Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

SISTEMUL IMUNITAR

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
TOXIINFECTIILE ALIMENTARE
Asistenta cardiaca de urgenta
CONTROLUL SITUASIILOR CAND NU SUNT INTERNATI PACIENTII, DESI ERA NECESAR
Caracterizarea hidroxiapatitei
PERICARDITELE
CANCERUL si ALIMENTATIA
EXEMPLE DE COMPRIMATE
RESUSCITAREA CARDIO – RESPIRATORIE ( RCR )
Socul anafilactic
PEDIATRIE

SISTEMUL  IMUNITAR



            ~n conceptia modera (Jerne, 1973,1985), sistemul imunitar poate fi considerat ca un organ difuz, celular si molecular, alcatuit dintr-un numar mare de limfocite ( aprox. 2 x 1012) si molecule de anticorpi. Asa cum organismele vii selectionate `n cursul evolutiei `si mentin integritatea de specie, gratie sistemului lor genetic, sistemul imunitar asigura integritatea organismelor individuale fata de agresiunea diferitelor agenti patogeni sau de patrunderea unor substante nedorite, mentinandu-le individualitatea si homeostazia. El este alcatuit din ansamblul celulelor si moleculelor, ale caror actiune si interactiune permit organismului sa discearna, `n mod specific, cu promptitudine si sensibilitate, substantele proprii (self) de cele straine (nonself). ~n acest proces, sistemul imunitar actioneaza ca un dispozitiv de recunoastere (“Recognito machine”-Jerne, 1977). ~n mod normal, el manifesta o toleranta perfecta fata de constituientii proprii si reactioneaza `mpotriva celor nonself, `n sensul neutralizarii, distrugerii si eliminarii lor din organism.

          ~n ansamblu, sistemul imunitar este unul dintre cele mai complexe din organism. Complexitatea sa deriva din structura de retea complicata de comunicatii, celulara si moleculara, din ubicvitatea constituientilor sai, din capacitatea de a determina efecte multiple, bazate pe un numar relativ putin numeros de tipuri diferite de celule, care interactioneaza direct sau prin intermediul unor mediatori moleculari biologic activi. Celulele si moleculele acestei retele defensive mentin permanent supravegherea organismelor. Ele recunosc o varietate aproape fara limite de celule si molecule straine, deosebindu-le de cele ale organismului `nsusi. Cand un agent patogen (virus, bacterie, etc) patrunde `n organism, `l detecteaza si se mobilizeaza pentru a-l neutraliza si/sau a-l `ndeparta. Ele `si “amintesc” fiecare infectie si la a doua expunere, la acelasi agent patogen, reactioneaza cu mult mai mare eficienta. Remarcabil, dupa Tonegawa (1985) este faptul ca sistemul imunitar face toate acestea cu un foarte mic “buget de aparare”, respectiv utilizand numai o mica parte a genomului si, `n general, a resurselor organismului.

1. CONCEPTUL  DE  SELF  IE ADAPTATIV| A ORGANISMULUI

          Spre deosebire de mecanismele de rezistenta sau de imunitate `nnascuta (“Innate immunity”) care asigura protectia nespecifica a organismului fata de diferite agresiuni externe, raspunsul imun are caracter adaptativ. Acest caracter decurge din orientarea specifica a reactiilor sale, care sunt `ndreptate spre un anumit agent patogen sau o anumita substanta nonself. Ele sunt determinate de mobilizarea unor celule programate, care “asteapta” sa fie activate de un anumit agent specific, corespunzator specificitatii lor.

          Raspunsul adaptativ are o serie de particularitati esentiale, care, `n ansamblu, determina eficienta sa  atat de marcata:

1.     Actioneaza  strict specific, pe baza  capacitatii sistemului imunitar de a deosebi substantele self de cele nonself si de a recunoaste  o  diversitate  enorma de substante nonself.

2.     Actioneaza cu o mare economie de mijloace, deoarece  selectioneaza  si activeaza numai subpopulatiile  celulare corespunzatoare substantei nonself respective, toate celelalte celule si molecule ramanand disponibile  pentru alte interactiuni.




3.     Reactiile adaptative asigura si protectia  descendentilor unui organism imun, prin transferul transplacentar al anticorpilor si/sau prin lapte si au, `n plus, o proprietate fundamentala unica, memoria imunologica.

~n ansamblu, functionarea sistemului imunitar si evolutia raspunsului adaptativ sunt caracterizate printr-o mare suplete si o foarte  mare eficienta, asigurate prin punerea `n actiune a mai multor strategii diferite, menite sa neutralizeze diferite substante straine sau devenite straine.(Fig.1)

          ~ntreaga activitate este controlata genetic si supusa unui numar mare de macanisme de reglare, care moduleaza interactiunile constituientilor si/sau ale moleculelor de mediatori, amplificandu-se enorm sau din contra, atenuand sau chiar represand raspunsul imun, `n functie de nevoile organismului.


Fig.1. Prezentarea schematica a interactiunii dintre mecanismul imunitatii naturale (nespecifice) si ale imunitatii specifice (adaptative).

3.4.         IMPLICA}IILE SISTEMULUI IMUNITAR ~N PATOLOGIE

Exista un acord unanim `n a considera existenta unui sistem imunitar integral reactiv, ca o premisa esentiala pentru supravietuirea organismelor `n lupta cu diferiti agenti patogeni infectiosi (viroizi, virusuri, bacterii si alte microorganisme), toxici sau oncogeni. Numeroase stari patologice consecutive deficientelor imunitare reprezinta confirmarea cea mai elocventa a acestei necesitati. Cu toate acestea, `n anumite circumstante, raspunsul imun poate fi dezavantajos. Imunopatologia reprezinta, `n prezent, unul dintre domeniile importante si de mare dificultate ale stiintelor medicale, prin complexitatea mecanismelor patogenetice, a dificultatilor de diagnostic si mai ales a implicatiilor terapeutice.

          Mai multe exemple ilustreaza importanta si semnificatia acestui domeniu. Diferite stari patologice consecutive reactiilor de hipersensibilitate, alergia la polen  si la substantele chimice (coloranti, medicamente, etc.), bolile consecutive depunerii complexelor antigen-anticorp la nivelul unor organe (de exemplu, rinichiul) sunt exemple foarte familiare, care ilustreaza efectele unui raspuns imun nedorit. Reactiile imunitare anormale ca intensitate si/sau natura pot sta la baza unor boli autoimune, care afecteaza grav diferite tesuturi si organe. Un alt exemplu de implicare a sistemului imunitar `n patogenia unei boli este reprezentat de accidentele de tipul eritroblastozei fetale (maladia hemolitica a nou-nascutului) determinata de anticorpii materni. ~n sfarsit, respingerea imunitara a transplantelor de tesuturi si organe, corelate, `n unele cazuri, cu functii vitale, reprezinta `nca un exemplu dramatic dintr-o gama foarte larga de situatii asemanatoare.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 725
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site