HERNIA INGHINALA

HERNIA INGHINALA

Hernia inghinala se produce prin canalul inghinal care este ocupat de cordonul spermatic, la barbat si de ligamentul rotund, la femeie. Canalul inghinal se afla intr-un unghi de 30 de grade, fata de arcada inghinala (linia Malgaine)

Este mai frecventa, la barbati, decat la femeie.

Reprezinta 80 % din herniile totale. Este mai frecventa in dreapta decat pe stanga, de trei ori.

Ea este favorizata de statiunea bipeda a omului. In peretele abdominal, la acest nivel, se descrie un triunghi (Gillis) care este zona slaba. Acest triunghi este format din: arcada inghinala, tendonul conjunct (unirea dintre micul oblic si muschiul transvers) si dreptul abdominal.

Pe peretele abdomenului, in interior; se gasesc: uraca (fosta legatura dintre vezica urinara si ombilic) si arterele ombilicale, de o perte si de alta a abdomenului. Impreuna cu artera epigastrica inferioara, aceste formatiuni realizeaza trei fosete, prin care se produc herniile inghinale.

Hernia oblica externa   urmeaza traseul testicolului care coborat in scrot ocupand canalul peritoneo- vaginal, care nu s- a obliterat la nastere. Majoritataea, sunt hernii congenitale. Ele se caracterizeaza prin faptul ca, sacul de hernie se gaseste intre elementele cordonului spermatic. Aceste hernii, sunt singurele care ies, prin orificiul intern parcurg canalul inghinal si ies, mai tarziu, cand peretele abdominal este slabit. Acestea, sunt herniile congenital- dobandite, in care exista canalul peritoneo- vaginal care a stat, neobliterat, inchis, prin tonicitatea peretelui abdominal, pana la aparitia herniei.

Formele evolutive ale herniilor oblice externe, sunt:

punct herniar, cand sacul se afla la orificiul profund, al canalului

hernii interstitiale, care au patruns, in canalul inghinal;

hernii funiculare (bubonocele), atunci cand ajung la orificiu extern al canalului inghinal;

hernii inghino- scrotale care coboara, in bursa scrotala;

hernii inghino- testiculare care ajung pana la vaginala testicolului

chistele de cordon se produc, la nivelul inelelor Ramonede, care reprezinta inchideri imperfecte, ca niste inel, ale canalului peritoneu vaginal.

Hernia inghinala directa se mai numeste si de slabiciune, este caracteristica batranilor. Ea iese, prin zone slabe (Gillis), au un sac cu gatul lung larg, apar si dispar, rapid.

Hernia oblica interna se produce, langa simfiza pubiana, motiv pentru care se numeste si vezico- pubiene. In sac, se gaseste, frecvent vezica urinara. De aceea, se insoteste de tulburari urinare: dizurie, polachiurie, tenesme vezicale si, chiar, retentie de urina. Aceste hernii, sunt mici si rare.

Tratamentul herniei inghinale.

Se folosesc timpii, descrisi mai sus.

Procedeele in care se trateaza cordonul spermatic, din canalul inghinal.

Procedee prefuniculare, in care peretele abdominal se inchide, in fata cordonului spermatic. Sunt cele mai numeroase: Forgue, Mugnay- Ferrari, Kimbaroschi s. a.

Procedee retrofuniculare, in acre peretele se intareste, in spatele cordonului spermatic, care ramane la exterior. Este un procedeu folosit, mai rar, la batrani (Postempski) ;

Procedeul anatomic reface canalul inghinal lasand cordonul spermatic, in canal. Procedeul, cel mai folosit, este Bassini. Alte procedee mai rare, sunt:

transmutarea orificiului intern inghinal;

plastii cu aponevroze, piele plase sau placi diverse, atunci cad defectul este foarte mare.

La copii, care au hernie inghinala si lipsa de coborare a testicolului (ectopie testiculara) se foloseste procedeul Ombredanne care, odata cu rezolvarea herniei, fixeaza si testicolul, in scrot.