Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

Riscurile - Tipuri de riscuri in antreprenoriatul de productie

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE PLANULUI DE AFACERI
Obtinerea modelelor de bluza pentru femei prin transferul pensei de bust in rascroitura gatului
TRANZACTII CU OPTIUNI PE CONTRACTE FUTURES - Definitie, terminologie si clasificare a optiunilor
Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata
Plan de afaceri al firmei - Marketing
Microbiologia branzeturilor - MATURAREA BRANZETURILOR IN SARAMURA
SERICICULTURA - cresterea, inmultirea, ameliorarea “viermilor de matase”
SOCIETATILE COMERCIALE - caracteristicile societatilor comerciale
Organizarea productiei - Organizarea procesului de productie
RISCUL: din perspectiva afacerilor - tendinte ale riscului in afaceri

Riscurile

1 Tipuri de riscuri in antreprenoriatul de productie

Inainte de a incepe o activitate legata de domeniul produc­tiv, este important de a stabili clar scopurile si tipul de productie care tre­buie fabricat, evidentiindu-se in continuare tipurile de lucrari ce vor asigu­ra eficienta producerii marfurilor alese.




Riscurile de productie sunt acele riscuri care apar in procesul cerceta­rilor stiintifice si de proiectare, de producere, aprovizionare si de deservire postvanzare.

I. Riscurile cercetarilor stiintifice si de proiectare sunt cauzate de faptul ca exista permanent probabilitatea ca rezultatele acestor lucrari sa nu corespunda celor scontate (planificate din timp), ceea ce genereaza pier­deri.

Majoritatea specialistilor considera ca acest tip de risc poate fi condi­tionat de doi factori:

a) Factori obiectivi, la care se refera urmatorii factori din interiorul intreprinderii:

- probleme in finantarea cercetarilor de laborator;

- depasirea devizului de cheltuieli in procesul cercetarilor stiintifice;

- lipsa unui utilaj adecvat cercetarilor preconizate etc.

b)Factori subiectivi, care apar in afara intreprinderii si nu depind de ea. Cauzele aparitiei factorilor subiectivi pot fi urmatoarele:

- obtinerea, in urma efectuarii lucrarilor de cercetare stiintifica care
au fost finantate de firma interesata, a unor rezultate ce nu corespund celor planificate.

Aparitia unei astfel de situatii poate conduce la refuzul intre­prinderii de a se ocupa de activitatea antreprenoriala planificata. in acest caz, sunt necesare modificari serioase in strategia intreprinderii, iar uneori intreprinderea chiar refuza genul dat de activitate;

neatingerea parametrilor tehnici planificati anterior in procesul efectuarii lucrarilor de constructie si tehnologice ale inovatiilor. Aceasta cauza prezinta un risc enorm pentru intreprindere, insa nivelul pierderilor intreprinderii in astfel de situatie va fi mai mic decat in cazul obtinerii unor rezultate negative. in acest caz apar numai pierderi relative, care sunt egale cu diferenta dintre pierderile ce apar la un rezultat negativ si cel obtinut;

obtinerea unor rezultate care depasesc posibilitatile tehnice si teh­nologice ale producerii (inclusiv nivelul de calificare a cadrelor) necesare pentru asimilarea lor, adica nivelul rezultatelor este mai inalt decat nivelul actual al producerii;

obtinerea unor rezultate care depasesc posibilitatile tehnice si teh­nologice ale potentialilor utilizatori ai noilor produse;

depistarea unor efecte nefavorabile la utilizarea noilor tehnologii sau produse, ce se manifesta sau in procesul utilizarii, sau dupa ce pro­dusul a fost utilizat, dar care pot fi inlaturate datorita nivelului inalt al dez­voltarii progresului tehnico-stiintific.

II. Riscurile nesolicitarii productiei fabricate - apar ca rezultat al re­fuzului consumatorului de a

utiliza productia fabricata de intreprinderea antreprenoriala.

Acest risc se caracterizeaza prin marimea daunei morale si economice posibile aduse

intreprinderii.

Cauzele aparitiei acestor riscuri pot fi impartite in interne si externe in functie de conditiile

aparitiei.

Cauzele interne de aparitie a acestor riscuri depind de activitatea ne­mijlocita a intreprinderii, a

subdiviziunilor sale si de lucratorii ei. La astfel de cauze se refera:

- calificarea personalului productiv (lucratorilor) (calitatea producti­ei, cererea, pretul, profitul);

- organizarea corecta a procesului de productie;

- organizarea aprovizionarii intreprinderii cu resurse materiale;

- organizarea desfacerii productiei finite;

- organizarea reclamei productiei;

- organizarea gestiunii intreprinderii;

- organizarea cercetarilor de marketing a pietei.

Nivelul riscului nesolicitarii productiei depinde de gradul de calificare a personalului, intrucat

greselile lor pot contribui la aparitia acestui risc. De exemplu, din cauza intocmirii incorecte de

catre specialisti a prognozei cere­rii la marfurile produse, vor aparea disproportii intre volumul

productiei fa­bricate si vandute, adica o parte din productia fabricata nu va fi vanduta, de­pasind

cererea. in acest caz, intreprinderea va suporta pierderi.

Organizarea procesului de productie poate influenta negativ asupra intreprinderii, intrucat

incalcarile din ciclul de productie conduc la scade­rea calitatii productiei, la rebut

ascuns.

Depistarea rebutului ascuns de catre consumatori aduce pierderi economice si morale

intreprinderii. Lucrul ne­ritmic al subdiviziunii intreprinderii se rasfrange asupra cresterii

cheltuieli­lor de productie si asupra calitatii productiei finite.

Folosirea fondurilor de productie de o uzura fizica si morala inalta contribuie la defectarea lor

frecventa, ceea ce conduce la marirea timpului de realizare a produsului, la reducerea calitatii

lui.

Se evidentiaza doua cauze ale nerespectarii procesului tehnologic la intreprindere:

cauze dependente de personalul intreprinderii: nivelul jos de ma­nagement, greseli in planificare, control slab al calitatii, utilizarea materia­lelor de calitate joasa, disciplina de productie joasa, motivarea slaba a an­gajatilor intreprinderii;

- cauze independente de intreprindere: deconectarea energiei electri­ce, asigurarea insuficienta cu apa, opriri exceptionale ale intreprinderii etc.

Organizarea aprovizionarii intreprinderii cu resurse materiale. La re­sursele materiale se refera:

materialele de baza si cele auxiliare (reactive si chimicate), piese de completare si de rezerva

pentru repararea utilajului, ambalajul si alte materiale. Asupra nivelului acestui risc influenteaza

cali­tatea resurselor materiale. Aceste cauze contribuie la ridicarea pretului la marfa produsa si

implicit la reducerea cererii pentru ea.

III. Riscuri de aprovizionare care sunt foarte strans legate de riscu­rile de productie, iar

realizarea lor conduce la pierderi pentru intreprindere. Ele includ urmatoarele tipuri de risc:

• Riscul de negasire a furnizorilor de resurse necesare, care este conditionat de particularitatile tehnico-tehnologice ale procesului de pro­ductie. {Exemplu: negasirea producatorilor interni de materiale necesare pentru noul proces de productie. Consecinta - se va iesi pe piata externa pentru a cauta furnizori de materiale necesare, asumandu-se riscul activita­tii economice externe.)

Riscul de negasire a furnizorilor la pretul planificat anterior, care poate fi conditionat de cateva cauze:

- intreprinderea furnizor activeaza in conditiile inflatiei ridicate (mai inalte decat nivelul mondial);

- cresterea imprevizibila a preturilor la materialele folosite (de exemplu, scumpirea din cauza roadei proaste sau cand are loc marirea ce­rerii la marfurile produse);



- in planurile de activitate a intreprinderii nu au fost prevazute ches­tiunile legate de furnizorii

concreti de materiale necesare.

Riscul refuzului furnizorilor planificati anterior de incheierea con­tractului de livrare a

materialelor solicitate de catre intreprinderea pro­ducator, care apar chiar si in cazurile incare

cu ei s-au dus deja tratative prealabile, fiind atinsa intelegerea (de exemplu, semnata intentia de

cola­borare). Acest tip de risc este caracteristic indeosebi pentru cazul lungirii timpului in

semnarea contractului de furnizare (livrare).

Cauzele aparitiei acestui tip de risc pot fi:

- existenta probabilitatii ca intreprinderea-furnizor se va reorienta spre concurenti, din mai multe motive (pretul propus de concurenti este mai mare, conditiile de livrare a resurselor propuse de concurenti sunt mai acceptabile din punctul de vedere al riscului suportat de furnizor etc);

- existenta probabilitatii ca pot interveni modificari nefavorabile ale conjuncturii de aprovizionare pentru intreprinderea-furnizor, care vine drept consecinta a faptului ca comanda facuta de intreprinderea-producator la pretul stabilit anterior va fi in detrimentul intreprinderii-furnizor sau ne­reala de indeplinit.

Luarea in consideratie a acestor tipuri de risc de aprovizionare per­mite intreprinderii

producator sa-si determine norma sau volumul produc­tiei care nu-i va aduce pagube sau, altfel

spus, norma de productie fara pierderi.

Reclama (publicitatea) ineficienta a produsului fabricat sau a servici­ului prestat de asemenea contribuie la aparitia riscului de nesolicitare a productiei fabricate in urmatoarele cazuri:

reclama insuficienta sau abuziva ca intensitate;

reclama insuficienta sau abuziva ca volum;

reclama incorect segmentata pentru diferiti utilizatori;

reclama realizata neprofesionist (daca se economiseste);

alegerea gresita a formelor de publicitate.

De aceea, inainte de a intreprinde careva pasi pentru organizarea re­clamei productiei, este necesar de a determina cu ce scop ea se va face. Daca se aleg incorect motivele sau subiectul reclamei, rezultatele pot fi diferite de cele preconizate. Eficienta in publicitate se bazeaza pe ciclul de viata al produsului.

Cauzele externe ale riscului nesolicitarii productiei nu depind de ac­tivitatea nemijlocita a intreprinderii antreprenoriale si pot fi urmatoarele:

situatia economica, si anume, cresterea inflatiei care are drept con­secinta reducerea capacitatii de cumparare a populatiei (pentru a reduce ris­cul legat de influenta acestui factor, intreprinderile trebuie sa aiba in vedere acest moment cand isi planifica activitatea pe o anumita perioada);

instabilitatea politica - impune antreprenorul sa examineze situatia din judete, regiuni sau tari, unde se afla consumatorii reali sau potentiali,
pentru a planifica corect piata de desfacere si de productie, evitand anumite riscuri;

factorul demografic de asemenea poate influenta acest risc, indeo­sebi daca marfa este destinata pentru o anumita grupa demografica.

in functie de timpul aparitiei riscului nesolicitarii productiei, pot fi scoase in evidenta trei situatii de depistare a posibilului risc:

in starea de anticipare a procesului de productie (avem posibilita­tea de a reduce la minim riscul dat);

in procesul productiei propriu-zis (avem mari pierderi);

in procesul comercializarii productiei (conduce la faliment

IV. Riscurile legate de inasprirea concurentei

Cauzele aparitiei unor astfel de riscuri pot fi:

scurgerea informatiei confidentiale fie din cauza lucratorilor intre­prinderii, fie din cauza spionajului de productie;

imperfectiunea politicii de marketing, adica alegerea incorecta a pietelor de desfacere, insuficienta informationala despre concurenti sau informatie incorecta despre ei;

introducerea lenta a inovatiilor in comparatie cu concurentii, din cauza lipsei resurselor necesare etc;

concurenta necinstita;

expansiunea pe piata locala a produselor omogene ale exportatorilor straini;

aparitia pe piata producatorului a altor intreprinderi din alte domenii propunand produse substituibile ce pot satisface cerintele consumatorilor etc.

Alte tipuri de concurenta mai pot fi :

concurenta de pret;

concurenta bazata pe modificarea produsului sau a unor elemente componente;

concurenta postvanzare.

Pentru a evita astfel de situatii, antreprenorilor li se recomanda sa folo­seasca urmatoarele metode:

sa pastreze taina comerciala;

daca exista concurenti egali, sa introduca permanent unele miciinovatii pentru a castiga timp prin intermediu] functiei inovationale a riscu­lui;

sa determine si sa utilizeze eficient in lupta competitiva avantajelede care dispune;

sa mareasca principalul indicator al concurentei - volumul vanza­rilor;

sa reduca timpul de incarcare si descarcare a marfii si sa mareasca viteza de acordare a serviciilor;



sa recurga la diversificarea sortimentului.

V. Riscurile aparitiei unor cheltuieli de productie neprevazute si de reducere a venitului

Riscul maririi cheltuielilor de productie neprevazute este conditionat de faptul ca preturile pe piata la produsele procurate, necesare pentru desfasurarea procesului de productie, sunt mai mari decat cele planificate. Poate apa­rea din urmatoarele cauze:

greseli in analiza si prognozarea conjuncturii pe piata resurselor;

modificarea politicii de preturi la furnizorii de resurse, cu care producatorii au incheiat contracte ce nu au prevazut revizuirea preturilor (nu a fost nimic stipulat);

reducerea numarului de furnizori dintre care intreprinderea produ­cator ar putea alege pe cel mai avantajos.

Tot la aceasta grupa de riscuri se refera riscurile platilor suplimentare pentru urgentarea anumitor activitati sau servicii, ce le inlocuiesc pe cele care nu au fost realizate de alti parteneri.

Riscul legat de necesitatea achitarii unor sanctiuni de penalizare sau a cheltuielilor de judecata poate aparea in urmatoarele cazuri:

poluarea mediului;

dauna vietii sau sanatatii lucratorilor ori consumatorilor care utili­zeaza productia fabricata de intreprindere;

ne onorarea obligatiunilor contractuale fata de client.

In afara de aceasta, in grupa respectiva sunt incluse riscurile pierderii veniturilor rezultate din oprirea accidentala a procesului de productie. Drept pierdere indirecta a stationarii se considera beneficiile ratate, cheltu­ielile legate de lichidarea urmarilor unor evenimente etc. Tot aici pot fi incluse pierderile legate de introducerea activelor banesti in hartii de valoa­re, reflectate in modificarea cursului actiunilor sau a altor bunuri de valoa­re. Acest risc poate fi redus prin metoda diversificarii.

VI. Riscurile pierderii averii intreprinderii pot fi cauzate de:

factori naturali;

furt;

situatii exceptionale la intreprindere;

distrugerea averii la transportare.

2 Metode de reducere a riscurilor

Diversificarea ca metoda de reducere a riscului

Pentru reducerea riscului, antreprenorii activeaza in doua directii:

evitarea riscurilor posibile;

minimizarea actiunii riscului asupra rezultatelor activitatii produc-tiv-financiare.

Suprimand (anuland) riscul, intreprinderea isi lezeaza dreptul de a ob­tine venituri suplimentare legate de risc, intrucat situatia de risc presupune nu numai suportarea unor pierderi, cheltuieli, ci si obtinerea de beneficii mult mai mari decat cele prognozate.

La asumarea de catre intreprindere a riscului antreprenorial, ea trebuie sa tina cont de urmatoarele momente:

pierderile care apar in urma unor activitati ale intreprinderii, ca de­fectarea utilajului, furturi mici, greselile angajatilor, si care usor pot fi cal­culate, trebuie sa fie considerate drept cheltuieli operative, dar nu ca pier­deri drept consecinta a actiunii riscului;

pierderile care apar in cazuri exceptionale, cum sunt: incendii,inundatii, cutremure, distrugerea incarcaturilor, se vor evidentia din toatecelelalte pierderi, intrucat ele pot fi usor minimalizate, de exemplu, dincontul asigurarilor.

Una dintre metodele de minimizare a riscului este reducerea pierderi­lor prin intermediul divizarii si combinarii riscurilor.

Divizarea riscurilor se efectueaza, de regula, din contul separarii acti­velor intreprinderii pe domenii omogene sau neomogene.

Combinarea riscurilor este o metoda de minimalizare a riscurilor prin care riscul posibil este impartit intre cativa agenti economici.

O metoda eficienta de separare a activelor intreprinderii, cu o ulte­rioara combinare a riscurilor, o reprezinta diversificarea.

Diversificarea activitatii antreprenoriale consta in raportarea eforturi­lor si a investitiilor capitale intre diferite tipuri de activitate legate reciproc. Diversificarea poate avea doua forme:

de concentrare - completarea sortimentului productiei cu produse omogene celor deja fabricate;

pe orizontala - completarea sortimentului cu produse neomogene
celor fabricate, dar care au cerere pe piata.

O alta metoda de reducere a riscurilor o reprezinta transmiterea, la ca­re antreprenorul poate recurge in urmatoarele cazuri:

cand pentru partea ce transmite riscul pierderile sunt mai abuzive decat pentru partea ce-1 primeste;

cand partea ce primeste riscul dispune de metode mai eficiente de evaluare si gestiune.

Transmiterea riscului se efectueaza prin intermediul incheierii contrac­tului. Astfel, deosebim urmatoarele tipuri de contracte in functie de risc:

Contracte de pastrare si transportare a incarcaturilor

in acest caz volumul riscurilor transmise depinde de statutul partilor implicate si de conditiile prevazute de contract. incheind contractul de trans­portare a incarcaturilor si de depozitare a acestora, intreprinderea-antreprenor transmite companiei de transport riscuri statice legate de distru­gerea sau pierderea productiei de catre compania de transport, fie intampla­tor, fie din cauza lor. Totodata, pierderile legate de micsorarea pretului de piata la produsele transportate le suporta intreprinderea-antreprenor, chiar daca o astfel de reducere este legata de retinerile transportarilor.

Contracte de vanzare, deservire si furnizare care de asemenea prezin­ta o posibilitate reala pentru intreprinderi de a-si reduce riscul.

Producatorul sau distribuitorul de obicei propun consumatorului garan­tie in eliminarea sau inlaturarea defectelor marfurilor necalitative. Astfel cumparatorul, procurand marfa sau serviciu, transmite riscurile legate de exploatarea lor producatorului sau distribuitorului in perioada de garantie.

Contracte de chezasie

intr-un astfel de contract participa trei parti:

prima parte - chezasul;

a doua parte - beneficiarul;

a treia parte - creditorul.

Sensul este ca chezasul da garantie creditorului ca datoria beneficia­rului va fi intoarsa indiferent de faptul daca va fi succes sau pierdere a ac­tivitatii beneficiarului, de asemenea isi asuma responsabilitatea in rambur­sarea datoriei, insa cota riscului pe care beneficiarul nu o va putea acoperi in caz de esec este transmisa pe chezasi.



Acordfactoring (finantare sub cedarea cerintelor banesti) Aici este vorba despre transmiterea riscului ereditar. in astfel de ope­ratii participa trei parti:

factor-intermediar, care pot fi banci comerciale sau alte organizatii creditare;

intreprindere-aderent;

intreprindere-cumparator.

Principiul de baza al factoringului consta in cumpararea de catre fac­tor-intermediar de la clientul sau (aderentul) a cerintelor fata de cumpara­torii lui. De fapt, factor-intermediar procura (cumpara) datoria debitoare, de obicei in decurs de doua, trei zile, achitand 70-80% din cerinte sub for­ma de avans. Restul banilor sunt achitati clientului bancii dupa incasarea mijloacelor banesti pe cont de la cumparatori.

Costul factoringului este compus din 2 elemente:

tarif procentual pe credit (adesea cu 1 sau 2% mai mare decat tari­ful bancar procentual);

comisioane, care depind de marimea rotatiei si de capacitatea de plata a cumparatorilor, care variaza in limitele 0,5-2% de la suma conturilor.

Contracte bursiere, care reduc riscul de aprovizionare in conditiile asteptarilor inflationiste si lipsei canalelor operative pentru achizitii. Caile de reducere a riscurilor interne de antreprenoriat inainte de a se adresa dupa ajutor in alte organizatii, intreprinderea trebuie sa utilizeze mai intai toate posibilitatile sale interne de micsorare a riscului:

in primul rand, sa controleze partenerii sai de business,

in al doilea rand. sa alcatuiasca carturar contractul de afaceri,

in al treilea rand, sa planifice si sa prognozeze activitatea intre­prinderii,

in al patrulea rand, sa aleaga foarte atent personalul intreprinderii.
1. Controlul partenerilor de business

in SUA se practica, de catre businessmani, regula 5„C', cu ajutorul careia poate fi evaluata capacitatea creditara a partenerului. in acest caz intreprinderea trebuie sa cunoasca urmatoarele:

caracterul (character) - personalitatea, reputatia in lumea de afa­ceri, responsabilitatea in indeplinirea obligatiunilor luate;

posibilitatile financiare (capacity) - capacitatea de a rambursa im­prumutul din contul incasarilor curente financiare sau din contul vanzariiactivelor;

averea (capital) - volumul si structura capitalului actionar;

asigurarea (collateral) - tipurile si costurile activelor propuse in calitate de gaj la primirea creditului;

conditiile generale (conditions) - starea conjuncturii economice si alti factori externi. Alcatuirea corecta a planului de afaceri, ca inca una dintre sursele de minimalizare a riscului antreprenorial.

Planul de afaceri indeplineste trei functii:

poate fi utilizat pentru elaborarea conceptiei de conducere a busi-nessului;

este un instrument cu ajutorul caruia antreprenorul poate evalua rezultatele activitatii pentru o anumita perioada;

poate contribui la atragerea mijloacelor banesti.

Alegerea corecta a personalului intreprinderii

Cu cat mai multi oameni lucreaza la intreprindere, cu atat mai mare va fi riscul de luare a deciziilor al fiecarui om.

De aceea o importanta majora pentru activitatea eficienta a intreprin­derii o are procedura de selectare si recrutare a cadrelor.

Antreprenorul Wilyam Iangher e de parerea ca pentru crearea unei echipe eficiente de specialisti si manageri este necesar de a respecta urma­toarele reguli:

angajati numai persoane cu experienta de munca;

selectati-i pe cei mai calificati lucratori;

aflati daca pregatirea lucratorilor angajati corespunde culturii or­ganizatorice;

straduiti-va sa cautati persoanele cu care ati mai lucrat;

faceti asa ca echipa de conducere sa fie cat mai mica.
Cautarea angajatilor poate avea loc pe urmatoarele canale:

mijloacele de informare mass media;

contacte personale - predomina;

agentii de selectare a cadrelor;

pregatirea propriilor cadre;

institutii de invatamant;

pe baza de consens.

Metodele principale folosite de conducatorii intreprinderii pentru selecta­rea cadrelor sunt:

interviul;

testarea;

termenul de incercare;

recurgerea la ajutorul centrelor de instruire si recalificare a cadrelor.

Organizarea protectiei tainei comerciale a firmei, care poate favo­riza sau defavoriza activitatea ei. Pentru reducerea riscului de scurgere a informatiei confidentiale, antreprenorul trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

sa selecteze corect persoanele care vor avea acces la informatiacomerciala;

sa reduca la minim numarul persoanelor care vor avea acces laaceasta informatie;

sa pastreze informatia pe diferite suporturi pentru a evita disparitiasau spionajul ei.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5100
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site