Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

„Info-Ghid” al Afacerilor Electronice

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ANALIZA CIFREI DE AFACERI - indicator al performantelor comerciale ale firmei
AFACERI PE WEB (e-Business)
SISTEME ELECTRONICE DE PLATA
10 motive pentru care merita sa faci afacerea Forever
CONVERGENTA – TRASATURA SPECIFICA MODELULUI EUROPEAN DE ECONOMIE
LOHNUL
SCOLI DE GANDIRE PRIVIND ANTREPRENORIATUL
SATISFACTIILE SI INSATISFACTIILE ACTIVITATII ANTREPRENORIALE
ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT
COMUNICARE SI NEGOCIERI IN AFACERI

„Info-Ghid” al Afacerilor Electronice

Termenul „afacere electronica” inseamna a face afaceri pe internet, inclusiv cumparari si vanzari de produse si servicii, prestatia serviciilor catre clienti si colaborarea cu parteneri comerciali. In aceasta lucrare se pune accentul pe  cumparari si vanzari de produse si servicii pe internet [modul de functionare care este de asemenea cunoscuta sub denumiri precum „comert electronic”, „ebiz”, „comert on-line”, „comert intre intreprinderi (B2B)”, „comert electronic cu amanuntul (B2C)”].



          2.1 Analiza posibilitatilor de afaceri

         Prima etapa: elaborarea mai multor idei plecand de la un concept

         De cele mai multe ori se spune ca pentru a crea o intreprindere este nevoie doar de o idee buna. Se poate sa fie asa cateodata, dar cea mai buna cale de a asigura succesul unei intreprinderi este detinerea mai multor posibilitati de a realiza profituri. Daca idea principala nu functioneaza, e bine ca o solutie de schimb sa fie disponibila.

         Analiza produselor, servicilor, procedeelor si proceselor care pot ameliora o idee de baza constituie un exercitiu valabil.

         Se poate intampla ca o singura persoana sa se ocupe de aceasta analiza, in timp ce altii prefera sa adune o „echipa” formata din mai multi indivizi cu talente si competente diferite pentru a conlucra in vedera producerii unor idei utile.

         Succesul durabil al unei intreprinderi este de cele mai multe ori legate de capacitatea de a produce idei in mod continuu si de a le incerca pentru a obtine un caracter adecvat. Acest proces asigura intreprinderii sansa de a ramane constienta fata de posibilitatile reale ale pietei.

         A doua etapa: evaluarea ideilor

         Determinarea posibilitatilor de afaceri cere o apropriere care combina analiza sistematica cu creativitatea libera.

         Este intotdeauna mai economic sa verifici inainte si foarte atent o idee in loc sa suporti consecintele unui esec.

         A treia etapa: regizarea planului de afaceri

         Proiectul intreprinderii fiind acum articulat in jurul unei idei, nu mai ramane decat redactarea unui plan de afaceri complet inainte de a proceda.

              De ce regizarea unui plan?

·                 Planul de afaceri determina suma si tipul de finantare sau alta investitie necesara;

·                 Un investitor poate mult mai usor sa evalueze o propunere cu ajutorulul unui plan;

·                             Favorizeaza realismul;

·                 Ajuta la selectarea clientelei, a pietei, a strategiilor de stabilire a preturilor si a concurentei pentru a reusi;

·                             Amelioreaza aptitudiniile in ceea ce priveste gestionarea intreprinderii;

·                 Un plan de afaceri procura o viziune de ansamblu a obiectivelor pe termen scurt sau lung a intreprinderii.            

Schema nr.4  

Strategia afacerilor electronice

 


   

     

     

Misiune

 

Planificare

 


                                                           

 

                                                   Obiective


                                               Obiective secundare            Unde sa ne

                                                                                                          concentram

                                                                                                                 eforturile?

                                                         

                                                           Decizie / Actiune                          Care sunt                                                                                                                                                                                            

                                                                                                                   nevoile?

Strategia

Intre 3 si 5 ani, cine vor fi partenerii nostrii,

angajatii nostri si pe ce piata vom evolua?

 


                                                                                                                                                                  


Tab.4 Compararea Vanzarilor traditionale cu cele electronice

Etapele ciclului de vanzari

Comert traditional

E-commerce

Obtinerea de informatii despre produs

Magazine, reprezentante, cataloage

Pagini Web

Transmitere-primire comanda

Fax, curier

E-mail EDI

Confirmare comanda

Scrisori, formulare

E-mail

Verificare pret

Cataloage

Cataloage On-line

Specificarea unor comenzi prioritare

 

Baza de date on-line

Verificarea disponibilitatii in nclude/stoc

Formular, imprimat, telefon, fax

Baza de date on-line, pagina web

Intocmirea facturii

Formular, imprimat, telefon, fax

Baza de date on-line

Expedierea facturii

Curier, posta

E-mail EDI

Achitarea facturii

Curier, posta

EDI, EFT

       

          2.2 Patruzeci de concepte pentru o mica intreprindere

         O intreprindere existenta

·  Dobandirea unei intreprinderi existente

·  Dobandirea unei franchise

·  Scutirea intreprinderii de impozite

·  Determinarea posibilitatilor actualei intreprinderi

·  Determinarea intregului potential al intreprinderii

         Sesizarea oportunitatilor pe piata

·  Profitarea de pe urma schimbarilor de pe piata

·  Exploatarea posibilitatilor de crestere

·  Beneficiul adus de noile mode

·  Completarea lacunelor sau penuriilor de pe piata

·  Imitarea unui produs sau idei de succes

·  Gasirea unui produs bun care nu a avut succes

·  Transferul unui concept de la o industrie la alta

·  Inventarea unui nou produs sau serviciu

·  Crearea unei cereri

·  Raspunsul la nevoile grupurilor particulare

·  Beneficiul adus de anumite circumstante

·  Gasirea oamenilor ale caror capacitati sunt subutilizate

     

   Idei de productie si ambalare

·  Cumpararea drepturilor de brevet

·  Fabricarea si comercializarea sub licenta

·  Imbunatatirea unui produs sau serviciu existent

·  Asamblarea unui produs

·  Reciclarea unui produs existent

·  Transformarea in furnizor

·  Inlocuirea importurilor

·  Raspunsul la nevoile pietelor mai putin dezvoltate

·  Tintirea catre un segment de piata important

·  Cresterea calitatii produselor existente

·  Substituirea materialelor in cadrul produselor existente

·  Reutilizarea materialelor inutile

·  Combinarea componentelor

         Transformarea in reprezentant comercial sau distribuitor

·        Transformarea in reprezentant comercial

·        Transformarea in distribuitor

·        Transformarea in distribuitor sau agent importator

·        Transformarea in agent exportator

·        Comercializarea produselor unui tert

·        Largirea pietelor

        

         Serviciul

·  Revanzarea bunurilor

·  Organizarea de evenimente

·  Oferirea de servicii de consultanta sau de informare

         Este adesea dificil sa se stie cum trebuie aprofundata o idee, mai ales daca nu s-a detinut anterior o intreprindere. Trebuie sa se determine daca ideea poate fi rentabila.

         Exista 20 de etape in functie de care se poate stabili daca ideea este rentabila:

1.                                                         Stabilirea profilului clientului

         Clientii pot fi consumatori, magazine, angrosisti sau fabricanti, guverne. Trebuie enumerate cat mai multe date despre clientii potentiali ai produselor. Daca are loc vanzarea pe piata de consum, trebuie sa se incerce gasirea unor imagini de magazin care prezinta aspectul clientilor. Trebuie inscrise varsta, sexul, starea civila si venitul, si descris stilul de viata.

         Daca se doreste vanzarea catre o alta intreprindere sau organizatie, trebuie evaluat carui sector ii apartine, tipul intreprinderii, vechimea, cifra de afaceri anuala, ce serviciu poate raspunde ofertei, care ii sunt clientii.

         2. Enumerarea si descrierea caracteristicilor produsului sau serviciului. Cum pot ele avantaja clientii?

         Trebuie definite caracteristicile conceptului si determinate avantajele pe care le aduc clientilor. Este necesara crearea unei liste de argumente de vanzare utila pentru publicitate, brosuri si argumentare. Aceasta lista ajuta la determinarea motivului pentru care clientul va cumpara produsul sau serviciul.

         3.Delimitarea zonei geografice principale in care se asteapta vanzarea in primul an

         Delimitand locul in care se doreste vanzarea in primul an, se va sti unde vor trebui sa fie concentrate eforturile. Se poate determina probabil numarul clientilor potentiali ai aceste regiuni. Daca are loc vanzarea intr-un teritoriu larg, va fi nevoie fara indoiala de sume, de resurse si comercializare importante. Delimitarea de aceasta zona va facilita mai mult evaluarea nevoilor proprii.

         4. Ce concurenti fac afaceri in aceasta zona geografica?

         Odata determinati care si unde sunt clientii, trebuie sa se stie cu cine sunt impartiti acestia. Trebuie stiut daca produsele asemanatoare sunt vandute in puncte de vanzare, daca intreprinderile similare anunta in Pagini Aurii unde sunt inscrise in anuarele profesionale.

         5. Ce pret cer acesti concurenti?

         Se determina pretul concurentilor si se intocmeste lista de argumente de vanzare a produselor sau serviciilor. Se incearca gasirea pretului „en gros” si cu amanuntul.

         6. Evaluarea pretului care poate fi cerut ramanand totusi concurential 

         Determinarea competitivitatii poate constitui cheia  realizarii ideii. Daca produsul este superior fata de cel al concurentilor si piata nu este foarte sensibila la preturi, se pot cere preturi mai mari decat cel al concurentilor. Daca are loc vanzarea catre detailisti sau angrosisti trebuie ca acestora sa li se lase posibilitatea de a majora preturile produselor.

         7. De ce clientii ar cumpara mai putin de la concurenti? 

         Clientii pot profita de o oferta unica. Aceasta ar putea consta in produs, pret, primirea si rapiditatea serviciului, orele de deschidere, nivelul calitatii, competentele personalului.

         8. Enumerarea si descrierea pe scurt a tendintelor pietei sau segment de piata

         Cunoasterea tendintelor pietei sau segmentului de piata poate ajuta la determinarea viitorului si acesteia si modul in care intreprinderea poate sa profite.

         9. Care este potentialul de crestere al pietiei?

         Trebuie determinat daca segmentul de piata sau piata este in crestere sau in scadere, daca tendintele sunt noi, culminante.

         10. Cum se procedeaza pentru cunoasterea clientilor

         Din momentul in care se stie care sunt clientii, unde sunt ei si de ce vor cumpara produsul, trebuie aflat cum se transmite oferta. Se apeleaza la publicitate, vanzare directa, pagini aurii.

         11. Estimarea vanzarilor din primul an

                   Estimarea  trebuie sa fie fondata pe marimea pietei, nivelul concurentei, pret si proiecte de promovare. Se fac previziuni pesimiste, optimiste sau intermediare.

         12. Enumerarea autorizatiilor guvernului necesare pentru lansarea ideii

                   Intreprinderea se poate confrunta cu reguli complicate si scumpe. Centrul de servicii ajuta la determinarea regulilor care vizeaza intreprinderea.

         13. Realizarea unei descrieri pe scurt a metodei de fabricatie sau de cumparare

                   Trebuie sa se precizeze modul de fabricare sau procurare a bunurilor care vor fi vandute. Sunt utilizate previziunile de vanzare.

         14. Descrierea pe scurt a metodei de executie, a felului in care clientul obtine comanda si a modului de plata.

         15. Estimarea capacitatii de exploatare in primul an

                  Trebuie sa se determine ce talie va avea exploatarea, care sunt capacitatile de productie, de stocare, de intretinere si de vanzare, daca s-au atins previziunile de vanzare si daca s-a tinut cont de cresterea viitoare.

         16. Realizarea listei cu potentialii furnizori

                   Conceptul se poate baza pe calitatea furnizorilor de materii prime sau subansamble. Trebuie determinati viitorii furnizori si gasite alte surse de aprovizionare.

         17. Realizarea listei cu resursele necesare pentru demararea afacerii

                  Trebuie sa fie inscrisi angajatii, locatiile, echipamentele, masinile, stocurile, instalatiile si serviciile necesare pentru demararea afacerii. Costul fiecarui articol al listei trebuie sa fie nclude pentru a determina costurile initiale.

         18. Determinarea resurselor care vor face obiectul finantarii, inchirierii

                  Este posibil sa nu fie platita in intregime cantitatea de marfa cumparata si se poate opta pentru finantare, creditare sau inchiriere. Trebuie estimate platile lunare.

         19. Realizarea listei cu punctele forte si slabiciunile financiare

                  Se determina cat din averea proprie este alocata pentru intreprindere, ce activ este utilizat in calitate de garantie. Trebuie determinat daca exista masinile, calculatoarele sau instrumentele necesare pentru demararea afacerii, daca exista apropiati care pot investi in afacere.

         20. Realizarea unor previziuni de trezorerie lunare pentru primul an

2.3 Protejarea ideilor

1.                                                         Brevetele

2.                                                          Marcile de comert

3.                                                         Drepturile de autor

4.                                                         Schitele industriale

5.                                                         Topografia circuitelor integre

 

         2.4 ABC-ul comercializarii

           

                    Pentru ca strategiile de comercializare si de publicitate sa raspunda la gusturile sau interesele pietei trebuie sa fie definita clientela., sa fie inspectata piata de consum.

                    Profilul pietei se stabileste in general cu ajutorul surselor primare si secundare pentru a raspunde la intrebarile cheie cu privire la piata potentiala. Informatiile sau datele demografice, care servesc la elaborarea profilului social al consumatorilor nclude:

·  Varsta

·  Sexul

·  Starea civila

·  Adresa

·  Venitul, mai ales venitul disponibil

·  Nivelul de scolarizare

·  Locul de munca

·  Interesele

·  Antecedentele culturale si originea etica

Un fabricant de haine va avea in vedere un anumit numar de piete interdependente – copii, sportivi, batrani, adolescenti, turisti. Un profil general al fiecarei piete le va scoate in evidenta pe cele care sunt cele mai realiste, care presupun cele mai mici riscuri si care pot fi rentabile.

Daca este definita clientela si enumerate asteptarile ei, se poate elabora produsul sau serviciul in functie de aceste nevoi diferite. Cu cat se acorda o mai mare importanta asteptarilor clientilor, cu atat va fi mai mare calitatea produsului. Produsul nu trebuie sa fie considerat doar un obiect pe care clientul il cumpara, ci ca o materializare a nevoilor.

Pozitionarea intreprinderii desemneaza imaginea pe care clientii o au fata de aceasta. Este necesara crearea unei imagini care permite pozitionarea intreprinderii in asa fel incat sa atraga clientii.

Clientii sunt adesea in cautarea unui anumit numar de elemente, ca:

·  Pret (cel mai putin scump, rezonabil, in concordanta cu produsul oferit)

·  Varietate

·  Serviciu

·  Personal de vanzari

·  Calitate

·  Mod

·  Amplasare

·  Atmosfera

Determinarea pretului nu trebuie sa fie subestimata, pentru ca preturile proaste pot determina un esec. Noile intreprinderi comit adesea greseala sa ceara preturi prea joase sau prea ridicate pentru un produs sau serviciu.

Determinarea pretului este cheia comercializarii. Pretul produselor si serviciilor poate fi determinat in functie de piata si costuri. Daca intreprinzatorul este lipsit de experienta, pretul va fi fixat in functie de piata, apoi odata cu experienta, se va elabora un nou pret in functie de costuri. Eficacitatea celor doua metode de stabilire a pretului depinde de marile obiective ale intreprinderii (se doreste maximizarea beneficiilor sau cresterea cifrei de afaceri). Alegerea intreprinderii cu privire la pietele pe care actioneaza si vanzarile sale influenteaza mult determinarea pretului.

Metoda pietei

Trebuie examinate preturile pe care le cer concurentii pentru bunuri si servicii asemanatoare si fixate preturi la care se asteapta clientii. Cumparatorii vor spune cat anume sunt dispusi sa plateasca pentru produsul sau serviciul respectiv. In cazul acestei metode nu pot fi acoperite toate cheltuielile ca in cazul metodei costurilor. Nu trebuie cerute preturi prea mici pentru a fi concurential sau pentru a stimula vanzarile. Acestea trebuie fixate in functie de ceea ce cere concurenta pentru produse si servicii similare.

Metoda costului

Pretul trebuie sa acopere in totalitate costurile produselor si serviciilor vandute, acestea fiind costurile de productie ale materialelor, cheltuielile generale fixate si mana de lucru, in plus sa genereze beneficii.  

Pentru a stabili eficient costul pe unitate se utilizeaza o formula simpla

Costuri de productie totale pe unitate+profitul urmarit de unitate

Intreprinderea poate stabili diferite taxe de profit, de exemplu un profit de 15% pe instalatii si materiale, 20% pe mana de lucru si 25%pe cheltuielile generale.

Daca studiul pietei releva faptul ca aceasta dispune de produse sau servicii asemanatoare la un cost net inferior celui care poate fi oferit, se poate ajusta randamentul prevazut, sau se poate oferi un serviciu sau o oferta suficient de specializata pentru ca piata sa accepte sa plateasca un supliment. Costul materialelor trebuie sa fie stabilit in functie de costul de inlocuire, nu in functie de costul de origine. Salariile sunt incluse in cheltuielile intreprinderii, dobanda este inclusa in calculul cheltuielilor intreprinderii. Trebuie prevazute eventualele rambursari, cheltuieli de intretinere, creante neacoperite si amortizarea costurilor in capitalul echipamentului sau utilajului.

Stabilirea pretului prin estimare

Anumite tipuri de intreprindere stabilesc pretul prin estimare

·        Pretul este intotdeauna dublul costurilor cu mana de lucru, mai mult decat costul materialelor

·  Dublul costului materialelor, la care se adauga costurile cu mana de lucru

·  Pretul este intotdeauna costul materialelor si al mainii de lucru

Calculul costurilor reale este singurul mod sigur de asigurare a acoperirii costurilor. Costurile cu mana de lucru trebuie sa fie incluse in costurile de productie si in costurile fixe (de exploatare) sau generale.

Punctele cheie care trebuie luate in considerare la stabilirea pretului sunt : strategia de comercializare si obiectivele pe termen scurt, preturile concurentei si piata, cererea existenta pe piata pentru produsul respectiv si tendintele in preferintele consumatorilor, nevoia de acoperire a costurilor si de obtinere a profitului aferent.

2.5 Modele de afaceri  in comertul electronic

         Abordand modelele conceptuale pentru comertul electronic constatam ca acestea difera in functie de produsul care este vandut si de entitatile care intervin in cadrul unei tranzactii. Modelele de afaceri folosite pentru vanzarea on line de bunuri, precum si informatii sau acces la baze de date difera considerabil de cele folosite pentru vanzarea de bunuri fizice. Analizand aplicatiile curente dezvoltate pe internet, identificam urmatoarele modele de afaceri in comertul electronic : magazin electronic (e-shop), aprovizionarea electronica(e-procurement), magazin electronic universal (e-mall), piata unui tert (third party marketplace), comunitati virtuale (virtual communities), furnizori de servicii cu valoare adaugata pentru canalele de comert  electronic(value chain service provide), platforme de colaborare, brokeraj de informatii si alte servicii.



         In mod tipic e-Comertul se refera la schimbul de valori care are loc pe Internet, prin aceea ca un cumparator viziteaza situl web al unui vanzator si efectueaza o tranzactie comerciala in acel sit. Vanzatorul sau cumparatorul poate fi o intreprindere(bussines) sau un consumator individual (consumer).In acest context comertul se poate desfasura de la intreprindere-la intreprindere (business-to business:B2B) sau de la intreprindere – la – consumator (business-to consumer: B2C) sau servicii ale aceleiasi institutii.

         Acest tip de schimburi se caracterizeaza prin relatii stabile de lunga durata, ceea ce justifica utilizarea unor sisteme costisitoare in cele mai multe cazuri, comunicarea are loc direct intre aplicatiile informatice ale partenerilor, ceea ce conduce la cresterea gradului de automatizare si integrare. Precizam ca aparitia lor dateaza din anii 80 si s-a bazat pe protocoale particulare si pe utilizarea de retele private care au evoluat spre tehnologia EDI.

Comertul B2B cunoaste mai multe forme:

-                     e- procurement

-                     centrul comercial virtual(piata virtuala)

-                     catalog virtual

Schema nr .5 Formele de comert electronic


Tranzactiile B2B se caracterizeaza prin faptul ca ambele parti participante la tranzactia comerciala, atat vanzatorul cat si cumparatorul, sunt institutii.

         Tranzactiile B2C se realizeaza intre cumparatori individuali si vanzatori –mari companii. In acest caz , factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de baza in decizia de cumparare.

         Referitor la acest tip de comert  realitatile din tarile dezvoltate arata ca au existat preocupari ce dateaza din anii 1980. Inaintea aparitiei internet-ului au fost si uneori continua sa fie utilizate diferite sisteme BTX(Bildschirmtext) in Germania si Teletel (minitel) in Franta etc.

Alte relatii stabilite prin intermediul retelei Internet, adiacente comertului electronic, sunt: government-to –government (G2G), government-to- business (G2B), government-to- consumer (G2C), consumer-to-government C2G), consumer-to-business (C2B) si  consumer-to-consumer (C2C), fiind sintetizate in tabelul  urmator:

Tabelul nr 5 Relatii adiacente comertului electronic stabilite prin reteaua Internet

 

Guvern (G)

Intreprinder (B)

Consumatori ©

Guvern (G)

G2G coordonare

G2B Informare

G2C Informare

Intreprinder (B)

B2G administratie, logistica

Comert electronic

Comert electronic

Consumatori ©

Achitare taxe online

Comparatie preturi

Licitatii online

         Un  rol aparte in dezvoltarea comertului electronic il au relatiile business-to government (B2G), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid si eficient, pot contribui la constientizarea agentilor economici asupra avantajelor acestui nou domeniu comercial:Comertul Electronic.

         Comertul de proximitate include  utilizarea de cartele cumparate pentru plata anumitor servicii (cum sunt de exemplu cartelele  telefonice). In unele tari  acordurile de acest tip sunt folosite pentru plata consumului de energie electrica in regiunile rurale sau greu accesibile. In acest fel s-au redus cu cel putin 5% costurile de  exploatare datorita evitarii  contuarelor si urmaririi achitarii facturilor.

         Conceptul de mai sus care defineste comertul in sensul restrans este o parte a conceptului mai larg de Economie sau Afaceri, incetatenit in engleza cu denumirea de Business. Comertul trebuie inteles in contextul companiilor care il poarta si a mediului in care se desfasoara. O intreprindere este o firma cu capacitatea de a schimba electronic valori.  Ea are procese de lucru corect proiectate pentru acest mod nou de a conduce afacerea. In plus, ea intelege problemele de performanta umana nu numai pentru forta de munca proprie dar si pentru intregul personal din lantul sau valoric: clientii cat si personalul care lucreaza pentru parteneri si furnizori. Comertul este o modalitate noua de a face afaceri-modalitatea de a face afaceri in economie, care implica deschidere, conectivitate si integrare; deschide intreprinderea pentru a include partenerii, furnizorii si clientii; se conecteaza la noua intreprindere, extinsa printr-un mediu electronic universal; necesita integrarea si alinierea tehnologiei, proceselor si performantei umane cu o intentie strategica in continua evolutie. Comertul consta in schimburile electronice de valori intre intreprinderi si parteneri, furnizori si clientii lor.             

         Economia este mediul de afaceri mai larg  in care se desfasoara Comertul legal. Noi reguli economice de cauza si efect determina transformarea organizarii fundamentale, a industriei si a pietei. Astfel, intreprinderile fac comert in economie.

         Legat de comertul electronic au aparut o serie de servicii integrate acestuia, care caracterizeaza arhitecturile lui si care s-au consacrat in societatea informationala:

         Reteaua FIN-NET (Servicii Financiare Complete Network) in cadrul U.E a fost lansata recent. Ea uneste sistemele care au fost incarcate, la nivel national, de la rezolutia extrajudiciara privind serviciile financiare in vederea formarii unei retele care sa acopere intreaga comunitate. Contrar altor sectoare comerciale, exista deja structuri in statele membre. Aceasta retea foloseste cunostinte si experiente existente la nivel national, cu traditii bine stabilite de cautare a solutiilor extrajudiciare. Consumatorii pot dispune astfel de un sistem de recurs suplu, trecand in particular prin organele de recurs din tara lor. Schimburile de informatii intre organele de recurs nationale au fost intarite si participantii au convenit asupra unor proceduri de cooperare ce acopera intreaga Uniune. In ciuda formei variabile a sistemelor participante, cel descris trebuie sa se conformeze recomandarii 98/257 a Comisiei care enunta principiile aplicabile de organele insarcinate cu rezolvarea  extrajudiciara a litigiilor de consumatie, ceea ce garanteaza conditiile de echitate si impartialitate, rezonabil comparabile a celor de proceduri in fata tribunalelor . In practica, cooperarea in sensul retelei se bazeaza pe un protocol de acord voluntar, la care subscriu organele participante. Acest protocol defineste principiile de baza ale cooperarii si cadrul sau de functionare.

·                    Extranet

         Un extranet este o retea privata care foloseste tehnologiile Internet si reteaua publica de comunicatii. Este similar Intranetului, dar include si partenerii si furnizorii principali. Este un fel de Internet la nivelul asa numitului lant de valori al intreprinderii(value chain) sau al lantului furnizor (supply chain). El poate fi privit ca o extensie a internet-ului in afara intreprinderii. Extranet-ul poate fi folosit pentru schimb electronic de date intre firme (EDI), distribuirea exclusiva de cataloage si produse; colaborarea cu alte companii in programe de dezvoltare sau instruire; furnizarea de servicii unui grup de companii, cum ar fi serviciile bancare on-line si difuzarea de informatii intr-un cadru exclusiv.

·                    SCM-Supply Chain Management(Managementul lantului furnizor)

         Prin lantul furnizor se intelege de fapt intregul lant valoric al intreprinderii. Ideea este de a integra, prin facilitati de Comert intreg acest lant. Exista o supracerere contemporana de produse software pentru SCM.

·              EEJ-NET(Reteaua europeana extrajudiciara) care uneste ADR-urile nationale/nortificate la Comisia ca aplicind principiile fundamentale, garantind echitatea si eficacitatea lor.

         Extended Entreprise care in contextul  e-Comertului inseamna:

- deschiderea intreprinderii catre clienti si furnizori;

- cunoasterea la nivel individual al clientilor;

- gasirea unor solutii mutual profitabile cu furnizorii;

- evaluarea diverselor optiuni de surse furnizoare.

·              ISO-(International Standard Organization) are rol in standardizarea protocoalelor de retea.

·              OSI-(Open System Interconection) model definit de ISO si care este bazat pe principiile sistemelor deschise si a comunicarii de la egal la egal.

·              WEB- aplicatia cea mai cunoscuta actualmente pe Internet. Aceasta se bazeaza pe limbajul HTML (Hyper Text Markup language). HTML permite specificarea structurii si manierei de afisare a paginilor WEB, iar HTTP defineste modul in care documentele HTML sunt transferate la client.

·              SITE-este dat de paginile WEB unitare aflate sub acoperirea aceluiasi nume de domeniu si intre care exista link-uri.

·              Sistemele si aplicatiile back-end-include baze de date relationale, sisteme de gestiune a tranzactiilor, sisteme EPP, sisteme EDI, aplicatii de uz generalizat sau aplicatii pe masura.

·              Sistemele EPP-SAP si People Soft sunt cele mai raspanditew si beneficiaza de instrumente de integrare oferite de mai multi furnizori de software de comert electronic.

·              API- (Aplication programming interface). Prin scrierea de API poate fi realizata integrarea celorlalte sisteme back-end care servesc drept mediatoare (meddle-ware) intre acestea si aplicatia de comert electronic.

·              Canale de distributie virtuale

Este vorba de canalele de distributie electronice care practic nu exista fizic. Nu este suficient sa-ti deschizi astfel de canale prin prezenta pe Internet; trebuie regandit  intreg lantul de distributie al intreprinderii.

·        Relatia cu clientul (Customer Relationship)

         Este pivotul in jurul caruia se invarte Comertul. Tehnologiile tip Internet (vezi Intranet si Extranet) permit producatorilor realizarea unui vis al oricarui specialist in marketing; marketing individual, nu la nivel de segmente de piata, ci la nivelul consumatorului individual.

·              Autostrazi informationale permit circulatia fluxurilor informationale si accesul la serviciile si produsele disponibile in lumea intreaga.

·              E-Business

         O e-afacere (e-business) este o organizatie care isi conecteaza procesele de afaceri direct cu cele ale constituientilor sai cheie: clienti, angajati, furnizori si parteneri de afaceri, prin intranet, extranet si web.

In practica comertului electronic exista mai multe modele de  e-Business:

E-business este o integrare a mai multor domenii de aplicatii intr-un sistem care conecteaza o anumita afacere cu partenerii, clientii si furnizorii. Aceste sisteme nu sunt gandite neaparat in termeni de tehnologie web, desi toate sau aproape toate sistemele care folosesc tehnologia web pentru interfetele cu utilizatorii.

         Scopul modelelor de e-business este de a reprezenta intr-un mod cat mai accesibil tipul de afacere si arhitectura sistemului (topologia aplicatiei si topologia de rulare) pentru diferite clase de aplicatii. Aceste modele descriu interactiunea dintre participantii la o solutie e-business.

In momentul de fata sunt definite 6 modele de e-Business; Userto business, User to Online Buying,  Business to Business, User to Data, User to User, Applications Integration.

         1. Modelul User to Business(U2B)

         Este cazul  general in care un utilizator (intern sau extern ) interactioneaza asupra datelor si tranzactiilor unei intreprinderi. In caz particular se poate aplica la o intreprindere carew ofera servicii sau bunuri care nu pot fi prezentate si vandute prin catalog . Poate fi vazut ca acoperind toate interactiunile de tip User to Business cre nu  sunt acoperite de modelul user to Online  Buyng.

         2. Modelul User to Online Buyng(U2OB)  este folosit pentru a descrie un caz special( un subset al Modelului User to Business ) in care bunurile sunt vandute printr-un catalog folosind un card de cumparari, un portofel, etc. Acest model si cei care se aprovizioneaza de la un singur furnizor . Poate cuprinde legaturi cu sistemul de gestiune, de verificare de carti de credit, de livrare, etc.

         3. Modelul Business to Business (B2B) Este folosit pentru a descrie doua tipuri de interactiune intre doua interprinderi:

- tipul(B2Bi) este cazul in care exista un contract de parteneriat  intre intreprinderi, un exemplu in acest sens  fiind o aplicatie pentru un lana de desfacere;

- tipul(B2M2B) este cazul unui e-MarketPlace, deci existenta unei piete electronice in care interactioneaza mai multi furnizori si mai multi cumparatori.

         4. Modelul User to User (U2U) descrie cazul colaborarii diferitilor  utilizatori prin intermediul documentelor partajate, prin intermediul email-ului.

         5. Modelul User to Data (U2D) descrie cazul in care utilizatorii au nevoie  de cantitati insemnate de date , text, imagini, etc, si folosesc diverse instrumente pentru a extrage informatii.

         6. Modelul Applications Integration este folosit pentru integrarea diverselor aplicatii intr-o solutie de afacere si poate fi utilizat  atat in cadrul unui  singur tip de afacere intre mai multe tipuri de afacere.

         Crearea de valoare prin e-business inseamna depasirea limitelor afacerilor traditionale, schimbarea modului in care compania face afaceri, crearea de noi modele de afaceri. O companie moderna nu se mai poate baza pe un model static al nucleului proceselor sale de afaceri. Compania trebuie sa creeze proceduri multiple, paralele, pentru a raspunde conditiilor schimbatore de piata si a captura noi oportunitati. Este perfect normal, de exemplu, ca o companie sa trebuiasca sa faca afaceri cu o alta care ii este simultan competitor, furnizor si client (vezi cazul firmelor de telecomunicatii (Cisco si Lucent).  O tendinta majora o constituie aparitia de retele de e-business: piete prin care procesele de afaceri  ale participantilor  sunt conectate in timp real. Firmele  mari insa  dezintegreaza structurile verticale si  nu retin decat competentele  nucleu ale compniei. Un lant valoric (value chain) se defineste ca o secventa de procese de afaceri  in care fiecare proces  adauga o valoare  masurabila la valoarea de iesire a procesului precedent.

         La implementarea sistemelor de comert electronic se folosesc urmatoarele tehnologii:

-  EDI – asigura schimburile directe de date intre programele partenerilor. Pachetele  software de comert electronic suporta standardele EDI pentru  transmiterea directa a comenzilor de aprovizionare pentru furnizori  si pentru comunicare starii acestor comenzi.

-  Mesagerie *400

-  Posta electronica (e-mail)

-  Intranet

         In interiorul unei intreprinderi exista o retea interna de calculatoare  care functioneaza pe aceleasi principii cu internetul, are acelasi aspect vizual, dar calculatoarele  si implicit documentele nu  sunt vizibile decat pentru salariatii intreprinderii. Este un fel de Internet la nivel de intreprindere. In domeniul Intranet intra si structurile organizatorice din afara sediului central, precum: sucursale, filiale, indiferent de pozitia lor geografica.

         - Internet

         Se poate spune ca este un fel de baza de date gigantica, raspandita la nivelul intregii lumi in care poti gasi informatii si servicii de toate tipurile, accesibile de la orice  calculator conectat la retea. Internet-ul este de fapt o retea intre retele, prin care poti folosi posta electronica pentru a contacta  diferiti alti  utilizatori, poti accesa de la propriul calculator un alt calculator de la distanta, pe care desi  se poate afla la mare distanta, poti rula ce programe vrei tu. De pe Internet poti sa descarci pe propriul calculator tot felul de programe si informatii de oriunde in lume.

         In noua economie digitala dinamica pietelor va dicta un model de afaceri care asigura integrarea diferitilor parteneri in lantul valoric.

Schema nr.6  Strategii de afaceri bazate pe comertul electronic


       

 Folosind o varietate de tehnologii IT acest model va valida comunitati comerciale coordonate , fiecare operand ca o intreprindere virtuala.  Tehnologiile Internet ofera e-afacerilor un protocol simplu de legare cu alte afaceri. Exista astfel forte multa libertate in crearea de noi lanturi valorice. Executarea propriu-zisa a proceselor poate fi usor delegata unor  furnizori de servicii web externi (asa numitul „outsourcing”).

2.6   B2B sau comertul de schimb intre intreprinderi

 

Cheltuielile intreprinderilor in comertul electronic B2B (Business to Business) vor creste de acum in urmatorii 5 ani, indica o cercetare a Jupiter Media Metrix facuta publica la 26 septembrie 2004. Aceste cheltuieli vor atinge 5,4 trilioane de dolari in 2009 in Statele Unite si vor reprezenta 36% din cheltuielile intreprinderilor destinate facilitarii participarii lor la comertul intre intreprinderi.

         B2B este un tip de comert electronic intre intreprinderi. Mai este denumit si C3E (CEEE = comert de schimb intre intreprinderi), folosind EDI (schimb de documente informatizate) sau folosind internetul, intranetul sau VPN (retea privata virtuala ).

         B2B (dedicat tranzactiilor de afaceri) este impartit in 2 categorii: aprovizionari si comert in „panza de paianjen”

        Comertul in „ panza de paianjen” este impus de marile intreprinderi (GE, Cisco, Dell, Nortel) aceste intreprinderi cer ca toti furnizori sa fie legati in mod electronic cu ele.

                  Portale private sau publice

         In B2B exista 2 tipuri de portale: portale private si portale publice. Portalele private se limiteaza la o intreprindere si furnizorii acestora. Este un model mai usor de comercializat cu intreprinderile, deoarece obiectivul participantilor este acela de a micsora costurile. Pietele electronice publice sunt in pierderi de viteza, fata de pietele electronice asa zise private, proprietatea marilor intreprinderi traditionale bine stabilite. Aceste portale private sunt, de exemplu, Alcan la Quadrem, Nortel la E20pen si Covisint pentru Ford, General Motors si Chrysler.

         Pentru a supravietui, portalele trebuie sa fie specializate si sprijinite de intreprinderile foarte puternice care se angajeaza sa obtina un procent din cumpararea lor. Ceea ce favirizeaza pietele de afaceri private.

        Piata de afaceri electronica

         Loc unde intreprinderile avand un interes comun sa intalnesc pentru a primi si a imparti informatia, a realiza tranzactii sau a colabora.

Se pot califica aceste piete de afaceri electronice ca portal informational, tranzactional, de colaborare, vertical, orizontal, geografic, de asociere, neutru.

           

         Licitatii electronice

          Exista doua tipuri de licitatii electronice : licitatii traditionale si licitatii inversate. Licitatiile traditionale sunt compuse din licitatiile olandeze ti din cele country unde pretul de plecare este fix si perioada de supralicitatie este definita. In cadrul licitatiilor olandeze, supralicitatia nu exista. Prima persoana care face oferta castiga. Se doreste vanzarea rapida. Licitatia inversata este asemanatoare procesului de apel la oferte.

        CEP (comertul intre intreprinderi si un profesionist B2P)

         Este foarte infloritor. Acei profesionisti care sunt de obicei muncitori autonomi nu au mijloace de plata necesare pentru a putea apela la serviciile altor profesionisti. Se creeaza deci portale asemanatoare comunitatilor virtuale si care sunt destinate membrilor din aceeasi societate profesionala.

Aceste portale propun noi obiective, forumuri de discutie specializate, baze de cunostinte si expertiza (studii, documentatii oficiale, sfaturi pentru o mai buna practica), instrumente tranzactionale, oferta de locuri de munca si a altor servicii.

        Portal sectorial (piata electronica = Market places)

         Site unde cumparatorii si vanzatorii apartinand aceleiasi industrii fac afaceri.

         Portalul permite membrilor sau imtreprinderilor utilizatoare sa cumpere, sa vanda sau chiar sa participe la regrupari de cumparare sau de vanzare. Cumparatorul poate tot timpul sa stie cand a efectuat comenzile si la ce stadiu al procesului se afla comanda. Poate oricand sa-si modifice comanda sa-si aleaga transportatorul, sa vizualizeze drumurile disponibile si ca urmare locul unde se afla incarcatura, sa negocieze preturile.

         Tipuri de piete electronice B2B

         Participarea directa

         Este vorba de a pune in contact consumatorul cu fabricantii si furnizorii. Detailistii nu exista. Imediat ce fabricantul vinde obiectul catre consumator, furnizorii sunt imediat avizati electronic.

          Parteneriat

Detailistul este legat de producatori si de furnizori. El actioneaza ca un consumator. Consumatorul real nu face parte din sistem. Daca nu exista parteneriat el renunta la gestiune, dar prin parteneriat, gestiunea este delegata.

Dominarea americana

          In SUA comertul electronic intre intreprinderi (B2B) domina si americanii poseda deja 6000 din cele 15000 de portale mondiale. Americanii au pus stapanire totala pe piata portalelor B2B.

         Comertul electronic realizat intre intreprinderi (B2B) reprezinta mai mult

de 90% din vanzarile on-line chiar daca tranzactiile on-line au reprezentat mai putin de 1% din veniturile tuturor tranzactiilor comerciale (produse si servicii)

in SUA in 2002.

Comertul de schimb intre intreprinderi pe regiuni, 2003-2007 (in bilioane $)

 

2003

2004

2005

2006

2007

Partea fiecarui regiuni in %)

America de Nord

159.2

316.8

563.9

964.3

1600.8

57.70%

Asia

36.2

68.6

121.2

199.3

300.6

10.80%

Europa

26.2

52.4

132.7

334.1

797.3

28.70%

America Latina

2.9

7.9

17.4

33.6

58.4

2.10%

Africa

1.7

3.2

5.9

10.6

17.7

0.60%

Total

226.2

448.9

841.1

1541.9

2774.8




100%

       Tabel 6  Evolutia B2B pe regiuni

         

2.7 Studiul pietei

Studiul pietei se realizeaza prin observarea concurentei, discutarea cu furnizorii si cu clientii, sondaje si grupe de dezbatere. Studiul pietei va ajuta la luarea multor decizii cu privire la anumite probleme :

-   buna amplasare

-   previziuni de vanzare

-   linia de produse

-   strategia de pret

-   publicitate

-   vanzare pe credit

-   capitalul necesar

-   suprafata necesara

-   stocurile necesare

-   echipamente si instalatii necesare

-   numarul de angajati cerut

Se pot obtine informatii de natura comerciala fara cheltuieli, consultand anumite surse de informare :

Ø      Concurenti

Ø      Intreprinderi vecine

Ø      Reprezentanti comerciali

Ø      Furnizori industriali

Ø      Prieteni si asociati

Ø      Camera de comert

Ø      Hotelurile din oras

Ø      Biroul agentului guvernamental

Ø      Asociatii comerciale din centrul orasului

Ø      Asociatii profesionale

Ø      Initiatorii – realizatorii de centre comerciale

Ø      Jurnale, radio si televiziune

Ø      Diverse anuare

Ø      Librarii

Ø      Centre de servicii pentru intreprinderi

Ø      Intreprinderi asemanatoare din alt oras

Ø      Scoli, colegii si universitati

Ø      Agentii de publicitate

Ø      Posta

Ø      Sectiunea comerciala a bibliotecilor

Ø      Pagini Aurii

Observarea concurentilor

Concurentii trebuie sa fie studiati pe teren. Trebuie vizitate magazinele lor sau locurile in care isi vand produsele, studiate amplasamentul, modul de atragere a clientelei, densitatea traficului, perioada de varf, pretul, calitatea bunurilor si serviciilor, liniile de produse oferite, tehnicile publicitare, cataloage si alte prospecte.

Trebuie studiate de asemenea modalitatile folosite de concurenti pentru satisfacerea nevoilor clientilor potentiali. Este necesara raportarea la concurenti, ocuparea unui spatiu mai bun, utilizarea unor preturi mai bune, program prelungit, calitate superioara, serviciu mai bun.

Discutarea cu furnizorii

Furnizorii pot oferi o informatie pretioasa cu privire la stabilirea pretului, la liniile de produse cel mai bine vandute si la motivele reusitei anumitilor concurenti.

Discutarea cu clientii

Discutand cu clientii actuali si potentiali, se pot invata multe lucruri cu privire la nevoile lor. Ei vor spune ce cauta, ce gandesc despre concurenta, pretul pe care accepta sa-l plateasca si serviciile pe care le asteapta.

Sondaje si grupe de dezbatere

Sondajele si grupele de dezbatere sunt modalitatile cele mai riguroase de obtinere a informatiilor de la clienti. Exista un mare numar de lucrari cu privire la elaborarea chestionarelor si derularea sondajului.

In cadrul grupelor de dezbatere participantilor li se cere opinia si gasirea unor noi idei. Procedeul este util pentru elaborarea unor noi concepte si studierea diverselor atitudini si opinii cu privire la un nou produs. Grupele de dezbatere trebuie sa fie conduse de un intervievator competent.

2.8 Previziunile de vanzare

Previziunea de vanzare consta in organizarea si analizarea informatiei in vederea estimarii cifrei de afaceri.

Daca are loc vanzarea mai multor tipuri de produse trebuie facute previziuni de vanzare distincte pentru fiecare.

           

         Factorii care pot influenta vanzarile pot fi factori externi

o             Concediile

o             Evenimentele speciale

o             Concurenta directa

o             Concurenta indirecta

o             Evenimente externe care pot afecta mana de lucru

o             Schimbarile in ceea ce priveste productivitatea

o             Anotimpul

o             Natalitatea si mortalitatea

o             Miscarile populatiei

o             Veniturile consumatorilor

o             Evenimentele politice

o             Conditiile atmosferice

Pot fi si factori interni

o             Modificarea stilului sau calitatii produsului

o             Modificarea tipului sau calitatii serviciului

o             Capacitatea de productie

o             Schimbarile in publicitate

o             Schimbarile de pret

o             Penuria stocurilor

o             Fonduri de rulment insuficiente

o             Moduri de distributie utilizate

o             Modificarea politicii de credit

Previziunile vanzarilor unei intreprinderi noi

Pot fi definite trei etape pentru majoritatea tipurilor de intreprinderi :

Prima etapa

In prima etapa se stabileste profilul clientelei si se determina tendintele sectorului de activitate. Oamenii de afaceri experimentati sunt de parere ca 20%din clienti reprezinta 80% din vanzari. Daca pot fi determinati acei 20% poate avea loc determinarea profilului principalelor piete.

Tipuri de profil:

§                     Persoane cu varsta intre 20 si 34 de ani, venit mediu, preocupati de conditia lor fizica

§                     Tineri fara loc de munca, parinti cu varsta intre 25 si 39 de ani, proprietari

A doua etapa

In aceasta etapa au loc precizarea taliei si amplasarii aproximative a zonei de cumparare, determinarea caracteristicilor globale ale zonei cu ajutorul statisticilor disponibile, determinarea caracteristicilor proprii zonei cu ajutorul surselor locale. Zona se determina prin studierea distantei pe care trebuie sa o parcurga clientul pentru a cumpara, prin determinarea locului de distributie sau de anuntare a unui nou produs.

A treia etapa

Realizarea listei si stabilirea profilului concurentilor. Este necesara studierea concurentilor pe teren prin vizitarea magazinelor lor sau a locurilor in care acestia isi comercializeaza produsele.

A patra etapa

Prin utilizarea rezultatelor cercetarii se poate estima cifra de afaceri lunara in cursul primului an.

Previziunile pot fi fondate pe vanzarile lunare medii ale unui concurent de aceeasi talie care actioneaza pe o piata asemanatoare. Este necesara studierea modurilor utilizate de concurenti pentru a satisface nevoile clientilor potentiali. Trebuie sa se tina cont de cresterea demografica si economica din zona de comercializare. Cu ajutorul datelor detinute se determina aproximativ partea din piata detinuta, numarul de clienti care se urmareste sa fie atins, cifra de afaceri scontata.

Previziunile vanzarilor unei intreprinderi existente

Retetele lunii corespunzatoare anului precedent reprezinta un bun instrument de previziune a vanzarilor anului in curs. Previziunile credibile pot veni din partea unor persoane care au un contact direct cu clientela. Poate fi solicitate comisului de vanzari date cu privire la linia de produse,la un serviciu, la piata sau la un teritoriu. Aceste previziuni se pot dovedi foarte exacte.

Previziunile vanzarilor si planul de afaceri

Dupa examinarea informatiei aceasta trebuie rezumata si va face parte din planul de afaceri. Previziunile din primul an trebuie sa fie lunare, in timp ce in anii urmatori acestea pot fi trimestriale. Este indicata cererea opiniei unui tert. Previziunile sunt trecute in sarcina unei persoane care cunoaste foarte bine sectorul de activitate. Acesteia ii sunt expusi factorii care au fost luati in considerare si motivul pentru care se crede ca estimarile au fost realizate.

 2.9 Lista strategiilor de promovare

§                     Anuntul in Pagini Aurii

§                     Apropierea de clientii potentiali prin telefon

§                     Apropierea de clientii potentiali in persoana

§                     Apropierea de clientii potentiali prin posta

§                     Elaborarea si pastrarea in fiecare zi a unei liste cu adresele si contactele pe o baza de date

§                     Elaborarea unei brosuri care explica in mod clar avantajele serviciului oferit

§                     Elaborarea unei campanii de vanzare prin corespondenta

§                     Elaborarea unei campanii de telemarketing

§                     Conceperea unui logo destinat sustinerii imaginii intreprinderii

§                     Conceperea si distribuirea de calendare, stilouri, bloc-notes-uri, si alte cadouri publicitare care afiseaza numele intreprinderii

§                     Conceperea si distribuirea unui pliant care abordeaza subiecte legate de sectorul de activitate al intreprinderii

§                     Realizarea de tricouri care afiseaza numele intreprinderii

§                     Examinarea posibilitatilor de publicitate cu o intreprindere neconcurenta, activa pe piata tinta

§                     Examinarea costurilor cu publicitatea prin intermediul ziarelor si revistelor, radio-ului si televiziunii, panourilor publicitare

§                     Trimiterea catre clienti a unor scrisori de multumire, felicitari cu ocazia sarbatorilor, zilelor de nastere

§                     Discutii cu privire la intreprindere in cadrul unei reviste sau ziar pe care il citesc clientii potentiali

§                     Organizarea unui concurs publicitar

§                     Cautarea unor clienti potentiali in cadrul asociatiilor legate de sectorul de activitate

§                     Cautarea unor clienti potentiali in cadrul colocviilor

§                     Cautarea unor clienti potentiali in cadrul revistelor si ziarelor pe tema sectorului de activitate

§                     Plasarea unui afis in exteriorul intreprinderii sau biroului

§                     Realizarea unei liste cu caracteristicile si avantajele produselor, pentru a planifica o campanie de publicitate

§                     Organizarea unui eveniment de binefacere

§                     Organizarea unui eveniment cultural

Capitolul III

Comertul electronic in economia mondiala

          3.1 Comertul electronic in cadrul OMC

  Membrii OMC studiaza in prezent cum sa trateze problema comertului electronic prin internet in contextul Acordurilor rundei Uruguay si misiunii OMC, in conformitate cu programul de lucru stabilit de Consiliul General al OMC la 25 septembrie 2001.

Ce se asteapta de la comertul electronic in cadrul OMC?

          Programul de lucru reflecta importanta crescanda a acestui sector. Comertul electronic este tot mai important in lume, astfel ca membrii OMC au adoptat la 20 mai 2001, la cea de-a doua Conferinta ministeriala de la Geneva, Elvetia, o declaratie asupra comertului electronic mondial. Prin aceasta declaratie, membrii cer consiliului general al OMC stabilirea unui program operativ global pentru a examina toate problemele legate de comert care se refera la comertul electronic mondial si prezentarea unui raport asupra inaintarii programului de lucru la cea de-a treia Conferinta ministeriala a OMC.

                    La 25 septembrie 2001, consiliul general a adoptat un program de lucru asupra comertului electronic, in virtutea caruia problemele legate de comertul electronic vor fi examinate de consiliul de comert cu servicii, consiliul de comert cu marfuri, comitetul de comert si dezvoltare.

                    Fiecare din aceste organe a prezentat, la sfarsitul lunii iulie 2002, un raport Consiliului general.

         Guvernele membre OMC au identificat 3 tipuri de tranzactii pe internet:

1.            Tranzactii referitoare la un serviciu efectuat in totalitate pe internet, de la selectie pana la cumparare si livrare;

2.            Tranzactii ce implica serviciile de distributie, in cadrul carora un produs, bun sau serviciu, este selectionat si cumparat on line dar livrat prin mijloace traditionale;

3.            Tranzactii ce implica functia de transport si de telecomunicatii, deci furnizarea serviciilor internet.

         Din punct de vedere al guvernelor membre OMC, marea majoritate a tranzactiilor efectuate pe internet sunt servicii, care sunt cumprinse in Acordul general asupra comertului cu servicii (AGCS).

         Guvernele membre estimeaza ca AGCS nu face distinctie intre modurile tehnologice de livrare.  Punctul de vedere comun al guvernelor se refera la faptul ca toate dispozitiile AGCS se aplica comertului cu servicii prin mijloace electronice.

                    Exista o divergenta de pareri in ceea ce priveste clasificarea unui mic numar de produse puse la dispozitie pe internet, adica posibilitatea de a cunoaste daca sunt bunuri sau servicii. Aceste divergente vizeaza produse precum cartile si programele. O carte tiparita livrata prin metode traditionale este considerata un bun. Guvernele membre OMC estimeaza ca versiunea computerizata a textului aceleiasi carti este un serviciu care trebuie sa fie acoperit de AGCS.

                    Alte guverne considera ca un astfel de produs apartine unei a treia categorii de produse care nu sunt nici bunuri, nici servicii si pentru care trebuie sa fie prevazute dispozitii proprii.

                    Problema care se pune este de a sti cum trebuie sa se raporteze Anexa AGCS asupra telecomunicatiilor la accesul la serviciile internet.

                    Multi furnizori de acces la serviciile internet pot beneficia de dispozitiile Anexei AGCS asigurand un acces echitabil si rezonabil la circuitele pe care le inchiriaza operatorilor publici de telecomunicatii. Dar anumite guverne membre se intreaba daca, sau in ce masura, Anexa ar trebui sa oblige furnizorii de acces sa ofere ei insisi alte tipuri de acces.

         3.2 WEB mondial

In SUA intre primul trimestru al anului 2003 si cel al anului 2004, vanzarile on line au crescut de la 5,24 la 6,99 miliarde de dolari, adica o crestere de 33%. In aceeasi perioada, totalul vanzarilor cu amanuntul a crescut de la 748 la 765 miliarde de dolari (o crestere de 23%). In ciuda deceptiilor aduse de „.com”, aceasta crestere este chiar mai rapida decat cresterea de ansamblu a comertului cu amanuntul.

Tab.7 Greutatea comertului electronic in lume

Anul

Piata Mondiala a

e-commerce (in miliarde de $)

Surse

2000

15

Deloitte Consulting (05/99)

2001

-

11,2*

34

Dataquest (10/99)

IDC

2002

-

-

-

68

31,2*

95

98,4*

IDC

Dataquest (10/99)

Activemedia (06/99)

eMarketer (07/99)

2005

1100

Deloitte Consulting (05/99)

2006

-

-

-

-

380*

1000

1200

1300

1400 la 3200

Dataquest (10/99)

IDC (06/99)

eMarketer (07/99)

Activmedia (06/99)

Forrester Research (11/98)

Tab.8 Piata B2C in lume

B2C : piata mondiala ( in miliarde de $ ), adusa la zi la 03 decembrie 2004

  Surse

2003

2004

2005

2006

2007

  eMarketer

60

101

167

250

428

  Forrester Research

53

96

169

284

452

  Gartner Group

-

-

-

380

-

  IDC

59

118

-

213

54,2

  Ovum

29

49

81

133

219

                    Gartner Group estima ca in al patrulea trimestru al anului 2004, CA al cybercommerce mondial va creste de la 39% in raport cu anul precedent, stabilandu-se la 25,3 miliarde de dolari.

Tab.9  Piata B2C in lume: repartitii pe zone geografice

B2C : Piata Mondiala (in miliarde de dolari)

Zona

2003

2004

2005

2006

2007

Statele Unite

47,5

74,4

110,6

135,2

197,9

America de Sud

0,7

1,8



3,3

5,5

8,1

Europa

8,1

16,5

37,1

81,8

182,5

Africa/Orientul Mijlociu

0,2

0,3

0,6

1,1

1,6

Asia

3,2

8,3

15,6

26,4

38,0

Tab.10  Previziuni

Previziunile pietei B2C : comparativ Q4 2004 / Q4 2003 (in miliarde de dolari)

Zona

Q4 2004

Q4 2003

Statele Unite

11,86

9,13

Europa

8,58

6,15

Asia/Pacificul

2,46

1,60

         Peste 106 milioane de americani vor cumpara on line in decembrie 2004 si vor cheltui 9,9 miliarde de dolari in perioada noiembrie/decembrie, sau mai bine zis o crestere de 6,6 miliarde de dolari fata de anul precedent.

             Doar 6% din populatia mondiala este astazi conectata la internet (dupa magazinul Transfer, N0 16, iulie/august 2004 p.86)

                    Numarul sit-urile Web in lume:

·              Estimare in 2003: 10 milioane

·              Previziune pentru anul 2008: 200 de milioane

         Unele estimari vorbesc de 18 milioane de sit-uri (reprezentand 2,5 miliarde de pagini;) sau mai bine zis mai mult de 100 de milioane de sit-uri in 2003.

        Daca ne bazam la numele domeniilor, vor fi peste 23 de milioane de sit-uri: stiand ca o intreprindere poate avea mai multe nume de domenii pentru un acelasi site (www.entreprise.com + www.entreprise.fr + etc), vorbim de 7 milioane de sit-uri unice in octombrie 2003.

         Numar de pagini Web disponibile:

            Estimare: 2,1 miliarde de pagini;

         Majoritatea studiilor se acorda in jurul a : 1 miliard de pagini vizibile;

            Imbogatire: 1 milion de pagini noi pe zi.

  Tab.11  Piata B2C in lume: Estimare pentru perioada de Craciun 2004

Cheltuieli totale on line pe categorii – perioada Noiembrie/Decembrie 2004 -

     Categorie

Estimarea cheltuielilor (in milioane de dolari)

     Haine

2,445

     Carti/Muzica/Video

1,696

     Licitatii

1,364

     Jucarii

1,053

     Micro-informatice

973

           

                    Alte estimari: de la 4 la 8 milioane de pagini noi pe zi;

ð           in acest ritm, numarul paginilor Web se dubleaza in fiecare an.

Remarca : durata medie de viata a unei pagine Web este de 46 de zi.

Repartizarea paginilor Web dupa limba  

ðEngleza: 68,39%

ðJaponeza: 5,85%

ðGermania: 5,77%

ðChineza: 3,87%

ðFranceza: 2,96% (din care cel putin 1% in Quebec)

         Cantitatea de informatii accesebile pe net:

                   Estimare: 550 miliarde de documente. Aceasta cifra a fost stabilita dupa un studiu efectuata de catre cercetatori americani al universitatii din California Berkeley.

Tipuri de informatii disponibile: in 2002, informatiile de tip stiintific sau educative reprezentau decat 6% din Web. 85% din paginile Web provini din Statele Unite, iar 4% din paginile Web accesibile pe reta  ar fi francofone.

 Numarul de utilizatorilor de Web in lume:

·              Estimare la inceputul anului 2003: 200 milioane

·              Previziune pentru anului 2008: 500 milioane

Unele estimari vorbesc de peste 250 de milioane din care 100 in Statele Unite, altele vorbesc de aproape 350 de milioane.

         Dupa un studiu efectuat de Cyberatlas, existau, in iulie 2003, peste 490 de milioane de utilizatori de internet in lume, din care 80% concentrasi numai in 15 tari. Statele Unite reprezentau 36% din conectati sau mai bine zis 135 de milioane.

         Exista 100 de milioane de calculatoare conectate la internet in lume.   

·              Mail-ul: la sfarsitul anului 2003, numarul total al conturilor de mail create (dar nu neaparat folosite) in lume a fost estimata la 891 de milioane, adica o crestere de 67% fata de anul 2002.

·              Numele domeniului: in iulie 2003, aproape 18 milioane de nume de domenii au fost inregistrate in lume, din care 9,5 milioane in „.com”.

    Tab.12  Perspectivele mondiale

Repartitia geografica a vanzarilor in milioane de dolari in anul 2003

   Statele Unite

155 107

   Restul Lumii

42 043

   Europa de Vest

25 909

Dupa studiul “The Global Market Forecast For Internet Usage And Commerce” – IDC

Tab.13  Perspectivele europeane

Repartitia in valuare a comertului electronic in europa

 

2000

2004

Marea Britanie

9

712

Germania

73

1406

Franta

4

416

Italia

1

93

Spania

1

98

Olanda

2

142

Suedia

3

118

Alte tari

3

248

Total

96

3233

(In milioane de dolari) Sursa : Datamonitor

Tab.14  Estimarea suma tranzactiilor electronice in europa

Tranzactia

2000

2001

2002

2003

2004

2005

 

253

839

1587

2214

2723

3364

(In milioane de dolari) Sursa : Datamonitor

Tab.15  Distribuitori europeani in fata comertului electronic “De ce stam pe internet”

 

1998

2000

Experimentarea pietei Internet

60%

75%

Castigare de experienta tehnica

82%

62%

Toata lumea ar trebuie sa fie

7%

49%

Cresterea vanzarilor

15%

48%

Castigarea unor piete noi

30%

46%

Incercare de a creste pe plan international

7%

42%

Sursa : RS Consulting, panel Cap Gemini

                    Comertul electronic pe internet a reprezentat 2,6 miliarde de dolari in 1999. In anul 2004 reprezenta, dupa cabinetele de studiu, 220 miliarde de dolari.


Concluzii finale

        Comertul electronic acopera o gama larga de activitati din care unele sunt bine stabilite, iar altele sunt noi. Comertul electronic, impulsionat de revolutia Internetului cunoaste o expansiune spectaculoasa si schimbari radicale. Cuprinde tot odata comertul electronic indirect (comenzi electronice privind bunuri tangibile) cat si comertul electronic direct (livrari on-line de bunuri tangibile).

         Comertul electronic ofera un enorm potential de oportunitati pentru consumatori si intreprinderi. Evolutia sa rapida sfideaza comertul, industria si guvernele. Comertul electronic permite schimbul intre regiuni cu putine cheltuieli, dar si dincolo de granitele nationale. Pentru realizarea perfecta a  acestori schimburi, trebuie dezvoltate canalele de distributie si crearea unor retele eficace, dar si crearea unor servicii postale moderne si eficace, care sa asigure livrarea fizica a bunurilor comandate electronic sau on-line. 

         Stimuland concurenta pe piata mondiala, comertul electronic este deja la originea unor schimbari structurale profunde. Principalii concurenti mondiali au sesizat deja oportunitatile oferite de comertul electronic, SUA avand deja un avans considerabil.

         Un magazin on–line poate oferi comerciantilor o excelenta ocazie de a-si face cunoscute produsele si de a le vinde unei clientele internationale. Este esential sa se procedeze intr-un mod mai riguros pentru crearea unui magazin virtual decat pentru crearea unui magazin obisnuit.

         Faptul ca vanzarea produselor si a serviciilor are loc in mediul virtual nu inseamna ca pot fi incalcate regulile cu privire la exploatarea unei intreprinderi. Regulile juridice si fiscale ce se aplica unei intreprinderi materiale sunt valabile si pentru magazinul on-line.

         Produsele si serviciile pot fi vandute clientilor doriti. Tranzactia are loc prin intermediul unui calculator, dar produsul trebuie sa fie livrat si trebuie respectate regulile si regulamentele din tara exportatorului si din cea a importatorului.         

         Lista de control pentru comertul electronic

Ø      Elaborarea unui plan al intreprinderii de cybercommerce

Ø      Alegerea unui realizator de pagini Web/ creator de site-uri de comert electronic

Ø      Alegerea unei solutii pentru magazinul virtual (model sau program)

Ø      Alegerea unei intreprinderi care se ocupa de tratarea platilor

Ø      Obtinerea unui nume pentru domeniu

Desfasurarea tranzactiilor economice on-line ofera agentilor economici o serie de avantaje:

Datele pot fi exploatate si accesate mai repede pe Internet dacat in mod traditional. Orice tranzactie poate fi inregistrata ceea ce poate produce o baza de date foarte detaliata, fiind posibil marketing la nivelul unei persoane individuale cat si la nivel de multime, lucru realizabil prin schimbarea specificatiei produsului.

Firmele intermediare devin irelevante ceea ce face ca lantul economic sa fie mai scurt, iar pretul de vanzare mai scazut. Consumatorii, avand la dispozitie o retea informationala bine structurata, vor putea la o simpla apasare de buton sa intre in legatura cu furnizorii directi si astfel pe termen lung se prevede o diminuare a influentei firmelor intermediare.       

Compararea preturilor devine mult mai usoara. Aceasta sugereaza ca Internetul reprezinta un puternic instrument deflationist: cresterea de pret este dificila avand in vedere ca clientii pot afla in orice moment preturile practicate de competitie.

Revista de specialitate The Economist in lucrarea Internet economics subliniaza faptul ca Internetul are o influenta deflationista pe termen scurt, iar pe termen lung v-a influenta cresterea economica. Internetul influenteaza atat cererea cat si oferta de bunuri si servicii.

Economiile determinate de productia de masa sant mai usor de realizat on-line dacat intr-un mod traditional. Un singur website poate fi folosit pentru accesarea informatiei oriunde in lume. Pentru un website care are succes la vinderea unui produs sau serviciu este mult mai usor de a crea un website asemanator specific unei anumite regiuni geografice. De asemenea Internetul permite agregarea vanzatorilor si cumparatorilor in acelasi loc pentru efectuarea licitatiilor on-line intr-un mod foarte usor si necostisitor, lucru imposibil pentru activitatile traditionale.

Mai jos sant enumerate cateva din punctele slabe in aplicarea strategiei de Internet:

                        • Diferentierea serviciilor de Internet va fi determinata de procesele existente la care se va adauga si aceste servicii de Internet. Firmele adesea se vad in situatia ca au in gestiune procese si modele de productie care nu mai sant actuale. In fata competitiei acerbe ele se gandesc ca ar trebui sa adopte serviciile de Internet, modalitate care va avea intr-o mare masura sansa de insucces. Acest lucru este adesea si cel mai simplu dar si cel mai putin diferentiator in aplicarea strategiei de Internet. Punand informatii despre un produs pe un website si luarea unor ordine on-line sant activitati pe care orice competitor poate sa le duplicheze. Liderii in servicii de comert electronic vor sa se diferentieze intre ceilalti furnizori de servicii similare prin intermediul unui circuit optim al bunurilor, fapt ce va conduce la profituri mai ridicate precum si un nivel de servire al consumatorilor mai ridicat. Companiile care doresc sa vanda bunuri si servicii pe scara larga trebuie sa faca schimbari fundamentale ale proceselor de procurare, productie si distributie care trebuie sa fie integrate in strategia de Internet. Acestea sant mai putin imitabile de catre competitori si pot constitui avantajul competitiv al firmei. De asemenea liderii mondiali in servicii de Internet transforma proceselor de inventariere si transport in procese transparente care se afla la dispozitia clientilor prin intermediul informatiilor on-line despre statutul comenzii si informatii referitoare la livrarea acesteia. Inovatorii in materie de servicii de Internet vor incerca realizarea on-line a unui cadru dinamic al strategiei de pret, al promovarii si mixului de marketing prin intermediul prelucrarii instantanee a informatiei.

• Operatiile de distributie existente pot face fata cerintelor comertului electronic. Adesea companiile care dispun de mari depozite automatizate si optimizate pentru distribuirea paletelor standardizate cu ajutorul camioanelor se gasesc in postura ca nu pot face fata comenzilor mai mici efectuate on-line de catre diversi consumatori. In aceasta situatie companiile pot alege fie subcontractarea activitatilor de distributie unei companii specializate fie restructurarea interna a sistemelor si proceselor de depozitare (adaugarea unui alt sistem capabil sa preia conducerea unui departament mai mic de distributie pentru colete mai mici si reconfigurarea sistemului de depozitare care sa poata sa preia si depozita si livra comenzi mai mici). Companiile care dispun de mai multe unitati de depozitare trebuie sa decida care dintre optiuni este mai buna: reconfigurarea tuturor depozitelor pentru a face fata cerintelor comertului on-line sau numai daca una trebuie reorganizata si transformata intr-un centru special dedicat comertului electronic. Un alt proces de care trebuie tinut cont este gestiunea bunurilor returnate.

Ca urmare firmele trebuie sa aiba realizeze un audit extern al proceselor fizice si sa identifice planuri de lunga durata de administratre a serviciilor de internet avand in vedere totodata volumurile crescute al acestor servicii.

                        • Relatiile existente cu furnizorii favorizeaza dezvoltarea serviciilor de comert electronic.

Aceasta este deseori o asumptie gresita, avand in vedere legatura directa furnizori si comerciantii in detaliu. Pentru comerciantii en-detail, serviciile de Internet inseamna o schimbare totala a atitudinii lor fata de furnizori. In mod traditional marile lanturi de comercianti en-detail incearca sa obtina produsele de la furnizorii lor la preturi cat mai scazute si de aceea relatiile dintre ei sant adversariale.

Multe sisteme de management sant specifice deservirii unui numar predefinit de consumatori. Vanzarile on-line necesita ca aceste sisteme sa asigure tranzactii, incluzand plati si verificari de credit, de la un numar mare de consumatori care pot fi necunoscuti. Sistemele efective de management necesita de asemenea ca unele sisteme interne de informatie sa fie transparente astfel incat consumatorii sa aiba acces la acestea. Este de neconceput acum ca ordinele on-line sa dispara fara urma. Consumatorii doresc acces la informatii referitoare la disponibilitatea produsului, datele de livrare, statutul ordinului. De asemenea ei doresc sa stie care este istoria ordinelor lor de cumparare si sa aiba posibilitatea sa faca schimbari la noile ordine.

Concluzie: companiile trebuie sa extinda capabilitatile sistemelor actuale de management al ordinelor in special in cadrul serviciilor on-line de autoservire (cumparatorii sa poata singuri accesa informatiile de care au nevoie). De asemenea ele trebuie sa faca teste comparative cu alte sisteme pentru a asigura functionarea la parametrii mai inalti, avand in vedere ritmurile inalte de crestere ale serviciilor de comert electronic.


BIBLIOGRAFIE

Darie Cristian               PHP5 Si MySQL pentru comert electronic,

                                    Editura Teora, bucuresti, 2006

Everett, Jerry                Software Testing Hits the Big Time, IBM, 2002

Ghilic-Micu,                 eActivitatile in societatea informationala, Editura Economica,

                                    Bucuresti, 2002

Kasim B                                      Comprendre le commerce electronique,

                                                    Microsoft, 2003

Rosu Hamzescu Ion,                   Noua Economie Si Societatea  Informationala,

                                    Editura Mondo Ec, Craiova, 2005

Rosu Hamzescu Ion                    Comertul electronic la sfarsit de secol si inceput

                                                    de mileniu, Editura Mondo Ec, Craiova, 2004

Fratostitianu Cosmin,                 Globalizarea si problemele noii economii mondiale,

Serban N                                     Editura Mondo Ec, Craiova 2004

Internet,                                       http://www.journaldunet.com

                                                     http://www.neuronnexion.fr

                             

                                      http://www.ournet.md

                                       http://www.internet-magazin.ro

                                       http://www.tc.gc.ca/pol/fr/rapport/commerce

                                       e/2f.htm                                                         

                                       http://www.google.com








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1484
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site