Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Lucrari de reimpadurire

Silvicultura

+ Font mai mare | - Font mai mic




Tehnician in silvicultura si exploatari forestiere

Lucrari de reimpadurire




ARGUMENT

In lucrarea de fata am abordat problema reimpadurii unei suprafete de 5,9 ha din u.a 45B u.a 49C si u.a 10B din UP IV Dolhasca, O.S Dolhasca, ca urmare a faptului ca vechiul arboret existent pe cele 3 suprafete mentionate mai sus a fost pus in valoare atingand varsta exploatabilitatii.

Lucrarile prevazute a se executa in prezenta lucrare vor fi aplicate incepand cu primavara anului 2009 in parcelele mai sus amintite care fac parte din U.P IV Dolhasca, O.S Dolhasca, Directia Silvica Suceava.
In scopul instalarii vegetatiei forestiere am realizat un studiu al vegetatiei si statiunii pe baza descrierii parcelare din amenajamentul U.P IV Dolhasca, O.S Dolhasca.

Din analiza efectuata a rezultat ca parcelele luate in studiu fac parte din forma de relief caracteristica luncii inalte, altitudine medie fiind de 250 m.

In conformitate cu recomandarile normelor tehnice numarul 1 in Silvicultura pentru tipul de statiune 5254 si tipuri de padure 9111 se recomanda introducerea salcamului, fapt pentru care am stabilit ca viitoarele arborete sa aiba compozitia 10 Sc.

Instalarea vegetatiei forestiere se va face pe cale artificiala prin plantarea in gropi a puietilor utilizandu-se o schema de impadurire de 2x1,25 m.

Pentru instalarea vegetatiei vir fi utilizati puieti forestieri achizitionati de la pepiniera centrala Salcia.

De la aducerea puietilor in santierul de impadurire si pana la plantarea acestora ei vor fi depozitati la sant astfel incat sa-si pastreze viabilitatea.

Pentru instalarea vegetatiei forestiere in primavara lui 2009 am prevazut pregatirea solului pe toata suprafata. La plantarea celor 5,9 ha am utilizat un nr de 23.600 puieti salcam considerand o pierdere de 10%.

Prin aplicarea lucrarilor prezentate in proiectul de fata avem certitudinea ca arboretele instalate vor fi viabile prin ele insusi asigurandu-se obtinerea unei productii corespunzatoare a solului din u.a 45B, u.a 49C si u.a 10B apartinand U.P IV Dolhasca, O.S Dolhasca.

La instalarea vegetatiei se vor utiliza uneltele existente in dotarile O.S, iar forta de munca va fi asigurata de firma prestatoare de servicii care a castigat licitatia.

CAP I DESCRIEREA GENERALA A

UNITATII DE PRODUCTIE

Elemente de identificare

Elemente de identificare a fondului forestier

Padurile ce alcatuiesc unitatea de productie aflata in studiu sunt situate de-a lungul raurilor Siret si Suceava intre localitatile Lespezi si Fantanele.

Din punct de vedere teritorial – administrativ sunt situate pe teritoriul comunelor Dolhasca, Udesti si Fantanele din judetul Suceava, Lespezi din judetul Iasi si Vorona din judetul Botosani.

Este interesant de specificat ca U.P IV Z Siretului este dispusa pe o lungime aproximativ 28 km, de-a lungul raurilor mentionate.

Vecinatati, limite, hotare

Vecinatati, limite, hotare

Tabel nr. 1.2.1 Vecinatati, limite, hotare

Puncte cardinale

Vecinatati

Limite, felul si denumirea lor

Nord

O.S Suceava

O.S M.Eminescu

D.J Udesti-Veresti- Banesti

Sud

U.P.V Dolhasca

O.S M.Eminescu

O.S Pascani

D.J Lespezi- Silistea Noua- Raul Siret

D.J Lespezi- Silistea Noua

Est

O.S Pascani

D.J Pascani- Falticeni

Vest

U.P I Probota

U.P II Dolhesti

U.P III Liteni

Limita ferata Lespezi-Dolhasca

D.J Dolhasca- Suceava

Limitele unitatii de productie sunt in general artificiale ( sosele, cai ferate ), doar pe o mica portiune fiind pe raul Siret

Conditii geologice si geomorfologice

Elemente geologice:

Geologie – litologie

Subtratul litologic este constituit din nisipuri dispuse in straturi de grosimi diferite.

Ele altereaza uneori cu orizonturi de solificare in alcatuirea carora intra si material pamantos fin, dar in care procesul de solificare este neevoluat.

Solurile formate pe substratul litologic mentionat sunt aluviale in proportie de 96%

3.2 . Elemente geormofologice

Geomorfologia

Forma geomorfologica predominanta este lunca joasa, frecventa inundabila si lunca inalta. Altitudinea minima este de 220 m ( parcela 1), cea minima 245 m ( parcela 43 ) media fiind de 235 m.

Configuratia terenului este plana, iar expozitia insorita.

Desi diferentele de nivel sunt mici, acestea influenteaza regimul de umiditate al solului mai redusa, conditiile de solificare fiind mai putin evoluate.

Conditii hidrologice

Reginul hidrologic si de umiditate este caracterizat printr-un deficit de umiditate estivala si un usor plus de umiditate primavara, cauzat de topirea zapezilor si alimentarea plu

viala frecventa.

Cu o frecventa medie de 3-4 ani se produce si alimentarea din inundatii, fara ca acestea sa fie principalele surse de alimentare cu apa.

Apa freatica este in general, la adancimi mai mici in cursurile vechi parasite ( 1-2 m ) si mai adanca pe masura ce se indeparteaza de rau ( 2-5 m )

Regimul hidrologic este in proportie de 84% pe rolativ freatic ( H2 ) si superficial percolativ de inundatie ( H3 ).

Regimul hidrologic si de umiditate favorizeaza partial cultura plopilor euramericani sigurand o productivitate mijlocie.

Conditii climatice

Principalele caracteristici climatice se pot sintetiza astfel :

Regimul termic

Temperatura medie anuala 7,80C

Luna cu temperatura medie cea mai scazuta este ianuarie ( - 4,50C )

Luna cu temperatura cea mai ridicata este iulie ( 18,90C)

Data medie a primului inghet 16 octombrie

Data medie a ultimului inghet 15 aprilie

Durata intervalului cu temperatura medie 100C in sezonul de vegetatie este peste 150 de zile.

Regimul pluviometric

Cantitatea medie anuala de precipitatii 550-600 mm

Regimul colian

Vanturile dominante sunt din directia N si NE

Indicele de ariditate De Martonne este 28-30

Sinteza climatica

Ca o caracteristica generala, pe vaile Siretului si Sucevei, conditiile de iarna sunt mai aspre, iar vara este mai cald si mai uscat decat pe culmile dealurilor.

Conditii stationale si pedologice



Tipuri de statiuni

Datorita conditiilor stationale relativ asemanatoare tipurile de statiune sunt putin diversificate.

Practic, in cuprinsul unitatii de productie analizate se intalnesc doua tipuri de statiune :

Deluros de gorumete- fagete Bm-s, aluvial moderat humifer, in lunca joasa – 369,9 ha (93%)

Deluros de gorunete si fagete, Bs-m, brun gleizat si semigleic in lunca inalta – 28,2 ha (7%)

Evident ca tipurile de statiune mentionate sunt incluse intr-un singur etaj fitoclimatic

Etajul deluros de gorunete, fagete si goruneto-fagete.

In tabelul 4.4.1 se prezinta descrierea sintetica a tipurilor de statiune.

Conditii pedologice

Actiunea factorilor climatici pe fondul conditiilor de solificare din regiune, a determinat procese de pedogeneza, caracteristice luncilor joase si inalte, afectate periodic de inundatii.

Solurile formate pe aluviuni sunt moderat la puternic alcaline, cu un continut moderat de humus.

Desi diferentele de nivel sunt mici, acestea influenteaza regimul de umiditate al solului, in sensul ca, pe locurile mai asezate, regimul de umiditate este mai ridicat.

Deoarece nisipurile altereaza uneori cu orizonturi formate din material pamantos in apa freatica nu este accesibila decat pe microdepresiuni si pe timp scurt in perioada inundatiilor, cand nivelul ei se ridica.

Tipurile de sol identificate in cuprinsul unitatii de productie se prezinta in tabelul 4.3.1

Solurile predominante sunt aluviale, din care subtipul tipic ocupa 86% din suprafata.

Solul aluvial tipic s-a format pe aluviuni eterogene din punct de vedere grenulometric, este moderat la puternic alcalin cu pH = 8,2-8,6, moderat humifer cu un continut de humus de 3,02% pe grosime de 34 cm, slab la moderat carbonatic ( 1,59-2,286), mijlociu aprovizionat in azot total ( 0,15g%); nisipo-lutos la lutos.

Este de bonitate mijlocie spre superioara pentru plopii euroamericani si indigeni.

Solul aluvial gleizat este format in lunca joasa pe aluviuni, moderat acid si moderat humifer, mijlociu aprovizionat cu azot total; luto-nisipos la suprafata si luto-argilos in profunziune.

Solul aluvial alcalizat este localizat pe o suprafata restransa, in parcela 14

Este moderat alcalin ( pH = 8,1 – 8,3), slab humifer; cu sodiu in complex, foarte slab aprovizionat in azot total ( 0,06 g%); nisipos la luto-nisipos; de bonitate inferioara pentru plop alb si negru.

Lista unitatilor amenajistice pe tipuri si subtipuri de sol se prezinta in continuare, iar buletinul de analiza se reda, centralizat la nivel de studiu general..

Sinteza stationala

Avand in vedere datele prezentate anterior, referitoare la conditiile stationale si de vegetatie, se pot concluziona urmatoarele :

Zavoaiele de plop si salcie din cadrul unitatii de productie analizate sunt situate in bazinul mijlociu al raurilor Siret si Suceava

Regiunea se caracterizeaza, din punct de vedere climatic, printr-un continentalism pronuntat ( cu ierni mai lungi si geroase), cu scaderi accentuate de temperatura, cu veri foarte calde, umiditate relativa a aerului scazuta, geruri tarzii destul de frecvente;

Precipitatiile medii anuale sunt coborate in perioada estivala si insuficiente alimentarii freatice datorita nisipului, determinand un deficit de umiditate in sezonul de vegetatie;

Solurile sunt aluviale ± solificate;

Productivitatea mijlocie a statiunilor este limitata de lipsa materiilor nutritive minerale ( fosfor, potasiu). Prin administrarea de ingrasaminte chimice productivitatea actuala poate creste;

Unele culturi de plop euroamericane de pe statiunile 5.2.5.3 realizeaza numai clasa a IV-a de productie. Acestea, insa, sunt plantatii executate cu clone neselectionate;

Vegetatia forestiera este dispusa intr-un singur etaj fitoclimatic, iar tipurile de statiune si de padure sunt putin diversificate daorita conditiilor relativ omogene;

Conditiile climatice si substratul litologic format din nisipuri, uneori cu pietrisuri la mica adancime, ridica probleme atat pentru plopi, cat si pentru salcii.

Conditiile stationale si de vegetatie prezentate, fundamenteaza bazele de amenajare ( cap 5 ) si lucrarile silvotehnice propuse ( cap. 6).

2. Caracterizarea generala a arboretelor

In trecut arboretele din U.P. IV zavoaiele Suceava si Siretului au fost proprietati taranesti, exceptie facand trupul ,, Maftei Galateanu” care era proprietate de stat. Evident ca pentru aceste paduri nu au existat amenajamente pana in anul 1950, taierile fiind realizate dupa interesul fiecarui proprietar.

Suprafata fondului forestier a suferit schimbari prin modul de arendare a unor parcele aflate pe teritoriul Botosani si Iasi. Prin modificarea cursurilor de apa Siret si Suceava o serie de parcele au disparut, iar terenurile neproductive si-au majorat suprafata.

Evident conditiile stationale sunt cele caracteristice luncilor joase si inalte din bazinul mijlociu al raurilor Siret si Suceava ( cu inundatii periodice, modificari de curs, etc ), dar cu exceptia factorului antropic, nu se poate vorbi de factori destabilizatori.

La actuala revizuire functiile atribuite arboretelor sunt aceleasi ca la revizuirea anterioara, respectiv protectia malurilor raurilor Siret si Suceava, intreaga unitate fiind incadrata in grupa I functionala.

Este foarte adevarat ca in ultimul deceniu nu s-au mai facut lucrari de intretinere a solului, nu s-au mai facut mobilizari ale solului prin intermediul culturilor agricole si nici nu s-au aplicat ingrasaminte fosfatice.

Datorita conditiilor economice nefavorabile, ultimile masuri sunt foarte greu de aplicat, solutia optima fiind utilizarea clonelor selectionate.

Obiectivele care se urmaresc in principal sunt :

Protectia malurilor Siret si Suceava;

Obtinerea de mase lemnoasa.

Nu trebuie omis faptul ca, in ultimii doi-trei ani a inceput sa fie reconsiderat furnirul obtinut din plopi.

Ocolul Silvic ar trebui sa ia in considerare aceasta oportunitate.

CAP II. STABILIREA SI DESCRIEREA SUPRAFETEI DE REIMPADURIT

Identificarea si caracteristicile stationale

In prezentul proiect vom executa lucrari de reinpadurire in u.a 45B, U.P.IV Dolhasca , OS Dolhasca, u.a 43C, U.P.IV Dolhasca, OS Dolhasca, cu o suprafata totala de 5,9 ha.

U.a 45B, u.a 43C precum si u.a 10B se caracterizeaza prin urmatoarele elemente, diferentele fiind si ele intalnite in fisa unitati stationale pentru fiecare in parte. Astfel intalnim regiunea geografica si unitatea de zonare ecologica in Podisul Moldovei.

Natura lucrarilor de regenerare este artificiala cu o expozitie plana, profunzimea si grosimea fiziologica a solului este mijlocie cu o textura nisipo-lutos la lutos. Telul social economic care se urmareste este productia de regenerare este de 10 Sc. Se urmareste reimpadurirea suprafetelor exploatate, schema de regenerare si nr puieti/ha folosita este de 2X1,25; 4000 puiti/ha.

Diferentele care se intalnesc intre u.a. 45B, u..a. 43C si u.a. 10B sunt la nivelul urmatoarelor elemente intalnite in fisa unitatii stationale a acestor u.a.

Astfel aven :

Altitudinea u.a. 45B este de 243 m, a u.a. 43C este de 244 m, iar u.a. 10B este de 227 m;

Tipul natural de padure la u.a. 45B precum si la u.a. 10B este de 9112, iar la u.a. 43C este de 9111.

Caracteristicile intalnite in fisa unitati stationale sunt caracteristici pentru specia ce urmeaza sa reinpadureasca suprafetele celor trei u.a. si pentru a indeplini telul social-economic care se urmareste si anume productia de lemn


CAP. III. FUNDAMENTAREA SOLUTIILOR DE REIMPADURIRE

Necesitatea si oportunitatea interventiilor cu lucrari de reimpadurire

Lucrarile de impaduri cuprind un ansamblu de probleme legate de instalarea artificiala a vegetatiei forestiere. Scopul actual al impaduririlor este de a instala padurea artificiala cu rol de productie si protectie acolo unde regenerarea naturala este posibila.

Prin imaduriri se urmareste obtinerea unor culturi forestiere de cea mai inalta valoare si utilitate practica.

Impaduririle permit instalarea vegetatiei forestiere in cele mai variate conditii stationale si in forma celor mai diferite compozitii de specie. De regula, padurea naturala asigura o productie de material lemnos pana la limitele ingaduite de speciile care populeaza arboretele, de factorii stationali, pe cand metoda impaduririlor prin tehnologiile de lucru adoptate de la caz la caz realizeaza o perfectionare a capacitatii stationali. Prin lucrari de impadurire, padurea poate fi creata acolo unde ea lipseste, in cuprinsul sau in afara zonei forestiere, iar padurea existenta, poate fi artificiaal regenerata si substantial ameliorata structural.

In ultima vreme o importanta mai mare se acorda interventiilor artificiale pentru restaurarea arboretelor degradate, necorespunzatoare din punct de vedere al cantitatii si calitatii productiei de biomasa.

Dupa scopul si conditiile in care sunt aplicate lucrarile de impadurire pot fi concepute si executate in moduri diferite. Luand in considerare scopul urmarit, conditiile stationale si in deosebi cele edafice in care se aplica, precum si tehnologiile adoptate, lucrarile de impadurire pot fi grupate in mai multe categorii:

Propriu-zise si impaduriri;

Substituiri, refacere si ameliorari de arborete.

Impadurirea rezida in posibilitatile mai mari pe care le ofera padurea artificiala de a interveni mai eficient in biocenoza prin reglarea compozitiei si prin introducerea in cultura speciilor forestiere repede crescatoare de inalta productivitate si de valoarea ridicata. Avantajul economic al lucrarilot de impadurire rezulta din sporirea productiei si productivitatii padurilor artificiale fata de padurile naturale, iat costurile necesare infiintarii acestor culturi, precum si intretinerea lor pana la exploatare fiind rentabila.

Totodata , padurea artificiala ofera mai multa suplete de adoptare la cerintele economiei, ceea ce nu se poate astepta intotdeauna de la padurea naturala, care, din cauza particularitatilor sale biologice urmareste in cresterea ei, natura. Chiar daca este greu sa se prevada cu precizie si cu mult timp inainte, modificarile cererii pentru diferite produse derivate din lemn sau consecintele progreselor rapide ale tehnologiilor de prelucrare, recurgand la padurea artificiala se poate preconiza cultura unor specii care sa permita producerea cantitatilor mari de lemn apt pentru o gama cat mai larga de utilizari finale.




Pentru toate aceste motive, instalareavegetatiei forestiere pe cale artificiala va fi si in viitor o preocupare de baza a silviculturii. Problemele de baza care fac obiectul disciplinei de impaduriri sunt : Producerea materialului seminologic si de plantat, instalarea culturilor forestiere prin semnaturi directe si plantatii, cultura si extinderea speciilor lemnoase repede crescatoare si de valoare economica ridicata, refacerea arboretelor slab productive etc.

Toate aceste probleme sunt strans legate intre ele, astfel incat numai cunoasterea lor in ansamblu poate sa conduca la adoptarea celor mai judicioase solutii tehnice menite sa asigure scopul urmarit prin impaduri – majorarea productiilor si productivitatii padurilor. Reusita culturilor forestiere depinde de fiecare latura a procesului de impadurire si de fundamentarea stiintifica a tuturor componentelor sale.

Este usor de inteles ca impaduririle, pentru a-si atinge obiectivele urmarite, trebuie sa se sprijine in primul rand pe cunoasterea amanuntita atat a particularitatilor biologice ale plantelor cultivate, cat si a caracteristicilor statiunilor forestiere. De aceea intre stiintele teoretice ce stau la baza impaduririlor, cele ce se ocupa cu biologia plantelor lemnoase si cu studiul conditiilor de viata, au cea mai mare insemnatate

Consideratii generale privind alegera speciilor

Datorita conditiilor stationale intalnite in cele trei u.a si anume ( u.a. 45B, 43C si 10B ) se va instala un arboret pur de salcam, compozitia tel fiind de 10 Sc . Se urmareste reimpadurirea suprafetelor exploatate.

Conform acestor conditii stationale, intalnite in fisa unitatilor stationale salcamul este cea mai potrivita specie pentru a fi instalata pe un sol cu o textura nisipo-lutos.

Prin alegerea acestei specii nu se urmareste doar productia de lemn, ci si mobilizarea solului, evitandu-se astfel producerea unor alunecari de teren precum si alte accidente ce pot avea loc in urma unor calamitati.

Stabilirea formulei de impadurire

Asortimentul de specii arborescente si arbustive ce intra in alcatuirea unei culturi forestiere este redat principala formula de impadurire. Conventional, formula de impadurire indica nominal, prin simboluri, speciile componente si precizeaza procentual proportia lor de participare.

Ca regula generala, pentru fiecare unitate de cultura forestiera se alcatuieste si adopta o anumita formula de impadurire corelata cu compozitia tel care trebuie realizata la varsta exploatabilitatii.

Dupa functia atribuita in cultura de amestec, speciile lemnoase din formula de impadurire se impart in trei categorii, si anume:

Specii principale

Specii secundare

Specii pentru protectia si ameliorarea solului.

Speciile principale sunt specii arborescente de marimea l capabile in statiunea respectiva sa se situieze totdeauna in plafonul superior al arboretului. Ele urmeaza sa asigure productia de lemn in cantitati si sortimente conforme cerintelor economice. Functia lor principala fiind productia de lemn, ele trebuie sa reflecte prin proportia de participare, compozitia arboretului la varsta exploatabilitatii.

In raport cu prevederile compozitiei tel, o cultura forestiera poate fi alcatuita din una sau mai multe specii principale. Cand se asociaza mai multe specii principale aceea care este preponderenta prin proportia de participare sau la numar aproximativ egal, specia cea mai valoroasa din punct de vedere economic purtand denumirea de specie principala de baza. Celelalte specii principale insotitoare se numesc specii principale de amestec. Dintre cele de amestec, unele sunt destinate sa sporeasca importanta economica a padurii prin folosirea maxima a resurselor stationale si prin diversificarea sortimentelor valoroase de lemn, iar pe langa productia de lemn pot indeplini si un rol cultural prin ameliorarea solului si prin sporirea rezistentei arboretelor fata de adversitati.

Speciile secundare indeplinesc mai multe functii importante care justifica pe deplin alegerea si includerea lor in formula de impadurire. Aceste specii formand de regula un al doilea etaj, stimuleaza cresterea in inaltime si elagajul natural al speciilor.

Culturile amestecate sunt mult mai stabile, utilizeaza mai bine spatiul aerian si solul, mentin fertilitatea acestuia si sunt mai rezistente la actiunea negativa a factorilor biotici si abiotici. Amestecurile pot fi intinse, grupate sau mixte. In cele intinse speciile sunt uniform distribuite pe suprafata cultivata si reprezinta forma ideala de amestec din punct de vedere al folosirii solului si spatiului aerian.

In cele grupate, speciile care se introduc intr-o propozitie mai mica, se instaleaza sub forma unor buchete grupate sau palcuri in masa formata de specia majoritara. In amestecurile mixte, buchetele, grupurile sau palcurile ( pure sau in amestec intim ) sunt amplasate in masa unui amestec intim.

Speciile pentru protectia si amelioarea solului     indeplinesc in general functii definite prin insasi denumirea lor. Din aceasta categorie fac parte arbusti. Acestia avand talie mica ( pana la 7 m ) si tulpin adeseori sub forme de tufe sau coroane larg dezvoltate alcatuiesc un etaj propriu ( subarboret ) care este raspandit uniform si dens, protejeaza solul impotriva uscaciunii, iar prin sistemul de radacini bogat fasciculat si prin litiera produsa    imbogatesc si amelioreaza solul.

Acolo unde speciile principale de baza si de amestec au temperamente mai de umbra si reusesc sa formeze singure un platou incheiat si dens in stare sa protejeze in conditii optime solul si sa stimuleze elagaj natural nu este totdeauna necesara introducerea speciilor de ajutor si de arbustive asa cum este cazul de fata unde se va instala un arboret pur de 10 Sc.

Stabilirea formulei de reimpadurire se face numai dupa determinarea grupei ecologice pe tipuri de statiuni si de padure, a factorilor limitatii tinand cont si de experienta locala, astfel incat formula aleasa sa corespunda cel mai bine statiuni respective.

In u.a. 45B, 43C si 10B din U.P.IV Dolhasca formula de reimpadurire este de 10 Sc.

Principii generale privind asocierea speciilor

In raport cu scopul urmarit, caracteristicile mediului stational si insusirile biologice ale speciilor folosite, o cultura forestiera poate fi alcatuita din una sau mai multe specii care definesc compozitia specifica a viitorului arboret.’

Amestecurile in randuri se realizeaza atunci cand acestea sunt formate din una sau mai multe specii si alterneaza cu randuri compuse din alte specii.

Amestecurile in benzi ( fasii ) se realizeaza atunci cand randurile constituite din aceleasi specii sau din specii diferite se grupeaza in fasii alterne.

In u.a. 45B, u.a 43C si in u.a. 10B se va instala un arboret pur de salcam specific pentru conditiile stationale intalnite.

Scheme de impadurire

Modul real de asociere a celor trei categorii de specii din formula de impadurire cat si dispunerea lor spatiala pe anumita suprafata de cultura sunt redate prin schema de impadurire, prin simboluri intr-o prezentare grafica indicand amplasarea grafica a speciei, dispozitivul de plantare si desime a culturilor.

In general numarul de puiti sau de cuiburi ( vetre ), la ha variaza in functie de caracteristicile speciei principale, de etajul sau zona de vegetatie, bonitatea statiunii, tipul de cultura si categoria de terenuri ( goale, completarea regenerarii naturale ).

Schema de impadurire trebuie sa fie in asa fel conceputa incat prin modul de amplasare sa asigure o buna dezvoltare a tuturor speciilor ce intra in compunerea unui amestec. O atentie deosebita trebuie sa fie acordata speciilor principale de baza si de amestec, in scopul asigurarii premizelor necesare pentru realizarea compozitiei dorite la exploatabilitate. In general pe fondul mai bine reprezentat al speciei principale de baza, se introduc specii principale de amestec grupat, in buchete cu pana la 20.25 exemplare, in palcuri mici de 25-100 de exemplare si in palcuri mari de peste 100 exemplare. Gruparea poate fi realizata in ochiuri cu forme geometrice diferite ( dreptunghi, cerc ) sau in benzi continue sau intrerupte.

In regiunile de deal si de munte unde datorita configuratiei terenului nu este posibila realizarea unor dispozitive regulate de plantare se va urmari ca prin folosirea numarului de puieti la ha prevazuti, sa se asigure impadurirea intregii suprafete. In aceste regiuni plantatiile se mai pot executa si in randuri, pe terase amplasate pe curba de nivel.

Desimea culturilor se exprima prin numarul de puieti la ha si reda gradul de apropiere intre exemplarele instalate artificial, respectiv distantele dintre randuri si dintre puieti pe rand. Ca regula generala, desimea culturilor trebuie sa fie in asa fel conceputa incat sa conduca intr-un timp mai scurt la realizarea mediului specific forestier, prin inchiderea masivului. Atunci cand este posibil sa se intervina la timp cu operatiuni de reglare a desimii, la inceput este de preferat o cultura mai deasa deoarece realizeaza mai curand starea de masiv iar arboretul inregistreaza in primii anii cresteri sustinute, elimina vegetatia erbacee si amelioreaza insusirile principalele ale solului. Desimea culturilor se stabileste obisnuit in functie de scopul urmarit, natura terenului si a materialului de impadurit, insusirile biologice ale speciilor, folosite fara sa piarda din vedere o serie de consideratii de ordin economic.

Dispozitivul de cultura exprima modul in care sunt dispuse exemplarele cultivate pe suprafata terenului de impadurit. In functie de desimea adoptata si de natura terenului de cultura, puietii pot fi amplasati in dispozitiv neregulat la distante variabile sau in dispozitiv regulat la distante constante .

In sistemul amplasariiuniforme a puietilor la distante constante, dispozitivul de cultura poate fi in patrat, in dreptunghi, sau in chinconos, dupa figura geometrica pe care o formeaza patru puieti alaturati, cate doi din doua randuri invecinate.

In u.a. 45B, 43C si 10B se vor folosi 4000 de puieti la hectar, distanta dintre puieti fiind de 2m. Iar pe randuri de 1,25 m.

1,25m

X X X X X X X X X X X X X X

2m

X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

Legenda :

X= salcam

Justificarea economica si culturala a speciilor

Specia aleasa corespunde cerintelor economice si culturile cerute aceasta fiind specia ( Sc ) care corespunde tipului de statiune intalnit.

De asemenea specia aleasa, si anume salcamul are un rol ecologic foarte ridicat deoarece prin introducerea lui in respectiva zona se va urmari stabilizarea solului astfel aratandu-se posibilele alunecari de teren, dar si alte calamitati.

Aceasta specie nu necesita costuri mari deoarece puieti sunt ieftin, la fel fiind si manopera. Se urmpreste ca, costurile sa fie mici, iar rezultatul sa corespunda cerintelot.

Tehnica de instalare a culturilor

Procedeul de plantare in gropi are un camp nelimitat de aplicabilitate si multe avantaje de ordin tehnic.

In gropi puietii pot fi plantati in soluri nepregatite, compacte, inierbate sau expuse inierbarii acolo unde plantatiile in despicatura sunt incluse.

Cu pamant de imprumut, plantatiile in gropi pot fi executate chiar in terenuri lipsite de sol. Datorita acestor importanta avantaje, plantare in gropi reprezinta procedeul cel mai des folosit in practica silvica. Gropile de plantat, prin sapare, pot capata forma prismatica sau cilindrica.

Dimensiunile lor se stabilesc in functie de marimea si forma radacinilor, de natura terenului si a solului. Pentru puietii de talie mica, folositi la lucrari obisnuite de impadurire, se recurge la gropile de forma cubica, cu latura de 40 cm, in soluri grele si mijlocii si respectiv de 30 cm in soluri de textura mai usoara.

Daca solul este intelenit, stratul inierbit se cojeste si se inlatura pe o suprafata de 60/60 sau 60/80, rezulta astfel vatra in mijlocul careia se executa groapa de plantat. Pe teritoriile inclinate, vatra se amenajeaza terasat cu usoara contrapanta, in gliile cu iarba se aseaza sub forma de val in partea de vale. Executarea vetrelor si a gropilor cu mult timp inainte de plantare, risca sa expuna pamantul uscarii excesive. Indiferent de locul unde se executa plantatia si se sapa gropile se cauta ca pamantul curat, structurat si bogat in humus din straturile de la suprafata solului sa fie asezat separat, pentru a servi la acoperirea radacinilor.

Acest lucru este posibil cand saparea gropilor se executa manual. Dupa saparea normala sau mecanizata a gropilor se procedeaza la plantarea propriu-zisa a puietilor. Folosirea pamantului de imprumut apare frecvent necesara atunci cand plantatiile se executa in soluri scheletice si sarace in teren mai mult sau mai putin lipsite de sol. La plantare puietul se incorporeaza in sol pana la 2-3 cm deasupra coletului, astfel incat, prin tasarea ulterioara a pamantului, radacinile sa nu ramana descoperite.

In cazul puietilor cu radacinare trasanta, se formeaza pe fundul gropii un musuroi pe care se rasfira ramificatiile radacinii.



Daca puietii au radacinare pivotant-trasanta, pe fundul gropii se face o excavatie in care se introduc ramificatiile mai lungi. In regiunile cu climate mai umede, dupa plantare, pamantul se aduna la baza tulpinii sub forma de musuroi prin regiunile secetoase se executa o usoara coneavitate in jurul puietului pentru retinerea apei din precipitatii.

Pregatirea terenului pentru culturile forestiere

De obicei terenurile care se impaduresc sunt situate in conditii foarte variate de clima, relief si grad de acoperire cu vegetatie lemnoasa si erbacee.

Solurile pe care se instaleaza culturile forestiere pot sa difere foarte mult:

Sub adapostul padurii si in suprafetele recent exploatate, solurile isi pastreaza caracterul forestier oferind in general conditii prielnice pentru executarea lucrarilor de impadurire dar si in acest caz se pot intalni soluri cu textura grea sau cu orizont compact, greu permeabil si soluri cu exces de humus brut la suprafata, care ingreuneaza instalarea si dezvoltarea culturilor.

In arboretele degradate, bracuite, precum si terenurile goale, solurile sunt in general intelenite, batatorite, indesate si destructurate.

De regula terenurile de impadurit sunt presarate cu resturi de exploatare, cioate sau sunt acoperite partial cu tufisuri, semintis neutilizabil.

Pentru a crea de la inceput culturilor forestiere conditii de vegetatie cat mai favorabile este necesar sa se execute o serie de lucrari cu scopul de a realiza un strat de sol cat mai afanat, lipsit de buruieni, permeabil pentru apa si aer. In solul astfel pregatit radacinile patrund si se dezvolta usor, asigurand o buna aprovizionare cu apa si substante nutritive.

De cele mai multe ori, pentru a trece la pregatirea ( lucrarea ) solului este necesar ca terenul sa fie mai intai eliberat de diferite materiale ( resturi de exploatari ) sau de excesul de apa, care stanjenesc sau impiedica executarea lucrarilor.

Curatirea resturilor de exploatare, in gramezi alungite sau in siruri intrerupte ( martoane ) orientate pe linia de cea mai mare panta. Distanta dintre siruri trebuie sa fie un multiplu al intervalului dintre randurile de puieti iar latimea sirului sa fie mai mica decat intervalul dintre randuri.

Excesul de apa se elimina cu ajutorul unor santuri de scurgere orientate catre un colector natural.

Pentru u.a 45B, 43C si 10B pregatirea terenului consta in curatirea locului de rugi, zmeurisuri si ierburi inalte aflate pe locurile de plantare.

Pregatirea partiala a solului

Particularitatile terenului de impadurit sunt determinate de modul de folosinta, zona fitoclimatica, forma de relif, insusirile solului si gradul de inierbare.

Solul din cuprinsul terenului de impadurit poate prezenta caracteristici extrem de variate. Astfel sub adapostul padurii sau pe suprafete de teren descoperite prin taieri rase, doboraturi de vant, solul pastreaza caracteristicile forestiere, fiind neinierbat sau putin inierbat. In arboretele degradate si intens rarite solurile sunt de regula puternic intelenite si compactizate.

Prin pregatirea terenului se urmareste intotdeauna, sa se asigure culturile forestiere, de la inceput conditii de vegetatie cat mai bune. Obiectivele principale urmarite in cadrul lucrarilor de pregatire a terenului sunt lucrarea, afanarea si eventual fertilizarea solului.

Prin lucrarea solului se produc modificari favorabile de asezare, consistenta, aeratie, se pregateste astfel, un strat de pamant afanat, lipsit de vegetatie erbacee, permeabil pentru apa si aer, cu un regim de caldura favorabil, in care puietii plantati pot creste viguros, realizand in scurta vreme starea de masiv.

In regiunea de munte, pe terenuri cu panta mai mare de 100 - 120 , si cand intelenirea nu este puternica, lucrarea solului pe toata sufrafata nu este necesara si nici indicata, se va face cel putin o lucrare partiala a solului.

In conditiile unui relief accidental, pentru a preveni eroziunea, pe versanti cu inclinare mai mare de 100 solul intelenit se pregateste partial prin lucarea lui in fasii, tablii sau vetre cat mai uniform repartizate pe suprafata de impadurit.

Daca inclinarea terenului este mai mare de 450, plantatiile se fac in vetre terasate, fara o alta pregatire a solului. Pentru desfundarea solurilor grele, intelenite, se foloseste cazmaua forestiera sau tarnacopul. In cazul solurilor usoare sau neintrebuintate se utilizeaza sapa de munte.

Maruntirea si afanarea solului, dupa desfundare se realizeaza cu sapa sau cu grebla.

Pregatirea partiala a solului are avantajul ca se poate aplica fara inlaturarea arborilor ( cioatelor ), elimina pericolul spalarii solului pe versantii inclinati si este mai putin costisitoare.

Lucrarea partiala a solului se practica in urmatoarele situatii :

Cand impaduririle se fac sub masiv;

In parchetele taiate ras cu solul inierbat si afanat;

In regiunile de munte cu relief accidentat si pante mari.

Portiunile de teren lucrate pot avea forma de fasii, benzi, vetre, suprafata efectiv lucrata putand ajunge pana la 25% - 40% din suprafata totala a terenului.

In u.a 45B, 43C si 10B pregatirea solului se va face pe toata suprafata.

Instalarea culturilor prin plantatii

Avand in vedere conditiile in care se executa lucrarile de impadurire, cel mai ridicat mod de instalare a vegetatiei forestiere este prin plantatii.

La instalarea vegetatiei forestiere pe cale artificiala, prin plantare, se utilizeaza puieti cu radacina nuda ( neprotejata ) produsi in pepinera si sortati dupa criterii standardizate.

Folosindu-se puieti cu radacini suficient crescute si bine conformate se vor obtine totdeauna si de la inceput, culturi forestiere rezistente la adversitati. Datorita multiplelor si importantelor avantaje pe care le are, plantarea este metoda de instalare pe cale artificiala a vegetatiei forestiere, cu cea mai larga aplicabilitate practica in silvicultura.

Plantarea in gropi are mai multe avantaje fata de plantarea in despicatura si aplicabilitate practica mult mai mare. Saparea unor gropi de forme si marimi convenabile inlesneste asezarea radacinilor intr-o pozitie cat mai apropiata de cea normala prin acoperirea puietilor cu pamant ales, oferind puietilor cele mai variate conditii de prindere si crestere.

Daca solul este intelenit, stratul inierbat se cojeste si se inlatura pe o suprafata de 40X60 cm sau 60X80 cm, rezultand astfel vatra in mijlocul careia se executa groapa de plantat.

Amenajarea vetrelor si saparea gropilor, vor fi urmate imediat de plantarea propriu-zisa, pentru a nu se usca excesiv pamantul. Saparea gropilor se poate executa manual sau mecanizat.

La saparea manuala a gropilor se foloseste cazmaua, sapa forestiera sau tarnacopul. La plantarea manuala in gropi, echipa de lucru este formata din 3 muncitpri, 2 sapatori si un plantator.

Plantarea manuala in gropi este deocamdata inevitabila, in terenurile accidentate, cu soluri mai superficiale si cu mult schelet. Dupa saparea manuala a gropilor se procedeaza la plantarea puietilor.

La plantare radacinile puietului se vor aseza cat mai convenabil in groapa, apoi se vor acoperi cu pamant bogat, curat si reavan, acoperindu-se    radacinile puiesilor pana la suprafata. Pe masura ce radacinile se ingroapa pamantul se taseaza bine.

La plantare puietul se incorporeaza in sol la 2-3 cm deasupra coletului astfel incat prin tasarea ulterioara a pamantului, radacinile sa nu ramana descoperite.

Avand vedere situatia concreta din teren, pregatirea solului pentru u.a va fi facuta in vetre de 60X80 cm.

In u.a 45B, 43C si 10B aceasta operatiune se va face in vetre de 60X80 cm.

Ingrijirea culturilor forestiere

Inca de la instalarea culturilor si pana la constituirea starii de masiv, puietii au de infruntat actiunea unor factori vatamatori ( secete, insolatii, buruienile, atacuri de insecte etc).

In aceasta perioada culturile au nevoie de aplicarea unor lucrari de ingrijire cu scopul de a le crea conditii de dezvoltare cat mai favorabile. Durata acestei perioade depinde de cresterea in primii ani a speciilor folosite, de conditiile stationale, de numarul si calitatea lucrarilor de ingrijire.

Lucrarile de intretinere de executat in primul an pentru impaduririle propuse in u.a 45B, 43C si 10B sunt : revizuirea culturilor, descoplesirea culturilor. In timpul dezvoltarii culturii sau instalate mai sunt necesare si lucrari de completare a lipsurilor ce pot aparea.

Controlul lucrarilor de impadurire

Stabilirea reusitei culturilor si urmarirea evolutiei dupa infiintare se efectuieaza sistematic prin controlul impaduririlor, care se executa anual in perioada 1 iulie-20 septembri. Prin aceasta se verifica reusita, starea fitosanitara si vigoarea de crestere a puietilor si se stabilesc masurile de ingrijire necesare in viitor.

Controlul are ca obiect culturile de un an adica cele executate in primavara anului precedent. Peusita si starea culturilor se stabilesc cu ajutorul suprafetelor ( pietelor ) de control cu marimi intre 10 m2     si 400 m2, iar forma lor poate fi patrata, dreptunghiulara sau circulara. Pietele de control se numeroteaza si se borneaza.

Pentru a se reda cat mai bine starea culturilor, suprafata totala a suprafetelor de control trebuie sa reprezinte cel putin 4% din suprafata terenului de impadurit, iar pietele sa fie cat mai uniform raspandite.

Pietele de control se materializeaza pe teren prin borne si tarusi mentinandu-se pe aceleasi amplasamente, incepand cu primul control anual si pana la reusita definitiva a culturilor.

In cuprinsul pietelor se vor inventaria toti puietii viabili, instalati prin plantare dar si cei rezultati pe cale naturala, care se incadreaza in compozitia de impadurire sau de regenerare stabilite pentru u.a-urile respective.

Cu ocazia inventarierii se inregistreaza si starea de vegetatie a puietilor determinandu-se si inaltimea acestora. Reusita impaduririlor se stabileste in functie de procentul de reusita al puietilor tinandu-se cont de regiunea fitogeografica si de varsta culturilor. Criteriile pentru stabilirea reusitei impaduririlor din fondul forestier in zona montana se preuinta in tabelul nr. 13.

Concomitent cu stabilirea reusitei impaduririlor se stabilesc si pierderile de puieti precum si cauzele care le-au determinat. Se considera pierderi puietii uscati dar si cei din speciile principale vatamati care nu mai pot fi readusi in stare normala de vegetatie. Pentru pierderile care depasesc cuantumul considerat normal se intocmesc acte justificative.

Lucrarile pregatiroare in vederea controlului constau in :

Amplasarea si numerotarea pietelor de proba;

Inventarierea si clasificarea puietilor;

Inscrierea datelor in carnete;

Aceste date se culeg de personalul silvic de teren. Pe baza datelor din teren la ocol se intocmeste centralizatorul controlului anual. Controlul propriu-zis se face de catre o comisie formata din delegatii ocolului si delegatii organelor silvice superioare si consta in verificarea starii culturilor si a datelor inregistrate in carnete de personalul ocolului.

In inchiderea actiunii se intocmeste procesul-verbal de control anual, in care se trec abaterile fata de datele raportate prin darile de seama statistice, pierderile, raspunderile pentru pagubele inregistrate precum si masurile preconizate.

Culturile care nu mai necesita completari si lucrari de ingrijire sunt considerate lucrari cu reusita definitiva. Pentru acestea se intocmeste separat actul de receptie a culturilor forestiere cu reusita definitiva.

Revizuirea culturilor

Revizuirea culturilor este necesara deoarece in timpul iernii, puietii plantati pot suferii diferite vatamari cauzate de culcarea ierburilor, rostogolirea pietrelor si colmatarea vetrelor cu pamant cu terenuri inclinate.

De aceea la sfarsitul iernii mai ales in primul an de vegetatie este necesara revizuirea culturilor pentru remedierea deficientelor constatate.

Lucrarile care se fac cu aceasta ocazie sunt:

Inlaturarea ierburilor cazute peste puieti;

Despotmolirea puietilor;

Indepartarea pietrelor si a resturilor de exploatare de pe puieti si din preajma lor;

Rectificarea vetrelor;

Indepartarea puietilor aplecati sau indoiti.

Cu ocazia revizuirii se stabilesc si pierderile suferite de culturi in timpul iernii.

Completarea culturilor

O lucrare de impadurire corect executata asigura reusita deplina a culturilor. In unele situatii, prinderea si mentinerea puietilor pot fi partial compromise, fie datorita greselilor de manipulare si plantare a puietilor, fie datorita actiunii unor factori vatamatori neprevazuti ( inghet, seceta excesiva, inundatoo, atacuri de daunatori ). In asemenea situatii neprevazute eexemplarele disparute se inlocuiesc cu altele viabile, pentru a se mentine desimea initiala.

Necesitatea si volumul completarilor se stabilesc dupa ce culturile au parcurs un sezon de vegetatie si in primavara urmatoare, cu ocazia revizuirilor.

In cazul in care pierderile nu sunt prea mari ( sub 10% ) si uniform distribuite, efectuarea completarilor ( exceptand culturile rare ) nu este obligatorie, intrucat procentul de reusita poate fi considerat satisfacator.

Pentru u.a 45B, 43C si 10B s-au propus completari pe 15% din suprafata cu specia principala de baza – molid, lucrari ce se vor executa in anul II de vegetatie.

Descoplesirea culturilor

Descoplesirea ( indepartarea vegetatiei coplesitoare ) se face in zonele de munte, unde culturile dispun de suficienta umiditate, iar lucrarile curente de ingrijire constau din indepartarea sau distrugerea vegetatiei coplesitoare din jurul puietilor.

In mod obisnuit aceasta operatie se executa de 2-3 ori pe an in primii 2 ani, pentru ca dupa 3-4 ani sa se ajunga la o singura descoplesire pe an.

Pentru taierea ierburilor se folosesc seceri, coase, sau sape

Descoplesirea chimica se realizeaza cu ajutorul stropitoarelor manual portabile. Pentru, a evita insolatia puietilor se recomanda ca lucrarile de descoplesire sa nu se execute in perioade cu calduri excesive ( 15 iulie – 15 august ).

Prin descoplesirile efectuate la sfarsitul verii sau inceputul toamnei se previne culcarea ierburilor peste puietii in timpul iernii.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1876
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site