Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ECLAMPSIE (vezi si disgravidia)
TERAPIA CARIEI INITIALE DE SMALT – ARESTAREA SI REMINERALIZAREA
Glomerulonefrita acuta focala si segmentara
Toxicitatea mitocondriala a analogilor nucleozidici
LUPUSUL ERITEMATOS DISEMINAT (LED)
Tulburarile circulatiei coronariene
ANATOMIA NERVULUI OPTIC - Embriologia nervului optic
Tromboembolismul pulmonar - test grila
Tromboflebita - Tratament prin Dieta - cura de sucuri
NECROZA PULPARA

TERMENI importanti pentru acest document

: masurarea si notarea temperaturii : notarea temperaturii in foaia de observatie : : :

 

              MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII

TEMPERATURA reprezinta rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura, prin dezintegrarea alimentelor energtice.

Termoreglarea reprezinta functia organismului prin care se mentine echilibrul intre producerea caldurii (termogeneza) si pierderea caldurii (termoliza) prin pastrarea valorilor constante (homeotermie) de 36-37 grade C dimineata si 37-37.3grade C seara.

SCOP- este de a descoperi unele modificari patologice ale valorii temperaturii corpului.

Locuri de masurare:

(a) in cavitati semiinchise:

-in axila;

-in plica inghinala;

-in cavitatea bucala;

(b) in cavitati inchise:

-in rect;

-in vagin;

Materiale necesare: termometru maximal individual, o casoleta mica cu tampoane de tifon nesterile, prosop individual, sapun, pahar cu ¾ solutie de cloramina 1-5%, o tava, o sticluta cu ulei de vaselina, tavita renala, sticla cu alcool medicinal, creion sau pix cu pasta albastru, foaia de temperatura a bolnavului si carnetelul propriu al asitentei.

                                        ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea materialelor si a instrumentelor:

-se pregatesc materialele necesare;

-se verifica integritatea termometrului, functionalitatea si daca mercurul este coborat in rezervor;

-se sterge termometrul de solutia dezinfectanta deoarece irita tegumentele;

2. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

-se anunta bolnavul;

-se aseaza bolnavul in decubit orsal, confortabil, cu capul pe perna sau in pozitie sezanda pe un scaun;

3. efectuarea tehnicii:

(a) masurarea in axila:

-se ridica bratul bolnavului;

-se sterge bine axila bolnavului prin tamponare cu prosopul lui, stiind k frecarea ridica temperatura;

-termometrul se tine in mana ca pe un creion in pozitia pt scris;

-se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei, paralel cu toracele (se evita lenjeria);

-se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;

-se mentine termometrul timp de 10 min dupa care se scoate din axila bolnavului, se citeste si se aseaza pe tava medicala;

-bolnavul va fi asezat in pozitie comoda;

-inainte de citirea termometrului, acesta se sterge cu o compresa uscata;

-tinut strans ca un creion, termometrul se scutura cu miscari rapide departe de obstacole, pt ca mercurul sa coboare in rezervor;

-se aseaza termometrul la locul lui in recipient;

(b) masurarea in cavitatea bucala: (se foloseste termometru utilizat numai in acest scop)

-se umezeste termometru cu apa rece;

-se introduce termometrul in cavitatea bucala a bolnavului, sub limba;

-se atrage atentia bolnavului sa pastreze gura inchisa timp de 5 min si sa nu sparga termometrul cu dintii;

-se scoate termometrul si se citeste valoarea;

(c) masurarea temperaturii in rect (masurare rectala)

-se lubrifiaza bulbul termometrului cu ulei de vaselina;

-cand bolnavul stie si poate, isi introduce singur termometrul in rect;

-cand bolnavul nu poate, este asezat in decubit dorsal sau lateral si i se introduce usor bulbul termometrului in rect, cu miscari de rotatie si inaintare;

-se mentine timp de 3 min;

-se scoate termometrul, se sterge cu un tampon de vata imbibat cu alcool, si se citeste gradatia;

4. notarea cifrica:

-in carnetelul de observatii individual, se noteaza numele bolnavului, nr salonului, nr patului, data si valoarea temperaturii obtinute urmand a fi notata si in foaia de temperatura;

5. notarea grafica:

-se noteaza grafic cu un punct de culoare albastra in F.T. pe verticala corespunzatoare datei si timpului zilei;

-pt fiecare diviziune a foii se socotesc doua diviziuni de grad;

-se uneste cu valoarea anterioara, printr-o linie albastra, obtinandu-se astfel curba termica;

 6. interpretarea rezultatelor:

-temperatura normala (fiziologica) este cuprinsa intre 36-37 grade C cand bolnavul este considerat afebril;

-valori patologice:

(a) hipertermie: starea de subfebrilitate=37-38 grade C

                         starea febrila= 38-39 grade C (considerta febra moderata)

                         febra ridicata= 39-40 grade C

                           hiperpirexie= 40-41 grade C

(b) hipotermia-toate valorile sub 36 grade C

7. reorganizarea locului de munca:

-se scutura termometru pana cand mercurul coboara in rezervor;

-se spala termometrul cu apa curenta cu detergenti sau cu sapun lichid;

-se spala recipientul;

-se schimba solutioa dezinfectanta;

-se introduce termometrul in recipient;

PRECIZARE:

1. termometrul se mentine timp de 10 min in axila astfel inregistrarea nu este reala;

2. daca axila bolnavului nu este uscata, umiditatea modifica valoarea temperaturii;

RECOMANDARI:

1.      temperatura se masoara dimineata catre ora 08.00 si seara in jurul orelor 17.00;

2.      sustineti termometrul la copii, batrani, inconstienti, agitati si masurati in cavitatile semiinchise;

3.      in situatia unor valori prea ridicate sau prea scazute, repetati masurarea temperaturii sub supraveghere;

CONTRAINDICATII:

1.      nu masurati in cavitatea bucala la bolnavii agitati, la copii care nu coopereaza, la bolnavii cu respiratie nazala dificila sau inflamatii bucale;

2.      nu masurati rectal la bolnavii agitati, cu inflamatii anale, rectale, cu operatii rectale;

               MASURAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI:

RESPIRATIA: este functia organismului  prin care se relizeaza aportul necesar de oxigen necesar proceselor vitale, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon rezultat din aceasta.

Prima etapa a respiratiei este ventilatia pulmonara (circulatia aerului prin plamani) care se realizeaza prin cele 2 miscari ventilatorii de sens opus, inspiratia si expiratia, in care volumul cutiei toracice creste respectiv descreste.

SCOPUL: constituie un indiciu pt stabilirea diagnosticului, aprecierea evolutiei bolii, recunoasterea complicatiilor, prognosticul bolii.

Caracteristici ale frecventei respiratiei:

Din punct de vedere al frecventei, respiratia poate fi:-supla

                                                                                    -regulata

                                                                                    -ampla

                                                                                    -pe nas

                                                                                    - lenta

                                                                                    -profunda (in coma)

Materiale necesare: ceas cu secundar central, F.O. stilou, creion sau pix de culoare albastra.

                                     ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea materialelor necesare:                                                                                                                                                                                                                                                      

2. pregatirea bolnavului:

-se aseaza bolnavul in decubit dorsal;

-nu se anunta bolnavul, astfel se modifica ritmul respirator si obtinem valori eronate;

-de aceea se prefera perioada de somn a bolnavului;

3. efectuarea tehnicii:

-se numara frecventa respiratiei prin inspectie (cand bolnavul este treaz, constient sau cand doarme);

-se aseaza usor mana cu fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului;

-se numara inspiratiile (miscare de ridicare a peretelui toracelui) timp de 1 min.

4. notarea cifrica:

-se noteaza cifric in carnetul propriu al asistentei de ex:24 r/min

5. notarea grafica:

-e noteaza grafic in foaua de temperatura cu un punct de culoare albastra si se uneste cu o linie cu valoarea anterioara;

-pt fiecare linie orizontala  foii se socotesc 2 respiratii;

6. interpretarea rezultatelor:

-frecventa miscarilor respiratorii variaza in functie de sex, varsta, pozitie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau de somn;

-in stare fiziologica, curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii si a pulsului;

-patologic, se instaleaza respiratia dificila  (sete de aer):

(a) dispnee cu accelerare a ritmului respirator:tahipnee (polipnee)

(b) dispnee cu rarirea ritmului respirator (bradipnee-12, 10,8 resp/min)

(c) dispnee cu perturbare ritmica si periodica a respiratiei:

-dispneea Cheyne-Stockes cand respiratia are amplitudini crescande pana la maxim si apoi scazand pana la lipsa respiratiei (apnee) ce dureaza pana la 10-20 sec

-dispneea Kussmaul adica respiratia in 4 timpi si anume: o inspiratie profunda urmata de o scurta pauza si o expiratie scurta, zgomotoasa dupa care urmeaza alta pauza scurta.

PRECIZARI:

1.      in dispnee se noteaza: orarul, intensitatea, tipul ei, evolutia in timp.

2.      dispneea paroxistica (Cheyne- Stockes) trebuie depistata sistematic, caci bolnavul nu o semnaleaza.

3.      dispneea Kussmaul apare cand pH-ul este sub 7.2; este descoperita in come.

              MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI 

Pulsul arterial reprezinta senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale comprimata incomplet pe un plan rezistent (os).

Formarea pulsului arterial:- sincron cu sistolele ventriculare, peretii arteriali sunt destinsi ritmic prin volumul de sange expulzat din ventricolul stang si aorta. Destinderea peretilor arteriali se propaga o data cu coloana de sange sub forma de unda pulsatila.

Calitatile pulsului:-frecventa (rapiditatea)

                             -ritmicitatea (regularitatea)

                             -amplitudinea (intensitatea)                                             

                             -volumul (tensiunea)

                             -celeritatea

Ele depind de frecventa si ritmicitatea inimii, de debitul sistolic, de elasticitatea arteriala si de presiunea arteriala.

SCOPUL: este de a obtine informatii privind starea anatomo-functionala a inimii si a vaselor.

Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru, creion rosu, foaia de temperatura.

                                      ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

-se anunta bolnavul ca i se va masura pulsul, i se explica modul de masurare, stiind ca o stare emotiva creata de necunoscut, ii poate modifica valorile;

-bolnavul se mentine in stare de repaus fizic si psihic, timp de 5-10 min cu bratul sprijinit pt relaxarea muschilor antebratului;

2. efectuarea tehnicii:

(a) masurarea in artera radiala:

-spalare pe maini cu apa si sapun;

-se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului, in continuarea policelui;

-se fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui, se imbratiseaza antebratul la acest nivel;

-se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial, cu varful degetelor (index, mediu, inelar) de la mana dreapta si se percep zvacniturile pline ale pulsului;

-se numara zvacniturile peretelui, urmarind secundarul cronometrului timp de 1 min (numaratoarea se incepe de la  o patrime, o doime, trei patrimi sau un min.)

(b) masurarea in aceiasi succesiune de timpi la alte artere: carotida, cubitala, humerala, femurala, poplitee, tibiala si pedioasa.

3. notarea cifrica:

-se noteaza in carnetul propriu, numele si prenumele bolnavului, nr salonului si al patului, data cu specificarea ‘D’ pt dimineata si ‘S’ pt seara si valoarea masurata.

4. notarea grafica:

-pt fiecare liniuta subtire, orizontala a foii de temperatura se socotesc 4pulsatii/min;

-pe ordonata se noteaza frecventa (nr zvacniturilor/min) iar pe abcisa, timpul cand s-a masurat;

-se marcheaza cu un punct rosu la intersectia frecventei si a timpului;

-se unesc punctele notate  cu o linie rosie si se obtine curba pulsului;

5. reoganizarea locului de munca:

-foaia de observatie impreuna cu foaia de temperatura, se aseaza in dosarul salonului;

6. interpretarea frecventei pulsului:

-frecventa pulsului variaza fiziologic dupa varsta, emotii, efort fizic, etc.

(a) variatii fiziologice ale frecventei pulsului:

-puls tahicardic (accelerat) intalnit in ortostatism, efort fizic si psihic, emotii puternice, in cursul digestiei.

-puls bradicardic (rarit) intalnit in decubit, stare de repaus, stare de liniste psihica;

(b) valori patologice ale calitatilor pulsului:

-d.p.d.v. al frecventei, vom avea:puls tahicardic (mai rapid) sau bradicardic (mai rar);

-d.p.d.v. al ritmicitatii vom avea: puls ritmic si puls aritmic;

-d..p.d.v. al amplitudinii vom avea: puls cu amplitudine mica (filiform) sau puls cu amplitudine crescuta;

-d.p.d.v al volumului (tensiunii) avem: puls dur si puls moale;

-d.p.d.v al celeritatii avem: puls saltaret (crestere rapida a T.A.urmata de o cadere brusca) si puls tard (cadere lenta);

OBSERVATII:

1. masurati pulsul numai dupa ce bolnavul a stat in repaus fizic si psihic;

2. masurati pulsul pe durata unui minut intreg (pt a se obtine valori exacte);

3. notati imediat valorile obtinute la masurarea pulsului;

4. notati valoarea obtinuta cu majuscule, inclusiv ora, daca pulsul a fost masurat in frison sau in situatie de facies rosu (congestiv);

5. administrarea unor medicatii (digitale, oxigen) oblige asistenta la masurarea pulsului la interval de 30 min, 1 ora, si 2 ore;

6. frecventa pulsului creste paralel cu temperatura: la 1 grad de temperatura, pulsul creste cu 8-10 pulsatii/min;

              MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali.

Factorii determinanti:

-debitul cardiac;

-forta de contractie a inimii;

-elasticitatea si calibrul vaselor;

-vascozitatea sangelui;

Valoarea T.A. fiind determinata in primul rand de forta de contractie a inimii, va fi mai mare in sistola si o denumim T.A. maxima sau sistolica deoarece contractia inimii este mai mare in sistola. Valoarea T.A. maxime va fi in jurul la 140 mm Hg si mai mica in diastola denumita si T.A. minima sau diastolica valoarea fiziologica a ei fiind de 80 mm Hg.

T.A. = 140 mmHg                            T.A. = 140/80 mmHg

            80 mmHg

Diferenta dintre T.A. maxima si T.A. minima o numim tensiune diferentiala, avand si aceasta o importanta diagnostica.

Valorile T.A. sunt variabile in functie de tonusul neurovegetativ, starea glandelor endocrine, starea vaselor, volumul sangelui circulant si volumul urinei.

SCOP: este de a descoperi modificarile morfo-functionale ale inimii si ale vaselor.

Materiale necesare: tava nedicala, tensiometru cu mercur (Riva-Rocci) sau sfigmanometru, stetoscopul biauricular, creion, sau pix cu pasta albastra, foaia de temparatura si un tampon de vata imbibat cu alcool;

                                    ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:

-adunam si transportam materialele necesare, la locul examenului;

-controlam starea de functionare a instrumentelor si a aparatelor;

2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

-se informeaza bolnavul asupra scopului investigatiei;

-i se explica masurile necesare pt o masurare corecta si anume 15 min repaus inainte de masurare;

-efectuarea masurarii se va face la cel putin 3 ore dupa servirea mesei;

3. efectuarea tehnicii propriu-zise:

 (a) cu aparatul Riva-Rocci:

-spalare pe maini cu apa si sapun;

-se aseaza manometrul, cel cu mercur, pe noptiera intr-o poxitie fara vizibilitate pt bolnav;

-se aplica strans manseta pe bratul bolnavului, sprijinit in extensie;

-cu mana stanga se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei si olivele, in urechi;

-cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile;

-privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta, cu ajutorul ventilului de la pompa de cauciuc, pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa gradatia din manometru, aceasta reprezentand tensiunea maxima indicata de manometru, tensiune care se memoreaza;

-se continua decomprimarea, ascvultand zgomotele pulsului urmarind in acelas timp gradatiile manometrului pana la diaparitia undei pulsatile;

-se memoreaza si a doua valoare care repr tensiunea minima indicata de manomatre;

-se indeparteaza manseta de pe bratul bolnavului si se noteaza in  carnetlul individual;

(b) masurarea cu aparatul Pachon:

-se executa in aceiasi succesiune de timpi insa citirea valorilor T.A. se face pe cadranul manometrului Pachon;

4. reorganizarea locului de munca:

-se aseaza stetoscopul si manometrul pe tava medicala;

-se aseaza bolnavul in pozitie comoda;

-spalare pe maini cu apa si sapun;

-se dezinfecteaza stetoscopul (olivele) cu tampoane de vata imbibate in alcool;

-se aseaza aparatul in dulapul pt instrumente si materiale medicale;

5. notarea cifrica:

-in carnetelul propriu se noteaza cifric valorile tensiunii masurate cu numele si prenumele bolnavului, nr salonului si data;

6. notarea grafica:

-se noteaza grafic in foaia de temperatura cu, culoare albastru hasurat;

-se socoteste pt fiecare linie orizontala a foii de temperatura, o unitate coloana de mercur;

-deasupra liniei groase se noteaza T.A. maxima iar dedesubtul liniei groase se noteaza T.A. minima;

7. interpretarea rezultatelor:

-valorile fiziologice si patologice ale T.A. se interpreteaza in functie de varsta;

OBSERVATII:

1.      efectuati cu grija pregatirea psihica si fizica a bolnavului;

2.      pt masurarea T.A. la acelasi bolnav, folositi intotdeauna acelasi aparat;

3.      nu aplicati manseta prea strans pt ca se intrerupe circulatia;

4.      nu discutati rezultatele obtinute cu bolnavul;

5.      aparatele vor fi verificate anual de spacialisti;

               OBSERVAREA SI MASURAREA DIUREZEI

Diureza repr procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24 ore.

Urina este lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui in care sunt eliminate substantele rezultate din metabolismul intermediar proteic, inutile si toxice pt organism si excretat de aparatul renal.

Tulburarile metabolismului intermediar influienteaza cantitatea si calitatea (compozitia) urinei eliminate.

Mictiunea este actul fiziologic constient de eliminare a urinei.

SCOP: este de a obtine informatii privind starea morfo-functionala a aparatului urinar si a intregului organism, cantitatea si calitatea urinei furnizand date importante pt stabilirea diagnosticului, a prognosticului, pt urmarirea evolutiei bolilor precum si in stabilirea bilantului nutritiv in bolile metabolice.

Materiale necesare: vase cilindrice gradate cu gatul larg sau borcane de 2-4 litri, gradate pe benzi de leucoplast, cu creionul dermatograf, foaia de temperatura, creion sau pix de culoare albastra.

                                      ETAPE DE EXECUTIE:

Observarea diurezei:

1. se va observa ritmul mictiunilor:

(a) normal:5-6 in 24 ore la barbati

            4-5 in 24 ore la femei

            de 3 ori mai mic noaptea

(b) Patologic:-ritm crescut numit polakiurie;

                      -mai mult noaptea numit nicturie;

2. se vor observa tulburarile de mictiune:

(a) polakiuria= mictiuni frecvente cu cantitati mici.

(b) ischiurie sau retentie de urina= imposibilitatea de a urina.

(c) disurie= eliminarea urinei cu dificultate si dureri.

(d) enurezis= pierderea involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la copiii cu tulburari nevrotice dupa varsta de 3 ani)

(e) nicturie= egalarea sau inversarea raportului dintre nr mictiunilor si cantitatea de urina emisa noaptea fata de cea emisa in timpul  zilei.

1. pregatirea materialelor:

-se curata vasele cilindrice, se clatesc cu apa distilata pt a nu se modifica compozitia urinei, si se acopera;

-recipientele vor fi etichetate cu numele bolnavului, nr salonului si nr patului;

2. pregatirea bolnavului:

-se educa bolnavul sa urineze numai in urinar si sa nu arunce urina;

-se invita bolnavul imobilizat la pat ca inainte de defecare, sa urineze;

3. efectuarea tehnicii:

-spalare pe maini cu apa si sapun;

-se incepe colectarea dupa un orar fix valabil pt toti bolnavii sectiei;

-se invita bolnavul sa urineze si se arunca produsul acestei emisii, la ora 8 dimineata;

-se colecteaza in vasele gradate, toate urinele emise pana a doua zi la ora 8 dimineata adaugandu-se si urina acestei emisii;

-se citeste gradatia care indica urina emisa in 24 de ore;

4. notarea cifrica:

-se noteaza cifric in carnetelul individual in fiecare dimineata, numele bolnavului, nr salonului si al patului, data si cantitatea de urina emisa in 24 de ore;

 5. notarea grafica:

-pt fiecare linie orizontala a foii de temperatura, se socotesc 100 ml de urina;

-se noteaza grafic cu creion albastru sub forma unei coloane ce are hasurata numai partea superioara care corespunde cantitatii de urina a zilei respective;

6. reorganizarea locului de munca:

-vasele in care se face colectarea urinei pe timp de 24 de ore se depoziteaza in incaperi racoroase pt a preveni descompunerea urinei;

-la urina colectata se adauga cateva cristale de timol care au rolul de a impiedica procesul de fermentatie dar nu modifica reactiile chimice ale urinei;

7. interpretarea rezultatelor:

-valori fiziologice:- la femei=1000-1400 ml/24 h

                             -la barbati= 1200-1800 ml/24 h

- valori patologice:-poliurie= peste 3000 ml/24 h

                               -oligurie= sub1000 ml/24 h

                               -anurie= absenta urinei in vezica

Se vor observa calitatile urinei: culoare; miros; aspect;

Culoarea:

-Normala:-galben deschis= urina diluata

               -brun inchis= urina concentrate

-Patologic:-brun inchisa sis puma in icter

                 -rosie deschisa pana la rosie bruna= urina cu sange (hematurie)

-fiziologic:-albastru-verde cand bolnavul a fost tratat cu albastru de metilen

                  -cafeniu, rosu, brun, negru cand bolnavul a primit tratament cu chinina sau acid                                          

                   salicilic

Mirosul:-este caracteristic amoniacal

              -alcalina intra vezicala

              -miros aromatic de fructe in diabet

Aspectul: -normal- aspectul urinei este clar transparent

                -patologic- aspectul este tulbure (contine saruri, puroi, microbi, calculi)

OBSERVATII

1.      daca bolnavul nu este educat sa urineze numai in urinar, valoarea diurezei nu este reala;

2.      datele furnizate au valoare rela daca diureza este urmarita zilnic si in paralel notandu-se in foaia de temperatura:-cantitatea de lichide ingerate;

                                        -cantitatea de lichide pierdute prin transpiratie, varsaturi, diaree,

                                        -graficul evolutiei corporale

MASURAREA MASEI (GREUTATII) BOLNAVULUI ADULT

SCOP: de a aprecia starea de nutritie a blnavului, stabilirea necesitatilor calorice ale organismului, stabilirea dozei terapeutice de medicamente si urmarirea evolutiilor bolilor.

INDICATII:

-determinarea masei carpoprale este necesara la toti bolnavii internati in spital cu exceptia cazurilor la care mobilizarea activa este contraindicata.

CONTRAINDICATII

-bolnavii cu infarct miocardic, cu tromboflebite, cei cu traumatisme, cei cu hemoragii, starile de soc, etc.

Materiale necesare: cantar antropometric, foaia de temperatura si creion.

                                        ETAPE DE EXCUTIE:

1. pregatirea materialelor: 

-se verifica exactitatea balantei cantarului, lasand varful indicator mobil sa oscileze pana ce se opreste la varful indicator fix, al punctului 0;

-daca este cazul, se echilibreaza balanta cu ajutorul sistemului de corectie;

-se imobilizeaza acul indicator, inchizand bratul balantei;

2. pregatirea bolnavului:

 -se anunta dimineata bolnavul sa nu manance si este rugat sa urineze;

3. efectuarea tehnicii propriu-zise:

-se aseaza la greutatile la masa apoximativa a bolnavului;

-se invita bolnavul sa se urce pe cantar;

-se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile;

-se citesc pe scara cursorului, valorile obtinute si se noteaza masa corporala in foaia de temperatura, la rubrica respectiva;

-se imobilizeaza din nou bratul balantei, cu acul indicator mobil;

-se invita bolnavul sa coboare de pe cantar;

4. ingrijirea bolnavului dupa tehnica:

-bolnavul este condus pana la pat unde este instalat in pozitie cat mai comoda;

-este acoperit cu patura;

5. reorganizarea locului de munca:

-cantarul se aseaza la locul lui;

-se face ordine in salon;

-spalare pe maini cu apa si  sapun;

OBSERVATII

1.      cantarirea bolnavului se va face cu aceiasi haina de spital si daca este posibil cu acelasi cantar. Pt cantariri mai exacte se scade din masa totala, masa imbracamintei si a incaltamintei.

2.      bolnavul adinamic va fi asezat pe scaunul cantarului si  apoi cantarit.

3.      bolnavii imobilizati pot fi cantariti pe cantare speciale care stabilesc masa bolnavului impreuna cu cea a patului, dupa care se scade masa patului.

              MASURAREA INALTIMII CORPORALE  BOLNAVULUI ADULT

SCOP: pt determinarea raportului intre masa corporala si inaltimea bolnavului.

Materiale necesare: taliometru, foaia de temperatura si pix.

                                      ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea materialelor:

2. pregatirea bolnavului:

-i se comunica bolnavului investigatia si simplitatea modului de executie;

3. efectuara tehnicii:

(a) cu taliometru

-se invita bolnavul sa se descalte;

-se aseaza bolnavul in picioare cat nai drept, sub cursorul taliomtrului;

-se coboara usor cursorul taliometrului pana atinge capul bolnavului la nivelul vertexului;

-pe tija gradata se citeste inaltimea bolnavului;

-se noteaza cifric in foaia de temperatura a bolnavului;

-se invita bolnavul sa coboare si sa se incalte;

-bolnavul este condus pana la pat, asezat comod si invelit;

(b) cu banda metrica

-bolnavul descaltat este asezat in ortostatism, cu spatele lipit de perete;

-se plaseaza un plan orizontal la nivelul vertexului perpendicular pe perete si se marcheaza locul de intalnire;

-se masoara cu banda metrica distanta de la locul marcat pana la sol;

-se noteaza cifric in foaia de temperatura;

4. reorganizarea locului de munca:

-se aseaza taliometrul la locul lui;

-spalare pe maini cu apa si sapun;

            OBSERVAREA SI NOTAREA EXPECTORATIEI

Expectoratia este actul de eliminare pe gura dupa tuse a produselor formate in caile respiratorii respectiv puta (expectoratia).

SCOP:de a obtine informatii privind calitatile sputei, ele avand o mare valoare in stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei unor afectuni pulmonare.

Materiale necesare: scuipatoare, tampoane fixate pe port-tampon, vas gradat, tavita renala, foaia de temperatura, pix sau creion de culoare rosie.

                                  ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

-bolnavul va fi educat cum sa expectoreze:sa tuseasca cu gura inchisa; sa colecteze sputa in scuipatoare; sa nu stropeasca in jurul sau; sa nu arunce in scuipatoare corpuri straine (mucuri de tigara, hartie, etc)

-se va insista in educarea femeilor care au tendinta de a inghiti sputa;

-se va aseza bolnavul in pozitia care ii permite sa expectoreze cu usurinta, fara sa oboseasca;

-daca starea lui o cere, se va sprijini capul bolnavului;

2. observarea calitatilor sputei:

-culoarea

-mirosul

-consistenta

-forma sputei

-compozitia (aspectul sputei)

-cantitatea sputei

Culoarea: se va observa culoarea sputei care poate fi:

-rosie sanguinolenta, aerata si spumoasa in: hemoptizia din tuberculoza si in cancerul pulmonar;

-hemoptoica sau sputa striata cu sange;

-ruginie (culoarea sucului de prune) intalnita in pneumonie;

-rosie-bruna atunci cand sangele stagneaza in plaman inainte de a fi evacuat;

-rosie-gelatinoasa in cancerul pulmonar;

-roz in edemul pulmonar;

-galbena-verzuie in suturatiile pulmonare;

-alba sau alba-cenusie in infiltratia bronhiilor si in astmul bronsic;

-neagra in infarctul miocard;

 Mirosul: se va observa mirosul sputei care poate fi:

-fetid in dilatatia bronsica si in cavernele tuberculoase;

-fetiditate penetranta, insuportabila in gangrene pulmonara;

-mirosul pamantului sau mirosul paiului umed in suturatiile pulmonare;

Consistenta: se va aprecia consistenta sputei:

-spumoasa

-aerata

-gelatinoasa

-vascoasa

-lichida

Forma: sputei, i se poate observa forma:

-perlata in astm

-numulara in cavernele pulmonare;

-mase grunjoase izolate in saliva;

-mulaje bronhice (se intalneste foarte rar)

Compozitia (aspectul):  se va aprecia aspedtul sputei care poate fi:

-mucus in astmul bronsic si in inflamatia bronhiilor;

-purulent in suturatiile pulmonare in cazul deschiderii unei calectii purulente intr-o bronhie din vecinatatea plamanului;

-muco-purulent;

-seros in staza si edemul pulmomar;

-pseudomembranos in difteria laringiana, in bronsita difterica si in bronsita pseudomembranoasa;

-sanguinolent in edemul pulmonar, cancerul pulmonary, in infarctul pulmonar;

Cantitatea: se va aprecia cantitatea:

-50-100 ml/24 h in: bronsita catarala, pneumonie si in tuberculoza inapienta;

-pana la 1000ml/24 h in: bronsiectazie,in caverne tuberculoase, in gangrene pulmonare si in edemul pulmonar;

-vomica (eliminarea unor calectii masive de puroi sau exudat) in: abcesul pulmonar si in chistul hidatic;

3. curatirea mucoasei bucale:

-se pregatesc tampoane de tifon fixate pe port-tapon;

-cu acestea se curata mucoasa bucala si dintii bolnavului;

-tampoanele astfel folosite, se arnca in tavita renala;

4. notarea grafica:

-se noteaza in foaia de temperatura cu culoare rosie identic cu notarea diurezei, cantitatea de sputa colectata in vasul gradat in 24 h;

OBSERVATII

1. culoarea, aspectul si cantitatea sputei expectorate pot fi modificate de unele alimente sau medicamente ingerate sau tinute in gura inainte de expectoratie. De ex. inhalarea prahului de faina, da o sputa alba sau minerii si fochistii care inhaleaza praf de carbune, au o sputa neagra sau icterul (hepatita) coloreaza sputa intr-o nuanta verde.

PRECIZARI

1. nu se goleste scuipatoare inainte ca sputa sa fie examinata de medic;

2. golirea si curatarea scuipatoarelor va fi precedata de dezinfectie;

3. manuirea scuipatoarelor se efectueaza cu multa prudenta fiind urmata de spalarea de dezinfectarea mainilor;

           OBSERVAREA SI NOTAREA VARSATURILOR

Voma (varsatura) este actul reflex prin care se elimina brusc la exterior, prin gura, continutul stomacal.

SCOPUL: este de a obtine informatii privind continutul gastric pt stabilirea diagnosticului si a bilantului lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism.

Materiale necesare: tavita renala, pahar cu apa, foaie de temperatura, pix, musama, aleza, prosop.

                                   ETAPE DE EXECUTIE:

1. ajutarea bolnavului:

-se aseaza bolnavul intr-o pozitie care sa impiedice aspirarea varsaturii (sezanda, semisezanda, in decubit lateral cu capul usor ridicat);

-se sustine capl bolnavului in regiunea fruntii cu o mana si cu cealalta, tinem tavita renala;

-se serveste bolnavul cu un pahar cu apa pt clatirea gurii dupa varsatura;

-se anunta medicul;

2. observarea calitatii varsaturii:

-calitatile varsaturii sunt: frecventa, cantitatea, orarul, continutul, culoarea, mirosul, farta de proiectie, sisteme care insotesc varsaturile.

(a) Frecvanta-se va observa frecventa varsaturii:

-varsaturi ocazionale: intalnite in intoxicatii alimentare sau in bolile infectioase acute;

-varsaturi frecvente: in stenoza pilorica, se produc dupa mese;

-varsaturi incoercibile (continue): in graviditate si in unele boli psihice;

(b) Orarul- se va observa orarul varsaturilor:

-varsaturi matinale (dimineata pe stomacul gol) intalnite la alcoolici, gravide.

-varsaturi postprandiale- intalnite imediat dupa alimentare sau chiar in timp ce bolnavul consuma alimentele: la nevropati.

-varsaturi tardive-se petrec la 2-6 ore de la alimentatie: in ulcerul si cancerul gastric, complicat cu stenoza pilorica.

(c) Cantitatea-  se va masura cantitatea varsaturilor in 24 h pt stabilirea bilantului hidric, stiind ca in cazul varsaturilor alimentare, bolnavii varsa alimentele consumate.

In stenoza pilorica varsatura este foarte abundenta, la alimentele consumate adaugandu-se secretia exagerata a glandelor gastroce si resturile ramase de la alimentatiile anterioare.

(d) Continutul- se va aprecia continutul varsaturii:

-varsaturi alimentare in care alimentele vor mai mult sau mai putin digerate;

-varsaturi mucoase, apoase la alcooici si gravide;

-varsaturi fecaloide in ocluzia intestinala;

-varsaturi biliare in colecistopatii;

-varsaturi purulente in gastrica flegmonoasa sau cand un abces al organelor invecinate se deschide in stomac;

-varsaturi sanguinolente (de sange pur) denumite hematemeza  inboli ale stomacului sau a organelor invecinate;

(e) Culoarea- se va observa culoarea varsaturii:

-galbena sau verzuie in varsaturi bilioase;

-rosie cu sange nedigerat in ulcerul gastro-duodenal;

-galbuie-murdara in ocluzia intestinala;

-bruna, avand aspectul drojdiei sau a zatului de cafea in cancerul gastric;

(f) Mirosul-poate fi:

-fad

-acru         in hiperclorhidrie;

-fecaloid in caz de reflux al continutului intestinal in stomac;

-                    in fermentatia gastrica;

(g) Forta de proiectie poate fi:

-brusc

-in jet

-fara efort

-fara legatura cu alimentarea

-fara greata

Varsaturile din hipertensiunea craniana (cand avem caz de meningita, tumori craniene cu ormare de cheaguri etc). Aceste varsaturi le vom considera urgente si se anunta imediat medicul.

(h) Simptome care insotesc varsaturile- se vor observa alte simptome care insotesc varsaturile:

-dureri abdominale in peritonita;

-deshidratare prin eliminare de natriu, potasiu, clor, producandu-se u dezechiibru hidoelectrolitic al organismului;

3. notarea varsaturilor in foaia de temperatura:

-se noteaza fiecare varsatura, cu un cerc insotit de data si ora la care s-a produs, in rubrica speciala a foii de temperatura: ex:- varsaturi alimentare- cerc cu albastru

                                                      - varsaturi biliare- cerc cu verde

                                                      - varsaturi sanguinolente- cerc cu rosu

-in cazul in care varsaturilor vor fi frecvente, se va nota nr varsaturilor din ziua respectiva.

4. prezentarea varsaturilor:

- varsatura colectata, se pastreaza intr-un recipient pana la venirea medicului. Vasul acoperit cu un capac de sticla sau o placa, se arata medicului.

-la indicatia medicului, varsatura s transporta la laborator pt evidentierea unor eventuale substante toxice, insotita de date privind numele si prenumele bolnavului, sectia, nr salon.

OBSERVATII

1.      varsatura nu se arunca inainte de a fi aratata medicului.

2.      a nu se confunda cu regurgitarea (reflux alimentar din stomac neinsotit de greata si de contractii ai muschilor abdominali)

        OBSERVAREA SI NOTAREA SCAUNULUI (materii fecale)

 

Scaunul reprezinta resturi alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin anus prin, actul defecatiei.

SCOPUL: este de a obtine informatii necesare pt stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei bolilor tubului digestiv si a glandelor anexe ale acestuia.

Urmarirea tranzitului intestinal, se face prin observarea caracterelor scaunelor si notarea scaunelor in foaia de temperatura a bolnavului.

Caracterele scaunului sunt: frecventa, orarul, consistenta, forma, culoarea, mirosul, aspectul, elementele patologice.

(a)    Frecventa:

-fiziologic:- 1-2 scaune/zi

-patologic:- 3-6 scaune/zi in diareele din enterite si enterocolite

                 - 20-30 scaune/zi in sindromul dizenteric

                 - scaun la 2-4 zile/in in constipatie

                 - suprimarea completa a eliminarii fecalelor si gazelor (ileus)

(b) Orarul:

-fiziologic:- scaunele se produc zilnic la aceiasi ora a zilei, dimineata dupa trezire

-patologic:- se pierde orarul obisnuit al evacuarii in cazul constipatiilor habituale sau in diaree

(c) Cantitatea:

-fiziologic:- zilnic 150-200 grame fecale

-patologic:- cantitatea va fi marita in afectiunile pancreaului, colonului, in diareele gastrogene de natura aclorhidrica

                  - cantitatea poate ajunge la cateva kg in anomaliile de dezvoltare a colonului

                  - cantitatea poate firedusa in onstipatie

                  - cantitatea poate fi redusa (10-15 grame) in dezinterie

(d) Consistenta:

-fiziologic:- pastoasa

                  -omogena

-patologic:- uscata (crescuta) in constipatie

                 - scazuta, scaune moi in diaree

                 - lichida, apoasa dupa purgativele salive

                 - neomogena- scaunul este solid, dur la inceput apoi o cantitate de scaun lichid sau semilichid

(e) Forma:

-fiziologic:- cilindrica, d=3-5 cm; L= variabila

-patologic: scaunul ia anumite forme:

                 - de panglica sau creion in cancerul rectal

                 - filiforma in spasme ale regiunii ano-rectale

                 -de bile dure, de marimea maslinelor in constipatia spastica

                 - masa fecaloida, abundenta in constipatia atona

                 -bile conglomerate, multiglobale cand materiile fecale au stagnat mult in rect

(f) Culoarea:

-fiziologic:- este bruna

-patologic:- galben-aurie in diaree

                 - verde (cand bilirubina se oxideaza la nivelul intestinului gros)

                 - albicioasa ca argila in icterul mecanic

                  -bruna inchisa in icterul hemolitic

                  -neagra ca pacura, moale, lucioasa in hemoragii inportiunea superioara a tubului         digestive (den. melena)

                  - rosie in hemoragii in portiunea inferioara a tubului digestive

(g) Miros:

-fiziologic: - fecaloid

-patologic: - acid in fermentatia intestinala

                 - fetid (putred) in caz de putrefactie

                 - ranced, foarte patrunzator cand in scaun se gasesc grasimi nedigerate

                 - foarte fetid in cancerul de colon si de rect

(h) Aspectul:

-fiziologic:- pastos, omogen

-patologic:- zeama de pepene, supa de linte in febra tifoida

                 - zeama de orez in intoxicatii, lamblioza, in holera

(i) Elementele patologice:

-fiziologic:- scaunul nu trebuie sa contina elemente patologice

-patologic: poate contine: - mucus, puroi, sange, in colitele ulceroase,in colitele                             pseudomembranoase, cancerul intestinal, in cancerul rectal, in dezinterie.

                                         -resturi de alimente nedigerate in pancreatitele cornice

                                         -grasimi nedigerate steatoree in caz de digestie sau absorbtie      insuficienta a grasimilor

                                         - paraziti intestinali (imediat se anunta medicul)

Notarea scaunelor in foaia de temperatura:

-scaunul normal=1                    3S

-diaretic= -                                3/

-cu mucus= X                             2|                                                          

-cu puroi= P                                2P

-cu sange=S (cu culoare rosie)

-grunzulos= Z                              

-moale=/

Se noteaza nr total al scaunelor urmat de semnul conventional respectiv.

OBSERVATII

- culoarea scaunului poate fi modificata de unele alimente ingerate de bolnav:

                   -legume verzi- coloraza scaunulin verde

                   -murele, afinele coloreaza scaunul in negru

                   -unele medicamente:-bariul- coloreaza scaunul in alb

                                                     -carbunele medicinal- coloreaza scaunul in negru mat

PRECIZARE

-observarea scaunului sugarului are o foarte mare valoare in aprecierea starii acestuia si in stabilirea alimentelor lui.

         OBSERVAREA APETITULUI SI A MODULUI IN CARE BOLNAVUL                                               RESPECTA PRESCRIPTIILE MEDICALE

 

Apetit- pofta de mancare;

Inapetenta- lipsa poftei de mancare fata de anumite alimente;  

Anorexie- scaderea, lipsa poftei de mancare;

SCOPUL: observarea apetitului urmareste descoperirea si combaterea inapetentei sau anorexiei bolnavului.

Apetitul poate fi

-bolnavul cu cancer gastric, refuza carnea de vita.

-in faza preictirica a hepatitei virale, bolnavul refuza grasimile

-apetitul exagerat (polifagia) este specific diabetului.

-apetitul preferential- in cazul unor carente in organism, ca la gravide

            Pt combaterea anorexiei si inapetentei, se procedeaza astfel:

1.      se verifica daca inapetenta bolnavului este totala, sau repulsia lui este numai fata de alimentele de regim in comparatie cu cele preferate.

2.      se asigura servirea mesei intr-un cadru cat mai estetic

3.      bolnavii inapetenti se vor alimenta la 2-3 ore, cu portii mici.

4.      se servesc bolnavului lichide reci, usor acidifiate cu lamaie, alternandu-le pt a asigura o variatie cat mai mare

5.      bolnavului inapetent, nu i se administreaza alimente hiperzaharate (gustul dulce provoaca relativ repede, o senzatie de plinitate si favorizeaza adesea diareea)

6.      profitand de starea bolnavului, i se vor oferi alimente nutritive sub forma lichida: laptele, sucul de fructe-vor fi imbogatite cu praf de lapte, cacao, galbenus, preparate de zahar; bulionul de legume va fi imbogatit cu branza, faina, unt, cacao si completat cu zama de lamaie sau portocala, ridicand astfel valoarea calorica a alimentelor introduse

7.      se asigura necesitatile calorice (2500-3000 kal/zi prin administrarea de reparate, lichide hipercalorice)

8.      in momentul in care apetitul incepe sa revina, se administreaza bolnavului o masa solida repartizata in 4-5 mese.

9.      se va urmari ca bolnavul sa consume nmai alimente, conform prescriptiei medicale.

PRECIZARE
-orice incalcare a prescriptiei medicale, va fi comunicata medicului.

               OBSERVAREA TEGUMENTELOR SI A MUCOASELOR BOLNAVULUI

SCOPUL: este de a recunoaste si a descoperi unele modificari patologice, la nivelul tegumentelor, dintr-o regiune sau alta a corpului, care  aduse la cunostinta medicului permit atat stabilirea diagnosticului cat si prevenirea complicatiilor.

Elemente de observatie:

1. Transpiratia: este procesul fiziologic de umezire a pielii prin care organismul pierde caldura. In cantitate excesiva are semnificatie patologica si poate duce la deshidratarea organismului. Transpiratia poate fi:

-localizata (transpiratia palmelor si a plantelor in boala Basedow)

-generalizata

-continua

-periodica

2. Culoarea tegumentelor: atat aspectul cat si culoarea tegumentelor, pot fi:

(a) palide (decolorate): paloarea poate fi: -paloare permanenta (in anemie)

                                                      - paloare instalata brusc (in hemoragii, colaps, soc iminent)       

(b) cianoza sau culoratia albastruie a tegumentelor si mucoaselor:-intalnita in afectiunile aparatului respirator, circulator, in unele boli cardiace congenitale (din nastere)

Cianoza poate fi:-discreta-cand se instaleaza la lobul urechii si  la extremitatile degetelor;

                           -intensa-cand se instaleaza la nas, buze, ochi;

                           -foarte intensa-cand se instaleaza pe toata fata si pe limba;

(c) rosiata pielii: apare in emotii, in cursul efortului fizic, in perioada febrila a bolilor si in                          unele afectiuni hemoragice;

(d) culoarea galbena a tegumentelor:o vom observa la bolnavii cu icter sau in urma                                               consumarii unor medicamente (acidul picric s.a.) sau poate semnala                                   instalarea unei boli infectioase;

                                                          -culoarea“galbena ca paiul” ovom intalni in cancerul si in                                                    anemia pernicioasa;

(e) culoarea bronzata: este caracteristica, simptomatica pt boala Addison;

(f )culoarea bruna este specifica cirozei hepatice;

(g) culoarea cenusiu-murdar este specifica suprafetelor pulmonare;

3. Edemul: reprezinta acumulare de lichid seros in tesuturi. Se manifesta prin:

-cresterea in volum a regiunii edematiate;

-pielea devine palida, lucioasa si stravezie;

-apare stergerea cutelor naturale;

-pierderea elasticitatii tesutului edematiat (se pastreaza urma presiunii digitale ceea ce denumim’semnul godeului’)

Caracteristicile edemului: edemul poate fi:

-edem generalizat (anasarca) adica acumulare e lichid in cavitatile seroase ale organismului.se poate constata prin cresterea greutatii corporale;

-edem localizat: initial la pleoape apoi la organelle genitale si se datoreste stazei venoase; el se poate generaliza (edem albastru) in afectiunile cardiace si pulminare

-edem casectic: scaderea albuminelor din sange si totodata cresterea permeabilitatii peretilor vasculari. Apare la bolnavii casectici subnutriti, tuberculosi, cancerosi.

-edem inflamator: adica localizat in jurul proceselor inflamatorii; este de culoare rosie;

-edem angioneurotic: acesta are o cauza alergica si se instaleaza rapid;

In toate cauzele de edem se va urmari diureza si se va colecta urina pt examene de laborator; concomitent se cantareste bolnavul si se urmareste ca acesta sa respecte regimul dietetic prescris de medic (desodat)

4. Descuamatii reprezinta desprinderea celulelor cornoase, superficiale din epiderma. In aceasta situatie se vor observa caracterul descuamatiei (furfuracee si pitiriazica, lamelara, etc.) si regiunea in care s-a manifestat precum si timpul in care au aparut.

 5. Eruptiile cutanate sunt modificari ale tegumentelor. Aceste modificari pot fi:

-maculoase (ca o pata)

- papuloase (ca o umflatura)

-veziculoase (basicute mici)

-pustuloase (vezicule mai mari)

Ele sunt determinate de:- boli infectioase (scarlatina, rujeola, varicela, zona zoster, etc)

-ca reactii alergice in: in ulticarie si in boala serului

-ca reactii toxice (iod, morfina)

 -mai pot aparea ca urmare a hiperexcitabilitatii nervilor vasomotori ai pielii;

6. Hemoragiile cutanate- acestea au 2 mari cauze:

-tulburari de coagulare a sangelui;

-fragilitate capilara exagerata;

Ele se manifesta sub forma de:-petesii care sunt hemoragii mici avand forma punctiforma,                                                ovalara sau rotunde

         -echimoze adica pete hemoragice extinse

Petele hemoragice (hemoragiile cutanate) pot fi insotite si de hemoragii ale mucoaselor: epistaxisul- hemoragie nazala, hemoragii gingivale, hematemeza (bolnavul varsa sange) sau melena (scaun cu sange);

Hemoragiile cutanate nu dispar la presiunea digitala.

PRECIZARE

-aparitia oricarei manifestari patologice la un bolnav, va fi adusa la cunostinta medicului si va fi notata in condica de predare a serviviului pt ca bolnavul sa fie urmarit in continuare.

                      PARTICIPAREA LA EXAMENUL MEDICAL

Medicul efectueaza exeminarea clinica a bolnavului in colaborare cu asistenta medicala, atat in dispensar cat si in spital. Participarea asistentei medicale la examenul clinic medical al bolnavului este o obligatie profesionala. Ajutand medicul si bolnavul in ezamenul clinic, asistenta contribuie la crearea unui climat favorabil pt relatia medic-bolnav.Pt aceasta asistenta medicala, are urmat sarcini:

Ø      -sa pregateasca fizic si psihic bolnavul (dezbracare/imbracare)

Ø      -sa il ajute pe bolnav sa se aseze in pozitiile necesare examinarilor

Ø      -sa pregateasca materialul necesar si sa le prezinte medicului la cerere

Ø      -sa pregateasca documentele medicale (F.O.;F. T. rezultatele unor examinari, etc)

Ø      -sa asigure iluminatia necesara examinarii unor cavitati naturale ale organismului

Ø      -sa protejeze bolnavul de traumatisme si de curentii de aer

Ø      -sa asigure linistea necesara desfasurarii examenului

Ø      -sa pregateasca produsele biologice ale bolnavului si sa le prezinte medicului

PREGATIREA MATERIALELOR, A DOCUMENTELOR SI A SALONULUI PT                    EXAMENUL CLINIC SI VIZITA MEDICALA

SCOPUL: este de a crea un climat favorabil pt examinarea bolnavului si stabilirea relatiei medic-bolbav, care sa asigure ameliorarea si vindecarea lui.

Materiale necesare: stetoscopu, campuri mari de tifon pt ascultatia directa, spatule linguale sterile, oglinda frontala, tensiometru, ciocanul de reflexe, lanterna electrica, termometru, manusi sterile de cauciuc, creion dermatograf pt notarea pe piele a limitelor anumitor organe si pt delimitarea campurilor destinate iradierii cu raze Roentgen, panglica metrica, tavita renala, alcool sanitar, 2 prosoape curate si sapun pt spalarea mainilor, instrumente speciale in functie de natura examinarii si de recomandarile examinatorului (valve vaginale, specul nazal, specul auricular, etc)

                                     ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare examinarii clinice:

-se verifica starea de functionare a tuturor instrumentelor;

-toate instrumentele si materialele se aseaza pe o tava medicala utilizata numai in acel scop si se acopera cu un camp steril;

-tava cu instrumentele se aseaza la indemana medicului;

-in sectiile de chirurgie, pt vizita se pregateste, si masuta rulanta cu materiale pt pansamente inrtu-cat pt examinarea plagilor, unele pansamente vor fi desfacute la vizita;

-se pregatesc cateva medii de cultura cu tampoane sterile pt eventualel recoltari bacteriologice;

2. pregatirea documentelor medicale:

- se pregatesc si se distribiuie foile de observatie, foile de temperatura, adnotarile relativ la medicatia si alimentatia bolnavului;

-se aduc rezultatele examenului de laborator si se ataseaza la foile de observatie a bolnavilor;

-impreuna cu foile de observatie se pregatesc si rezultatele radiografiilor, electrocardiagrafiilor, a metabolismului bazal precum si celelalte examinari comlementare de laborator care s-au facut;

3. pregatirea salonului:

-se asigura efectuarea curateniei si a dezinfectiai salonului imediat dupa micul dejun;

-se face ordine si aeriseste salonul;

-se verifica daca urinarele, scuipatoarele, etc au fost inlocuite cu altele curate si sterile;

-se asigura o temperatura optima in salon;

-se asigura linistea necesara in timpul vizitei, eventual afisand pe usa salonului respective inscriptia:”Vizita. Nu intrati”;

-se asigura iluminatia necesara pt examinarea cavitatilor necesare;

PRECIZARE

-se pastreaza unele produse biologice pt a fi aratate medicului la vizita;

               PREGATIREA BOLNAVULUI SI A PRODUSELOR BIOLOGICE IN                                  VEDEREA VIZITEI MEDICALE   

SCOPUL: este de a crea un climat favorabil intre bolnav si medic, obtinandu-se cooperarea lui active pt reusita si operativitatea examinarilor, precum si in  vederea stabilirii diagnosticului.

Materiale necesare: plosca, apa calduta, si sapun, prosop, lenjerie curata de corp, lenjerie curata de pat, paravan, invelitoare pt bolnav, recipiente in care au fost captate produsele biologice.

                                      ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

-se anunta bolnavul si se lamureste asupra caracterului inofensiv al examinarii;

-se izoleaza patul bolnavului despartindu-l de restul paturilor, cu un paravan ceea ce linisteste bolnavul;

-se serveste bolnavului plosca t a urina;

-se efectueaza apoi toaleta regiunii perianale;

-daca este cazul se schimba lenjeria de corp a bolnavului;

-daca este murdara, se schimba lenjeria de pat;

-se pregateste o invelitoare pt a acoperi bolnavul;

-bolnavul se dzbraca pe regiuni sau total intimpul examinarii;

-capul olnavului se mentine indreptat in partea opusa ezaminatorului;

-se ajuta bolnavul sa ia pozitiile indicate de medic, pt a il feri de traumatisme si oboseala;

-se imbraca bolnavul si se aseaza confortabil in pat;

- se reface patul;

2. pregatirea produselor biologice:

-daca medicul a solicitat sau daca asistenta considera necesar, se pastreaza pt vizita, scaunul recoltat intr-un bazinet curat acoperit si tinut intr-o boxa anexa a grupului sanitar, urina recoltata in urinar, varsaturile captate pt a fi examinate de medic sau pt a fi examinate chimic sau bacteriologic, sputa captata in scuipator.

PRECIZARE

-in functie de starea generala, asistenta ajuta si sustine bolnavul in timpul examinarii.

 PARTICIPAREA LA EXAMANUL GENERAL IN DISPENSAR SI IN SPITAL

SCOP UL: este acelasi.

Materiale necesare: termometru, tensiometru, stetoscop, cantar cu pediometru, tava cu instrumentele solicitate de medic.

                                   ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea materialeor si a instrumentelor necesare:

-se pregatesc materialele si instrumentele necesare efecturii examenului clinic, in functie de specialitatea sectiei sau a cabinetului dispessarului in care urmeaza sa fie efectuat;

-se verifica functinalitatea lor;

2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

-se anunta bolnavul si se lamureste  aupra caracterului si necesitatii examenului clinic;

-se invita bolnavul sa urineze;

-se masoara temperatura bolnavului;

-se determina masa corporala si inaltimea lui;

-se masoara si se noteaza T.A, respiratia si pulsul;

-se dezbraca bolnavul pe regiuni acoperindu-se regiunea examinata cu o invelitoare, cu blandete pt a nu ii provoca noi dureri;

-se ajuta bolnavul sa se aseaze in pozitiile indicate de medic, adecvate examinarii;

3. participarea la examenul clinic:

-se serveste medicul cu instrumentele solicitate;

-se asigura iluminatia necesara pt examinarea cavitatilor naturale;

-se noteaza toate indicatiile si prescriptiile medicului in carnetelul propriu (medicatia, doza, orarul, modul de administrare, alimentatia, hidratarea, examene de laborator);

-dupa vizita se ajuta bolnavul sa se imbrace;

4. efectuarea tehnicilor de ingrijire recomandate de medic:

-se recolteaza cand este posibil produsele biologice sau patologice indicate de medic pt examenele de laborator (imediat sau a doua zi);

-se aplica primele masuri terapeutice, de urgenta, daca starea bolnavului le cere;

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 8382
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved