Teoriile neoclasice privind natura si functionarea organizatiilor; interpretare

Teoriile neoclasice privind natura si functionarea organizatiilor; interpretare

Teoriile neoclasice acorda un rol primordial omului, problemelor lui, trairilor lui psihologice si, mai ales, fenomenelor psihosociale care apar ca urmare a interactiunii indivizilor.

Organizatiile nu mai sunt concepute ca simple instrumente, ci ca structuri compuse din nenumarate elemente componente care se inlantuie intre ele si se influenteaza reciproc. Organizatia, in sine, prin propria existenta si functionalitate ofera indivizilor posibilitatea de a-si satisface propriile scopuri. Desi multe dintre ele sunt plasate in afara scopurilor propriu-zis organizationale(productiv-economice, rentabile) se lanseaza ideea importantei optimizarii "relatiei umane" prin: crearea unui climat psihologic pozitiv, a unei atmosfere placute, motivarea corespunzatoare a salariatilor, marirea gradului lor de satisfactie, eliminarea tensiunilor dintre muncitori si patronat.

Organizatia este vazuta ca un organism in care se infrunta si se confrunta grupuri diferite, psihologii si interese diferite. Etzioni nu sustine ideea de inlaturare a conflictului, ci institutionalizare, manevrarea si manipularea lui in folosul organizatiilor, deci al patronilor. Este prezenta tendinta de a justifica, explica, mentine conflictul in limitele relatiilor sociale existente.

Teoria relatiilor umane - ideologia organizatiilor fericite; organizatia= familie fericita (George Elton Mayo si colaboratorii sai).

Aceasta teorie prezinta un ou mod de abordare a lumii muncii, centrata pe factorii psihosociali si pe studiul ambiantei social- interrelationale a muncii.

Astfel, se schimba radical conceptia despre om si despre natura umana. Omul nu mai este un simplu instrument pasiv care poate fi folosit si manipulat in fel si chip, ci o fiinta sociala, activa si interesata de realizarea scopurilor organizatiei, dar si ale sale.

Organizatia devine un instrument in mana oamenilor. Omul prin motivatiile lui, prin conflictele lui de interese si prin relatiile pe care le intretine cu semenii, exercita o importanta influenta asupra organizatiei.

Omul este componentul unui grup de munca, membru al grupului de munca.

Indivizii reactioneaza la situatii si imprejurari nu asa cum sunt ele in realitate, ci asa cum sunt percepute, perceptiile lor fiind influentate de starile afective traite, de normele de grup, de fortele si climatele de grup. Indivizii ating obiectivele organizatiei atunci cand sunt acceptati, satisfacuti si integrati in grupul din care fac parte.

In viata grupului se desfasoara procese, fenomene si comportamente intentionate, constiente, rationale, care pot fi usor prevazute si controlate ; dar si nenumarate procese si comportamente neintentionate, inconstiente, irationale, care nu pot fi anticipate si care scape de sub control. Rationalul este dublat si subminat permanent de irational, de afectiv, produs de interactiune umana.

Teoria relatiilor umane accentueaza importanta relatiilor interumane, psihologice; a intentiilor ascunse si nemarturisite, dar la fel de reale si puternice cum sunt cele declarate si marturisite.

Scopul acestei teorii este acela de a normaliza, standardiza sau schimba relatiile umane pentru a aduce satisfactie si productivitate, fara a "atinge" sistemul de putere, natura sarcinii de lucru, conditiile de munca si sistemul de salarizare. Relatia umana apare ca un factor ce compenseaza monotonia sarcinilor de munca, oboseala sau insuficienta salarizarii. Solutia fiind asigurarea de catre manageri a bazelor de afiliere ale indivizilor si ale grupurilor, a conditiilor cooperarii spontane dintre indivizi.

Teoria sociometrica - Jacob Levy Moreno (fondatorul sociometriei= stiinta masurarii relatiilor socioafective dintre oameni).

Obiectul de interes devine tot relatiile interumane de natura psihica, insa se disting relatiile afectiv-simpatetice, considerate esentiale in raport cu existenta , cu destinul uman si, mai ales, cu eficienta realizarii organizarii diferitelor forme existentiale ale omului.

Moreno propune o compatibilizare intre om si societate, pornind de la spontaneitate.

Problematica acestei teorii se raporteaza la doua elemente: ostilitatea altor oameni si "invazia robotilor"(=animale tehnice). Astfel, solutiile in prima situatie o constituie sociometria, iar in a doua revolutia creatoare fondata pe o teorie a spontaneitatii.

Aceste doua solutii sunt eficiente numai in conditiile in care sunt elaborate una in functie de cealalta. Astfel, Moreno sustine ca nu exista doar un proletariat economic, ci si unul terapeutic. Unii oameni detin mai mult capital afectiv decat capital economic.

Constatand ca relatiile afectiv-simpatetice dintre oameni influenteaza harta relationala a grupurilor si productivitatea muncii membrilor acestora, Moreno propune ca formarea si reconstructia grupurilor de munca sa se faca dupa aceste criterii. Grupurile ar trebui compuse : - din persoane care se prefera toate unele pe altele (caz ideal);

din persoane care prefera toate pe una si aceiasi persoana, de preferinta liderul grupului, capabil sa reuneasca eforturile;

prin eliminarea persoanelor tensionale si inlocuirea lor cu altele sau mutarea unei persoane dintr-un subgrup in alt subgrup.

Solutiile practice se regasesc in urmatoarele:

delimitarea structurilor relationale ale grupurilor si a importantei lor pentru intelegerea modului de organizare si functionare a grupurilor;

formarea si reconstructia grupurilor de munca;

extinderea sociometriei de la nivel grupal la nivel organizational;

aplicarea psihodramei si sociodramei - ca modalitati psihoterapeutice - in solutio-narea unor probleme de patologie organizationala.

Teoria dinamista - Kurt Lewin

Lewin se centreaza direct pe investigarea unor probleme specific organizationale. Lewin investigheaza dinamica grupurilor, a formarii acestora, a schimbarii diferitelor categorii comportamentale in grup, a utilizarii grupului ca mijloc de schimbare.

Si pentru Lewin relatiile interumane, psihologice sunt esentiale in functionarea grupurilor, dar accentueaza relatiile conflictual- tensionale dintre indivizi.

Esenta unui grup consta in interdependenta dintre membrii acestuia.. Un grup poate fi considerat un intreg dinamic, astfel o schimbare intervenita in starea unei subdiviziuni oarecare schimba starea altor subdiviziuni. Organizatiile devin "grupuri de grupuri".

Se disting trei caracteristici definitorii ale grupurilor sociale:

a.)    sunt intreguri compuse din nenumarate parti aflate in interactiune;

b.)    sunt intreguri dinamice deoarece partile ocupa o pozitie relativ determinata de o serie de particularitati concrete ale genezei, structurii si dinamicii acestora ; pentru a stapanii dinamica grupului trebuie cunoscute locul si importanta fiecarei parti in cadrul ansamblului; elementele sunt explicate prin interactiunea lor;

c.)    sunt intreguri dinamice modificabile, schimbarea unei parti duce la schimbarea/ modificarea alteia si chiar a intregului.

Ceea ce conteaza in viata unei organizatii sunt tensiunile intra- si intergrupale care atrag dupa ele evolutia, progresele grupului si al intregii organizatii.

Lewin propune un nou tip de cercetare, cercetare- actiune, aceasta presupune identificarea unei probleme practice care pare a avea implicatii teoretice. De asemenea, teoria dinamista se distinge prin rigoarea ei conceptuala, prin nenumaratele sugestii actionale, prin posibilitatea de influentare a comportamentului membrilor grupurilor prin metode psihologice (metoda discutiei si deciziei de grup).