate in actiune in jurul axei constituita pe strategie.

Spre deosebire de strategie, politicile vizeaza un orizont mai redus de timp ( 1-2 ani ) si au un grad de detaliere mai pronuntat cuprinzand numeroase elemente suplimentare, avand un caracter operational.

Pentru explicarea corecta a politicilor se utilizeaza procedurile si regulile.

Procedura defineste modul in care trebuie indeplinita o anumita activitate, precizand pasii de efectuat, succesiunea si ordinea acestora astfel incat sa se asigure realizarea scopului dorit.

Procedurile se deosebesc de politicile firmei prin gradul lor de specificitate, ele avand rolul de a limita posibilitatile diferitelor persoane de a lua decizii nepotrivite.

Regulile definesc pasii care trebuie respectati pentru aplicarea unei anumite tactici sau altfel spus, actiunile specifice ce trebuie realizate in raport cu o anumita situatie data, flexibilitatea lor in aplicatie fiind nula.

Conceptul de tactica, defineste liniile de actiune cele mai adecvate si eficiente ce pot fi adoptate pentru a asigura indeplinirea obiectivelor stabilite tinand cont de resursele disponibile ale firmei.