Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

Notiune si trasaturile societatii cu raspundere limitata - Cadrul juridic general

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Notiune si trasaturile societatii cu raspundere limitata - Cadrul juridic general

Notiune si trasaturile societatii cu raspundere limitata

1.   Cadrul juridic general



Trecerea la economia de piata si abandonarea economiei cen­tralizate, planificate implica o reforma legislativa de proportii in centrul careia se afla legislatia comerciala. Renasterea societatilor comerciale reprezinta axul principal al procesului de inlaturare a planificarii la comanda.

Pana in decembrie 1989, societatile comerciale constituiau obiect de reglementare in titlul VIII (art. 77-270) din Cartea I („Despre comert in genere') al Codului comercial din 1887. Desi nu au fost abrogate explicit, aceste dispozitii si-au pierdut practic interesul ca urmare a nationalizarii principalelor mijloace de pro­ductie si a cooperativizarii fortate a agriculturii incheiata in 1962. O serie de reglementari au continuat sa fie totusi aplicate in rapor­turile juridice de comert exterior[1].

Activitatea legislativa intensa desfasurata de autoritatile romane in primii ani de dupa Revolutia din decembrie 1989 are ca principala realizare Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind socie­tatile comerciale[2].

Anterior Legii nr. 31/1990 au fost adoptate si alte acte norma­tive importante privind activitatea economica.

Prin Decretul-lege nr. 54 din 6 februarie 1990 au fost reglemen­tate organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative: intreprinderi mici cu un numar de cel mult 20 de salariati; asociatii cu scop lucrativ cu maximum 10 membri; aso­ciatii familiale. intreprinderile mici erau persoane juridice de la data inregistrarii lor la administratia financiara; asociatiile cu scop lucrativ obtineau calitatea de subiect de drept, de la aceeasi data, daca membrii lor solicitau aceasta in mod explicit, asociatiile fami­liale nu faceau parte din categoria persoanelor juridice. Prevederile Decretului-lege erau completate cu dispozitiile Codului comercial.

Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 31/1990 au fost abrogate sau s-a redus sfera de aplicare a unor acte normative anterioare.

Astfel, potrivit art. 287 al legii sus-mentionate „Pe data intrarii ei in vigoare se abroga prevederile art. 77-220 si 236 din Codul comercial, prevederile referitoare la intreprinderile mici si la asociatiile cu scop lucrativ, cu personalitate juridica, din Decretul-lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei intiative, Decretul nr. 424/1972 privind constituirea si functionarea societatilor mixte in Romania, cu exceptia art. 15, 28 al. 1, art. 33 si 35 al. 2 si 3, Decretul-lege nr. 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investitiei de capi­tal strain in Romania.'

O alta lege deosebit de importanta pentru societatile comerciale si de altfel pentru dezvoltarea comertului, este Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului[3].

Dispozitiile Codului comercial, ale Legii nr. 26/1990 si ale Legii nr. 31/1990 se intregesc, in masura in care nu cuprind dispo­zitii contrare, cu prevederile Codului civil, a celorlalte acte norma­tive in materie civila, cu cele ale Codului muncii.

La aceste reglementari generale se adauga acele acte norma­tive care reglementeaza activitatea unor societati comerciale care au trasaturi proprii cum ar fi societatile de asigurari, societatile bancare, societatile cu capital strain. Societatilor comerciale li se aplica si regulile instituite prin legislatia fiscala.

Nu se poate incheia aceasta prezentare legislativa fara a face referire la legea care, de fapt, a marcat trecerea definitiva catre o economie de piata si anume Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului[4].

2.   Formele societatii comerciale

Legea nr. 31/1990 prevede la art. 2 ca societatile comerciale se vor constitui in una din urmatoarele forme:

a)   societate in nume colectiv;

b)  societate in comandita simpla;

c)   societate pe actiuni;

d)  societate in comandita pe actiuni;

e)   societate cu raspundere limitata.

Pentru constituirea unei societati comerciale in una din formele stabilite de lege, este necesara existenta a cel putin doi asociati. In mod exceptional insa, societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane (art.5 alin. 2).

In noua sa forma, la art.3 alin.1, legea societatilor comerciale regle­menteaza in mod explicit raspunderea pentru obligatiile sociale, in principal, pentru obligatiile sociale raspunde insasi societatea, raspunderea asociatilor fiind angajata in subsidiar. Potrivit acestui text de lege, „Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social', completandu-se cu alin.3 al aceluias articol, „ Actionarii, asociatii comanditari, precum si asociatii in societatea cu raspundere limitata raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris'.

In societatile in nume colectiv si societatle in comandita (simpla sau pe actiuni), asociatii si respectiv, asociatii comanditati, raspund solidar si indefinit pentru datoriile sociale[5]. Creditorii societatii se vor indrepta mai intai impotriva acesteia pentru obli­gatiile ei si, numai daca societatea nu plateste in termen de cel mult 15 zile de la data punerii in intarziere, se vor putea indrepta impotriva acestor asociati.

Actionarii, asociatii comanditari, precum si asociatii in societatea cu raspundere limitata raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.

Legea socie­tatilor comerciale contine doua trasaturi esentiale. In primul rand, legea are in vedere societatile care au caracter comercial, constituindu-se in vederea efectuarii de acte de comert, dobandind in conditiile legii personalitate juri­dica. Formele asociative fara personalitate juridica ori fara comercialitate constituie obiect de reglementare pentru alte acte norma­tive.

In al doilea rand, criteriul principal in delimitarea formelor societare il constituie intinderea raspunderii asociatilor pentru obligatiile sociale ale societatii. in acest sens, legea distinge, pe de o parte, raspunderea nelimitata si solidara si, pe de alta parte, ras­punderea limitata. Prototipul societatii cu raspundere nelimitata este societatea in nume colectiv, societate de persoane, constituita pe baza increderii depline intre asociati, datorita calitatilor lor personale si in care problema capitalului prezinta o importanta secundara. Asociatii raspund cu intregul patrimoniu pentru obliga­tiile sociale ale societatii. Printre dezavantajele acestei forme de societate mentionam chiar raspunderea nelimitata a asociatilor si posibilitatile reduse de a aduna capitaluri mari si a desfasura afaceri de mare anvergura.

Datorita acestor dezavantaje a aparut societatea pe actiuni (societatea anonima) care pe langa angajarea limitata a raspunderii actionarilor, are capacitatea de a mobiliza mari capitaluri, dar calitatile personale ale asociatilor nu au nici o semnificatie.

In acest context istoric si comercial a aparut necesitatea crearii unui tip de societate care sa imbine avantajele societatii de persoane cu cele ale societatii de capitaluri si sa elimine dezavantajele lor. Aceasta noua forma a fost denumita societate cu raspundere limitata.

In Romania, societatea cu raspundere limitata a fost admisa prin dispozitiile Decretului nr. 424/1972, ca forma de constituire a societatilor mixte, consacrarea deplina pe planul dreptului s-a realizat insa dupa 1989, prin Legea nr. 31/1990[6]. Acest tip de societate nu a fost reglementata in Codul comercial roman din 1887, inspirat din Codul comercial italian din 1881 si care, de asemenea, nu o reglementa, ca si Codul comercial francez din 1807.

Societatea cu raspundere limitata este cea mai convenabila forma de societatea comerciala pentru cea mai mare parte a proiec­telor comerciale. Ea impune acumularea unui capital minim (200 lei), doi asociati sunt suficienti pentru a o fonda (cu posibilitatea chiar a constituirii de catre un singur asociat), iar raspunderea partenerilor se limiteaza la aportul efectuat in societate.

O serie de consideratii se impun referitor la alegerea formei juridice a societatii cu raspundere limitata.

Aceasta nu este o problema „formala', ci de substanta; in fapt, asemenea decizii implica consecinte cu caracter economic, deter­mina alegerea unor mijloace de finantare distincte, conditioneaza raporturile intre persoanele ce se asociaza, comporta un tratament fiscal diferit.

Din aceste motive, alegerea formei juridice trebuie atent ana­lizata, evaluand toate consecintele pe care aceasta le implica.

Forma juridica este totusi modificabila: se schimba conditiile interne si externe ale activitatii, se modifica dimensiunile structurii societare, se schimba problemele de gestiune si persoanele impli­cate, ceea ce impune schimbarea formei juridice si adaptarea la noile exigente.

Se poate afirma ca forma juridica este o problema ce nu are niciodata solutie definitiva, deoarece este legata de gestiune – prin definitie dinamica - de schimbari si exigente in timp, determinate de productie, de progresele tehnice, de evolutia pietei, de ciclurile economice etc[7].

De obicei, alegerea formei juridice poate fi determinata:

·         de dorinta fondatorilor de a delimita ori repartiza riscul: riscul este o caracteristica indispensabila a activitatii comer­ciale, dar forma societatilor de capital permite limitarea riscului la capitalul varsat, in timp ce in cazul intreprinde­rilor individuale ori societatilor de persoane, comercian­tii, respectiv asociatii raspund cu intregpatrimoniul per­sonal;

·         de exigentele financiare. in special societatea pe actiuni permite unui grup larg de finantatori cu posibilitati mari sa participe la formarea capitalului social; mai exista si avantajele emiterii de obligatiuni, cooptarea de noi actio­nari prin emiterea de noi pachete de actiuni etc;



·         de raporturile familiale dintre asociati: exigentele de aceasta natura impun alegerea formelor societare cele mai adecvate (societatea in nume colectiv, societatea cu raspundere limi­tata);

·         de considerente de ordin organizatoric si administrativ:
societatile de capitaluri au organe de functionare strict specializate (consiliu de administratie - cenzori – adunare generala);

·         de motive fiscale: alegerea formei juridice e conditionata si de modul de impozitare si de costuri.

3.   Scurt istoric al societatii cu raspundere limitata

Societatea comerciala cu raspundere limitata este creatie a dreptului german; este reglementata pentru prima oara prin legea din 23 aprilie 1892, publicata in Reichgesetz blatt (Foaia de legi a imperiului) din 26 aprilie 1892. Aceasta lege a fost sursa de inspi­ratie pentru alte tari, astfel ca Austria, prin legea din 6 martie 1906, Cehoslovacia, prin legea din 15 aprilie 1920, Polonia, prin legea din 13 iunie 1920, au reglementat societatea cu raspundere limitata.

In tarile latine, aceasta societate este introdusa in perioada interbelica sau imediat dupa al doilea razboi mondial.

In Franta, este reglementata prin legea din 7 martie 1925, in Luxemburg, prin legea din 9 martie 1923, in Belgia, prin legea din 9 iulie 1935, in Italia, prin codul din 1942, in Spania, prin legea din 14 iulie 1953, in Grecia, prin legea din 1 iulie 1971. in tarile anglo-saxone, o forma similara cu societatea cu raspundere limitata este reglementata in 1908, 1913 si 1927[8].

In Romania, societatea cu raspundere limitata a fost cunoscuta in Bucovina prin aplicarea legislatiei austriece si dupa unirea din 1918. Asa cum rezulta din statisticile vremii, a fost tipul de societate preferat de comercianti.

Succesul societatii cu raspundere limitata in Bucovina si in tarile europene a determinat introducerea sa in proiectul Codului comercial din 1938 care, din pacate, nu a intrat niciodata in vigoare.

Revenind pe plan european, constatam ca legiuitorul german a mers mai departe pe taramul limitarii raspunderii asociatilor creand, prin legea din 13 mai 1980 si cea din 4 iulie 1980, intrate in vigoare la 1 ianuarie 1981, societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat. Inspirandu-se din aceste reglementari, Franta a introdus prin Legea nr. 85-697 din 11 iulie 1985 si prin Decretul nr. 66-909 din 30 iulie 1986, acest nou tip de societate, denumita intreprindere unipersonala cu raspundere limitata (L'E.U.R.L.).

4.   Societatea cu raspundere limitata in unele tari europene

Avand in vedere modul de reglementare a regimului juridic al societatilor comerciale, in general, si al societatilor cu raspundere limitata, in particular, in tarile europene, vom observa ca se contureaza cateva tipuri de reglementari: tipul germanic in care se includ Germania, Austria, Elvetia; tipul latin din care fac parte Franta, Belgia, Italia, Spania, Portugalia; tipul britanic. Sunt, de asemenea, unele tari ca Grecia si Olanda care, in general, au putine trasaturi comune cu tipurile enuntate si, in fine, tarile din Europa centrala si de est, foste socialiste, care traverseaza o perioada de formare a unui tip de reglementare atat latina cat si germanica[9].

Germania Reglementarea in materie civila o constituie Legea societatilor cu raspundere limitata („G.m.b.H. Gesetz') din 1892 cu modificarile ulterioare, cea mai importanta fiind facuta prin decretul din 8 martie 1990.

Societatea cu raspundere limitata este cea mai populara si mai raspandita forma de societate in Germania, fiind folosita si de intre­prinderile mari.

O societate cu raspundere limitata poate fi constituita de unul sau rnai multi asociati, iar formalitatile sunt mai putin numeroase decat la societatea pe actiuni.

Aporturile pot fi aduse in numerar si in natura.

Fiecare asociat detine o parte sociala indiferent de valoarea aportului sau. Deci, partile sociale pot fi egale sau pot avea valori diferite.

Franta Reglementarea o constituie Legea societatilor comerciale nr. 66-537 din 24 iulie 1936, modificata de mai multe ori, Societatea cu raspundere limitata (S.A.R.L.) este atat o societate de capitaluri cat si o societate de persoane. Prevederile legale sunt mai flexibile decat cele ce privesc societatea pe actiuni. De aceea, aceasta forma de societate este foarte solicitata de investitori, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii.

Prin legea din 11 iulie 1985 au fost introduse doua noi tipuri de societate: intreprinderea unipersonala cu raspundere limitata (L'E.U.R.L.) si intreprinderea agricola cu raspundere limitata (L'E.A.R.L.). Ele sunt guvernate de aceleasi reguli privind consti­tuirea, capitalul social, functionarea ca si societatea cu raspundere limitata pluri personala.

Italia Reglementarea legala o reprezinta Codicele civile intro­dus prin Decretul regal nr. 262 din 16 martie 1942, cu modificarile ulterioare.

Societatea cu raspundere limitata este considerata ideala pentru intreprinderile mici si mijlocii. Partile sociale nu trebuie sa aiba intotdeauna o valoare egala, dar valoarea minima pentru o parte sociala este de 1000 euro.

Spania Societatea cu raspundere limitata este reglementata spe­cial printr-o lege din 17 iulie 1953. Societatea poate fi constituita de minimum doi asociati.

Regatul unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord Cel mai important act normativ comercial in Regatul Unit este Legea societatilor comerciale din 1985 („Campanie's Act 1985') care a sintetizat intr-o forma moderna si intr-un limbaj accesibil reglemen­tarile comerciale anterioare (Legea societatilor comerciale din 1948 modificata in 1967, 1972, 1980, 1981).

Societatile cu raspundere limitata pot fi de tip public si de tip privat[10].

O societate cu raspundere limitata de drept public (asemana­toare cu societatea pe actiuni din dreptul comercial roman) contine o clauza expresa in sensul ca societatea este de drept public si este obligata sa publice si sa depuna la Registrul societatilor comerciale bilantul contabil anual in forma sa integrala. Denumirea unei astfel de societati trebuie intotdeauna urmata de cuvintele „public lirn-ited company' sau „p.l.c.'

Societatea cu raspundere limitata de tip privat (asemanatoare cu societatea cu raspundere limitata din dreptul roman) depune la Registrul comertului bilantul contabil anual intr-o forma

prescurtata, iar denumirea sa trebuie urmata de cuvantul „Lim­ited' sau „Ltd'.

Intre cele doua tipuri de societati exista deosebiri importante, stabilite de lege, in ce priveste denumirea, sediul, capitalul social, garantii, obiect de activitate etc., care apropie societatea de tip privat de societatea cu raspundere limitata reglementata pe conti­nent. Astfel, societatea de tip privat nu poate face subscriptie publica, nu poate fi cotata la bursa, nu are un capital social minim, conditiile pentru administrare sunt diferite etc..

5.   Notiunea societatii cu raspundere limitata

Conform art. 3 din Legea nr. 31/1990, societatea cu raspundere limitata este acea societate ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai pana la concu­renta capitalului social subscris. Asa cum s-a sesizat in literatura de specialitate criteriul dupa care art. 2 al Legii nr. 31/1990 a facut enumerarea societatilor comerciale ce pot exista in Romania a fost cel al raspunderii asociatilor fata de obligatiile asumate de socie­tate.

Avand in vedere definitia generala a societatii comerciale si dispozitiile legale mentionate, societatea cu raspundere limitata poate fi definita ca o societate constituita pe baza deplinei incre­deri de doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri,pentru a desfasura o activitate comerciala in vederea impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor[11].

In art. 34 al Legii franceze din 1966 (modificat prin Legea nr. 85-697 din 11 iulie 1985), prevede ca limitarea raspunderii asociatilor este inlaturata in cazul redresarii sau lichidarii judiciare, cand se poate pune in cauza raspunderea asociatilor pentru pasivul social, sau chiar extinde redresarea judiciara la anumiti asociatinu suporta pierderile decat la concurenta aporturilor lor[12].

In cadrul societatii cu raspundere limitata, asocierea are la baza cunoasterea reciproca si increderea dintre asociati. Prin aceasta trasatura intuitu personae, societatea cu raspundere limitata se asea­mana cu societatea in nume colectiv in functionarea careia personalitatea fiecarui asociat are un rol deosebit.

Cautandu-se surprinderea specificului societatii cu raspundere limitata, ea a fost comparata uneori cu o societate in nume colec­tiv, in care raspunderea membrilor este insa limitata de valoarea aporturilor ca in societatea pe actiuni, alteori cu o societate in co­mandita, formata numai din comanditari, care imprumuta un anu­mit numar de reguli de la societatea pe actiuni, pentru a se trage concluzia ca este o specie hibrida care apartine in unele privinte societatilor de persoane, iar in alte privinte societatilor de capi­taluri.




Deosebirile dintre aceste doua forme de societate se refera la intinderea raspunderii asociatilor, cei din societatea in nume co­lectiv fiind raspunzatori solidar si nelimitat pentru datoriile socie­tatii.

In practica s-a constatat ca sunt situatii cand asociatii, in spe­cial in cazul societatilor de dimensiuni reduse ori cu caracter familial, constituie fidejusiuni ori alte garantii personale in raporturile cu bancile, care cu greu acorda imprumuturi societatilor care nu au un patrimoniu de o certa consistenta, fara garantii personale ale asociatilor. Consecinta acestor garantii personale a asociatilor este nasterea responsabilitatii fata de banci (in principal a celor care au garantat cu bunuri proprii) in ceea ce priveste datoriile societatii. Aceasta nu inseamna insa ca asociatii devin nelimitat responsabili, in sensul ca ei nu vor fi supusi personal falimentului, dar in eventualitatea unor datorii asumate de societate in raporturile cu banca (ori cu alte subiecte) ei vor garanta indeplinirea obligatiilor.

O alta caracteristica esentiala a societatii cu raspundere limitata o reprezinta divizarea capitalului social in parti egale, numite parti sociale ce nu pot forma, in principiu, obiect de transfer catre terte persoane. Motivatia consta in caracterul intuitu personae al socie­tatii cu raspundere limitata, inlocuirea unuia dintre asociati incal­cand principiul cunoasterii si increderii reciproce pe care se bazeaza societatea. inscrisurile in baza carora asociatii dobandesc fractiuni din capitalul social se numesc certificate de parti sociale[13].

Societatea cu raspundere limitata prezinta sub acest aspect un caracter de societate inchisa; cesiunea partilor sociale se poate efectua numai cu acordul - sub forma de consimtamant la cesiune - exprimat de majoritatea asociatilor, reprezentand cel putin trei sferturi din capitalul social (art. 202 alin. 2 din Legea nr. 31/1990).

Societatea cu raspundere limitata este favorabila exploatarii unei activitati comerciale intre soti, iar practica in domeniu demon­streaza ca numeroase forme societare de acest gen sunt constituite de o singura familie. Doi soti pot intr-adevar sa infiinteze intre ei o societate cu raspundere limitata chiar daca nu folosesc numai bunuri comune pentru aporturile sau subscrierea partilor sociale[14]. Particularitatile acestei societati comerciale, data fiind comunitatea de bunuri a asociatilor, au generat o serie de controverse. Conside­ram ca solutiile instantelor judecatoresti care accepta atat bunurile proprii, cat si bunurile comune ca valabile contributii la constituirea patrimoniului viitoarei societati cu raspundere limitata sunt pe deplin justificate.

6.   Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic

Un avantaj incontestabil al societatii cu raspundere limitata consta in posibilitatea constituirii de tipuri societare cu asociat unic (unipersonale). Practic, aceasta este singura societate comer­ciala care permite constituirea unui asemenea subiect de drept prin vointa unei singure persoane. Potrivit art. 5 alin.2 din Legea nr. 31/1990, societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin aportul unui singur asociat (spre deosebire de societatea cu raspundere limitata de tip clasic, constituita din doi sau mai multi asociati) care va fi detinatorul tuturor partilor sociale, in calitate de asociat unic. In acest caz, se incheie un singur act constitutiv - statutul.

Notiunea in sine de „asociat unic' este lipsita de logica, intrucat, din punct de vedere etimologic, asocierea presupune cel putin doua persoane, nimeni neputand sa se asocieze cu sine insusi.

Statutul (actul constitutiv) al acestei societati nu are natura contractuala, ci este un act unilateral de vointa generator de drepturi si de obligatii[15]. De remarcat ca, in dreptul comun, se accepta ca actul juridic unilateral este generator numai de obligatii, nu si de drepturi pentru autorul acestuia[16].

 In Franta, societatea cu raspundere limitata cu asociat unic poarta denumirea de „intreprindere unipersonala cu raspundere limitata'.

In dreptul comercial al altor state europene, legea prevede expres ca raspunderea unicului asociat devine nelimitata si in con­secinta este extinsa asupra intregului sau patrimoniu, atunci cand se verifica una din urmatoarele ipoteze:

a)      asociatul este o persoana juridica (de exemplu o alta societate de capitaluri);

b)  asociatul, chiar persoana fizica, este asociat unic intr-o alta societate de capitaluri;

c)  nu a fost varsat integral, din momentul constituirii societatii cu unic asociat, capitalul subscris in numerar;

d)    in cazul majorarii de capital nu a fost varsat integral capita­lul, din momentul subscrierii;

e)  in termen de 3 luni de cand societatea are asociat unic nu au fost efectuate varsamintele inca datorate in baza capitalului sub­scris;

f)       nu au fost depuse la registrul comertului datele privind pe asociatul unic.

Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic este o socie­tate comerciala, dobandind calitatea de comerciant prin constituirea sa in conditiile legii. Obligatiile sociale sunt garantate cu patri­moniul social, iar asociatul unic raspunde numai in limita aportului sau.

Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic este consi­derata, din punct de vedere al naturii juridice, o varianta a societatii cu raspundere limitata. Ea are aceleasi caracteristici -comercialitate, autonomie si calitate de subiect de drept de natio­nalitate romana - si se supune acelorasi reglementari ale Legii nr. 31/1990 ca si celelalte forme de societate comerciala.

Calitatea de asociat unic, ce poate fi detinuta de orice persoana fizica sau juridica, se dobandeste cu o singura conditie: persoana respectiva nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata cu asociat unic. In plus, o societate cu raspundere limitata cu asociat unic nu poate avea ca singur asociat o societate cu raspundere limitata unipersonala.

Aceste dispozitii sunt destinate evitarii unei fractionari exce­sive sau chiar frauduloase a activitatii de catre comerciant, putand sa aiba ca efect reducerea garantiei oferite creditorilor; ele trebuie interpretate restrictiv. Principiul autonomiei de vointa ramane totusi valabil pentru toate cazurile care nu sunt interzise in mod expres de lege si, in consecinta:

-   o societate cu raspundere limitata cu asociat unic poate fi asociata in una sau mai mullte societati cu raspundere limi­tata pluripersonale, ori in orice alt fel de societate cu excep­tia altei societati cu raspundere limitata unipersonala.

-   asociatul unic (persoana fizica sau persoana juridica) al societatii cu raspundere limitata se poate asocia in nume personal in orice alt fel de societate cu exceptia altei societati cu raspundere limitata unipersonala.

Cu respectarea acestei conditii, orice persoana va putea con­stitui o astfel de  societate.

Nationalitatea persoanelor fizice sau juridice care constituie o societate cu raspundere limitata cu asociat unic nu prezinta relevanta, deoarece legea nu conditioneaza crearea de societati comerciale cu capital integral strain de respectarea anumitor forme de societate.

Unii autori contesta posibilitatea per­soanelor juridice de a constitui societati unipersonale, pe consi­derentul ca aceste subiecte de drept sunt o creatie a legii, o forma de organizare colectiva care ar deveni in acest mod propriul sau asociat. Singurele persoane care ar putea infiinta societati de tipul celor prevazute in art. 2 din Legea nr. 31/1990 ar fi in aceasta opinie, persoanele fizice[17].

7.   Caracterele societatii

Din analiza societatii cu raspundere limitata doctrina a retinut caracterele acesteia:

a)   caracterul intuitu personae, specific societatilor de persoane, conform caruia asocierea are la baza increderea dintre asociati;

b)  divizarea capitalului social in fractiuni numite parti sociale si care nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile;

c)   raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata la aportul lor.

La acestea pot fi adaugate si alte caracteristici care o disting de orice alta societate:

·       numarul cuprins intre 1 si maximum 50 al persoanelor care se pot asocia si deplina incredere existenta intre acestea;



·       valoarea capitalului social de cel putin 200 lei si divi­zarea acestuia in parti sociale egale de minimum 10 lei; partile sociale nu sunt reprezentate de titluri negociabile;

·       sotii pot constitui o societate cu raspundere limitata impreu­na, contribuind la formarea capitalului social atat cu bunuri proprii, cat si cu bunuri comune;

  • orice persoana fizica sau juridica poate constitui fara nici un alt asociat, o societate cu raspundere limitata, sub conditia respectarii prevederilor art. 14 din Legea nr. 31/1990;
  • administrarea societatii se face in principal de asociati.

Avantajele incontestabile pe care aceasta forma hibrida de so­cietate comerciala le prezinta fata de alte tipuri societare, determina numerosi intreprinzatori sa opteze pentru constituirea unei aseme­nea societati.Limitarea raspunderii, pe de o parte, si conservarea caracterului intuitu personae care permite asociatilor sa ramana „intre ei' pe de alta parte, sunt tentante[18].

Societatea cu raspundere limitata este cea mai populara si mai raspandita fonna de societate intalnita azi in Romania. Acest lucru se datoreaza avantajelor sale privind raspunderea limitata a aso­ciatilor.



[1] O. Capatina, Caracteristici generale ale societatilor comerciale, in “Dreptul” nr. 9-12/1990

[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 126-127 din 17 noiembrie 1990. Legea nr. 31/1990 a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 133 din 27 iunie 1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 195 din 17 noiembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 335 din 28 noiembrie 1997. Legea nr. 31/1990 a fost republicata in M. Of. al Romaniei, Partea 1, nr. 33 din 29 ian. 1998, dandu-se textelor o noua numerotare, Legea. nr.302/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale;Legea. nr. 85/2006 privind procedura insolventei;Legea. nr. 164/2006 pentru modificarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale;Legea. nr. 441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, si a Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata; O.U.G. nr. 82/2007 pentru  modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si a altor acte normative incidente

[3] Legea nr. 26/1990 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 7 noiembrie 1990 si a fost republicata in temeiul art. IV din Legea nr. 12 din 8 ianuarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 15 din 19 ianuarie 1998, dandu-se articolelor o noua numerotare. Republicarea s-a facut in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998;Legea. nr.348/2001 pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind registrul comertului.

[4] Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 13 din 29 iunie 1995; legea a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58 din 27 septembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 265 din 3 oct. 1997. in temeiul art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, Legea nr. 64/1995 a fost republicata in M. Of. nr. 608 din 13 decembrie 1999; Modificata prin Legea. nr.249/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului (abrogata prin L. nr.85/2006); Abrogata prin Legea. nr.85/2006 privind procedura insolventei - la 20 iulie 2006;

[5] St.D.Carpenaru, S.David, C.Predoiu, Gh.Piperea, Legea societatilor comerciale: comentariu pe articole, Editia 3, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p.56.

[6] Ioan Macovei, Dreptul comertului interntional, Vol. I, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 157.

[7] Ion Nita-Stan, Drept comercial: societatea cu raspundere limitata, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, p.11.

[8] Cornelia Lefter, Societatea cu raspundere limitata in dreptul comparat, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,1993, p.14.

[9] Dan Drosu Saguna, Mihail Romeo Niculescu, Societati comerciale europene, Editura Oscar Print, Bucuresti,1996.

[10] Ion Nita-Stan, op. cit., p. 15.

[11] Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, editia a –V-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2007,  p. 342-343.

[12] Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gh. Piperea, “Societatile comerciale, reglementari, doctrina, jurisprudenta” Editura All Beck, Bucuresti, 2001, p. 411.

[13] O. Capatina, op. cit., p.49.

[14] I.P. Filipescu, Regimul juridic al bunurilor si datoriilor sotilor in lumina legii societatilor comerciale, in “Dreptul” nr.11/1992, p.39-41.

[15] St.D.Carpenaru, S.David, C.Predoiu, Gh.Piperea, op. cit., p.50-51.

[16] C.Statescu, C.Birsan, Teoria generala a obligatiilor, Editura All, Bucuresti, 1992, p.93-95.

[17] D.Ciobanu, Societatile comerciale cu asociat unic, in “Dreptul” nr.9/1993, p.17.

[18] Ion Nita-Stan, op. cit., p. 23.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2307
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site