Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE






ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

MANAGEMENT: DE LA TEORIILE CLASICE LA MANAGEMENTUL SCHIMBARII

management

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
METODE DE EVALUARE A RISCULUI PROIECTELOR
ABORDARI ALE MANAGEMENTULUI PE PLAN MONDIAL SI IN ROMANIA
PRODUCTIA INDUSTRIALA
O viziune holistica a organizatiei
RECEPTIA LOTURILOR DE MARFURI: Continutul si scopul receptiei loturilor de marfuri
MANAGEMENTUL SCHIMBARII - PROIECT
Rezistenta la schimbare
PLANIFICAREA STRATEGICA
Niveluri strategice si tipuri de strategii
Abordari economice si manageriale privind conceptele fundamentale ce stau la baza managementului cunostintelor

TERMENI importanti pentru acest document

: teoriile clasice ale managementului : evolutia stiintifica a managementului : rezolvare studii de caz-managementul schimbarii : proiect management- rezistenta individului la schimbare :

MANAGEMENT: DE LA TEORIILE CLASICE LA MANAGEMENTUL SCHIMBARII

1.  ABORDARI CLASICE SI MODERNE ALE MANAGEMENTULUI

Izolat  omul se dirijeaza singur. Limitele fizice si biologice ale  indivizilor il determina sa lucreze in grupuri organizate formal. Existenta omului si a grupurilor sociale, a unitatilor economice si a societatii umane in ansamblul ei nu poate fi conceputa fara o conducere calificata menita a orienta, dirija si a urmari procesele economice, sociale tehnologice, etc. ce au loc in cadrul intreprinderilor economice si pe alte planuri, astfel incat obiectivele propuse sa fie realizate cu un minim de efort si maximum de rezultate pozitive.

            Conducerea proceselor de munca desfasurata in cadrul activitatii in comun din diverse sisteme si structuri a constituit un atribut major al societatii, a gandirii si a practicii umane, o arta, probabil cea mai veche, care s-a amplificat si dezvoltat continuu, concomitent cu progresul material si spiritual al omenirii, cu aparitia, dezvoltarea si cresterea complexitatii marilor unitati economice.

            Astazi, aceasta actiune practica se regaseste peste tot in societate: in economie, politica, armata, in justitie, in toate domeniile si pe toate palierele societatii si este cunoscuta sub denumirea de management, iar cei care sunt specialisti in derularea ei, manageri.[1]

            Cuvantul “management” deriva de la latinescul “manus” care inseamna “mana” si reprezinta ca expresie literara “manevrare”, “pilotare”. De la latinescul “manus” s-a format in limba italiana “mannegio” cu intelesul de “prelucrare cu mana” si in limba franceza ”menege” cu intelesul de “loc unde sunt dresati caii”, cu aceeasi semnificatie intrand si in limba romana termenul de “manej”[2]

            Management este un termen englezesc, cu semantica deosebit de complexa, care desemneaza stiinta conducerii organizatiilor socio - economice si conducerea stiintifica a acestora.

            Complexitatea semantica a termenului este determinata de sensurile sale multiple:

-         managementul constituie o stiinta, adica un ansamblu organizat si coerent de cunostinte - concept, principii, metode si tehnici - prin care se explica, in mod sistematic fenomenele si conceptele ce se produc in conducerea organizatiilor;

-          managementul reprezinta de  asemenea o arta, care reflecta latura sa pragmatica si consta in maiestria managerului de a explica la realitatile diferitelor situatii, cu rezultate bune, in conditii de eficienta, cunostintele stiintifice;

-         in sfarsit managementul constituie si o stare de spirit specifica, reflectata de un anumit fel de a vedea, a dori, a cauta si a accepta progresul.[3]

Managementul a evoluat in timp. In procesul conturarii si afirmarii conceptului de management au avut un rol important o serie de scoli si miscari carora le corespunde abordari specifice, privite din unghiuri diferite si complementare ale fenomenului managerial.

Dintre personalitatile care au dat definitii clasice ale managementului ii amintim: Frederik W. Taylor, Henri Fayol.

In cartea Shop Management, publicata in anul 1903, Frederik W. Taylor defineste managementul astfel: A sti exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea cea mai buna si mai ieftina. In contextul inceputurilor managementului stiintific, ce se baza preponderent pe experienta, definitia lui Taylor, intr-o traducere libera poate primi urmatoarea reformulare: Managementul este arta de a sti precis ce trebuie facut cat mai bine si mai ieftin.

In cartea Administration Industrialle et Generale, publicata in anul 1916, Henri Fayol mentiona ca: a administra inseamna  a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona, si a controla. Astfel autorul asimileaza managementul activitatii administrativ - intelectuale, precizandu-i functiile de baza prin intermediul carora se realizeaza influentarea grupului condus. Centrul sugereaza miscarea, dinamismul si caracterul actionar al acestei activitati.

Avand in vedere caracterul complex al managementului, au aparut numeroase si variate definitii moderne care incearca sa le dezvolte pe cele clasice. In literatura de specialitate dominante sunt definitiile americane. Spiritul pragmatical modelului de management american s-a impus, fiind creata o filosofie manageriala, o stare de spirit, o modalitate dinamica si creativa de a privi si rezolva problemele, o viziune strategica cu scopuri riguros definite, vizand preponderent amplificarea capacitatii concurentiale si maximizarea profitului.

In Encyclopedia of Management publicata in 1963 la New York, managementul este definit de Heyel Karl astfel:

O disciplina distincta si determinata, care conduce la rezolvarea unor obiective prestabilite, utilizand in modul cel mai eficient potentialul uman si material.

Potrivit opiniei lui Mackensie, exprimata in noiembrie 1969 in Haward Bussines Revie, managementul este “procesul in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale – idei, lucruri, oameni – realizand prin altii obiectivele propuse”.[4]

Peter F. Drucker considera ca managementul este echivalent cu “persoanele de conducere”, termenul de “management” fiind doar un eufemism pentru “sef”. Principala si poate singura sarcina a managementului este de a mobiliza energiile unitatii economice pentru indeplinirea sarcinilor cunoscute si definite”, iar testul reusitei, sustine Drucker, consta in “obtinerea unei eficiente ridicate si adaptarea la modificarile din exterior”.[5]

Jean Gerbier spune ca managementul inseamna inainte de toate organizare, arta de a conduce si de a administra.[6]

Karl Heyel arata ca managementul  este o  disciplina distincta si determinanta, care conduce la rezolvarea unor obiective prestabilite, utilizand in modul cel mai eficient potentialul uman si cel material.[7]

David H. Hemphil spune ca managementul este un compus al elementelor putere, autoritate si influenta. Potrivit acestui autor, autoritatea poate fi definita ca putere acceptata, iar influenta ca putere reala, in functiune.[8]

Ovidiu Nicolescu spune ca managementul firmelor rezida in  studierea proceselor si a relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legislatiilor si principiilor  care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii.[9]

M. Dumitrescu spune ca managementul reprezinta stiinta prin care se asigura conducerea tuturor proceselor si unitatilor economice si din celelalte sectoare de activitate, in toate functiunile acestora, avand in primul plan omul, participarea motivata a acestuia si care presupune rezolvarea problemelor sub raport previzional, organizatoric de conducere, de luare a deciziilor si de control, cu concretizarea acestora in cresterea eficientei economice.[10]

Mirela Bucurean  precizeaza ca: managementul este activitatea care vizeaza ca, prin intermediul deciziilor optime in domeniul previziunii, organizarii, coordonarii, antrenarii si control - evaluarii activitatilor intreprinderii, sa se obtina cele mai bune rezultate.[11]

  APARITIA  SI  EVOLUTIA  MANAGEMENTULUI

Aparitia si evolutia managementului stiintific s-a realizat pe parcursul mai multor etape, in care activitatea de management a evoluat de la stadiul de management empiric la cel de stiinta.

1. MANAGEMENTUL EMPIRIC

Abordarea empirica sau a cazului constituie un model de analiza a managementului prin studierea experientei managementului sintetizata in cazuri, pe baza ideii ca aceasta poate pune in evidenta modalitati concrete de rezolvare a diferitelor probleme specifice cu care se confrunta managerii, oferind astfel practicienilor sau celor ce studiaza managementul repere de referinta pentru a sti cum sa procedeze in situatii similare. Apreciind avantajele precizate de asemenea abordare trebuiesc evidentiate si lacunele ei determinate de:

-         studiile de caz se refera la situatii trecute greu reproductibile ca atare in prezent si cu atat mai mult in viitor;

-         folosirea exagerata a metodelor de caz ca metoda activa de instruire a cadrelor de conducere;

-         riscul ca rezolvarea studiilor de caz in cadrul programului de instruire sa creeze impresia falsa a capacitatii de a rezolva problemele similare.[12]

 MANAGEMENTUL STIINTIFIC

Managementul ca stiinta s-a cristalizat relativ recent prin eforturile depuse de un numar mare de specialisti de pe intreg mapamondul ca raspuns la stringentele necesitati ale practicii sociale.

Ansamblul proceselor prin care toate elementele teoretico - metodologice furnizate de stiinta managementului sunt operationalizate in practica sociala, reprezinta managementul stiintific.

Managementul stiintific nu se rezuma doar la o simpla aplicare a elementelor puse la dispozitie de stiinta. Complexitatea si diversitatea situatiilor de management impune din partea conducatorilor si un aport creativ pentru a adapta instrumentarul stiintific de management la conditiile concrete ale fiecarei situatii.

O alta caracteristica a managementului stiintific o constituie diversitatea si eterogenitatea din punctul de vedere al continutului si modului de manifestare comparativ cu stiinta managementului. Unul si acelasi principiu managerial sau anumita metoda se operationalizeaza in firme in nenumarate feluri, ca urmare a conditiilor diferite tehnice, economice, stiintifice, comerciale, etc., existente in cadrul lor, a diferentelor dintre managerii si executantii implicati, pe planul pregatirii, experientei, temperamentului, intereselor, varstei s.a. In consecinta managementul stiintific este deosebit de divers intrucat variaza de la o firma la alta si in cadrul acesteia, la nivel de subdiviziuni organizatorice.

O alta particularitate a managementului consta in pronuntatul sau caracter “uman” ce decurge din faptul ca acesta se manifesta integral prin deciziile si actiunile oamenilor, continutul sau reprezentandu-l tocmai modelarea muncii acestora.[13]

3.  PROCESELE DE MANAGEMENT

Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman, inclusiv firma se poate diviza in doua categorii principale:

a)      procesele de executie

b)      procesele de management

a.      Procesele de executie din firma se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca, fie ca actioneaza nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie in mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de munca, asigura un ansamblu de produse si servicii corespunzator naturii proceselor de munca implicate si obiectivelor previzionate.

b.      Procesele de management spre deosebire de procesele de executie se caracterizeaza in principal prin aceea ca o parte din forta de munca actioneaza asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, avand un caracter preponderent multilateral.

       Procesul managementului stiintific modern se desfasoara pe etape ce presupune diagnoza situatiei, planificarea si adoptarea deciziilor, organizarea, coordonarea desfasurarii activitatii, controlul si evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivul urmarit.

       In toate cazurile concrete organizatiile angajeaza din mediul extern urmatoarele patru categorii de resurse fundamentale: informationale, financiare, materiale, umane. Este necesar ca demersurile privid alocarea si consumul resurselor in vederea atingerii obiectivului strategic urmarit sa se desfasoare pe caile eficacitatii actionale – economie de timp – si eficientei – castig maxim cu efort minim.

4.  MANAGEMENTUL CA SI ACTIVITATE PRACTICA IN ROMANIA

Romania se inscrie in randul tarilor in care preocuparile teoretice si pragmatice privind managementul firmelor au debutat foarte timpuriu.

Preocuparile si actiunile sustinute pe planul teoriei si practicii managementului firmei se manifesta dupa Primul Razboi Mondial. Animatorul actiunilor teoretice l-a constituit Institutul Roman pentru Organizarea Stiintifica a Muncii – IROM - creat in anul 1927, cu contributia unor reputati oameni de stiinta: V. Madgearu, Gh. Marinescu, G. Titeica. Obiectivul sau principal era conform statutului de „a face pasul necesar pentru ca Romania sa iasa din domeniul empirismului in domeniul organizarii rationale cu ajutorul stiintei”.

Din gama de actiuni initiate si desfasurate in Perioada Interbelica cu sprijinul IROM si al Directiei orientarii profesionale si organizarii stiintifice a muncii din Ministerul Muncii, mentionam traducerea unor lucrari de specialitate, publicarea periodicului “Buletin IROM”, ce cuprindea noutati teoretice si practice de management autohtone si straine, experimentarea de metode si tehnici in special de organizarea muncii in laboratoarele psiho – tehnice create in Valea Jiului, Bucuresti. IROM-ul a fost foarte activ pe plan international afiliindu-se la Consiliul International de Organizare Stiintifica – CIOS. Ca urmare a acestor actiuni in conducerea unora din marile firme, se aplicau o serie de concepte si metode avansate pentru acea perioada, ceea ce s-a reflectat in nivelul ridicat de competitivitate nu numai pe piata interna ci si pe cea europeana.

Instaurarea comunismului in perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial a determinat pentru o perioada indelungata, de aproape doua decenii, o ignorare cvasitotala a stiintei managementului. A fost o perioada de regres in planul teoriei si al practicii managementului.

Referitor la invatamant, cercetarea stiintifica si practica managementului din Romania si ultimele doua decenii si jumatate pana la evenimentele din decembrie 1989, se impun urmatoarele precizari:

a)      pe planul teoriei si practicii se produce o difuzare apreciabila a cunostintelor de management ale intreprinderii, in care se regasesc o mare parte din conceptele si instrumentarul managementului din tarile dezvoltate;

b)      cursurile si cercetarile stiintifice de management erau marcate de perceptele doctrinei comuniste;

c)      practica managementului intreprinderilor a fost puternic influentata de manifestarea sa in cadrul unui sistem economic de tip comunist, super centralizat in care elementele politice si administrativ – functionaresti prelevau adesea asupra celor economice;

d)      intre teoria si practica managementului intreprinderii s-a manifestat un decalaj care s-a marit treptat, ultima fiind mai pregnant afectata de sistemul comunist in varianta sa ceausista.[14]

Anul 1990 a marcat in acest domeniu inceputul unor schimbari radicale. In anii care au trecut, invatamantul si cercetarea stiintifica de management s-au debarasat in cvasitotalitate de malformatiile si limitarile perioadei comuniste. Cea mai mare parte a conceptelor si instrumentarului de management la nivel de firma au fost reconsiderate din prisma factorilor si conditiilor economice de piata. Se fac eforturi de asimilare a ultimelor noutati in management si de adaptare a lor la conditiile actuale de tranzitie spre o economie de piata.

Pe plan pragmatic al managementului societatile comerciale si regiile de stat, evolutiile sunt sensibil mai lente. Mentalitatea personalului de conducere si executie se schimba lent si nu cu profunzimea necesara.[15]

Criza de autoritate a proprietarului si de autoritate a managerului reprezinta cauzele principale ce genereaza progresele lente in practica managementului din fostele intreprinderi de stat. Modul si rapiditatea solutionarii celor doua crize vor marca decisiv functionalitatea si profitabilitatea acestor categorii de firme.



[1] Prof. Univ. Dr. Mirela Bucurean,  Management general, Ed. Universitatii Oradea, Oradea, 2002, pag.7.

2 Prof. Univ. Dr. Mirela Bucurean,  Management si creatie in micile afaceri, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2001, pag.8.

[3] Cornel Hidos, Sorin Hidos, Florin Hidos, Managementul - in micile afaceri, Ed. Romcar S.A. Bucresti, 1997, pag.75.

[4] Nicolescu O., Verbecu Management, Editura economica, Bucuresti, 1992, pag.18.

[5] Idem, pag.2

[6] M. Dumitrescu, Introducere in mangement sa managementul clasei, Ed.Eurounion S.R.L.Oradea, 1995, pag.1

[7] Idem, pag.19

[8] Ovidiu Nicolescu, Mananagement, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1990, pag.294.

[9] Prof. Univ. Dr. Mirela Bucurean, Managemnt  general, op. cit., pag.7.

[10]Idem, pag. 8

[11]Prof. Univ. Dr. Mirela Bucurean, Management si creativitate, op.cit. pag.11.

[12] Idem, pag.11.

[13] Ibidem, pag.13.

[14] Romta, B. Iancu, Managementul  si gestiunea clasei, Ed. Polirom, Iasi, 200

15 Ibidem, pag. 53.


loading...



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1706
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site