Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport


Critici aduse metodei Montignac

Alimentatie nutritie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
REGIMUL PENTRU DIABETUL ZAHARAT FARA COMPLICATII
REGIM PENTRU ENTEROCOLITA CRONICA, GASTRITA CRONICA , HIPO- SAU ANACIDA, DIAREEA DE FERMENTATIE
Glutenul vital in sisteme alimentare - Utilizarile glutenului
Alimentele si importanta lor
Regimul alimentar in enterita
Sindromul diareic
Greutatea ideala
Hepatita cronica persistenta
Vinurile din gama La Cetate - PINOT NOIR
Proprietatile laptelui

Critici aduse metodei Montignac

       In legatura cu metoda Montignac si impotriva ei au fost formulate, ici si colo, unele critici. Ele provin, in primul rand, de la oameni (nutritionisti, dieteticieni sau ziaristi) care fie nu apreciaza deloc metoda, lipsiti de dorinta de a se apleca serios asupra subiectului (majoritatea n-au citit nici una dintre cartile dedicate metodei), fie au decis deliberat sa-i faca o prezentare schematica si caricaturala, in asa fel incat sa-1 discrediteze pe autor, fie nu se refera decat la prima editie a cartii (1987), refuzand sa aprecieze evolutia constanta a metodei Montignac, careia ii stau marturie cele sase editii succesive.



  Este, deci, oportun sa raspundem aici principalelor acuzatii care i se aduc in mod obisnuit metodei.

Metoda Montignac este un regim disociat?

       Unele descrieri tendentioase prezinta metoda Montignac ca pe un regim disociat.

Asa cum explica prof. Apfelbaum in tratatul sau de Dietetica si nutritie, o alimentatie disociata consta in faptul ca nu se consuma decat un singur tip de aliment pe zi: luni - pui (la cele trei mese), marti - paste, miercuri -branza, joi — legume, vineri — peste etc.

Pentru cei care tocmai au terminat de citit aceasta carte, este foarte
clar ca metoda Montignac nu are nimic de-a face cu gluma alimentara
a disocierii.                                                                       

Metoda Montignac se inspira din metoda Hay?

Metoda Montignac are ca ideal sa-i ajute sa slabeasca in mod substantial si durabil pe cei care au probleme de greutate si-si propune, in acelasi timp, sa-i ajute sa ajunga la o mai buna forma fizica si intelectuala.

Bazele stiintifice pe care este fondata corespund descoperirilor facute in anii '70-'80 in legatura cu metabolismul glucidelor si lipidelor. Fiziopatologia principiilor sale se formuleaza in jurul notiunilor foarte precise care sunt hiperinsulinismul, hiperglicemia si clasificarea glucidelor dupa valoarea lor glicemica.

Metoda Hay, dimpotriva, se sprijina pe credinte care dateaza de la sfarsitul secolului trecut. Se orienteaza in jurul necesitatii de a evita anumite amestecuri alimentare (glucide si proteine, de exemplu), in asa fel incat sa se preintampine intoxicarea sangelui.

Obiectivul metodei Hay (al carei principiu de baza este total infirmat de cunostintele stiintifice moderne) este a priori sa vindece sau macar sa previna anumite boli articulare si, mai ales, digestive.

A vrea sa faci din metoda Montignac o replica a metodei Hay dovedeste fantezie, chiar daca Hay, care nu era lipsit de bun-simt, recomanda si el ca fructele sa fie mancate pe stomacul gol, daca ai probleme digestive.

Metoda Montignac se inspira din regimul Atkins?

Regimul Atkins a avut mare succes in anii '60 si 70, dupa ce autorul ei a considerat ca, in afara de glucide, toate alimentele erau bune.

Inca din acea perioada era banuita insulina ca fiind „catalizatorul' cresterii in greutate. Dar, deoarece el credea ca toate glucidele induceau aceeasi glicemie, dr. Atkins recomanda in regimul lui sa fie excluse definitiv din alimentatie. Acest regim de excludere ii facea deci pe cei care il urmau sa consume grasimi in exces, pentru ca nu aveau nici o restrictie in privinta lor.

Pe deasupra, la acea epoca nu se facea inca distinctia intre grasimile bune si grasimile rele. in consecinta, unele persoane care urmasera regimul Atkins sufereau accidente cardiovasculare, ceea ce a facut ca regimul sa fie calificat drept „pasaport pentru infarct'.

Dorinta de a califica, asa cum o fac unii comentatori orbiti, metoda Montignac drept un „regim Atkins atenuat', dovedeste un proces de intentie. De fapt, metoda Montignac recomanda consumul a numeroase

glucide, cu conditia ca indicele lor glicemic sa fie scazut (fructe, leguminoase, alimente complete, spaghete). Pe de alta parte, este bine precizata natura grasimilor care trebuie consumate pentru o preventie eficienta (Capitolul 8).

Exista risc cardiovascular in metoda Montignac?      

Succesul popular al metodei Montignac este uneori resimtit ca o amenintare pentru unii profesionisti.



Metoda poate pune sub semnul intrebarii credibilitatea anumitor profesionisti ai nutritiei care au continuat ani intregi (si continua inca) sa se refere la notiuni inexacte, ineficiente si perimate, cum sunt rationalizarea calorica sau chiar clasificarea eronata a glucidelor in zaharuri lente si zaharuri rapide.

O ancheta oficiala publicata in Olanda de Institutul GFK a aratat ca datorita influentei mesajelor nutritionale ale metodei Montignac, in 1997, in aceasta tara a scazut cu 25% consumul de zahar si cu 14% cel de cartofi.

Intre altele, sa remarcam faptul ca studiul preciza ca, datorita principiilor nutritionale ale metodei Montignac, a crescut considerabil consumul de cereale brute, de legume proaspete si de fructe. „Datorita lui Montignac, arata un alt studiu, olandezii beau mai putina bere si mai mult vin rosu.'

Asemenea informatii statistice sunt, evident, de natura sa-i nelini-steasca pe unii profesionisti. Iata de ce, cata vreme dezvoltarea metodei Montignac este resimtita intr-un fel ca o amenintare pentru interesele membrilor unei corporatii, este cu totul de inteles ca apar intentionat unele zvonuri . negative raspandite in viata publica. Asa s-a intamplat in toate tarile unde notorietatea metodei a devenit o problema nationala.

Dar, in majoritatea cazurilor, criticile aduse metodei provin intotdeauna de la oameni care au intentia de a discredita autoritatea autorului ei. De altfel, in anumite ocazii/acesti detractori au fost prinsi in flagrant delict de rea-credinta, ori s-a demonstrat ca, in mare parte, nu cunosteau deloc metoda. Astfel, intr-o importanta emisiune a televiziunii belgiene {La Balleau centre) in 1996, nutritionista invitata sa-i reprezinte pe „opozantii lui Montignac' isi justificase atat de prost criticile, la cererea celorlalti participanti, incat a fost nevoita sa recunoasca public faptul ca nu citise cartea lui Montignac niciodata, dar ca nu facea altceva decat sa repete criticile colegilor care pretindeau ca stiu bine metoda Montignac.

Cum nu puteau nega eficienta numitei metode pentru ca este evident ca scaderea in greutate este substantiala si durabila, detractorii ei si-au concentrat criticile asupra presupuselor riscuri cardiovasculare. Pretind (asa cum face dr. Jacques Fricker, liderul detractorilor francezi) ca metoda Montignac fiind „prea grasa' (pentru ca, dupa parerea lor, suprima glucidele), creste, in consecinta, riscurile cardiovasculare in general si colesterolul in special.

A spune ca metoda Montignac este „prea grasa' este, evident, total fals. Doua studii independente au aratat contrariul: Centrul de Studii si Informatie al Vitaminelor (Franta) a demonstrat in 1994 ca pacientii care urmeaza metoda Montignac consuma 31,2% lipide. Studiul profesorilor Dumesnil si Tremblay din Canada a dovedit un aport de 32% de lipide. Or, 30% lipide este un nivel recomandat de nutritionistii „clasici', iar francezii consuma in mod normal de la 40 pana la 42% lipide. Asa cum s-a vazut mai inainte, conteaza mai putin valoarea globala in lipide decat natura acizilor grasi alesi.

Unii medici tineri olandezi de la spitalul din Eindhoven, la inceputul lui 1998, au intretinut si ei zvonul ca pacientii care tin dieta Montignac ar fi victime ale infarctelor (usoare). Aceasta informatie grava (niciodata verificata, nici confirmata, evident) a fost preluata de ziaristi lipsiti de scrupule si mereu in goana dupa senzational, lasand chiar sa se inteleaga ca au existat si decese. Cateva saptamani mai tarziu, cum zvonul a trecut frontierele, un mare ziar catalan din Barcelona lasa sa se inteleaga clar ca „mai multe persoane au murit de infarct in Olanda dupa ce ar fi urmat (conform unelor zvonuri) metoda Montignac, iar ministrul Sanatatii din aceasta tara ar fi „interzis practica' (dupa alte zvonuri).

Cu toate ca acest tip de informatii este in acelasi timp mincinos si calomnios, este totusi suficient ca sa-i destabilizeze pe o parte dintre cei care au incredere in noi si sa-i descurajeze pe altii. Cum spunea Beaumarchais in Barbierul din Sevilla: „Calomniati, calomniati, tot ramane ceva!' Chiar daca aceste calomnii trebuie tratate cu dispret, nu e niciodata inutil sa raspunzi, chiar de-ar fi numai ca s^ subliniezi, o data in plus, reaua-credinta a autorilor lor.

Ziaristii care-si fac onest meseria si-au formulat intrebarile astfel: Daca urmezi metoda Montignac poti risca o crestere a pericolelor cardiovasculare si, in special, o crestere a nivelului colesterolului?

Raspunsul nostru este urmatorul: sa remarcam, mai intai, ca toate cartile lui Michel Montignac sunt prefatate de profesori de renume si, mai mult, de specialisti in boli cardiovasculare: prof. Maurice Cloarec, seful

sectiei de cardiologie de la Spitalul Tenon din Paris, care a remarcat in
consultatiile sale o scadere foarte clara a colesterolului la managerii care
urmau recomandarile primei carti, Cum slabesti participand la mesele de
afaceri;
dr. Morrison Bethea, chirurg cardiovascular, afirma ca pacientii sai au obtinut o scadere de 30 pana la 40% a colesterolului total; prof. Jean Dumesnil de la Institutul de cardiologie de la spitalul Laval din Quebec a constatat, in cadrul unui experiment din 1997, ca metoda Montignac, daca este urmata, poate constitui un puternic factor de prevenire a riscurilor cardiovasculare; doctorul Herve Rober, director al Institutului Vitalitate si Nutritie din Paris, care aduna constatarile a sute de medici care practica in fiecare zi metoda Montignac in cabinetul lor. Confratii sai observa in mod constant, in acelasi timp cu pierderea in greutate, si o ameliorare a nivelului colesterolului total, a colesterolului LDL, a colesterolului HDL, a trigliceridelor, glicemiei, insulinei etc.                         




Mai mult, printre miile de marturii primite de la cititori in ultimii zece ani, nici una dintre ele n-a mentionat niciodata o crestere a colesterolului din cauza ca a fost urmata metoda. Dimpotriva, majoritatea dintre ei au subliniat o reducere substantiala a nivelului colesterolului in cazul in care initial fusese crescut.

Printre altele, toti nutritionistii stiu, caci a fost demonstrat de multa vreme, ca orice forma de slabire (indiferent de principiu) atrage dupa sine, sistematic, o diminuare a colesterolului.

Trebuie deci sa fii de rea-credinta (mai ales cand afirmatiile vin din partea unui medic) sa pretinzi ca metoda Montignac creste riscul de colesterol, cata vreme se recunoaste ca duce la o scadere in greutate care nu poate fi negata. Mai mult, toti comentatorii metodei Montignac (fie ca sunt pentru sau contra) recunosc in unanimitate ca unul dintre marile merite ale acestei metode este reabilitarea alimentatiei bogate in fibre, mai ales solubile. Or, toate studiile asupra colesterolului au demonstrat clar ca acesta scade sensibil in urma introducerii fibrelor in alimentatie. Si aici trebuie sa fii de rea-credinta ca sa pretinzi ca „Montignac face sa creasca colesterolul', cata vreme este evident faptul ca dieta sa este foarte bogata in fibre.

       In cartile mele nu s-a sustinut niciodata, asa cum pretind unii in mod eronat (fara sa fi citit vreodata cartile in discutie), ca trebuie mancate mai multe grasimi. In schimb, in toate exista un capitol important despre prevenirea riscurilor cardiovasculare unde recomand cu precizie foarte exact alimente si, mai ales, recomand consumul a cat mai putine grasimi saturate, precum si alegerea grasimilor mononesaturate (ulei de masline, grasime de gasca si de rata) si grasimilor polinesaturate, mai ales cele din familia Omega 3 (grasimi de peste).

Conform unui studiu american al organizatiei Nurses' Health, prevenirea bolilor coronariene este mai eficienta daca se inlocuiesc grasimile alimentare cu altele, decat daca se reduce aportul lipidic total. Deci nu cantitatea de grasimi e cea care conteaza, ci calitatea lor.

Prof. Stampfer confirma, de altfel, acest lucru atunci cand afirma ca
45% din caloriile absorbite de cretani sunt de origine lipidica, dar, pentru
ca aceste grasimi provin aproape exclusiv din uleiul de masline, nivelul
bolilor cardiovasculare in aceasta regiune a Greciei este cel mai scazut
din lume.                                                         

S-a demonstrat ca factorii de risc major in bolile cardiovasculare si, mai ales, in hipertensiunea arteriala erau hiperinsulinismul si insulino-rezistenta. Numerosi cercetatori, printre care Jenkins, au aratat clar ca reducerea insulinemiei a scazut riscul cardiovascular. J.C. Brand Miller a demonstrat ca un regim cu indice glicemic scazut diminueaza colesterolul cu 6% si trigliceridele cu 9%. La fel, cercetatorul a demonstrat ca un consum constant de zahar intretine o crestere a colesterolului rau (LDL-colesterol) si o scadere a celui bun (HDL-colesterol).

Toata lumea stie ca principiul de baza al metodei Montignac se bazeaza pe suprimarea zaharului (intre alte glucide rele), dar si pe preferinta pentru consumul unor alimente cu indice glicemic scazut (leguminoase, fructe, alimente complete, spaghete etc.) ceea ce duce la scaderea insulinemiei.

Mai mult, in ceea ce priveste lipidele, acizii grasi sunt alesi cu precizie, pentru a asigura o preventie cardiovasculara optima.

Si in aceasta privinta nu este foarte clar ca aplicarea principiilor metodei Montignac ar duce la rezultate inverse (cresterea riscului cardiovascular), cata vreme toate studiile au aratat ca aplicarea unor asemenea principii aveau ca urmare, cu certitudine, o scadere serioasa a acestui risc.

In consecinta, a sustine ca un pacient este supus riscului cardiovascular pentru simplul motiv ca urmeaza metoda Montignac dovedeste doar intentii rele, nefundamentate.        

Tinand conjt de sutele de mii de indivizi care pot fi determinati sa urmeze metoda Montignac in indiferent ce tara, nu se poate exclude faptul ca o persoana, care este de multa vreme in situatia de mare vulnerabilitate in planul riscului cardiovascular, face un accident cardiac (infarct) cu toate ca a urmat metoda Montignac. Dar afirmatia, fara o dovada evidenta, a existentei unei legaturi de la cauza la efect intre cele doua, asa cum a putut fi facuta de un practician olandez, tradeaza o mare superficialitate in diagnosticare, spunand multe despre intentia autorului sau care vrea sa arunce indoiala asupra unei notorietati care-i incomodeaza corporatia din care face parte.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 571
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site